1.

Redactează o caracterizare de 15-25 de rânduri a doamnei Georgescu, insistând

asupra ultimului enunţ al schiţei Tren de plăcere.

Mița Georgescu este personajul principal feminin al operei, un personaj

individual ce scoate în evidență contrastul dintre aparență și esență. Ea ilustrează tipul
femeii ce se caracterizează prin snobism, lipsă de respect și superficialitate. 
Mița Georgescu este soția lui Mihalache, fiica doamnei Anica și mama lui Ionel.
Odată ajunsă în lumea mondenă din Sinaia, toate aceste roluri ale sale pălesc, Mița
comportându-se precum o femeie fără obligații. Astfel, în rolul de soție a domnului
Mihalache Georgescu, un mitocan cu pretenții nejustificate, și cel de mamă a micului
Ionel Georgescu, Mița eșuează complet. Căsnicia cu soțul ei nu este bazată pe respect
reciproc, admirație sau dragoste sinceră, ci este ghidată de dorința de a corespunde
imaginii ideale impuse de către societate, de preocuparea de a crea portretul „familiei
perfecte”. Un simbol al imaginii pe care Mița dorește să o proiecteze în societate este
ținuta ei, plănuită până la cele mai mici detalii (Madam’ Georgescu este pe deplin
stabilită asupra toaletei sale:bluza vert-mousse, jupa fraise écrasée și pălăria asortată;
umbreluța roșie, mănușile albe și demibotinele de lac cu cataramă; ciorapii de mătase
vărgați, în lungul piciorului, o bandă galbenă și una neagră, despărțite cu câte un fir
stacojiu), dar și a micuțului Ionel, îmbrăcat de-a dreptul ridicol de către mama sa (Cât
despre puiul, nici nu mai încape discuție – el va purta la Sinaia uniforma de ofițer de
vânători ca prințul Carol).
Așadar, personajul se dovedește absent, atât în rolul de soție, cât și în cel de mamă,
întrucât prioritățile ei sunt greșit ordonate. Cochetăria, vanitatea și aspectele mondene ale
vieții sunt mult mai importante pentru doamna Georgescu decât educația propriului copil.
Ea se preocupă de aspectul fizic al fiului său, nu de educația și îngrijirea pe care ar trebui
să i le ofere, lăsând aceste mici „detalii” în slujba mamei sale, față de care se comportă cu
o indiferență surprinzătoare. 
Deznodământul acțiunii ne-o prezintă pe Mița, întoarsă din plimbarea spontană
inițiată de locotenentul Mișu. Mița a fost singura căreia excursia i-a făcut realmente
plăcere, iar odată întoarsă acasă e singura care își amintește cu nostalgie de momentele
petrecute în Sinaia și suspină după amintirile frumoase din acea seară, mai ales după cele
petrecute împreună cu locotenentul Mișu ( –Ah! mamiţo! Menuetul lui Pederaski …,
mă-nnebunesc!).
În concluzie, Mița Georgescu este un personaj reprezentativ pentru
superficialitatea femeilor care aleg să-și asume un rol nepotrivit în cadrul societății în
care trăiesc.