Autonomiile locale si instituțiile medievale românești in sec.

IX – XVIII
Autonomiile locale se refera la formațiunile prestatale românești, adică cnezate, voievodate si tari
românești. Aceste autonomii au stat la baza formarii statelor medievale românești. 
Contextul/Cauzele formarii /întemeierii statelor medievale românești
  Dezvoltarea interna a societății românești (creșterea demografica si dezvoltarea economiei)
 Nevoia de apărare in fata pericolului extern; apărarea in fata maghiarilor si a tătarilor

Transilvania (zona intracarpatica)

Principatul izvor istoric pentru întemeierea statului medieval Transilvania este “Gesta Hungarorum”,
aparținând lui Anonymus. Astfel, autonomiile locale menționate pentru sec. IX-XI sunt:
 Voievodatele lui Gelu, Glad, Menumorut, Gyla, Ahtum
Caracteristicile acestor autonomii locale sunt:
 Voievodatele se opun expansiunii maghiare, dar exista si momente de alianță precum:
Menumorut se căsătorește cu fiica regelui maghiar si devine aliatul acestuia
 Autonomiile locale încearcă sa păstreze vechile forme de organizare si legile populației
autohtone
 Autonomiile locale erau organizate politic in voievodate
Intre sec. XI-XIII, maghiarii au cucerit Transilvania si au organizat o după modelul statului medieval
apusean. Maghiarii I au colonizat pe sași si pe secui cu scopul de a răspândi religia catolica si obiceiurile
maghiarilor. Maghiarii au împărțit Transilvania in comitate si vice comitate conduse de comiți si
vicecomiți; se adauga organizarea sașilor si secuilor in 7 scaune de judecata si organizarea romanilor in
tari românești (Tara Făgărașului, Tara Amlașului, Tara Maramureșului, Tara Hațegului)
Din sec. XIV, regele Ludovic introduce “Diplomele Regale” prin care romanii erau excluși de la
conducerea Transilvaniei si începe politica de represiune fata de romani. 

Tara Românească (Muntenia, Valahia, Ungro-Vlahia, Sud de Carpați)

1247 – Principalul izvor istoric pentru întemeierea statelor medievale românești este “Diploma
cavalerilor Ioaniți”
Sunt menționate autonomiile locale de la S de Carpați din sec. XIII-XIV
 Voievodatele lui Litovoi, Seneslau
 Cnezatele lui Ioan si Farcaș
Caracteristicile sunt aceleași ca la Transilvania, dar este menționat in izvoare conflictul dintre Litovoi si
regele maghiar; Litovoi cade in lupta, dar fratele sau, Bărbat, este luat prizonier si se răscumpăra,
devenind supusul regelui maghiar.
O alta caracteristica a autonomiilor locale de la S de Carpați este "descălecatul” (intemeiere) lui Negru
Voda din Făgăraș, care ar fi întemeiat Tara Românească (începutul sec. XIV).
Basarab I întemeietorul (~130-1352)
- a întemeiat dinastia Basarabilor
- a organizat instituțiile si in 1330 îl învinge pe regele maghiar Carol Robert D’Anjou la Posada; aceasta
bătălie a fost descrisa in lucrarea: Cromia pictata de la Viena:; in urma acestei batalii, Basarab este
învingător si Țara Românească își câștigă independența.
Urmașul lui Basarab este Nicolae Alexandru, care înființează prima mitropolie romana (1359) -> detalii la
instituții
Nicolae Alexandru (1352-1364) – fiul lui Basarab
1359 – Întemeiază prima mitropolie dependenta de Patriarhia din Constantinopol
Vladislav Vlaicu (1364-1377) – fiul lui Nicolae Alexandru
1370 – întemeiază a doua mitropolie de la Severin, tot dependenta de Bizanț.
– bate moneda proprie, prima moneda a Țării Românești
– respinge primul atac otoman.

Moldova (zona de la Est de Carpați)

