Dumnezeu ca Tata

• Nicio cercetare a numelor sau titlurilor lui Dumnezeu

nu ar fi completă, fără să luăm în considerație
denumirea de Tată. Cuvântul ebraic av (’aḇ), care
„derivă după câte se pare de la sunetele (gângureala)
de bebeluș cum ar fi abab”, apare aproape de 1200 de
ori în Vechiul Testament.

• Trebuie să reținem că av (’aḇ) este forma aramaică,

baza cuvântului grecesc abba folosit în Noul Testament
de trei ori (Mc. 14:36; Rom. 8:15; Gal. 4:6). Evident că
av (’aḇ) se referă la tatăl biologic (Gen. 2:24), dar se
referă și la capul unei gospodării (Gen. 24:40), la un
bunic (Gen. 28:13), la un strămoș (Gen. 10:21).

• La care paternitate să ne gândim noi, când Îl

considerăm pe Dumnezeu ca Tatăl nostru? Să luăm în
considerare cinci puncte de vedere.
1. Primul, Tatăl nostru ne procreează.

El ne dă viață. „N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a

făcut un singur Dumnezeu?” (Mal. 2:10). Același lucru
este valabil și din punct de vedere spiritual, prin
Cristos: „fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o
sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate
putrezi” (1 Pet. 1:23). Fiind născuți „din Dumnezeu”, Îl
cunoaștem pe Dumnezeu (1 Ioan 4:7), Îl iubim pe
Dumnezeu (1 Ioan 5:1), biruim lumea (1 Ioan 5:4) și
suntem atenți la comportamentul nostru (1 Ioan 5:18),
respectiv nu trăim în păcat (1 Ioan 3:9).

2. Al doilea, Tatăl nostru ne învață.

• Trebuie să ascultăm „învățătura tatălui [nostru]” și să

învățăm doctrina, înțelepciunea și Legea de la El
(Prov. 1:8; Prov. 4:1–4; Prov. 5:1). De unde să auzim
și să luăm învățăturile Tatălui nostru spiritual? Numai
din Cuvântul Lui.
 3. Al treilea, Tatăl nostru ne disciplinează.

• Orice tată lumesc își mustră copilul pentru că îl

iubește (Prov. 3:12; Deut. 8:5), tot așa și Dumnezeu
Tatăl nostru. „Căci Domnul pedepsește pe cine-l
iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l
primește. […] Căci care este fiul pe care nu-l
pedepsește tatăl?” (Evr. 12:6–7; cf. 2 Sam. 7:14). Da,
într-adevăr disciplina este dureroasă, dar ne readuce
la ascultare.

4. Al patrulea, Tatăl nostru Se îngrijește de noi.

De ce să ne facem griji cu privire la îmbrăcăminte,

mâncare sau alte lucruri necesare vieții? „Tatăl… știe că
[avem] trebuință de ele” și El ne va purta de grijă, dacă Îl
căutăm mai întâi pe El (Luca 12:28–31; compară cu Mt.
6:9–11).
 5. Al cincilea, Tatăl nostru ne-a dat un nume.

Un nume de familie este un lucru de valoare, cu atât mai

mult numele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Fiecare
dintre noi este „sfânt” (Flp. 4:21), este un „creștin” (1
Pet. 4:16) și un credincios (Faptele 5:14). Să trăim,
așadar, la standardul impus de numele ce ni s-au dat!.

Versete de studiat: Cum să devenim copiii lui Dumnezeu

(Gal. 3:26)? Care este dovada că suntem copiii lui
Dumnezeu (1 Ioan 3:10; 1 Ioan 5:2)?