ANATOMIA STOMACULUI

Stomacul reprezinta cel mai dilatat segment constituitiv al tractului digestiv, fiind in
acelasi timp si cel mai proximal organ abdominal. De asemenea, stomacul indeplineste
functii de importanta majora in derularea procesului fiziologic al digestiei si conform
ansamblului diversificat de afectiuni pe care le poate dezvolta detine si o mare
importanta clinica.

Anatomia stomacului

Stomacul (ventriculus sau gaster) este amplasat in loja gastrica, care ocupa cea mai
mare parte din regiunea subfrenica stanga si corespunde epigastrului si hipocondrului
stang. La acest nivel, stomacul este fixat in principal de presa abdominala exercitata in
mod direct prin contractia muschilor peretilor abdominali. De asemenea, interpozitia
delimitata superior de esofag si inferior de duoden, pachetele vasculo-nervoase ce
traverseaza regiunea precum si formatiunile peritoneale care leaga stomacul de organele
din proximitate constituie alte mijloace de fixare la acest nivel.

In situatia indivizilor normostenici, in ortostatism, stomacul gol are forma literei „J”, cu
peretii reciproc aplicati, masurand aproximativ 18 cm lungime si 7 cm latime. In cazul
stomacului plin, lungimea poate creste pana la 25 cm, iar latimea la 12 cm. Capacitatea
stomacului este evaluata intre 1-1,5 L.

Stomacului i se descriu : doua fete (anterioara si posterioara) . doua margini si doua

orificii . Marginea dreapta numita si mica curbura este alcatuita din doua segmente : unul
orizontal si altul vertical despartite prin ,,incizura angulara” . Marginea stânga denumita
marea curbura continua marginera stânga a esofagului formând cu acesta la nivelul
cardiei un unghi ascutit ,,incizura cardiaca” sau unghiul Hiss .Orificiul prin care stomacul
comunica cu esofagul , cardia se afla pe versantul drept al fornixului gastric având o
forma ovalara , cu axul mare vertical .Orificiul de comunicare al stomacului cu duodenul ,
pilorul este circular situat aproape în plan frontal si marcat la exterior de santul
duodenopiloric .

Din punct de vedere anatomic si chirurgical stomacul este împartit în :

- portiunea verticala formata din fundul stomacului (fornix) , segment situat deasupra
planului orizontal , care trece prin cardia si corpul stomacului , delimitat distal de
perpendiculara dusa de incizura angulara de marea curbura .

- portiunea orizontala , subdivizata în doua segmente : antrul piloric care continua corpul
gastric canalul piloric portiune îngustata , terminala a stomacului delimitata de duoden
prin santul duodeno – piloric .

Raporturi

Fata anterioara se afla în contact direct cu peretele toracic , cu peretele abdominal

corespunzator cu fata viscerala a lobului hepatic stâng si în mica masura cu lobul patrat
al ficatului în regiunea antrala .Fata posterioara constituie peretele anterior al bursei
omentale prin intermediul careia intra în raport cu : pancreasul , vase splinice , splina ,
rinichiul si suprarenala stânga , mezocolonul transvers .Cardia este acoperita de
marginea posterioara a ficatului , se afla la cca. 3 cm. Sub hiatus-ul esofagian al
diafragmei proiectându-se la nivelul vertebrelor T 10 – T 11 .Posterior vine în raport cu :
pilierul stâng al diafragmei si cu artera aorta .Pilorul este relativ mobil si proiecteaza la
dreapta primei vertebre lombare (în ortostatism).Anterior este acoperit de lobul patrat al
ficatului , iar posterior vine în raport cu vena porta , artera hepatica si pancreasul . Pilorul
si prima portiune a duodenului este acoperit de peritoneu atât pe fata anterioara cât si pe
cea posterioara . Limita dintre portiunea mobila si fixa , retroperitoneala a duodenului
este artera gastro – duodenala .

Patologia gastrica

Stomacul reprezinta un organ de importanta majora, care joaca un rol important in

digestia alimentelor ingerate, eliberand diverse enzime pentru valorificarea
functionalitatii acestuia, protejand in acelasi timp intestinul de agentii nocivi ajunsi la
acest nivel pe calea tractului digestiv. Functia secretorie a stomacului este strans
corelata cu functia motorie a acestuia atat din punct de vedere fiziologic cat si patologic.
Astfel, stomacul poate fi interesat de numeroase afectiuni in care cele doua functii sunt
deseori asociate. Cauzele afectiunilor gastrice pot include factori interni, cum ar fi
dereglarea nivelului de acid gastric secretat, instalandu-se conditiile de hiperaciditate
sau hipoaciditate, precum si evacuarea intarziata sau prea lenta a continutului gastric. De
asemenea, factorii externi, precum strestul, dieta necorespunzatoare, consum excesiv de
alcool si tutun, anumite medicamente, in special antiinflamoarele nonsteroidiene sau
diverse infectii de etiologie bacteriana, sunt de cele mai multe ori responsabili cu
dezvoltarea diferitelor afectiuni gastrice.

POPESCU VERBONCU ANISIA CATALINA