Dedicam aceasta carte cinstitului cler i pirinilor duhovnicesti ai Bisericit Ontodoxe Ro- ‘mane, pentru ajutorarea lor in lucrarea de prega- {ire vrednica si de chemare a fiilor lor duhovni- esti la Potirul Vieti si al Nemurini, adica la Cin- stitul Trup si Prea Sfintl Singe al Domaului si Mintwitorului nostra lisus Hristos. Editorul Stylianos Kementzetzidis CUPRINSUL “Deas sau rara fmpartasire”, cuvantul PS Episcop Serafim Fagarasanul Cuvant inainte PARTEA INTAL Impartasirea deasa este de mare folos Cap. 1: Crestinii trebue si se impartayeasca des Cap. 2: Impirtisirea deast este mantuitoare Cap. 3: Amanarea Sfintei Impartisanii este pagubitoare PARTEA A DOUA Cuvinte protivnice desei impartasiri Cuvdntul L: Numai preotii trebue sa se impairtiseasea des Impartasire numai la 40 zile, nu mai des Impartasire rara si cu evlavie Pustnicii de alta data se impartiyeau rar Pentru impartisire trebue mare sfintenie Impantasirea deasa nu este de folos Impartasirea deasa este erezie Oamnii suparati de patimi nu se pot impartasi des 9: Impartisirea deasa face sminteala in Biserica 10; Este un Canon care randueste impartasire numai de trei ori pe an 1: Impairtasirea deasa nu este dogma 12: Trei marturii contra desei impsirtasiri 13: Impartisirea de trei ori pe an este deajuns Cuvant de incheiere 29 44 59 65 68. 14 7 79 85 87 89 o 4 98 103 108 110 7DEASA SAU RARA IMPARTASIRE? Sub acest titlu publicam in Telegraful Roman de la Sibiu No 33-36/1991 un articol, care a avut ecouri pozitive alit la noi in tard cit si printre monahii romani de la Schitul Prodromul din Sfintul Munte Athos. Parinji de la Prodromu mi-au cerut bine- cuvintarea de a insera acest articol in cartea “Despre deasa impartasire” a Sf. Nicodim Aghioritul, care se publica acum pentru prinia data in romaneste, prin generozitatea Editurii “Orthodoxos Kypseli” din Tesalonic. Reticenta avuta la ince put, datorita evlaviei deosebite faa de acest mare sfint, artizan al reinnoirii vietii filocalice si liturgice de la sfirsitul veacului al XVIIl-lea - despre care mi s-a dat si seriu (vezi “Le renouveau philocalique du XVIIle siécle et son influence sur la vie liturgi que” in Liturgie, Conversion et vie monastique, Roma, 1989, p, 159-183) - mi-a fost spulberata de sentimentul comuniunii cu Sfintul Nicodim pe linia acelorasi straduinte de inradacinare a credinciosilor in viata liturgica a Bisericii, care este temelia si sporirea visit crestine. Caci fara intelegerea si trairea cu ade- varat a Sf, dar numai cu pregatirea necesara - viata crestina nu poate fi au iturghii - care presupune impartasirea cu Sf. Taine, tentica si nu poate spori. Un erestinism fara Euharistie nu-i de- cit o iluzie si o Buharistic la care nimeni nu se impartaseste, un non sens. Astizi tot mai multi sint aceia care cred c& pot fi cre~ dinciosi si fara Biserica, deci faira Euharistic (cici Euharistia face Biserica), sau cd pot participa la Liturghie (Euharistie} ca simpli spectatori, fara pregatirea necesara pentry a se apropia10 de Sf. Taine. Viata crestina se redui astfel la un pietism dezin ‘nat si un invidualism ucigator al comuniunii reale si vii a tu- turor credinciosilor cu Dumnezeu - Treimea, care se realizeazai numai prin “Unul din Treime”: Hristos, Cuvintul lui Dumnezeu intrupat, prezent in Euharistie si cu Dumnezeu, Fara Hristos euhari jpartasit tuturor spre unirea ic, care ne da certitudinea credintei (Si. Wrinew al Lyonului (see. I) zice ca credinta noastra este conforma cu Buharistia, iar Euharistia confirma credinja” (Adv. Haer. LV, 18, 5), crestinismul se transforma intr-um sentimentalism neluminat, capabil oricind si schimbe cdinja dupa bunul plac al unuia sau altuia, Toate ritacirile sectare, care reclama fiecare pe seama ei adevarul Scripturii, au aparut atunci cind s-a slabit legdtura cu Euharistia, cind Cuvi tul lui Dumnezeu n-a mai fost inteles si trait liturgic, ci scos din contextul su natural care este Biserica, deci Liturghia. Caci Bi- blia nu este a fiecaruia, ci a Bisericii, si nu poate fi inteleast d cit de cel care se afl in Biserica, in comuniune si unire cu Hristos din Euharistie Nu se poate imagina 0 renastere duhovniceasca a credin- ciosului sia obstei bisericesti decit pornind de la Liturghie, care ne constituie in Trupul lui Hristos, ficindu-ne deci madularel Sale si madulare unii altora prin impairtisirea din aceeasi pine (1 Cor, 10, 17;12). Numai uniti cu Hristos, care ni se face min- care sj bautura permanent, si uniti unii cu alti prin El, putem ‘vans pe drumul comuniunii tot mai desavirgite cu Dumnezeu si cu (oti oamenii, care este esenta vietii crestine. Si cum de Hristos mu ne putem a rat propia oricum., ci musi cu constiinta cu- iecare Liturghie ar insemna un urcus duhovnicese: pe de © parte prin pregatirea pentru primirea Sf ‘Taine, iar pe de alta, prin insasi aceasta primire, care se face im noi izvor de si mai ul mult curatie, de gi mai multa osteneala pentru o viata tot mai sfinta, Dar daca la Liturghie participtim oricum, fra exigenta pregatirii pe care o reclama primirea Sf. Taine, ¢ de inteles c’ Liturghia devine o slujbi printre altele, iar viata noastra va lin- cea Asfel se pune problema desei sau rarei impartasiri 1. Este o intrebare legitima - freeventai azi mai cu seama in Findurile celor mai buni credinciosi -, dar care primeste, spre mirarea daca nu spre sminteala multora, cele mai contradictorii i derutante raspunsuri. Adepti ric& prin accentul pos pe Sf. Taine promoveaza impartasire deasa, chiar regulatd. Acestia sint in general acuzati de influ- tante. Intr-adevar, la catolici innoirii vietii crestine in Bise- ene eterodoxe: catolice sau prot si la protestanti se practic’ impartasirea tuturor credinciosilor prezenti la fiecare Misa sau Cina a Domnului fara exigenta unei pregattri prealabile codificate ea la ortodoesi: spovedanie, post si ajun cuharistic, canon special de rugiciune... De unde ama legitima de a nu se ajunge lu 0 “banalizare” a impartasaniei. 5 fmpartayirii rare: 1- ‘Conservatorii”, adica cei atasati “traditi 4 ori pe an, potrivit “poruncii bisericesti", nu vor sit cedeze in nici un chip impartasirii mai dese de sase stiptamini (4o de zile) si aceasta numai pentru cAlugari. Altii, ca si evite un raspuns, direct, zic: “nici deasa, nici rara impartasire, ci cu “vrednicie’ Raspuns, care pare a satisface pe cei mai multi, ca find pru- dent si infelept. Dar numai la prima vedere. Care ingeald. Privit mai indeaproape, constati cd de fapt el nici nu este un rispuns, ci o ovolire subtita a intrebarii, Caci problema “vredniciei” este inclusa in intrebarea insasi, subintelegindu-se. intr-adevar, ar fi tun non-sens si ne fntrebim daca cel ce se afla sub osinda ca-12 noanelor pentru pacate de moarte trebui sal se Tmpartageasea des sau rar! Evident, cel ce persist in picat’nu se poate im- partasi niciodata atita timp cit traieste in pacat. Atunci, se intelege de la sine, c& problema des impartasiri se re fera la cei ce nu traiese in pacate de moarte, care freeventeaza Tegulat biserica si care se silese si duc o viata crestina mai autentica, Mai sint si unii care la intrebarea ce ne preocupa aici aspund: deasa sau rara impartasire este la atitudinea credincio- sului, potrivit dorintei sale. Altii, mai intelep pun ca este de competenta duhovnicului, Dar cum duhovnici sint toti cei care dau rispunsurile de mai sus ne putem imagina subiectivismul care opereaza intr-o problema atit de important’ pentru viata cresting, 2. Cauzele acestei diversitati de pareri sint multiple si de diferite ordine: istoric, teologic, canonic- disciplinar, sentimen- tal in antichitatea crestina, toti credineiosii care participau la Sf. Liturghie se impartaiseau cu Sf. Taine, Fapt firese, caci sco- pul Liturghiei este constituirea Bisericié prin adunarea laolalta 4@ tuturor credinciosilor, rugaciunea comuna $i impartasirea lor cu Hristos prezent tn Euharistie steb forma piinii sia vinu Jui. Liturghia era socotita si traits ca “Masa a Domnului” la care sint invitati toti cei ce au primit botezul gi se numesc stini. Tar aceasta “Masa” sau “Cina” devenea “Memorial al Domnului” caci in cursul ei credinciosi, in frunte cu episcopul re- sau preotul, comemorau i retraiau impreuna cu Hristos toate actele uitoare: Nasterea, propovaduirea Evanghelici, Patimile, Moartea, Invierea, Inaltarea la Cer, Pogorirea Duhului Sfint, Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghic repre- 13 zenta pentru primi crestini punctul culminant al adundrii cuha- ristice, sensul insusi al ei, care este unirea cu Hiristos, pentru “a trai in Hristos” (ef. Gal. 2, 20). Era de neconceput participarea la Euharistie fra impartisirea cu Sf. Taine, Caci atunci Li ur ghia nu se implineste, nu-si atinge scopul: unirea cu Hristos, si se transforma intr-un fel de spectacol sacru in care, € adevarat, se pot trai emotii sfinte si inaltatoare dar care rimin departe de realitatea unirii concrete cu Hristos, realizata numai prin impa- asire, E adevairat ca primii crestini erau foarte constienti de ‘impartasirea cu Sf. Taine si nu se apropiau de ele oricum, ci cw constiinta impacata cu Dumnezeu si cu semenii for. Ei stiau mai bine ca noi “ca oricine va inca piinea aceasta si va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat fata de trupul gi singeie Domnului” (I Cor, 11, 27). De aceea, cind cineva paica- tuia de moarte prin lepadarea de Hristos, ucidere (inclusiv avor- tul), desfrinare, hotie sau alte fapte grave facea mai inti pe tenta citiva ani de zile si numai dupa aceea era reintegrat in co- munitatea euharistica si se impartasea cu Sf. Taine. Pe timpul penitentei, un astfel de crestin nut avea voie s& participe la “Li- turghia credinciosilor” (cuharistica) ci doar la “Liturghia cate- humenilor”, trebuind sa paraseasca biserica odata cu cei ce se pregateau pentru primirea botezului, la cuvintele preotului “Cei chemati iesifi..”