Rolul Istoriei si al Educației civice in dezvoltarea gandirii critice la elevii din

invatamantul primar

Istoria adevarata "memorie a omenirii", este stiinta ce a fost fundamentata la inceputul secolului al
XIX-lea. Radacinile ei sunt insa stravechi, deorece inca de la inceputul organizarii vietii in
colectivitate, oamenii au simtit nevoia de a-si transmite informatii de la o generatie la alta. Ca
disciplina de invatamant, istoria se studiaza in tara noastra incepand cu clasa a IV-a.
Dezvoltarea gandirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ si se realizeza prin folosirea
cu precadere a unorstrategii activ-participative. Aceste strategii nu trebuie rupte de cele traditionale, ele
marcheaza un nivel superior in spirala modernizarii strategiilor didactice. Prin metode activ-
participative ingelegem toate situatiile si numai metodele active propriu-zise in care elevii sunt pusi si
care-si scot pe acestia din ipostaza de obiect al formarii si-i transforma in subiecti activi, coparticipanti
la propria formare.
Intr-o lume in continua schimbare, pentru a exista, elevii nostri vor avea nevoie de capacitatea de a
cerne informatiile si de a alege intre ce este si ce nu este important. Ei trebuie sa inteleaga cum se
coreleaza anumite informatii, sa le descopere sensul si sa le respinga pe cele irelevante sau false. Deci,
ei vor trebuie sa dea sens in mod critic, creativ si productiv informatilor, sa gandeasca si sa invete
critic.
Pentru dezvoltarea gandirii critice a elevilor invatatorul trebuie sa asigure un demers didactic adecvat
invatarii active si interactive folosind metode, procedee si tehnici de invatare eficiente. Fara a exclude
startegiile invatamantului traditional, invatatorul trebuie sa foloseasca si strategii didactice moderne
care vor mentine interesul elevilor , vor crea atmosfera propice de invatare si vor ridica actul
educational la nivelul necesar societatii.
Strategii moderne
1.Problematizarea
Este strategia didactica prin care dezvoltam gandirea si educam creativitatea elevilor .
Problematizam continutul lectiei de istorie cand conducem pe elevi sa dobandeasca , prin rezolvarea de
probleme, noi cunostinte, la insusirea carora a fost solicitata , prin practicare activa, gandirea lor.
In contextul problematizarii, ca strategie didactica, trebuie insa sa facem distinctia clara intre
conceptul de problema, asa cum este cunoscut in mod obisnuit, si conceptul de „situatie -problema”,
care trebuie sa aiba in continut elemnte conflictuale, contradictorii.
Situatiile- problema sau intrebarile problema care se adreseaza gandirii elevilor, avand un grad de
dificultate, ca si in matematica, mai sunt denumite si intrebari cu dificultate.
Exemplu:
La lectia „Romania in timpul domniei lui Cuza Voda” se poate crea o situatie problema: cu toate
aspectele pozitive ale domniei lui Cuza, abdicarea acestuia in 1866 si aducerea unui print strain a fost o
necesitate politica?
In legatura cu problematizarea, mai este in discutie urmatorul aspect: pot fi considerate situatii-
problema si cele care sunt formulate sub forma de alternativa si care au in continutul lor, intrebarea:
„ Ce s-ar fi intamplat daca...?”
 Multi profesori , pornind de la aprecierea ca in istorie nu avem de-a face cu alternative ci cu situatii
intamplate, cred ca nu trebuie sa se opereze cu asemenea probleme.Acest fel de invatamant
problematizat se mai numeste si invatamant problematizat de tip divergent, spre deosebire de cel
convergent, care da numai o singura solutie.
2.Brainstorming-ul
Este o metoda prin care se dezvolta creativitatea elevilor prin exersarea gandirii divergente, care
solicita gasirea unor solutii proprii pentru problemele propuse.
Etimologic, brainstorming provine din engleza, din cuvintele "brain"=creier si "storm"=furtuna,
ceea ce inseamna furtuna in creier, efervescenta, aflux de idei, o stare de intensa activitate imaginative,
un asalt de idei.
Un principiu al brainstorming-ului este : cantitatea genereaza calitatea.Conform acestui principiu,
pentru a ajunge la idei viabile si inedite este necesara o productivitate creativa cat mai mare. ( Osborne,
1959).
Brainstorming-ul poate avea mai multe varianate:
a)brainstorming-ul cu schimbare de roluri- care solicita elevilor abordarea problemei din mai multe
puncte prin schimbarea rolurilor.
Exemplu de introducerea metodei:
„ -Ce ati face in locul lui Decebal, la venirea romanilor la Dunare ? ”

