elementul principal al acesteia este 

individul, în timp ce mesajele stau la baza comunicării.

(https://clipsi.ro/comunicarea-elementele-scopul/ , consultat în octombrie 2020 )
Elementele de bază ale unui proces de comunicare sunt: emiţătorul, receptorul, mesajul,
limbajul (codul), canalul de comunicare (transmitere) şi efectele comunicării. Emițătorul
(transmițătorul) sau sursa (persoana care inițiază comunicarea, transmite mesajul). Receptorul
sau destinația (persoana care primește mesajul). Mesajul se află între cele două puncte ale
comunicării respectiv : transmițător și receptor. De asemenea, mesajul reprezintă miezul
procesului de comunicare şi se poate defini ca o referire la ceva din realitatea înconjurătoare
(referent) ce face ca participanţii la actul comunicaţional să se orienteze spre acesta.
(http://ec.utgjiu.ro/wp-content/2020/CC_material_suport.pdf , consultat în noiembrie 2020 )
Schema de comunicare cuprinde următoarele elemente:
1. Emițătorul
2. Receptorul
3. Canalul de comunicare – este veriga care mijlocește transmiterea mesajului: aerul,apa
4. Semnalul – este entitatea fizică prin care se obiectivează mesajul: sunet, semn grafic,
gest,lumină, etc.
5. Codul – este un sistem de semne prin care se semnifică un anumit lucru.
În mecanismele vorbirii se disting trei serii de elemente, și anume:
a) componentele energetice, constând din aparatul respirator și sistemul muscular aferent
acestuia;
b) aparatul fonator, constând din coardele vocale fixate în laringe;
c) componentele dinamice de rezonanță din cavitatea nazală și bucală.
Un rol important îi revine auzului fonematic care este legat de însușirea limbajului,
îndeplinind un rol important în controlul și coordonarea pronunțării cuvintelor.
Limbajul, îndeplinește o serie de funcții, printre care amintim:
1.funcția de comunicare sau de transferare a unui conținut de la o persoană la alta, desemnează
rolul primordial al limbajului. Actul comunicării implică în mod obligatoriu următoarele
elemente: emițătorul (E),