. Asadar, pacatuirea grava il face pe crestin s& cada din starea de har primita la Botez si confirmata si intarita desparte de obstea Bisericii, nem: find vrednic sa participe la jertfa euharistica si sa se impairti- seasc’ cu Sf. Taine. Caci Biserica se identifica cu Euharistia fe 0 constituie si 0 manifesta, De aceea Sf. loan Guta de Aur zice c& cel ce nu este vrednic s& se impartayeasca acela nu este vrednic nici si participe la jertfa liturgica. El trebuie sa para14 seasca biserica odata cu “cei chemati”. Asadar, in vechime, rin- duiala impartasirii regulate a celor care nu eraw sub osinda ea~ noanelor sau a excluderii de la impartasirea cu Sf, Taine a celor cu pacate grave era strict observata, Pentru ca aceasta disciplines este singura conforma cu teologia euharistica, adicd cu sensul insusi al Liturghiei Aceasta rinduiala insa va fi tot mai mult neglijata, incepind cu secolul al 1V-lea, odata cu imultirea crestinilor prin convert: rea in masa, fard pregatirea necesari, a paginilor, dupa edictul de libertate a crestinismului (Milano, 313) si mai ales dupa ce acesta devine religie de stat sub Teodosie cel Mare. Sensul pro- fund al Liturghiei, ca masa euharisticd in care prin impartasirea cu Trupul si Singele lui Hristos a tuturor celor prezenti se real zeazii Biscrica insdsi si se manifesta imparatia lui Dumnezeu, se pierd nitar, privind intreaga obste a Bisericii aduna \cetul cu incetul Ia tot mai multi crestini. Din act conn tun toe pen- tru celebrarea Euharistiei, impartasirea devine un act priva dividual: fiecare se impartaseste cind vrea sau cind se crede pregatit. Fata de primele manifestari de acest gen, deosebit de grave, autoritatea bivericeasca se simte obligatd s& reaminteasca prin canoane disciplina traditionald a impartasirii. Astfel cuno- ‘nul 8, atribuit Sfintilor Apostoli, spune: “Daca vreun episcop, preot sau diacon ori cineva din cler me se tmpsrtaseste tn tim- in pul jerifei liturgice care se aduce, sa spund motivul si daca cesta este justificat s@ fie iertat. lar daca nu, sa fie excomuni: cat ca unul care produce sminteala..." Canonul 9 apostolic se refera in aceeasi problema la credinciosi: “Tori credinciosii care intra in biserica si asculta citirea Sfintelor Scripturi dar nu stan la impartasire sa fie excomunicati". Acelasi lucru il principiu si canonul 2 al sinodului din Antiohia (341): 15 “Cei ce vin la biserica si asculta citirea Sfintelor Carti dar nu vor sa ia parte la rugaciunea liturgica cu poporul, sau care prin indisciplina refuza impartasirea cu Sf. Euharistie toti aceia trebuie exelusi din Biserica pina ce, recunoscindw-si gr seata si implinind canonul rinduit adue roade de pocing. Hotiririle si canoanele acestui sinod local vor fi adoptate pentru intreaga Bisericd de sinoadele VI (can, 2) si VII (can. 1) ecu- menice. Parintii bisericesti recomanda si ei impartisirea deasa. Ast- {el Sf. Vasile cel Mare zice in Scrisoarea 33: “Este bine si folo- sitor a se inpartasi in fiecare =i si a primi Sfintele Taine caci insusi Hristos a zis: “Cel ce maninca si bea singele Meu are viata vesnica” (In. 6, 54). Noi insa ne fmpartasim de parru ori pe saptamind: duminica, miercurea, vinerea si simbata, ca $i in alte zile cind se face pomenivea vreunui s Evident, Sf Vasile si cilugarii sai se impartayeau de patru ori pe saptimina pentru cd slujeau Sf. Liturghie de patru ori, in zilele mentio- nate, Impartasirea deasa, chiar zilnica 0 recomanda si Stintul loan Gura de Aur, care deplinge faptul c& multi credinciost din ‘vremea sa nu se mai impartaseau decit o data pe an. in acelasi sens vorbese si Sf. loan Casian (sec, IV-V) si Sf. Teodor Studi- tul (See. IX). in celebrele sale Epitimii (Reguli), Sf. Teodor in- sistd asupra obligatiei monahilor de a se impairtisi regulat. Lata citeva: “Daca intr-o zi cind se face Liturghie un calugar nu se impartayeste sa spuna motival, alifel sa ramind nemincat pina seara” (n, 31). “Cel ce din proprie initiative nu se imparta- seste, acela trebuie sa se separe de obste pentru 0 2i” (n. 10). Sau “Cel ce mu se impartaseste mai mult de 40 de zile, daca nu este oprit de canoane, va trebui sa spuna motivul. Si daca se16 constata ca din pricina neglinjentei nu s-a impartasit sa fie su- pus unei pedepse de 40 de zile” (n. 6). 3. E adevarat ca la pierderea sensului profund al Imparta- saniei ca act comunitar, deci privind pe toti cei ce participa la Sf. Liturghie, a contribuit si problema “vredniciei” personale accentuati de toti Parintii si indeosebi de calugari intr-o vreme in care Crestinismul a devenit pentru multi doar un nume Fireste, la impartasire nu poate avea acces cel ce traieste indif rent sau in placate grave, Aga au aparut canoanele care interzic impartasirea un anumit timp, mai lung sau mai scurt, potrivit gravititii pacatului, Dar degraba, insistenta Parintilor si a ca sari pentru impartasire a fost rau noanelor pe “vrednicia ‘nfeleas’, incit cu timpul nu s-au mai fmpartasit nici cei ce nu rau sub osinda canoanelor, socotindu-se singuri nevrednici de impartasirea deast, Desi Sf. Joan Gura de Aur spune ca cel ce nui zilnic, acela nu-i vrednic sa se impartiseased nici o data pe an, la Pasti. De alta parte, insistenta pe pregatirea pentru ‘impartasanie - legitima in sine cdci Sf. Taine nu lucreazt auto- ‘mat, fra colaborarea omului prin efortul propriu de despatimi re - a dus la o altd atitudine gresita: credinta ca impartasirea este 0 recompens’ pentru virtute, pentru efortul implini derea primirii ei. “Cu cft mai rezonabil este, zice Sf. Toan Ca- sian, sd primim Sf. Taine in fiecare duminica, cu inima smerita, ca un remediu pentru slabiciunile noastre crezind si marturi ve- sind ca nu meritam acest har, decit si ne inalyam in noi insine prin convingerea desarta ca cel pusin vom fi vrednici odata pe an” (Conv. 23, 21) Sf. Chiril al Alexandriei (+444) constata in vremea sa si alte atitudini gresite fata de Sf, impartasanie. “Sint unii, zice el, care dupa ce au gustat din harul dumnezeiese nu mai merg ta 7 hiserica din neglijenia si amina primirea Sfintei Impartasanit sub pretextul respectului si al pietayii, in reatitate insa din lips de evlavie si din raceala. Acest refuz care pare a porni din pie- tate nu este decit o cursa si o pricina de sminteala care duce la cadere” (Comentar la Toan 1, 3). De aceea, mai multe sinoade locale: Elvira (can, 21), Sardica (343) sav ecumenice: Constan- tinopol (in Trulan, 692, can 80} se vad nevoite de a ameninta cu excomunicarea pe cei care timp de trei sAptamini nu participa la Liturghie si nu se impairtisesc. in Occident, unde situatia era si ‘mai grava, diferite sinoade locale insist& pentru impartairea cel putin de trei ori pe an: Pasti, Craciun si Rusalii. Tirziu, un sinod din Latran (Roma 1215) fixeaza datoria impartasirii cel putin o data pe an, Dar deja aceste hotariri nu mai sint conforme cu spi ritul Liturghiei ca jertfa si ca Taina a comuniunii care constituie Biserica. Teologia euharistica a primelor veacuri crestine va fi tot mai mult uitata, accentul mutindu-se acum pe pietatea indi- viduala in faja Sfintei impartisanii (care in Apus va fi expusa fn afara Liturghiei spre adorare) si pe interpretarea simbolic’ a tuturor actelor si gesturilor liturgice. 4, Renasterea isihast, din sec, XIV va atrage dupa sine cum este firesc gi o renastere liturgical indeosebi prin Sfintii Ni- colae Cabasila si Simion al Tesalonicului (sec. XV). Pentru Nicolae Cabasila, euharistia (impartasania) este iz vorul si desAvirsirea vietii in Hristos. lar “celelalte taine nu sint desavirsite si nici nu pot da roade... daca nu luam parte la ospaqul dumnezeiesc”. “In schimb daca ne apropiem cu zdrobi re de inima si ne marturisim pacatele inaintea preotului, Sf. Impartasanie este cea care ne scapa de orice pacat... de unde €@ nimic n-am facut numai marturisindune, fara a18 gusta din bunatatile euharistice” (Despre viala in Hristos, 4). E] arata ca de Sfinta impartisanie trebuie si ne apropiem “me: eu", “Caci e nevoie ca Facatorul lumii sa ramina tor timpul in Iutul nostru ca sa indrepteze chipul, Sau in noi de cite ori da semne ca vrea sa se strice..." (Tbidem). “Viata in Hristos” este de neconceput fir participarea regulata la Sf. Liturghie si impartisirea cu Sfintele Taine, Caci nu noi ne transformam pe insine prin efortul nostru ascetic, ci Hristos euharistic Iu in noi si da valoare si sens la tot ceea ce facem pentra noastra. Neglijenta Sfintei Impartasanii poate veni si dintr-o spiritualizare dezincarnata care nu pune accentul pe Sfintele Taine ci pe vointa si efortul omului, conceptie proprie atitor secte din vechime (pelagianism, pris lianism, bogomi- lism) condamnate de Biserica La rindul sau, $ fintul Simeon al Tesalonicului, unul din cei mai mari liturgisti ai Bisericii Rasaritene, insista gi el asupra necesitatii impartayirii dese. in cartea sa “Tratat asupra tuturor dogmelor” el zice: “Drept aceea Tainele acestea ni le-a lasat Tisus pentru ca sa fim una cu Dumn wt. Noi arhieveit si preotii adesea cu socotinga si eu spovedanie slujind Liturghia sa ne impartasim cu infricosatoarele Taine: iar ceilali si ei adesea prin Spovedanie, prin sfarimarea inimii