Comunitatile rurale

Pomind de la cele trei tipuri de baza descrise de Redfield si introducand

dimensiunea istorico-genetica, poate fi facuta urmatoarea clasificare
tipologica:
a) comunillili primitive;
b) comunillili taranesti:
c) comunitati taranesti tributale de tip devalmas (caracteristice
modului de productie tributal care a existat si in Romania) si de tip
asiatic (caracteristice modului de productie asiatic)
In cercetarile sociologice si antropologice occidentale sum frecvent
utilizate criieriile definitorii ale comunitatilor rurale propuse de R.
Redfield (Redfield, 1955 si 1956):
a) identitate: "este vizibil unde incepe si unde se sfarseste
comunitatea;
b) dimensiuni mici : comunitatile rurale pot fi formate din cateva
gospodarii, cateva zeci sau cateva sute de gospodarii : foarte rar
depasesc un numar de peste o mie de gospodarii;
c) omogenitate : activitatile si atitudinile sunt asemanatoare pentru
toate persoanele de un anumit sex si o anumita varsta" ; Caracteristicile
definitorii ale acestui tip sunt:
• stapanirea colectiva a unui teritoriu ;
• intreaga activitate a comunitatii este organizata si controlata de
obste; aceasta avea urmatoarele drepturi si indatoriri: amestec in
organizarea proceselor de productie; interventie in viata publica si
privata a satului, in crearea si aplicarea obieiului pamantului; amestec
in reglementarea relatiitor intercomunitare; drept de monopol sau
macar de supraveghere a relatiitor comerciale cu exteriorul ; drept de
preemptiune impotriva vanzarilor funciare; indatoriri si drepturi in
privinta relatiilor cu statul; drept de a reprezenta comunicarea.
Din punct de vedere istoric, comunitatile salbatice sum comunitatile
primitive, caracteristice organizarii economico-sociale anterioare
feudalismului; comunitatile taranesti au ca prototip principal
comunitatile rurale caracteristice sistemului de productie feudal (in
forma sa occidentala) ; comunitatile agricole sau agriculturale sunt
caracteristice societatii capitaliste. ;
• comunicati taranesti familiale de tip greco-roman, comunitati
caracteristice modului de productie sclavagist si modului de productie
feudal occidental;
comuiitati taranesti artizanale, prin care se face trecerea spre
comunitatile agriculcurale; proprietatea colectiva a bunurilor;
organizare sociala fondata pe relatii de rudenie (clanul); un sistem de
putere si de ierarhie sociala simple; o slaba diviziune sociala a muncii; o
mare autarhie, manifestata mai ales prin simbioza in cadrul comunitatii,
a agriculturii si artizanatului; absenta formelor de organizare sociala,
centralizata
exterioara comunitatii, adica autonomia aproape totala a comunitatilor,
unele in raport cu altele si relatii intre comunitati stabilite pe baza
schimburilor (indeoscbi schimbul de femei si trocul).
Aceasta clasificare nu epuizeaza nici ea marea diversitate a tipurilor de
comunitati rurale; scopul ei este doar sa puna in evidenta principalele
tipuri configurate de dinamica modurilor de productie si sa permita o
definire specifica a acestor tipuri.
Pentru a depasi limitele si impasurile acestei categorii de definitii, in
analiza sociologica au fost realizate clasificari tipologice ale
comunitatilor rurale, definirea facandu-se Ia nivelul fiecarui tip in parte.
Tipul de comunitate rurala devalmasa, caracteristic modului de
productie tributal din tara noastra, a fost analizat indeosebi de catre
profesorului Henri H. Stahl (“Contributii la studiul satelor devalmase
romanesti”, 3 vol.
Pentru Arensberg, comunitatile rurale sunc unitati structurate de
organizare sociala si de transmisie culturala si sociala.
Scolile sociologice si antropologice europene definesc comunitlitile
rurale mai ales ca un ansamblu istoric (economic sau institutional), in
timp ce scoala sociologica americanaa pune accentul pe interactiunea
sociala si pe afectivitate.
Analiza trasaturilor specifice ale comunitatilor rurale poate fi facuta si
pe baza altor clasificari tipologice decat cea prezentata de Redfield.
Prin contrast cu comunitatile primitive si cele recente de agricultori,
tipul ideal de societate taraneasca (comunitale rurala) se defineste prin
urmatoarele cinci trasaturi:
Aplicand aceste criterii de analiza unor societati diferite, Redfield
ajunge la distinctia dintre folk society si civilization, prin care se
intalneste cu preocuparile sociologilor mai vechi: Maine (societati
bazate pe status si societati bazate pe contract), F. Tonnies (comunitate
si societate), E. Durkheim (solidaritate organicia si solidaritate
mecanica).