Teodor Vîrgolici în studiu introductiv în ”Scrieri alese”

Piatra-Teiului Alecu Russo prezintă cu admirație

bogăţia şi măreția naturii pămîntului românese, a mun-

tilor Moldovei, frumusetea morală şi alesele trăsături

de caracter ale țăranilor, ca şi valoarea deosebită a crea-

fiei populare. Priveliştea solemnă a munţilor, adierea în-

miresmată a vîntului ii redeşteaptă o lume parcă uitată,

il umple de entuziasm: ,,O, te recunosc, adiere dulce!

Cît de bine îmi umpli pieptul! De pe ce piscuri ai cules

miresmele tale? Suflă, haide, joacă-te în părul

răcoreşte-mi fruntea înfierbintată! Te salut ca pe un

credincios prieten pe care-l socoteam pierdut, ca pe o

amintire a zilelor frumoase, care a venit să-mi zîm-

bească!" In descrierea naturii, Alecu Russo atestă un

acut simt al grandiosului, dar nu-l proiectează cu detaşarea observatorului obişnuit cu formele
sculpturale sau

arhitectonice, ci subliniază emoțiile prin propria sa sen-

sibilitate. Scriitor romantic, Aleeu Russo nu vede peisa-

jul ca pe o strictă realitate obiectivă, ci îl retrăieşte, il

transformă într-o stare de spirit, într-o ipostază sufle-

tească. Precedindu-l si anunțîndu-l pe Mihail Sadoveanu,

descifrează în natură umanitatea ei, îi atribuie coordo-

nate omenești:,,Stăruieşte în natura aceasta singuratică

o simţire adîncă de descurajare, o veşnică vorbire cu

sine însăşi a unei păreri de rău, a unei dureri, apoi o

privire sfioasă, în ceaţa zării, către viitor. Simți parcă

în bocetul înăbuşit şi fără contenire zvîcniri de nădejde,

prăpăstii de îndoială, melodioase cînturi de slavă, o poe-

zie fără nume care te pătrunde, pe care o respiri cu

aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă

omenească..." Umanizînd natura, Alecu Russo pătrunde

în tainele ei, văzînd-o în mişcare, în frămîntările ei lă-

untrice, în infruntarea elementelor componente: ,,Cind

umbra umple încet-încet văile, şi muntele în limba lui

spune povesti tainice brazilor bătrîni, iar Bistrița, îna-

inte de a adormi, îşi suspină rugăciunea de seară,

atuncea din coastele uriaşului scapătă vuiete adînci, gla-

suri nelămurite, blesteme grozave, ca la o beţie mare,

şi scrîşniri din dinți, care înspăimîntă împrejurimile.

Chiar Ceahlăul răspunde înăbuşit; rîsete de spaimă, ca

ale pedepsiților din iad, deşteaptă în cutremur toată su-

flarea..." Alecu Russo are un deosebit simt al nuantelor, o

evidentă disponibilitate imagistică, conturînd cu precizie

şi fineţe diferitele moduri specifice de manifestare a na-

turii, dovedindu-se un temperament meditatie, reflexiv,

alternînd profunzimea de gîndire şi melancolia cu en-

tuziasmul afectiv. Prozatorul nu face abuz de culoare, ci

apelează în mare măsură la puterea sugestiei, la expresi-

vitatea metaforică, imprimind stilului cadenţă şi fluidi-

tate cuceritoare: ,,Luna, gînditoare şi mihnită, ca o mi-

reasă părăsită, îşi mişca încet fata argintată deasupra

Ceahlăului şi se ascundea în dosul vreunui nor, rămă-

şită a furtunei pe care un vint uşor îl mînă către miază-noapte, Florile scuturau ca boabe de mărgăritar
picătu-

rile ploti, răspindind mireasmă dulce şi subţire ca după

vijelie, Ramurile se ridicau încet şi glasul depărtat al

surocielor tăceau din vreme în vreme. Umbra uriaşă a

Ceahlaului bătrîn se lungea pe vale, însă cu o înfiorare

peste fire, așa de frumoasă de obicei, așa de gingaşă,

cu miresmele ei, cu zimbetele ori cu plîngerile ei, care

picurau după furtună de pe orice frunză, părea în noap-

tea aceea în stăpânirea unei uimiri nespuse..."

Alecu Russo observă, cu satisfacţie, că omul de la

munte ,e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult

muşchi decit carne, vesel din fire, glumeț și plin de pă-

trundere". Cu multă simpatie îi privește pe ţăranii din

Hangu, despre care spune că ,,se deosebesc prin cinstea

și liniştea lor". De la oamenii din popor a ascultat, cu

emotie, poezii pline de farmec, doine, legende, cîntece

haiducești, balade bătrîneşti, poleite cu razele geniului",

subliniind: ,,Poezia aceasta feciorelnică a baladelor noas-

tre populare e în adevăr sublimă. Din cîntecele acestea,

din poveştile acestea în stihuri, izvorăşte ca o mireasmă

a tării, o mireasmă veche, răspîndită pe întregul pămînt

moldovenesc; în ele găseşti obiceiurile bătrîneşti şi simţi

farmecul nespus al cernitelor ei zile".