si cucernicia sufletului sd se cuminece. Si nimeni din cei ce se tem de Domnul sa nu treaca peste 40 de zile (neimpartasiti). si daca cei ce vor pazi pe cit vor putea sa se apropie si mai curind de cuminecatura lui Hristos si daca se va putea si in toate duminicile, mai ales ei batrini si cei bolnavi in secolul al XVIII-lea a avut loc Ja Muntele Athos 0 mare frammintare in jurul problemei desei sau rarii impairasiri Sf. Ni- codim Aghioritul protagonistul desei impartisiri, autor a peste 19 © suta de lucrari, intre care si al Pilocaliei (culegere de texte din Parintii ascetici), a seris in acest sens si aceasta “Carte foarte folositoare pentru suflet, Despre impartasirea deasa cu Sfintele Taine ale lui Hristos” in care el argumenteazi cu texte din Sfintii Parinti nevoia impartasirii dese si combate pe cei ce sustin contrariul, Pozitia aparata de Sf. Nicodim si de cei din jurul sau va fi aprobata yi de Patriarhii ecumenici: Teodosie, in 1773 si Grigore al V-lea, in 1807 si 1819. Renaster sa liturgical din Grecia contemporandi cu accentul pus pe inelegerea Sf. Liturghii de catre credinciosi prin citirea de ctre preot cu voce tare a rugaciunilor din Anaforava litur- azica si pe impartasirea deasa, renastere promovata de mai multe fratii religioase, a fost inspirata de miscarea isihasta de la Sf ‘Munte si de scrierile Sf. Nicodim Arghioritul in Rusia, impartasirea mult mai deasa a credinciosilor in ultimele decenii s-a impus din partea acestora ca 0 evident’ a participarii lor la Sf, Liturghie. Persecutiile grave gi lipsa oriea- rei literaturi religioase a facut 4 se nasc’t dorinja credinciosilor de a se uni cu Hristos euharistic mult mai des decit recomanda oficialitatea bisericeasea, potrivit unei “traditii” venita din A- pus. Caci nu trebuie si uitim ca “porunca” de a se impartisi de patru ori pe an sau cel putin o dati este de influent apuseand si ‘nu are nici o justificare teologica. Dimpotriva, ea este contrara spiritului Liturghiei ca jerf% adusa de tot poporul tui Dumnezeu si cind comund. Nimeni din cei invitati la 0 masa nu merge nu- ‘mai ca sa se intretina cu gazda si cu cei prezenti, fara sa miinin- ce efectiv. E adevarat ca ambianta creata in jurul unei mese este a insasi_o hrand spirituala pentru cei invitati, dar nimeni nu renunta sai ménince, saturindu-se numai cu ea. Sf, Nicodim Aghioritul spune ca sint mai multe feluri de a ne impartisi cu20 Heistos: prin Sf. Taine, prin rugaciune, prin auzul citirilor si cintarile sfinte, prin contemplarea tainelor lui Dumnezeu, prin facerea de bine. Dar ele nu se exclud una pe alta. Dimpotriva. Cel ce il primeste pe Hristos euhatistic fl va paistra in inima sa rugindu-se mult, citind din Sf. Scripturi, lucrind numai binele. Dar nimeni nu poate neglija Sf. Taine pe motiv ci se im- partaseste duhovniceste cu Hristos sub formele amintite. Caci altel Mintuitorul nu s-ar mai fi rupat si nu s-ar mai fi jerfit pe cruce ca si ne lase Trupul si Singele Sau ca “adevarata min. care si adevarata bautura” (In. 6, 55). Cel ce neglijeaza Sf impartaisanie, neglijea7a fara si-si dea seama intruparea si jertfa insasi a Domnului. Caci Euharistia este taina prin excelent a Noului Testament. Fara Euharistie nu exist’ nici intrupare, ni jertfa, Protestantii si cultele neoprotestante care pun accent uni- lateral pe Cuvintul lui Dumnezeu in detrimentul Euharistiei in care nu mai vad prezenta reala a lui Hristos, uita e4 “Cuvintul trup s-a facut” (In. 1, 14), c& in Noul Te numai vorbeste oamenilor ca in Vechiul Testament, ci se si ment, Dumnezeu nu neste cu ei prin Trupul si Singele Fiului Sau jertfit si inviat pentru mintuirea lor. tic’ normala a Eu- havistiei? Desigur ca numai printr-0 infelegere just a sensului si rostului ei pentru viata crestind. Aceasta presupune insti pre- 5, Cum am putee reveni astizi la o pra oii si crestini responsabili si luminati, angajati constient in triirea maximal a Evangheliei si nu oameni “caldicei”, dispusi oricind la orice compromis. Aprofundarea teologici euharistice a primelor veacuri crestine si cunoasterea evolutiei de-a lun- gul istoriei a practicilor privitoare la impartasire, mai mult sau mai putin conforme cu aceasts teologie, practici devenite ad 2 seori “iraditie”, ne va ajuta si exorcizam mintea noastri de o multime de prejudecati sau chiar superstitii cu privire la Sf. Taina a impartasaniei. Trebuie s fim constienti cA mu toate “traditile” impuse la un moment dat in istorie au si 0 justficare tcologict. Pot exista “traditii” cum este si cea cu privire la impartisirea 0 data sau de patru ori pe an si chiar la sase sapti- mini, care nu pot fi justi te teologic, ci cel mult sentimental in ce priveste “vrednicia” pentru primirea Euharistici trebuie sa stim ci nimeni nu poate vreodata pretinde ci e vrednic si se impartaigeasca. Caci “toqi gresim in multe chipuri (Iae. 3, 2) Tar “daca zicem ci pacat nu avem, ne amagim pe poi ingine si adevarul nu este intru noi” (I In. 1, 8). “ Stim, zicea Sf, Ioan Gura de Aur, c& nimeni dintre noi nu este scutit de greseli, ni meni nu se poate luda cA ar avea o inima curata. ingrozitor este, nu atit a nu avea inima curat, cit c& aeavind-o astfel nu alergam la Cel ce poate sa 0 curiteasca...”. Desigur ci sint picate grave si paicate mai putin grave. “ Orice nedreptate este picat, dar este si pacat care nu e de moarte” (I In. 5, 17). in ca- zul pacatului de moarte (crima, inclusiv avortul, desfrinare sau alte pacate trupesti, urd, hotie, drog, magic, erezie...), trebuie si implinim canonul rinduit la spovedanie si sa nu ne impartisim © vreme. Dar dact nu sintem in pacate de moarte si indraznim si ne impirtasim cit mai des. Binefnteles cu inima infrinta si smeriti, cu lacrimi (Sf. Simeon Noul 1 eolog spune ca nimeni st nu se apropie fara lacrimi de Sf. impartiganie) si cu con- stiinfa pacdtoseniei, dar si cu donrinta de a primi prin Sfinta {impartasanie ajutor in lupta pentru despatimire si imbunatatire. Caci fara Impartasanie deasa nu putem deveni mai buni, m bitori, mai asemenea cu Hristos. impartasania deasa, primiti cu pregitirea necesara ne transforma in Hristos insusi. “Firea celuimai tare schimba firea celui mai slab” zice Sf. Maxim Marwuri- sitorul, Fiinta noastra incalziti de focul dumnezeirii devine ea sasi foc, ca fierul introdus in foc care devine foe pastrindu-si totodata natura sa proprie. Si fiinde& se pune in mod justificat problema pregatirii pentru Sf. impartasanie trebuie sa spunem cA nu exist o regula pentru preoti si alta pentru mireni, Toti trebuie si se pregateascd cu post dupa putere (cel rinduit de Bi- serica, adica: miercurea si vinerea ca si cele patru posturi mari), cu infrinare conjugala pentru cei cAsatoriti, cu rugaciune inmultité si mai ales prin cunoasterea propriei nevrednicii. Pos- tul trupese ne va ajuta sa adincim in noi foamea dupa “ nea vietii” care este Hristos din Euharistie. Noi trebuie si dorim impartisania, si nu putem trai fra ea. lar daca la o Liturghie ‘nu ne-am impartasit, sa avem constiinta pacatului ca I-am refu- zat pe Hristos pentru ci nu ne-am pregatit ca si-l primim, pre ferind mai bine mincarea, odihna, plicerile lumii, luerul. Impartasirea deasa nu inseamna nici pe departe obisnuinta si devalorizare a ei, Dimpotriva. Cu cit te rogi mai mult cu atit te rogi mai bine, cu cit te impuirtigesti mai des, cu atit i creste dorinta si rivna pentru Hristos. Obisnuita rea poate interveni numai la cel ce nu are credinta si frica de Dumnezeu. ‘Trebuie sa mai stim si aceea ca pregitirea pentru imparta- sire nu este numai de o zi sau de doua, ci de toatt vremea. in toatd vremea sintem datori s& ne retinem de la pacat, si avem gindul la Hristos, sa fim impacati cu toti semenii nostri, si fim aplecati spre sdvirgirea binelui, Ea culmineaza cu participarea la Vecemnie si Utrenie ca si la Liturghia propriu-zisi. Toata Li turghia este de fapt o pregiitire pentru impartasire Tinind seama de situatia deosebit de grava existenta in Bi- serica noastra in privinta impartisirii credinciosilor, indemnam 23 si pe aceasta cale pe cucemnicii preoti sa explice indelung cre- dinciosilor nevoia impartasirii mai dese cu Sf. Taine, O Litur- ghie la care nimeni nu se impartaseste este aproape un non-sens si in contradictie totala cu continutul rugiciunilor si cintarilor ei, Cum sa ci tim “Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne... ca ne-ai invrednicit pe noi sa ne impartasim cu Sfin- tele, dumnezeiestile.. si de viata facdtoarele Tale Taine.” sau “Drepti primind Dumnezeiestile, sfintele... lui Hristos Taine cind nimeni nu s-a impartasit? Cu ce constiinta putem refuza tuitorului de la fiecare Liturghie: “Cu sistematic chemare frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va’ ? Hristos care a venit sti vindece pe cei bolnavi si si dea iertare celor pacitosi vrea si ne vindece si si ne ierte si pe noi impar- tisindu- - refuzim? Cu adevarat, nu ne dim seama de ce ne lipsim evitind sau aminind Sf. ‘impartasanie! Cucernicii parinti ar trebui sa incurajeze in pri- mul rind pe copii (care pina la 7 ani pot si se impartaseasea fra spovedanie si fara ajun) si pe batrini st participe regulat la impartasire. Astfel nu va mai fi Liturghie fara impartasire, De asemenea, pentru o participare cit mai constienta a credin- se in Sf. Taine. lar noi st ciosilor la Sf. Liturghie, in care acestia s& poatit urmari caracte: rul ei de jertf& se impune citirea cel pusin a rugaciunilor din canonul euharistic cu voce tare. Sa nu uitam ca in vechime aceste rugiiciuni, care