b)metoda 6-3-5 ( brainwriting)este o metoda asemanatoare cu brainstorming-ul, are are specific numai
notarea ideilor originale si esentiale.Elevii grupati cate 6 scriu fiecare timp de 5 secunde, 3 solutii la
problema propusa pe o foaie, intr-un sens stabilit ( de la stanga la dreapta), fiecaruia dintre cei 5 colegi
de grup. Prin acesta preluare a ideilor colegului se deschid perspectivele si se imbunatatesc ideile
fiecarui participant.
Ex:„Gasiti 3 solutii pentru rezolvarea cererilor revolutionarilor din 1848. ”
Avantajul metodei consta in faptul ca dezvolta gandirea critica si ofera elevilor timizi posibilitatea de a
se exprima.
Invatamantul romanesc se confrunta si cu nota sa predominant teoretizanta, chiar cu tendinte de
supraincarcare informationala. De aceea, efortul educatorilor trebuie canalizat in directia
operationalizarii cunostintelor, ceea ce va conduce la o crestere a interesului si motivatiei elevilor
pentru diferitele domenii ale cunosterii, ii va pregati mai bine pe acestia in perspectiva integrarii in
viata sociala. Invatarea asistata de calculator si multimedia, imbinarea activitatii frontale cu cea
individuala si pe grupe, constituie alte directii importante ale modernizarii strategiilor didactice.
Bibliografie
Felezeu Calin,Metodica predarii istoriei, Ed. Presa Universitara
Clujeana,Cluj-Napoca, 1998;
Felezeu Calin,Didactica istoriei, Ed.Presa Universitara
Clujeana, Cluj-Napoca, 2000;
Florea Stanculescu,Probleme privind modernizarea predarii istoriei,
EDP Bucuresti, 1978;
Gafar Tatiana,Metodica predarii istoriei, EDP, Bucuresti, 1978;
Gheorghe Al.Metodica predarii istoriei in invatamantul preuniversitar,
Craiova, 1999;
Mucica Teodor, Perovici Minodora,Metode active si mijloace de
invatamant moderne utilizate in predarea invatarii, in
SAI, XXV, 1974;
MEC, Consiliul national pentru pregatirea profesorilor,Invatarea activa,
ghid pentru formatori si cadre didactice,Bucuresti, 2001;
 STRATEGII INTERACTIVE PENTRU FORMAREA CONDUITEI CIVICE

EDUCATIA CIVICA este o componentă a procesului de formare a personalităţii umane care cuprinde
trei aspecte:
-educaţia despre drepturile omului şi democraţie (transmiterea cunoştinţelor referitoare la principalele
categorii de drepturi, libertăţi, îndatoriri şi responsabilităţi ale omului; cele mai importante documente
internaţionale referitoare la drepturile omului; principiile, valorile, instituţiile şi mecanismele specifice
democraţiei, diversele forme de nedreptate, inegalitate şi discriminare; personalităţi, mişcări şi evenimente
care au marcat lupta pentru drepturile omului);
-educaţia în spiritul drepturilor omului şi democraţiei ( metodele pedagogice folosite trebuie să creeze în
clasă o atmosferă care să reflecte şi să dezvolte interesul elevilor pentru idealurile şi practica din domeniul
drepturilor omului; stilurile de predare - învăţare trebuie să vizeze dezvoltarea aptitudinilor şi atitudinii
specifice);
-educaţia pentru drepturile omului şi democraţie ( elevii trebuie să fie încurajaţi să participe la apărarea
drepturilor omului şi dezvoltarea practicilor democratice în comunitatea din care fac parte şi în societate în
general: să activeze în organizaţii neguvernamentale, grupuri de presiune, să fondeze organizaţii proprii
pentru promovarea şi protejarea drepturilor omului).
EDUCAŢIA CIVICA ÎN ŞCOALĂ

Scoala trebuie sa se adapteze pentru a face fata acestor evolutii, prin stimularea socializarii politice
a elevilor, prin pregatirea pentru învatarea permanenta si prin asigurarea exercitarii directe a drepturilor
omului si democratiei participative în scoli. Socializarea politica nu este scopul primordial al scolilor,
dar este o modalitate de formare a capacitatilor care pun bazele culturii politice viitoare.

METODE UTILIZATE ÎN CADRUL LECŢIILOR DE EDUCATIE CIVICA

Formarea unui comportament moral-civic este un proces complex, delicat si de lunga durata si
pretinde o medodologie si o stategie corespunzatoare: complexa, variata, dinamica si adecvata
numeroaselor componente care trebuie formate si dezvoltate

Metodologia didactică desemnează sistemul metodelor utilizate în procesul de învăţământ precum şi

teoria care stă la baza acestuia. Sunt luate în considerare: natura, funcţiile, clasificarea metodelor de
învăţământ, precum şi caracterizarea, descrierea lor, cu precizarea cerinţelor de utilizare.

Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor didactice, în strânsă relaţie cu

mijloacele de învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor. De aceea, opţiunea pentru o anumită
strategie didactică condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice.

Totodată, metodele de învăţământ fac parte din condiţiile externe ale învăţării, care determină
eficienţa acesteia. De aici decurge importanţa alegerii judicioase a metodelor corespunzătoare fiecărei
activităţi didactice.

Sistemul metodelor de învăţământ conţine:

- metode tradiţionale, cu un lung istoric în instituţia şcolară şi care pot fi păstrate cu condiţia
reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele învăţământului modern;

- metode moderne, determinate de progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică, unele dintre acestea de
exemplu, se apropie de metodele de cercetare ştiinţifică, punându-l pe elev în situaţia de a dobândi
cunoştinţele printr-un efort propriu de investigaţie experimentală; altele valorifică tehnica de vârf
(simulatoarele, calculatorul).

