azuri, bâlbâiala este temporară şi persistă o perioadă cuprinsă între două luni şi cinci ani, însă există cazuri

în care tulburarea continuă până la maturitate (în aproximativ 1% din

cazuri) (Airinei, 2011).

Frecvenţa apariţiei balbismului este mai mare în cazul băieţilor decât în cazul fetelor. Sexul masculin este mai afectat decât cel feminin, existând un raport de cinci băieţi la o
fată diagnosticaţi cu balbism (Todiriţa şi Lupu, 2010).

Modificările de vorbire cuprind: spasmele aparatului fono-articulator care ocupă un loc dominant în tabloul balbismului (determinate de sunete considerate greu de pronunţat, de
cuvinte noi ce necesită un efort nervos crescut, de cuvinte la care s-a bâlbâit în trecut sau de ritmul tahilalic ori bradilalic), aritmia manifestată prin clonii în vorbire şi reacţii
neadecvate la solicitările externe, monotonia vorbirii dată de absenţa accentelor melodice şi semantice, a pauzelor mari, embolofrazia sau ocolirea modalităţilor directe de
exprimare dată de frica de a pronunţa un cuvânt, inversiuni în cadrul frazei cu scopul evitării cuvintelor dificile, parazitarea vorbirii de către anumite sunete luate ca suport în
exprimare, vorbirea concisă sau incompletă provenită din teama de a vorbi şi refuzul categoric de a vorbi (mutismul electiv cauzat de conştientizarea bâlbâielii).