formeaza miezul Liturghiei si de care de pinde intelegerea si triirea ei se citeau cu voce tare. Pind si E cleza, si mai ales ea, se rostea cu voce tare, Preotul, invocind Duhul Sfint peste obste si peste Darurile puse inainte, primea cerea lor in Trupul spunsul si intarirea credinciosilor de pr si Si steste tot el. cea ce este cu totul nefirese. $i aceasta in timp igcle Domnului prin acele Amin-uri pe care acum le ro-24 credinciosii stau pasivi, multi fara s& stie ce se petrece in a momeate! Or, daca preotul, dupa ce strana termina cinta citeste cu voce tare canonul euharistic, credinciosii vor urmati continuitatea rugaciunilor, isi vor da seama de sensul lor pro- fund si se vor simti implicati in ele. Liturghia se va prelungi cu Jo minute, insi cu ce efecte! Credem ea numai printr-o renastere liturgica cu accentul pus pe Sf. impartasanie primita regulat, cu pregatirea necesara, putem niidajdui la o renastere dubovniceases trainica si cu roa- dele cele mai frumoase pentru Biserica si neamul nostru, Caci atunci Hristos va lucra in noi si ne va schimba El insusi dupa chipul si asemainarea Sa. ¥ SERAFIM FAGARASANUL ipiscop-vicar la Arehiepiscopia Sibiului CUVANT INAINTE Cu adevarat avea dreptate poporul lui Israil din vechime st se laude ca s'a invrednicit sii se hraneascd cu mana cea dulce, pe care o ploua cerul cu preaslavita minune. Si avea dreptate sa Se mandreasca c& s’a adapat cu ac apa ca nectarul, pe care mai presus de fire 0 izvora piatra cea vartoasa. Dar cu mult mai multa dreptate trebue si se laude binecre- dinciosul popor al Harului celui nou, pentruca s’a invrednicit sa aiba ca rand Preacuratul Trup al Dumnezeu-Omului Tisus. Si cu mult mai multa dreptate se poate mandri, avand bautura, SAngele cel de viata facator si Preasfant al lui Dumnezeu, Si ce era acea mana fat de Preasfantul Trup? Si apa faja de izvoritorul de viata Sangele acesta? Acelea erau era ace umbra, aceste: stea sunt i sunt adevarul; acelea erau chip intunecos, ace- sisi lucrul; acelea icoane intunecoase, acestea proto- tipurile celor inchipuite. In scurt, cei ce au maneat si au baut din a si bea cu vrednicie, se face nestricacios, se indumnezceste, nu velea mai pe urma au murit; dar din acestea cine manana moare ci trdeste in veac. “Parintii vostri au mdncat mand in ustie si au murit; dar de va manca cineva din Péinea aceasta valtrai in veci” (loan 6,49). ‘Acesta este adevarul. Nici o aseminare nu este intre cele vechi si aceste noi. Deosebirea este asa de mare, cf nici nu se Poate spune prin cuvant. Dar intre prototipuri si inchipuirile lor este deplina aserninare26 Dei ca sd 0 mandnce adeseori si apa ca sa 0 bea deaset dupa cum atunci Dumnezeu a dat Israiltenilor mana wenea, tot asa si acum a dat crestinilor Trupul si Sangele Sau, ca sa se im- pairtageasea cu ele adeseori Cu toate acestea, eu vad ci acel folosite de evrei, pe céind acestea, asa de mari, la crestini au puting intrebuinjare. Dupace s-au izbavit din robia Egiptului, evreii au fnceput sa mAndnce mana si sA bea apa si le-au folosit de des, in tot timpul celor patruzeci de ani, ct au petrecut in pustie, inedt aproape nici o zi nu a trecut ca sé nu Ie folo- seasca, pana cfind au intrat in hotarele lerusalimului Pe cand crestinii din vremea noastra, dimpotriva, dupzice s au izbavit de amara robie a Egiptului, adica a picatului sia ganditorului Faraon, a diavolului, si au trecut prin marea cea duhovniceasea a Sfantului Botez, foarte putin se folosesc de Preacuratul Trup si Sange al Domnului, Astfel, unul stipanit de un rau obiceiu, altul de lenevire, unul fatzinicind o mincinoasa evlavie, unul gasind o pricina, altul alta, afara de putini, aproa- pe toti se impartasese cu Sfintele Taine numai de doud sau de trei ori pe an, desi nu sunt opriti nici de Dumnezeu, deoarece E {i chiama, nici de parintele lor duhovnicese, neavénd picate ca- re si-i opreasca, Mare paicat! Caci daca pun alituri darurile care au fost date evreilor: mana si apa, cu darurile pe care Trupul si Sangele Domnului le dau crestinilor, le gasesc asa de slabe, cum este umbra fata de lucru; si dacd voi asemana deasa intrebuintare a acelora, Pe care practicau evreii, cu pujina intrebuintare a acestora de catra crestini, o gasese aya de vi Je fata de umbra. ‘um sunt lueruri- a Dar crestinii din vechime nu fiiceau asa, Aceia foloseau Sfintele Taine tot asa de des, cum foloseau evreii Mana, Find ca dupace se botezau, se impartaseau cu mult ravna si des, uneori de trei si de patru ori pe saptamana, cum zice Marele Vasile, alteori in fiecare zi, dupa spusa Sfantului Toan Gur de ‘Aur, si toti impreund, in tot timpul cat se aflau in nemernica pu- stie a acestei vieti, Numai atunci conteneau cénd intrau in hota- rele Terusalimului, cand, adica, dupa moarte, intrau in patria c de obste a cerescului Ierusalim, ca si se impartaseasca cu Pai nea pamantului aceluia, fara mijlocire si desavarsit, Noi crestinii de acum, ins, urmam nu pe evreii cei buni, ci pe cei nemultumitori, care din pricina Licomiei lor lasau mana cea cereasca si doreau carnurile si celelalte mancari ale Egip- tului, Pentruca si noi alegind mai mutt dulcetile lumii si pkice- rile trupului, ne lenevim sau mai bine zis, nesocotim duhovni- ceasca si cereasca hrand a Sfintei Impartasiri. Din pricina ace stei nesocotinte, lipseste sfintenia dela noi, s'a imputinat virtu- tea, a crescut mutates, Deaceea s'a maniat Dumnezeu si ne pe depseste cu feluri de nenorociri, precum: cutremure, boli, moar~ te si cu alte mii de rele, asacum si atunci a pedepsit pe evrei, pentru nesocotinta ce o ardtase fakt de mand, cu moarte, cu ima si cu alte plagi Deaceea, un iubitor de Hristos crestin, vazdnd aceasta multa lenevire sau mai bine zis, nesocotire, pe care crestinii de acum o au fata de Sfintele Taine si deci si folosul cel mare de ca ima gi cu crestineasca drago. wre se pigubesc, cu rivna di ste, s’a nevoit cu multé ostenealai si a alcatuit aceasta carticica. Pe care, cu cheltuiala unor iubitori de credinta crestini, 0 da acum la lumina tiparului pentru prima data, straduindu-se sa reinoiasca binecuvantatul obiceit. al vechilor crestini si dove-28 dind cu marturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor si ale Parintilor cum ca este de trebuinta si de suflet mAntuitor, ca tot nul dreptcredincios s& se fmpartaseasca adesea, dacd nu are piedici. Primiti-o deci cu bucurie, o iubitoritor de buna credinta ci- tori si hranindu-va mereu din cetirea ei, va rog cu frajeasca dragoste, aprindeti-va inimile de rivna si urmati pilda si obi- ceiul crestinilor sfinti din vechime, a strimosilor nostri si, cu cuveniti pregatire, impartisiti-va adesea cu Sfintele Taine ale julcelui nostru lisus Hristos. Pentruca prin Harul Sfintei Impartasanii si va intariti in lupta impotriva raului, si luerati toata fapta bund, s& va sfintiti cu impsirtigirea celor sfinte, s& va ‘indumnezeiti prin gustarea celor dumnezeesti, s& va faceti ne striciciosi prin impartisirea cu cele nestricacioase. In scurt, ca si aici, cu ajutorul facttoarelor de viata Taine, sa aveti o viata pasnica, cu bucurie, impreunata cu toate bunatatile, iar dicolo sa va invredniciti de dumnezeeasca si ne- sfarsita viata a veacului ce va sa fie. ‘Aceste bunatati dobandindu-le, nu slabiti a ruga pe Dom. nul cel iubitor de oameni pentru 1 intuirea si iertarea pacatelor cle, a ostenitorului si a celor ce au cheltuit cu tipairires 29 IMPARTASIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS CAPITOLUL 1 Binecredinciosii creytini trebue sa se impartayeascd des cu Dumnezeescul Trup si Sange al Domnului. Toi binecredit eased des. Acest Iucru il poruncese 1) Stapanestile porunci ale Domnului nosiru Tisus Hristos, 2) Faptele si Canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade si marturiile locale ale Sfinti- Jor Parinti, 3) Cuvintele, randuiala si sfinjita Iucrare a Sfintei Liturghii si 4) insasi randuiala Sfintei Impartisir ‘osii crestini sunt indatorati s& se imparta- 1. Domnu! nostru lisus Hristos, inziate de a ne preda Taina Sfintei Impuirtasic, @ zis: “Painea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu tl dau pentru viata lumii” (loan 6,51). Ceeace insemneaza ci dumnezeeasca Impartaire este pentru credin- ciosi absolut trebuitoare pentru viata duhovniceasca in Hristos. Si pentruca viata duhovniceasea in Hristos nu trebue si se ‘imputineze nici sa Inceteze, precum zice Apostolul: “Duhul sa nucl stingeti” (I Tes. 5,19), ci s& fie neintrerupta, pentruca cei vii, dupa acelasi Apostol, si nu mai traiasca viata lor trupeasca, ci viaja lui Hristos, Care a murit si a inviat pentru ci, este de trebuinga ca sa fie deasa si intrebuintarea Sfintei Impartasir. In alta parte, Domnul zice hotarit: “Amin, amin zic voua, de nuveti manca Trupul Fiului Omului si de nu veri bea Sange-30 le Lui, nu veti avea viata intru voi" (loan 6,53). Din aceste cu- vinte se vede limpede ca Sfainga Impairtiganie este pentru crestin (ot asa de necesara ca si Sfantul Botez. Fiindca aceeasi hotarire pe care a dat-o pentru Botez.a dat-o si pentru Sfinta Impar- tasanie. Despre Botez a zis: “Amin, amin zic voua, de nu se va naste omul din apa si din Duh, nu poate intra intru imparatia eu" (loan 3,5); iar despre Dumnezeeasca Imparta- sanie a zis deasemenea: “Amin, amin zic vou, de nu veti man- lui Dumne ca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sangele Lui nu veti avea viata intru voi”. Asa dar, dupaicum fara botez este cu neputinta ca omul sa traiascd viata duhovniceasca gis se man tuiasca, tot asa este cu