Avantajele metodelor active:

-este coparticipant la propria formare;

-angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
-transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
-asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă;
-dezvoltă gândirea critică;
-dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
-permite evaluarea propriei activităţi.

Educatia civica reprezintă o formă distinctă de activitate educaţională al cărei scop este să
pregătească tinerii pentru participarea ca cetăţeni activi, utilizând astfel forme de învăţare distincte.
Profesorii trebuie să cunoască foarte bine aceste forme de învăţare şi să le poată pune înpractică în
diferite situaţii. Acestea includ forme de învăţare care sunt:

-inductive – se prezintă elevilor probleme concrete de rezolvat sau asupra cărora trebuie să ia o decizie,
încurajându-i să generalizeze pentru alte situaţii pornind de la acestea – în loc de a porni de la concepte
abstracte;
-active – elevii sunt încurajaţi să înveţe în timp ce desfăşoară o anumită acţiune, în loc de a asculta pur
şi simplu ce li se spune;
-relevante –conceperea unor activităţi de învăţare în jurul unor situaţii reale din viaţa şcolii sau a
facultăţii, a comunităţii sau a lumii largi;
-bazate pe colaborare – se folosesc activităţile pe grupuri şi învăţarea prin cooperare;
-interactive – se organizează activitatea de predare pe baza unor discuţii şi dezbateri;
-critice –elevii sunt încurajaţi să gândească ei înşişi, cerându-le opiniile şi punctele de vedere şi
ajutându-i să-şi dezvolte capacităţile de argumentare;
-bazate pe participare – elevii au posibilitatea să contribuie la propria învăţare, sugerând, de exemplu,
subiecte de discuţie, de cercetare sau evaluându-şi propria activitate de învăţare sau pe cea a colegilor.
Formele de învăţare derivă direct din scop, iar profesoriitrebuie să ştie foarte bine să le folosească, să
ştie, de exemplu, cum să conducă discuţiile şi dezbaterile, cum organizeze activităţile pe grupuri şi să
utilizeze diferite tipuri de întrebări, etc.

Dezbaterea :
-ajută elevii să-şi formeze opinii.
-ajută elevii să identifice argumente şi dovezi pentru a susţine o opinie.
-ajută elevii să-şi susţină o opinie într-o conversaţie într-un mod politicos.
-oferă oczia realizării comunicării pe orizontală, de la elev la elev.
-pune elevii în contact cu mai multe alternative.
-dezvoltă capacitatea de a lua decizii.
permite exersarea capacităţii de a ajunge la un consens.
Exemplu de dezbatere la clasa aIVa : “Ar trebui ca elevii şcolii să poarte uniformă ?”

Mozaicul:
-ajută elevii să cominice
-dezvoltă capacitatea de a coopera cu mai mulţi colegi pentru rezolvarea unei sarcini de învăţare
-ajută elevii să-şi dezvolte sentimentul de responsabilitate.
-pune elevii în contact cu mai multe alternative
-dezvoltă capacităţile de analiză şi sinteză.

Brainstormingul
In traducere directă "furtună în creier" sau "asalt de idei", este o metodă utilizată pentru a ajuta
pe copii să emită cât mai repede, cât mai multe idei, fără a se lua iniţial în consideraţie valoarea acestor
idei.
Este cea mai simplă metodă de a stimula creativitatea şi de a genera noi idei într-un grup; se
poate practica oral şi se foloseşte pentru a găsi cât mai multe soluţii la o problemă.

Aplicaţii practice :
-Definirea noţiunilor de :libertate,responsabilitate, demnitate,autoritate,toleranţă
-.Prezentaţi cât mai multe calităţi pe care trebuie să le posede o persoană publică.
.-Care sunt drepturile copilului.

Metoda “Pălăriilor gânditoare”

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuţiilor,
extrage concluzii – clarifică
Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a întâmplat
acţiunea, este neutru – informează
Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite, nu se justifică
– spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă aspectele negative a întâmplărilor, exprimă doar judecăţi
negative – identifică greşelile
Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi, dă frâu imaginaţiei {Ce trebuie
făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist
posibilităţile, crează finalul – efortul aduce beneficii
Aplicaţii practice: Toleranţa
Ciorchinele
Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei
Permite cunoaşterea propriului mod de a înţelege o anumită temă

BIBLIOGRAFIE
1. Bîrzea Cezar - Educaţia pentru cetăţenie democratică - Raport întocmit după programul
Consiliului Europei de formare continuă a profesorilor în 1998
2. Bulzan Carmen - Formarea civică, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006
3. Manolescu Marin - Evaluarea şcoalră. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor
Press, Bucureşti, 2005
4. Miroiu, Olga(coord.) - Cultură civică. Democraţie, drepturile omului, tole ranţă,E.D.P.,
R. A. Bucureşti,1995
5. Moroianu Zlătescu, Irina(coord.) - DREPTURILE OMULUI. Documentar pentru
predarea drepturilor omului în învăţământul preuniversitar, I.R.D.O.Bucureşti,1995