Fulgerul este rezultat in urma unui proces de descarcare electrica cauzat de o

diferenta de potential electrostatic.

Fulgerul se produce intre nori incarcati cu sarcini electrice diferite, iar descarcarea
intre nor si pamant provoaca un arc luminos, numit traznet.
Atunci cand vedem un fulger nu auzim si sunetul produs de descarcare, deoarece
viteza sunetului este mai mica fata de cea a luminii. Decalajul se datoreaza diferentei
dintre vitezele de propagare ale celor doua unde, cea luminoasa si cea acustica.

In mitologie, fulgerele sunt folosite pentru a exprima mania lui Dumnezeu. Gasim
acest fenomen mentionat de mai multe ori, in Moise 9,24, Samuel 22,15, Hiob 37,
Psalm 18, la izgonirea din rai a lui Satan (Luca 10,18) etc.
Credintele variau de la o civilizatie la alta. De exemplu, etruscii considerau fulgerele ca
un oracol care le prezicea viitorul. Informatiile care descriau indicatiile transmise prin
fulgere se numeau libri fungurales.
Vechii germani considerau fulgerele ca fiind un semn al zeului Thor care arunca
ciocanul sau spre pamant. Slavii aveau zeul Perun ca zeu al furtunii. La fel Zeus si
Jupiter sunt reprezentati insotiti de fulgere.

Cercetarea fulgerelor intr-un mod mai serios a inceput odata cu Benjamin Franklin.
Benjamin Franklin a demonstrat ipoteza ca traznetul este rezultatul tensiunii dintre
nori si pamant cu ajutorul unui zmeu de hartie cu care a declansat fulgerul in prezenta
norilor de furtuna, in anul 1752.

Desi este un fenomen popular, fulgerele au dat nastere unor controverse cu privire la
efectul lor, cat si in modul cum acestea iau nastere.

Formarea fulgerului
Datorita curentilor de aer existenti in nor precum si prin repartizarea inegala de
gheata si apa, se formeaza prin frecare, spatii cu incarcatura ionica electrostatica
negativa si pozitiva.
In mod normal stratul superior al norului este incarcat pozitiv, iar stratul inferior este
incarcat negativ. Zona dintre cele doua straturi incarcate diferit se afla la o inaltime
mare unde temperatura variaza intre -10 si -15 grade Celsius.
Aici, picaturile de apa din nor se transforma in cristale de gheata.
 Fulgerul este o descarcare electrica, iar atunci cand ia nastere produce un echilibru
electric intre straturile norului de furtuna. Pentru a lua nastere un trasnet intre un nor
si pamant trebuie sa existe in prealabil tensiuni de cateva zeci de milioane de volti, iar
fenomenul, care este o scanteie de descarcare electrica, sa aiba o tensiune de
aproximativ 3 milioane de volti / metru. Puterea de strapungere a fulgerului este data
si de umiditatea aerului.
Exista premiza ca in prealabil aerul este ionizat de radiatiile cosmice transformand
moleculele de aer din atmosfera intr-o lavina electronica rezultand o reactie in lant,
care creeaza un canal de aer ionizat pentru fulger. Acest fenomen a fost presupus de
cercetatorul Charles Thomson.
Forma in zig zag a fulgerului este produsa prin descarcarea electrica numai prin zonele
cu aer ionizat.

Fugerul are in medie, 4 sau 5 descarcari principale ce dureaza 0,01 secunde, iar cea
principala numai 0,0004 secunde. Dupa o pauza scurta de 0,03 – 0,05 secunde
urmeaza noi descarcari. Au fost observate astfel descarcari atingand un numar de 42
cu o intensitate medie de 20.000 de amperi.
Un fulger atinge in medie lungimea de 1 – 2 km, iar in zonele tropicale unde
umiditatea aerului este mai ridicata, fulgerul poate atinge 2 – 3 km lungime. In nori s-
au observat fulgere cu o lungime de 5 – 7 km, iar cu ajutorul radarului pentru fulgere,
unele ce ating 140 km lungime.

In momentul formarii fulgerului aerul inconjurator din jurul tunelului provocat de

acesta atinge temperaturi de 30.000 de grade Celsius. Aceasta supraincalzire brusca a
aerului duce la o dilatare masiva asemenea unei explozii cu un zgomot puternic numit
tunet.
Datorita diferentei dintre vitezele de propagare a luminii (cca. 300.000 km /s) si a
sunetului 332 m / s, va aparea un decalaj de timp intre receptionarea vizuala si cea
auditiva a fulgerului. Decalajul dintre fulger si tunet este dat de distanta dintre acesta
si observator. Cu cat observatorul este mai departe, cu atat decalajul va fi mai mare.