neputinya sa traiasca fara Dumnezeeasca Impartasire. Si fiindca aceste dowd Taine au aceste insusiri: Bo- tezul se sivarseste o singura data iar Taine Sfintei Impartisiri se savarseste des si in fiecare zi, rezulta in chip firese c& este absolut necesar ca si Dumnezeeasca impartasire si se faca des, Apoi, cand Domnul a predat aceasta taina ucenicilor Sau. nu a dat-o ca un sfat, ca adica st ma vrea si si bea Singele Meu cine vrea, asa cum a zis ea “cine dupa Mine” si “daca vrei si fii desavarsit”, ci a zis Pporuncitor: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu si Beti din- tru aces adicd neapirat trebue si mancati Trupul Meu si neaparat trebue sa beti Sangele Meu. Si iarisi zice: “Acasta sa o face intru pomenirea Mea” (Luca 22,19). Adicd, aceasta tain& pe care Fi v-0 predau, s& o savarsiti nu numai odata, de doud sau de trei ori (precum taleueste Sf. Joan Gura de Aur) ci zilnic, intra pomenirea patimilor mele. A mortii sia intregei Mele randuieli ince Trupul Meu cine vrea st vin Toti, avesta este S Tata deci sa si aceste cuvinte ale Domnului recomandes lim pede cele doud lucruri necesare Sfintei Impartasiri: neaparata ei 31 saivarsire si savarsirea adeseori. Adie’ nu numai st ne imparti sim, ci si ne impartasim si des, De unde injelegem c& drept cre- dinciosul, in orice stare sociala s-ar afla, este indatorat si trebue negresit sii primeasca si sa pazeascd aceste porunci stapainesti 2. Dumnezeestii Apostoli:urmand st hotaritoare po- tuned a Domnului nostru, la ineeputul propoveduirii, cu orice prilej adunau pe toti creinciosii in loc ascuns de frica iudeilor, i invajay, se rugau impreund si savarsind Taina, se impartaseau si ei si toti cei adunati, precum marturiseste Sf. Ap. Luca, in Faptele Apostolilor, zicand ca cei trei mii, care crezuser’ in Hristos la ziua Cincizecimii si se botezasera, erau impreuna cu Apostolii, ca si auda invatatura lor si sii se foloseasca si si se Impartaseasca cu Sfintele Taine, pentruca si se sfinjeascd si sa se intareasea mai bine in credinta lui Hristos, rau, zice, astepténd invazatura Apostolilor, in impartasire, in frangerea Painii si in rugaciuni” (P. Ap. 2,42 Si pentruca sa se pastreze aceasta necesara Predanie a Do: mnului si de cated crestinii de dupti ei, si nu se uite adica, eu trecerea multimii anilor, ceeace Apostolii au facut atunci, au scris-o in al 8-lea gi al 9-1 din canoanele lor, poruneind, cu pedeapsa afuriseniei, ca s4 nu rimana nimeni neimpartasit cu Dumnezeestile Taine, cand se sivarseste Sfanta Liturghic, “Daca cineva nu se impartaseste cand se savarseste Liturghia 82 spund pricina pentru care nu se impartayeste si de va fi bi necuvaneata sa se ierte, iar daca nu 0 va spune, sa se afuri- seasca (Can 8) lar in canonul al 9-Iea zie: “Biserica trebue s& afuriseasea pe toti acei crestini, care merg la biserica, asculta cetirea St32 lor Scripturi si nu stau nici la rugdciune, nici la Sfanta Imparea- sire, ca unii care produ sminteala in Biserica”. Pe acest canon talcuindu-1 Valsamon zie ‘Hotarirea ace- stui canon este foarte aspra, cici afuriseste pe cei ce mergéind la biserica, nu stau pind la sfarsit si nici nu se impartasese. In chip asemanaitor, si alte canoane ale Sinoadelor poruncese ca toti sa fie gata si vrednici pentru Sfanta Impartasire. Sinodul din Antiohia, urmand Sfintilor Apostoli, mai intai direste canonul de mai sus, apoi adaoga: “Se cuvine ca rofi cei care intra in Biserica si asculta Sfintele Seripturi, dar nu stau sa se roage cu celdlalt popor si se indeparteaza de Sféinta Impartasanie, sa fie afurisiti panacand se vor spovedi si vor rata roduri de pocaina si se vor ruga si atunci sa fie iertay? (Can, 2) Vedeti fratilor, c& toti crestinii sunt supusi afuriseniei si ca trebue st se impartaseased adesea? Ca sunt indatorati si fact ca st nu fie afurisiti de Sfintii Apo- aceasta la fiecare Liturghie, stoli si de Sfintele Sinoade? 3. De vom lua aminte cu atentie la Sfanta si Dumnezeeasca Liturghie, vom vedea ca dela inceput si pana la sfarsit un singur scop are: si duct la imptirtasire pe credinciosii crestini adunati Pentruca si rugiciunile pe care preotul le citeste in taina, si ec- fonisele si in scurt toate sfintele rugaciuni, toate sfintele Iuerari si randuielile care se savargesse aci, acest lucru arata La rugaciunea, care se numeste a celor credinciosi, se spu- ne: “Di-le lor (adica credinciosilor) ca totdeauna sa-Ti slu- jjeasea cu fricd si cu dragoste gi fara de pacat si neosinditi st se impartageasca cu Sfintele Tale Taine”, In rugaciunea care ur- meaza dupa savarsirea Sfintelor Taine zice: “Ca si fie celor e« 33 se vor impartasi spre trezirea sufletului si spre iertarea paicate- lor”, adica Sfintele acestea st se faci credinciosilor, care se Impartasesc, spre curatirea sufletului si spre iertarea pacatelor. Rugiciunea dinaintea Sfintei Impartasanii rice: “Si ne invredni- ceste prin mana Ta cea preacurata si ni se dea Preacuratul ‘Tau ‘Trup, si Preacinstitul Tau Sange si prin noi la tot poporul Tau”. lar la ecfonise deasemenea, cind striga catra popor, ca din partea Domnului: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu si beti din acesta toti, acesta este Sangele Meu:” si cnd, jinand in maini sfantul Potir cu deviata facatorul Trup si Sange, iese in sfintele Usi si aratndu-l poporului il chiamdi la Sfanta Imparta-sanie stri- gand cu mare glas: “Cu frica lui Dumnezeu, cu credin-t& si cu dragoste apropiati-va” adic veniti cu frica de Dumnezeu, cu ccredinta si cu dragoste si va impartasiti cu Dumnezeestile Taine, Dupa Sfainta Impartasire, preotul si poporul multumese lui Dumnezeu pentru acest mare Har de care s'au invrednicit. Si poporul multumesste: “Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca ne-ai invrednicit a ne impartasi cu Sfintele, Nemu- ritoarele si Preacuratele Tale Taine”. lar preotul zice: “Drepti, intel de viata facatoarele Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului” Dar si cAntarea Heruvicul impartasindu-ne cu dumnezeestile. Preacuratelz ‘ints de pepor, daca iai aminte, este 0 pregatore pentru Impuirtisire, fiindea zice: Noi, care in chip tainic inchipuim pe Heruvimii cei cu ochi multi si cantim cintarea cea intreit sfanta, si lepadam dela mintes noastra toata grija acestei lumi, pentruca sii primim in sufletele noastre si sai ne impartisim cu Impairatul tuturor, Cel ce este nevazut ineonjorat de cetele ceresti ale imgerilor. Acelasi lucru insemneaza si Rugaciunea Domneasca, care se zice dupa prefacerea Sfintelor Taine. Cici prin aceasta eres-34 tinii cer dela Dumnezeu si Tatal sa le dea Paine: ea spre Hint’, care este cu adevarat Sffnta Impartasanic. Insusi numele cu ca re Sfanta Liturghie se numeste in sprecial: comuniune si aduna- re, obliga la deasa impirtisire. Deoarece comuniune si adunare insemns iz4 ci prin impartasirea cu Trupul si cu Sangele tui Hristos, toti credinciosii se aduna, se impartasesse si se unesc cu Hristos si se fac un Trup si un Duh cu Bl Deci din toata sfinta randuiala a Sfintei Liturghii, nu se ve- de oare ci sunt indatorati crestinii, care merg la Sfanta Litur- ghie sd se impartaseasca adesea? Nu sunt oare indatorai sa facd acest lucru, ca sa arate cai Impartasirea este adunare si cind si st nu fie caleatori ale acelora pe care le cred si le marturisesc? lar daca nu se impartasese preaum 0 marturisesc, ma tem, mei tem ca nu cumva si fie calcatori, Ci si preotul care fi chiama si cele- latte cuvinte si sfintite lucrari si rindueli, care se fac la Sfénta Liturghie, nu stiu daca isi mai au adevarata lor randuiala si cu- venitul Jor rost. Fiindea toti, pana la unul se leapada si nu se gaseste nici un crestin, care si le implineasca si sit asculte chie~ marea preotului sau mai bine zis a lui Dumneze acasti neimpartasiti cu cele Sfinte, fra si fi binevoit cineva si se apropic si sa se impartaseasca, Deaceea si dumnezeescul Hrisostom, urmand Sfintelor ca- noane ale Sfintilor Apostoli si ale Sfantului Sinod pomenit mai inainte si mai ales socotind ci toate sfintele lucrari ale Sfintei Liturghii au in vedere impartasirea credinciosilor, socoteste ne- vrednici chiar gi de intrarea biserica, pe cei ce merg la Sfanta Liturghie si nu se impartagese. “Vad, zice, ci multi se impartisese mai mult din obicei si nu dupa dreapta judecata. Pentrucd atunci cénd vine Postul Ma- re, Loti, in orice stare s'ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se 35 mpartasesse. Tot asa fa daca a si cand vine ziua Bobotezel, chiar timp nu este pentru impartasire Dar nici Boboteaza sini ci Postul Mare nu fae vrednici pe ‘oameni pentru impartasire, ci ii face vrednici curatia sufletului. Cu aceasta te poti impartasi in fiecare 7i, Caci zice Sfantul Apostol Pavel, ci oridecdte ori va impartasiti vestiti moartea si patimile Domnului, adicd faceti pomenirea méntuirii voastre, adica a binefacerii pe care a-ti primit-o. Gandeste-te bine céta griji aveau cei ce mancau din jertfa Legii Vechi? Ce nu faceaw? Cum se pregiteau? Necontenit se curiteau, Tar tu care vrei sit te impartasesti din jertfa de care se cutremura si ingerii, vrei si te curitesti numai in anumite tim- puri? Cum te apropii de Altarul lui Hristos si indriiznesti sa te impairtasesti cu cu mainile si buzele necurate si intinate? Vaid 8 se face multa nerdnduiald la Impairtasire. In celelal- te zile ale anului nu va impartasiti chiar dacd adeseori sunteti curati; iar cdnd vin Pastile, chiar daca ati facut ceva riu, indrazniti si va impartasiti. Vai de nepriceperea si de raul vo- stru obiceiu! Zadarnic sa