Exista un izvor istoric numit „Cronica lui Ioan de Târnave” unde sunt menționate autonomiile locale,
astfel apar:
- Câmpul lui Dragoș
- Tara brotnicilor
- Tara bolohoremilor
Moldova se întemeiază prin dublul descălecat:
1. Descălecatul lui Dragoș
2. Descălecatul lui Bogdan
1. Dragoș era supus regelui maghiar si a organizat o marca de apărare împotriva tătarilor
1359 – Bogdan, voievodul din Maramureș, i a alungat pe urmașii lui Dragoș si întemeiat statul medieval
Moldova independenta.
Petru I Musat
Urmașii lui Bogdan consolidează statul medieval Moldovenesc. Unul dintre cei mai importanți este Petru
I Musat (1374-1391) care întemeiază dinastia Masaților.
-> încearcă sa întemeieze mitropolia, dar nu va fi recunoscuta de Patriarhia de la Constantinopol. Va fi
recunoscută abia in timpul lui Alexandru cel Bun.
= primul domnitor moldovean care se aliază cu Polonia împotriva Ungariei; astfel, in 1387 in încheie
tratatul cu Polonia prin care Petru I Mușat recunoaște suzeranitatea poloneza si se prevedea prin tratat
de ajutor militar reciproc.
Roman I (1391-1393)
-> cucerește teritoriul Moldovei pana in S
-> Moldova avea ieșire la mare.

Dobrogea
Autonomiile locale sunt menționate „epigrafic” (inscripții) in sec. X când apar conducătorii locali: jupani
=> Dimitrie, Gheorghe
Intre sec. XI-XIII – prințesa bizantina Ana Commna, in lucrarea „Alexiada” menționează voievodatele lui
Tatos, Sacea (Satza), Seneslau.
Acești conducători s-au aflat in conflict cu bizantinii dar si in colaborarea in special din punct de vedere
economic.
In sec. XIII este amintit nucleul statului bizantin Tara Cavornei (1230) se întindea pana la Vama Veche de
azi.
In sec. XIV, statul dobrogean este consolidat de către Balica, Dobrotici, Ivanco.
La moartea lui Ivanco, Dobrogea intra in stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, care o pierde in 1416 in
favoarea turcilor (dominația otomana in Dobrogea: 1416-1878)
Instituțiile centrale medievale din spațiul românesc

Instituțiile centrale medievale sunt:

1. Domnia
2. Armata
3. Biserica
4. Sfatul Domnesc
5. Marea Adunare a tarii

1. Domnia

Era reprezentata de domnitor in Moldova si Tara Romanesca care avea următoarele atribuții:

 Conducea armata
 Bătea moneda
 Declara război si încheia pace

Atribuțiile domnitorului reies din titlul domnesc care se putea modifica in timpul domniei

Domnia era electiv-ereditara

Aceste atribuții sunt valorile pana in sec. XVIII

Sec. XVIII in Md. si T.R. se instaurează regimul politic fanariot (Md. 1711, T.R. 1716)

Sultanul numea direct domnitorul dintre grecii din cartierul fanar al Constantinopolului

Domnitorii fanarioți îndeplineau politica sultanului si pe plan intern, cat si pe plan extern si nu mai aveau
vechile atribuții

2. Armata

Era condusa de domnitor si era alcătuita din oastea cea mare si oastea cea mica

Oastea cea mare

 Era formata din toți cei capabili sa poarte arme

 Primul care o organizează este Mircea cel Bătrân

Oastea cea mica

 Era alcătuita din „steagurile” marilor boieri (armatele organizate si echipate de mari boieri care
luptau sub comanda domnitorului)

Ca tactica de lupta romanii foloseau din cauza inferiorității numerice pârjolirea pământului, atragerea
inamicului in teritorii puțin prielnice (mlaștini, teren accidentat, strâmtori).
 3. Biserica (instituția eclesiastica)
 Era organizata in Episcopii si Mitropolii
 Mitropoliile erau dependente de Patriarhia din Constantinopol, erau conduse de Mitropolit, care
era subordonat domnitorului
 Mitropolitul putea sa preia temporar locul domnitorului pana la numirea altui domnitor

1359 – se înființează mitropolia din T.R. din timpul lui N. Alexandrescu

1370 – se înființează a doua mitropolie din T.T. de la Severin din timpul lui Vladislav Vlaicu

In Md. Se înființează mitropolia din timpul lui Petru I Musat, dar va fi recunoscută in timpul lui Alexandru
cel Bun.

4. Sfatul Domnesc

 Era alc. din marii boieri si apoi doar din boierii cu dregătorie (funcție de stat)
 Cele mai importante dregătorii erau Ban al Craiovei in T.R., portar al Sucevei in Md.
 Alte dregătorii: - spătarul (apăra domnitorul)
Alte dregatorii: - distiernicul (finanțe)
Alte dregătorii: - paharnicul
 Avea rol de ajutor la conducere (permanent)

5. Marea adunare a tarii

 Avea un rol consultativ si era alcătuită din reprezentați ai tuturor claselor sociale
 Domnitorul întrunea aceasta adunare in condiții extreme: calamitați naturale, încheierea păcii
sau declararea războiului
 Are doar rol consultativ