Atitudinea entuziastă din Piatra-Teiului și Studii na-

tionale, de elogiere a naturii patriei, a oamenilor din po-

por, a creatiei folclorice şi a haiducilor, se transformă

însă, în Iaşii şi locuitorii lui în 1840, într-o severă con-

damnare a aspectelor negative, degradante, a claselor

parazitare. Scriitorul observă că în protipendadă dom-

neşte o ,,viață de nelucrare, de lene, în care inteligenţa

veşnic doarme, viaţă care nu ştie să-şi ascuțească prin

activitate şi muncă plăcerile şi zilele ei uniforme". El

e dezgustat de pretinsa aristocratie, de aşa-zisa ,,rasă

nobilă, rasă cu deosebire amfibie, care îşi petrece ju-

mătate de vreme în droşcă, şi cealaltă parte alene pe un

divan moale". Spirit lucid, observator atent al realităților

înconjurătoare, înţelegînd că viitorul nu mai trebuie în-

cătuşat de obscurele şi retrogradele rînduieli feudale,

prozatorul se plasează deschis, conştient şi consecvent,

pe poziția înaintată a vremii sale, ostilă clasei din care

făcea parte. El combate cosmopolitismul, dezastruosul

ridicul de a dispretui tot ceea ce miroase a moldovenesc",

apoi semeţia aristocratică", infatuarea celor bogați care

se ferese ,,să umble pe jos şi să se amestice eu făpturi

obişnuite", cu ,,prostimea". Critica boierimii e corelată

cu critica intransigentă a aspectelor întunecate ale so-

cietății de atunci. Cu deosebire ataca ignoranta, ,,o lepră

ruşinoasă, care pătează toate treptele sociale ale ţării,

şi amestecată cu nesățioasă iubire de argint devine o

plagă de nevindecat". Ignoranta, spunea Alecu Russo,

,,răspîndită, obştească, întovărăşită de toate prejudecățile

rutinei, de vorbăriile fără rost, de pedantismul ridicol,

înăbuşă glasul celor citiva oameni, puţini, şi al celor cîțiva

tineri care au agonisit în străinătate bogății intelectuale".

Această scriere este concludentă pentru talentul ar-

tistic al lui Alecu Russo, pentru realele lui posibilităţi

creatoare. Considerindu-se ,,un observator filosof", scrii-

torul nu zugrăveşte impasibil atmosfera şi aspectele spe-

cifice ale Iaşului din vremea sa, ci cu o pronunţată ten-

dinţă de a descifra resorturile şi legăturile cauzale ale

evenimentelor şi realităților înconjurătoare. Declarînd

că urmează pilda lui La Bruyère, Alecu Russo preci-

zează că observațiile sale nu se raportează la cazuri și

aspecte izolate, întîmplătoare, ci au o funcţie generali-

zatoare, fizionomiile şi caracterele înfăţişate putînd fi

aplicate ,,la unii indivizi sau la o totalitate". Descrierea

Iaşului este făcută plastic, sugestiv, prin selectarea ele-

mentelor caracteristice şi prin distribuirea echilibrată a

acestora în cadrul scenelor şi tablourilor: ,,Culcată alene

pe colina ei, ridicîndu-se în amfiteatru, moale şi volup-

tuoasă într-o poză de curtizană, orientala cetate a Iaşi-

lor zîmbeşte cochet de departe admiratorilor săi... şi răs-

fringe fără altă simetrie decît capriciul întîmplării cru-

cile nenumăratelor ei clopotnite în razele soarelui; zi-

durile albe, care se zugrăvesc în partea de sus a amfi-

teatrului desemnează orizontul; întunecatele şi pitores-

tile ruine ale palatului vechi pe o esplanadă prăpăsti-

oasă, în josul căreia se adăpostesc bordeie umile, contras-

tează cu înfăţişarea proaspătă şi curată a locuinţelor care

le împresoară". Valoarea scrierii respective este asigu-

rată, de asemenea, de autenticitatea şși veridicitatea ima-

ginilor, de precizia şi puterea de sugerare a detaliului, a

amănuntului semnificativ selectat cu o evidentă putere

de percepţie, în măsură să asigure o excelentă redare a

culorii locale. Aversiunea scriitorului faţă de aspectele

retrograde, faţă de tipurile umane ce aparţineau boie-

rimii corupte şi cosmopolite se observă, în plan artistic,

prin utilizarea iscusită a ironici, a aluziei caustice, a to-

nului sarcastic.

Lucrarea Iasii si locuitorii lui în 1840 relevă cu cla-

ritate faptul că Alecu Russo e încadrat de pe acum în

lupta pe care elementele înaintate ale vremii începuseră

să o ducă împotriva rinduielilor feudale, împotriva mize-

rici, ignoranţei şi oprimării poporului. In scrisoarea adre-

sată lui A. Odobescu, la 14 septembrie 1863, Vasile

Alecsandri sublinia, cu deplină dreptate, că ,,Alecu Russo

este unul din acei tineri care au început şi susţinut lupta

generației nouă în contra obiceiurilor ruginite a socie-

tății vechi".