savargeste Liturghia in fiecare zi, ct nu va impartasiti.. Zadarnic stim in fata Altarului, c& nimeni nu vine sa se impartaseasea. Acestea le spun, nu ca sii vai Impartasiti oricum, la intamplare, ci ca sa va faceti vrednici Omule, nu esti vrednic si te impirtivesti? Atunci nici pe celelalte rugaciuni ale Liturghiei nu esti vrednic sa le auzi. Auzi pe diaconul care strigi: cAti sunteti in stare de pocainta, rugati pe Dumnezeu si va ierte; cei ce nu se impartagese se afla inca in stadiul de pocainta pentru pacatele lor.Deci dece stai? Daca esti din tre cei ce se poctiese nu poti suite impartasesti, Pentruca cel ce nu se impartageste face parte dintre cei ce se poctiese. Din ce pricina striga diaconul: iesiti cei ce nu puteti si va rugati lui Dumnezeu? Si tu stai cu indrazneala si cu obraznicie! Tar daca nu esti dintre cei ce se poctesc, ci din cei ce pot si se impartaseascd, cum de nu te grijesti si te impairtasesti? Cum de nu socotesti impiirtasirea ca un mare har, ci o dispretuesti? Ganteste-te bine. Masa impirateasca este pregatita. Ingerii slujesc la masa; insusi Imparatul este de fata si tu stai cascand! past”? Sau stai 1a masa si manana din cind. La fiecare Liturghie, Hristos vine sa vada pe cei ce stati Ia masa si spune Imbracamintea sufletului isi este murdara si tie nu: este curata? Awan si acum fiecaruia, prin constiinta sa: Prietenilor, cum stati aci in Biserica, fara si aveti haind de nunta? Nu a zis: Dece stai la ‘mas? ci inainte de sedere ii zice ca nu este vrednic nici sé intre inlauntru, deoarece nu i-a spus ca dec. a intrat Pe toate acestea le strigd si acum Hristos catra noi toti pentruca stam nerusinati si cu obraznicie. Ca cel ce nu se ‘imprirtaseste este nerusinat Din pricina aceasta, diaconul intai indepavteaza pe cei ce se afl in pacate. Caci preum cand un stipan vrea st mearga la ‘masa, nu trebue si fie de fata slugile care au gresit, ci sunt in- departate, tot asa se intdmpla si aici, cand se savargeste Litur ghia si se jertfeste Miclui si Oaia stapanului Cand auzi: si ne rugam tofi impreuna; cand vezi ca se de- schid usile altarului, s& socotesti ca se deschide si cerul si co: board ingerii. Deci nu trebue si fie nici unul din cei nebotezati, dar nici unul botezat insa necurat sau spurcat. 37 Kegate Sa-mi spui dict cineva invitat Ia o mast, merge. intra inlauntru, se spala pe mani yi se aseazd dar apoi nu ma re La chiemat? Nu era haned, oare nu jigneste pa imparatul, mai bine sa. nu se fi dus deloc? Asa si tu, ai venit mat cu c masa, ai lalti, ai marturisit c& esti vrednic, deoarece nu ai iesit cu cei nevrednici, atunci de ce ai ramas, daca nu se im- partasesti din masa? Dar zici ci esti nevrednie! Atunei esti nevrednie si si as- culti sfintele rugaciuni, deoarece Dubul Sfant coboara nu numai in Sfintele Taine, ci si in cntarile acelea. Nu vezi pe slugile stipanului e& in primul rand spali masa, cura casa si pe urmai aseazsi farfuriile. Aga se intimplt si cu rugaciunile; cu glasul diaconului, spiikim ca si cu un burete Biserica, pentruca tainele sf se savargeasea in Biserica curata si fird de pata. Ochii necu- ra{i sunt nevrednici de aceasta priveliste. Urechile intinate nu sunt vrednice si audi aceste cAntari, pentruc’ asa porunceste inai, ef era Legea. Chiar daca un animal se apropia de muntele § ucis cu pietre. Cu atit mai nevrednici au fost, c& nici la poalele muntelui nu le-a ingiiduit sa stea, chiar daca pe urma sau apro. piat si au vazut locul unde a stat Dumnezeu Asa si tu, crestine, dact nu esti vrednic sa te apropii si si veri pe Dumnezeu la Sfinta Liturghie, pleaca impreuna cu ca- de ei, Deoarece pentruca cu nimic nu te deosebes nu este acelasi lucru ca omul si greseasca inaintea lui Dumne. 72, inainte de botez sau dupice s-a botezat si si se fact nevred- nic de impartasire. As fi vrut si v8 spun Iucruri mai multe si mai infricosate, dar ca si nu va impovarez mintea, sunt deajuns acestea. Ciici cei ce nu se infeleptesc cu acestea, nici cu mi multe nu se pot indrepta.8 Spune-mi, te rog, daci un impairat ar porunci: Cine va face cutare rau, acela sai nu se apropie sa manance la masa mea, oare nu ti-ai fi dat toata silinta sa pazesti ca sti nu pierzi aceasta cinste? Preotul ne chiamd sa mergem sai ne impartaisim si noi ne lenevim, intarziem si nu alergam repede sa primim acest dar? Oare ce alti nadejde de mantuire ne-a mai ramas? Nu pute: spune cai ne impiedicd boala sau firea, ci neglijenta ne face ns vrednici (Omilia a treia la epist, catra Efeseni). Auzi, frate, ce spune acest mare daseal as Bisericii, ec nu sunt vrednici si se duca la Liturghie, acei care far motiv nu sunt pregatiti si se impariyeasca Dar tu ce rispunzi? Apoi, daca asa stau lucrurile, nu mai merg deloc la Liturghie! Nu, fratele meu, nici aceasta sti nu o fa Zi sub afu risenie, asa cum hotirdste si sfintul Sinod ecumenic II Trulan, care zice: "Cel ce nu merge la biseric’ trei Duminici, daca este preot si se jar dacd este mirean st se afuriseasea” Asa hotataste si Sfantul Sinod local, din Sardica, in canonul 11. Deci cazi sub afurisenie, iubite, dact nu faci aceste dows: sii mergi la Sfainta Liturghie si s4 te pregatesti cat poti ca sa te Impiairisesti, daca nu esti oprit, Nu trebue si nesocotesti i pe alta Facand astfel, pazesti toate sfintele lueriri ale Dumne- adic: nici pe una, ni stii Liturghii, asa cum am spus mai inainte, si nu calei Ran- duiala pe care a primit-o Biserica dela insusi Domunt nostra, de la Sfintii Apostoli, dela Sinoade si de la toti sfintii. Si Réinduia- la at asta este: Sa se sftirame Sfanta Paine la fiecare Liturghie si credneiosii, care nu au oprire, s mearga si se impartageasca Pentruca, precum spune S fantul Simeon Tesaloniceanul ~Dumnezeeasca Litrughie este o lucrare sfanta pentru pregati: 39 Preasfantului Trup si Sang: lui Hristos, ca si fie dat spre impartasire tuturor crednciosilor. Acesta este intreg scopul si rostul Liturghiei: impartasirea credinciosilor” Sfintul Nicolae Cabasila, episcopul Dirahiului, serie: crul Dumnezeestii Liturghii este sa prefaca painea si vinul in ‘Trupul si Sangele lui Hristos, iar scopul ei este sfintirea credin- ciosilor prin impartisirea cu ele” (Taleuirea Sfintei Liturghii, cap. 1). Inteleptul lov (pe care il pomeneste Sfiintul Fotie in Nomo- canonul sau) zice despre Sfintele Taine asa: “Rostul intregii L turghii este impartasirea cu Sfintele Taine, fiindea scopul si lu- crarea ei acesta este: Impartisirea credneiosilor cu deviata facatoarele si infricosatele Taine”. Gavriil al Filadelfiei, in cartea sa despre Taine, serie ca Dumnezeeasca Liturghie se savarseste pentru trei pricini: intai, pentru slava si lauda lui Dumnezeu si Mantuitorului nosteu si pentru pomenirea mortii si invierii Sale, precum Insusi a zis “Aceasta si o faceti intra pomeniret Mea”; al doilea, pentru odihna si sfintirea sufletelor binecredinciosulor crestini orto- docsi adormiti; si al treilea, pentru cei vii, Astfel, cand se sivaryeste Dumnezeeasca Liturghie pentru slava si lauda si po- menirea mortii si invierii Domnului, fratii nostri adormiti in dreapta credint’, primese dela Dumnezeu odihna si sfintire, pe cat este cu putinta, Ins credinciosii cei vii, care nu se impar- tusese cu Sfintele Taine la Liturghie, nu ma pricep cum pot si se sfinjeasea ascultim iarisi pe el: Daca sufletele celor care se apropie sunt pregittite si se impartaseasea, iar Domnul totdeauna doreste si voeste sa Sfaintul Cabasila zice ci nu se sfinjese. Ci si-lsca si sa se daruiasca pe Sine fiecdruia, atunci ce lucru fi mai poate desparti de Impartasanie? Bine ‘nfeles c& nici unul, Dar ar putea intreba cineva: Daca un crestin, avand prega- lire sufleteasca, dar nu vrea sa se impartaseasca, oare poate si el primi sfintenie dela Sfintele Taine, asa cum primese ce adormiti? Si rispunde ca nu o poate primi decat numai acela, care nu se poate duce trupeste s& se Tmpartigeasca, asa cum sunt sufletele celor adormiti Daca cineva putind si mearga si se impartagease: duce, acela nu poate deloc si se bucure de s nu se ntirea Sfintelor Taine, nu numai pentrucd nu s-a dus, ci si pentruc& putand si se duca, a nesocotit Sfintele Taine sau sa lenevit si nu a mers. 4. Dar nu numai cele spuse pina acum, indatoreaza pe tot crestinul, care nu are impedimente, sa se impartiseasca des si instsi Dumnezeeasca Taina si Impirtasirea, daca ne gandim bine, ne atrage sine impartasim des pentruca este un element sential al vietii sufletului. SA vedem ce ii cru. isemneazi acest lu- Teologii scolastici spun sa esential este acel element far de care este cu neputinta si se fact ceeact se face. Pe pilda, ele fara de ci. Tot aga este hrana pentru intre {inerea trupului, Deci, aya cum este trebuitoare respiratia nein- cetata pentru a trai, si hrana pentru alcatuirea firii trupesti, tot aya si deasa impatasire este necesard pentru viata sufletului si ment esential in viata omului este rasuflarea, pentru ea omul mu poate si tri pentru sustinerea fiintei lui, sau ca 84 spun mai bine, este cu mult $i Fara de as Sa vind in mijlocul nostru Marele Vasilie, temelia drepte- lor invataturi ale Bisericii si sa ne-o spuna. emanare mai necesard. 'a sa se invredni- 41 ceasca omul de viaja vesnica, zice, trebue sa se imparuiseasca cu Trupul si cu singele lui Hristos, Si iarayi: Este de trebuinta celui ce s'a reniscut prin Botez si se hrineasea cu impartasirea Sfintelor Taine. Deci toti drepteredinciosii crestini avem nevoie sd ne hranim cu hrana vietii v nice, pe care ne-a predat-o Fiul lui Dumnezeu celui viu. Si iarasi, este bine si de folos a se impartasi omul in fiecare zi cu Trupul si Sangele lui Hristos, caci insusi Domnul o spune: inc’ Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica”. Fara indoiala, impartasindu-se omul des cu Viata, trtieste mai deplin viata cu toate puterile si simtirile sale trupesti si sufletesti”. Jar monahul lov marturisitorul zice: “Este drept si cuviin cios ca des si de multe ori s& se sfinteasca Crestinul cu sfanta Impartasire. Sa doreasca si sa alerge si se mpartaseasc mai ine ma des decit respiratia. Daca este cu putin(a si in fiecare zi, cei vrednici pot sa se impiirtaseasca” lar Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, foarte intelept aratd cat de trebuitoare este crestinilor Sfanta Impartasanie, zi- and: “Sfanta Impartasanie lucreaza mare sporire a vietii cei in- tu Hristos, celor ce se impartasesse. Fiindea ceea ce lucreaza e din afa in trup elementele ce le painii si vinului, aceeasi lu- creaza in chip tainic si nevaizut Trupul Domnului la sufletul ne- material. Caci precum painea sustine si hraneste trupul, tot aya Trupul lui Hristos hrineste sufletul nostru. Si precum prin sfain- tul Botez Iuam viata Harului in loc de viata pacatului pe care am avut-o, tot aya hranindu-ne cu Sfinta Impartasanie crestem si sporim in Harul lui Dumnezeu. Caci precum caldura cea fi reascd a trupului ar putea usca umiditatea cea fireasea, dacd mu este ajutatd de hrand (caci prin hrand si bautura se mentinea aledtuirea trupului si se implinese acele lichide, care s’au con- sumat din cauza caldurii si fara de care, viata omeneasca nu ar putina vreme). In acelayi chip si cAldura rautatii, care r ar vrea s'o mistue putea dura ni le sufletul pe dinlauntru, pentruca usuea puterea evlaviei cu totul, daca sufletul nu sar impartasi cu o hrand duhovni- ceased, care se impotriveste puterii distrugatoare a raului si creste in noi Harurile si Darurile Sfantului Duh. lar Trupul lui Hristos, adica Sfanta Impartisanie, fiinca pe deoparte hrineste trupul, iar pe de alta este unita cu firea dun nereeascii, cuit si sfinteste pe cei ce se impartiyese sine adu- ce multi hrand duhovniceasca. Astfel, fiind bine hraniti cu aceasta hrani, ne redobandim sanatatea duhovniceasea si curatia, din care ne-a scos atunei din Rai, gustarea din pomul oprit Se cuvenea deci ca si noi, care cu ménearea trupease’ am pierdut curatia si sdnatatea cea dintdi, tot cu hran& trupeascat sa © recapatam si cele asemenea si fie vindecate cu cele aseme nea, iar cele protivnice, cu cele protivnice. Adie: hrand tru- peasci a fost aceea care ne-a scos din Rai, hrand trupeasca este si Si ta Impartasanic, care ne pizeste acum. Si aceeasi viata care atunci s'a stricat, iar acum se pazeste. Totusi din aceea Dumnezeu ne oprea si nu mancim, pe and Sfanta Impartisanie El insusi ne-o dit sine indeamn’ la ea, Hranirea aceea ne-a invatat-o diavolul cel viclean iar pentru Sfanta Impartasani Dumnezeu, ci El insusi s'a ftcut slujitor al ei si ne-a dat-o. Pe watator si sfatuitor este Fiul Lui aceea a luat-o Adam ca un fur, iar la Sfanta Impartasanie ne in- deamné Dumnezeu si ne porunceste in mod vadit si 0 gustim. 43. In aceea era ascunsa otrava neasealtiri, iar in Sfanta Imparta sanie se ascunde o comoara de nenumarate bunatati Deci fratilor, de vremece impartasirea deasa este necesara tuturor crestinilor, precum am dovedit cu marturiile pe care le- am adus pind acum, este de mare nevoie ca si noi sine impa- rtasim des, ca st. avem in voi Viata, care este lisus Hristos si ea si nu murim moarte sufleleasea. CAci acei care nu se hranese adesea cu aceasta hrandi duhovniceasca, cu adevarat mor. Si desi se aratit ca trupeste traiese, trucd s’au indepartat de viata cea duhovniceasea si adevairata, sufleteste ins sunt morti, pen- pe care o face Sfinta Impartayanic Si asa curn pruncul, cand s-a nascut, plinge si cere cu multa staruinta hrana si laptele lui, iar dact nu suge si n’are pofti este semn ca este bolnay si in primejdie si moara, tot asa si noi trebue s@ staruim ca sine akiptim din hrana cea duhovni ceascai, Sfinta Impartasanie, ca sa vieluim, iar daca nu o facem ne primejduim de moartea sufleteasca, Zice si Sfantul loan Gund de Aur: “De vreme ce ne-am in- vrednicit de atata iubire si cinste de la Hristos, ea sa ne imparta- sim cu Trupul si cu S ingele Lui, si nu ne lenevim a face acest lucru, Nu vedeti pe copii cei mici cu cata grab apuea simul mamei lor? Cu cata repezeala pun buzele la sin? Cu asa graba ar trebui ca si noi sa ne apropiem de aceasta Santi Masa si de ‘acest siin al duhovnicesului Potir, ca sa ne impartasim. Sau mai bine sis, cu mai mare grabai si ne altipeim din Sfanta Imparta- sanie, a niste prunei care se alipteazi cu Harul Sfantului Dub, si singura noastsai manhire si fie neimpéirtasirea cu aceast brand Deviata fcatoare” (Omil, 82, la cap. 26 de la Mate).esesespeioplossissigels CAPITOLUL 2 Ca deasa impartisire cu Sfintele Taine este de folos si mantuitoare. Si inainte de impartigire, si cdnd se impartageste si dupa impartasire, Crestinul are mare folos de la Sfintele Taine, si la suflet sila trup, Inainte de impartasire, omul trebue sa fact cuvenita pr tire, adicd se spovedeste, isi infrange inima, se indreptteaza, se umileste, este atent Ja sine, se piizeste pe ct este cu putinta de gandurile patimase gi toata riutatea, Deasemenea, se inf meazil, se roaga, privegheaza se face mai evlavios si se stridue- re si ste Ja toata fapta bund gindindu-se ce imparat infricosat primeasca intru sine. Si mai ales cdind se ndeste ca potrivit cu pregitirea pe care a facut-o va primi si Harel din Sfanta Im- partasire. Este limpede a cu cat cineva face aceasta pregatire mai des, cu atata capata si mai mare folos. har ind crestinul se impairtageste, cine poate pricepe daru- rile si harismele pe care le primeste din Sfanta Impartasire? Sau cum ar putea limba noastra cea slaba sa Je m una? Deae Je una cate ca si aducem iarasi pe dumnezcestii si sfintii Imva- {ator ai Bisericii si ni fe spuna una céte una cu gurile lor cele binewraitoare si insuflate de Dumnezeu. Sfartul Grigorie Teologul spune: “Si ‘Trugal Domnului nostra, ul si Preacuratul ind, este bine primit si cu vrednicie, ccclorce se lupta le este arma, celor ce se indeparteaza de Dum- 45 ‘onezeu intoarcere, pe cei bolnavi ii intareste, pe ck bucura, boalele le vindecd, stinatat sanatosi i 6 ocroteste, Prin Sfanta Impartisanie, mai lesne ne indreptim, suntem mai indelung. rabdatori in dureri si suferinte, cu mai multa caldura in drago- ste, mai patrunzatori in cunoastere, mai grabnici la slujire, mai iuti si mai grabnici fa lucrarea darurilor, Tar celor ce nu se im- partasesc fe urmeaz’ toate cele dimpotriva. Finda nu sunt pecetluiti cu Preacinstitul Sange al Domnului nostra, precum spune iarasi Sfantul Grigorie: “De atunci mielul se juneghie si se pecetluese cu preacinstitul stu singe fapta si cunostina, adi- ca obisnuinta si tucrarea, ie sunt ca niste pervazuri ai usilor noastre, adiea ale miscarilor min{ii noastre care se deschid bine Ja cunostinta si se inchid jardisi ca usile, din cunoasterea inalte- lor si neajunselor injelesuri”. ‘Sfantul Efrem Sirul scrie: “Sa ne indeletnicim, fratilor, cu linistea, cu postul cu rugiciunea, cu I crimile, la sfintele slujbe cu lucrul mainilor, la convorbirea cu Sfintii Parinti, in asculta- rea adevarului, n auzirea Sfintelor Scripturi, ca sa nu se fnjeleneasca mintea noastrd si si creasca maracinii gandurilor Je imparta- ‘aine, ca si se curete sufletul de gandurile necredintei si ale necuratiei si ca si lo cuiascd intru noi Domnul si sa ne izbaveasea de v rele, dar mai ales sa ne facem pe noi insine vrednici sirea cu Preacuratele si Dumnezeestile eanul dia- vol” Jar dumnes sscul Chiril al Alexandriei zice ca prin Dum- nezecasca Impartiganie, nu pot furii cei de gand, diavolii, sa in- tre prin simturi in inima noastra “Usi ale casei sa intelegi simturile, prin care intra in inimi Je noastre inchipuirile tuturor lucrurilor si se varsa intr’ insa multimea nenumiirata a poftelor. Pe aceste simjuri, proorocul46 ioil le numeste ferestre zicdnd: “Au vrut si intre tatharii prin fe- restrele voastre pentruca nu erau unse cu preacinstitul Sange al lui Hristos’ dupace vor junghia mietul, sa ung cu singele lui usorii usilor si pragu- Si iarasi: “Porunceste Legea evreilor rile de sus si de jos aritand prin aceasta ea prin Preacinstisul Sange al lui Hristos paizim cortul nostru cel pamantese, adic’ trupul nostra, iar prin primirea impartisirii celei de viata Facatoan izgonim dela noi omorirea neascultarii celei vechi si asifel izgonim de la noi si pe pierzatorul, prin folosirea Sénge- Jui lui Hristos, Tot dumnezeescul Kiril zice in alta parte; ¢8 prin Impairta- sanie ne curitim de toata necuratia sufleteasca si capatam osir- die si caldura pentru cele bune. Preacinstitul Sfnge al lui Hei- stos nu numai ca ne slobozeste de toata stricdciunea, ci ne curateste si de toatd necuratia, care se ascunde in sufletul nostru si nu ne last sa ne récim cu lenevirea, ci ne face calzi si fierbin ticu duhul Sfiintul Teodor Studitul, in chip minunat, deserie folosul pe care il cistiga omal prin deasa impartasire: “Mult pot lacrimile si umilinga, ei mult mai mult decat toate si Smpreuna cu toate, Sfanta Impartisanie are mare putere si folos. Deaceea nu ma pricep si ma minunez vatzadu-va aya de lenevosi si va grabiti spre dansa, ci numai Duminica va impartasiti iar in alta zi desi este Liturghie nu va cuminecati, Si desi cand eram in Manasti- te, fiecare putea sd se impairtiyeasca in fiecare zi daca voia, iar acum cénd mai tar se savarseste Liturghie, tot nu va impartasig. Acestea vi le spun, nu c& yreu sa va impartasiti oricum si la ‘intamplare, far& pregatire, Ca scrie sfanto\ Apostol, sa-si cerce- leze fiecare constiinta sa si aya st mandnce din Sfanta Paine si sa bea din Sfantul Potir, c& cine se impsrtageste cu nevrednicie, 47 va fi spre osnds, pentruca nesocoteste si se apropie cu vred- nicie de Sfantul Trup si Sange al Domnului, Deei ou spun acea- sta, Doamne fereste, ci spun si ne impartasim des, ci Si ne curitim cat putem cu dorinta si iubirea pe care le avem pentru sfinta Impartasanie i asa cura sa ne impartasim Pentruca § ta Paine, care s-a pogorit din Ceruri, adica Hiristos, daiuieste viata celor ce se impartisease si cine mandn cA din aceasta Paine, va trai in vec Caci spune Domnul: “Painea pe care Eu 0 voi da, este Tru pul meu, pe care Eu ti voi da pentru viata hwmii intregi”. Si “Cel ce mandnea Trupul Meu si bea Séngele Meu, ¢ intru Mine si Eu voi ramdne intru el” Vezi dar netaleuit? Nu numai cai a murit pentru noi, ci si pe susi s -a gatit pe Sffinta Masti ca sit ne impartasim cu El Ce alt semn al multei Sale dragoste fata de noi poate fi mai aritat decat aceste? Si ce altceva poate fi in suflet deca ca si se impiirtayeasca? Trebue apoi si ne géndim si la acest lucrs ca din masa, din méncérile si bauturile obism daca se intmplai sa nu mand i folositor pentru omul mandnea in fi re 2i, iar Ce Se amairaste mult si fi pare rau. lar noi daca ne departam si nu ne impartasim din masa cea du- hovniceasca a Painii Vietii si a Paharului nemuririi, aceasta lip- sire ni se pare un Tucru neinsemnat? Si cd acest gand nu este ne- cuviincios si far8 minte? Tar dac& pana acum s-a intdmplat acest lucru, pentru viitor, va rog, Tiloe, s8 ne pizim bine. Si stiind ca de mare putere si har are Sfnta Impartasi des, . SA ne impartasim Si daca se intémpla sa fim la lucru, indata ce auzim toaca stl Kistim yi SA mergem sa ne impartisim cu multa asirdie. Si aceasta deasa Impartasire intr’ adevar are sine ajut pentruca48 he pistram curati cu pregatirea pe care o facem. lar daca nu ne impartasim des, este cu neputinta sa nu ne robeasc’ patimile, pe cnd deasa Impartatire ne este este un bun insofitor pentru viata de veci, Asadar, fratilor, daca facem asa cum ne poruncese Sfinti Parinti si ne impartasim des, nv numai cd vom avea impreund scul Har in aceasta scurta viata, ci si pe ingerii lui Dumnezeu fi vom avea ajutatori si pe insusi Stapanul ingerilor si i vom izgoni departe dela noi pe protivni- ii draci, precum spune dumnezeescul Hrisoston nite lei, care sufla foc, asa ne intoarcem dela acea dumnezeeasca masa a lucrator si ajutor dumnez Tainelor si ne facem infricosati diavolului, pentrucd avem cu noi pe Stipanul nostru, pe Hristos si dragostea pe care El ne-a aritat-o, Sangele acesta lumineasza icoana cea imparateasca a sufletului nostru, adie mintea noastra, cuvaintul si duhul. San- gele acesta naste bunatatea si frumusetea cea mai presus de fi- re; nu las sa se vestejeasca bunul neam si stralucirea sufletulu pe care il adapa si il hrineste adesea. Sangele acesta cénd este primit cu vrednicie, izgoneste pe draci si fi depiirteaza de la noi si chiama la noi pe ingeri si pe Stapanul ingerilor. Caci cand vad Sangele cel stapanesc, dracii fug, iar ingerii alearga si ne ajutd, Acesta este mantuirea sufletelor noastre, cu acesta se bucura sufletul, cu acesta se infrumuseteazi, cu acesta se incalzeste. Sangele acesta face mintea noastra mai luminoasé decit focul, acesta face sufletul mai frumos decat aurul. Cei ce cu se impartasescu cu Trupul acesta stau impreuna cu Ingeri Arhanghelii si cu Puterile cele de sus, fiindca sunt imbracati cu aacea hain imparatease’ si au cu ei armele cele duhovnicesti Dar inca n-am spus darul cel mai mare: Cei ce se impartagesc pe insusi Imparatul il poarta, 49 Vezi, iubitul meu frate, minunate daruri primesti daca te impartasesti des? Vezi cum cu deasa impartasire se lumineaza mintea, se straluceste cugetarea, se cura toate puterile sufletu- lui? Daca vrei si omori si patimile trupului, mergi adesea si te impartaseti si o vei dobndi, Ne incredinteaza de aceasta si Sfantul Kiril al Alexandriei: “Impartaseste-te cu Sfainta Cumi- eciturd crezand ca ne elibereaz nu numai de moarte, ci si de toata boala pe care o avem, Fiindea atunei cind Hristos lo- cueste in noi, prin deasa impartasanic, adoarme si vestejeste razboiul cel salbatec al trupului si aprinde evlavia cea catri Dumnezeu, iar patimile le omoari, Asa dar fara deasa imparta- sire nu ne putem elibera de patimi si si ne suim la inaltimea nepatimirii. Asa cum evreii, daca nu ar fi maneat Pasea in Egipt, nu s-ar fi putut elibera din robia lui Egipt insemneaza viata impatimita. impairtisim des (daca ar fi cuputinta si in fiecare zi) eu pres stitul Trup si Sénge al Domnului nostru, nu putemsa ne eli- berim de faraonii cei de gind. Precum acelasi dumnezeese Ki- i dact nu ne ril al Alexandriei zice: “In vremea cénd israiltenii erau robi la Egipteni, au junghiat mielul si au mancat Pasca. Ceeace era semn ca sufletul omului nu poate in alt fel st se slobozeasca din tirania diavolului decat numai prin impartasirea cu Trupul si eu ‘ingele lui Hrisots. Pentrucd El insusi ne spune in Sf. Evan- ghelie ca daca Fiul va va elibera, veti fi liberi. Si iardsi zice: Abia atunci s-au eliberat cel din Israil, duptice au jertfit mie- lul in chipul lui Hristos, fiindca in alt chip nu puteau s& se eli- bereze si orice eliberare nu se poate face decdt numai cu Hri stos, Deci, daca vrem si noi si fugim din Egipt, adic’ de poso: moratul si prigonitorul pacat si de faraon, adica de tiranul cel50 ginditor, precum zice Sf tul Grigorie Teologul si s mostenim pamantul inimii si al fagdduintei, trebue s4 avem si noi, aga cum aceia au avut comandant pe Tisus Navi, pe Domnul nostra Tisus Hristos, prin iprartasirea ce: nanei si pe cei de alt neam, deasa, ca si biruim pe Ha- ici patimile cele nestimparate ale trupului si pe Ghibeoniti, giindurile cele inselatoare, ca sf stim in orasul lerusalim, care se tilcueste sfanta Pace, spre deosebire de pacea lumeasca, dupa cuvantul Domnului nostru: Pacea mea va dau vou, nu precum o di lumea v-o dau Eu (loan 14, 27) Adicd Pacea mea o dau voud, 0 ucenici ai Mei, adic’ cea sf (ita si sfanea, nu aga cum este pacea lumii, care adesea tinde si spre rau Deci raménand ‘aceasta pace sfanta, ne vom invrednici sa luim in inima noastra arvuna duhului, asa cum si apostolii, ramandnd si stnd in Jerusalim, dupa porunea Domnului, au primit desdvarsirea si Harul Duhului in ziua Cincizecimii Fiindca pacea este Harul care primeste pe toate celelalte haruti dumnezeesti si rocul Iie ca nie Pace saldslueste Domnul, precum zice proo- vijelia cea mare si nipraznica, nici mur, nici in foc, ci in adie era Domnul. cutre- de vant usoara si pasnic’, acolo Dar pacea nu o poate dobindi cineva fara st aibai si celelal te virtutis deasemenea virtutea nu se agoniseste fara lucrarea poruncilor, iar porunca nu se savaryeste fara de dragoste si nici dragostea nu se reinoieste Piri Sfanta Impirtisire. Astfel ca fara Sfanta Impartasire zadamic ne ostenim. Flinde& multi deta sine gasese multe virtuti, socotind ca se vor méntui cu acestea, fard deasa Impartisire, lucru care este aproupe cu neputinta, Fiindea nu voese si se supunit voei lui SI Dumnezeu, de a se impartisi deseori, dupa rinduiala Bisericii, ‘ind se adund la fiecare Sfanta Liturghie. Acestora, le spune Dumnezeu prin proorocul leremia: “Pe Mine izvorul apei celei vii M-au parasit i si-au spat lorusi fintani sparte, care nu tin apa” (2.13). Adica m-au pasarit pe Mine Dumnezeul, care sunt izvorul apei celei datatoare de viata, adic al virtutii si al Harurilor Sfantului Duh si sapat in ei fantani sparte in fund, care nu tin apa. Si iardsi zice prin proorocul Isaia: “In fiecare zi ma cauta si doresc sa invele infelepciunea Providentei Mele, ca un popor drept, care a pazit poruncile lui Dumnezeu. Si spun: Pentruce nu vezi, Doamne, cAnd postim? Pemtruce nu vrei sa stii cat ne ticdlosim? Si rispunde Dumnezeu: Nu va aud. Pentrucd atunei cand postiti Va fa tot voile voastre cele rele. Un astfel de post Eu nu-l vreau, nici aceastt tictlosire. Ci chiar de-ti vel incovoia gatul ca un belciug si de-ti vei asterne sub tine sac si cenusa, cu toate stea un asfel de post nu primese. Ci atunci sunt ostenelile primite si faptele bune folositoare, cfind se fac dupa voia lui Dumnezeu, Si voia lui Dumnezeu este sa facem asa cum ne po- runceste Domnul nostru, Care ae spune: “Cel ce mandnca Tru pul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica” (loan 6,54) ‘Aceasta este nu numai porunea, ci cap al tuxiror poruncilor, pentruca este stivaryitoare si cuprinzatoare a tuturor poruncilor. Astiel, iubitule, daca doresti si aprinzi in suflet dumezee- scul dor si sa dovandesti dragostea cea pentru Hristos si cu aceasta sii dobandesti si pe toate celelalte virtuti, mergi des la Sfanta Impartasanie si ai st dobandesti ceeace doresti. Pentruca este cu neputinta ca sti nu iubeasca cineva pe Hristos, cand se impartiseste adesea cu Sfantul Siu Trup si Sange si sii nu fie52 iubit de Hristos. Deoarece Iucrul acesta se face in chip firese gi involuntar. Unii se mira de ce parintii isi iubese aya de mult copi de ce copiii iubesc pe parinti? Si zicem ea nim si ni nu s-a urdt vreotata pe sine si nici trupul sau. Asa si copii finda trupurilor Jor isi au fiinta din trupurile parintilor si mai mult, fiindea se hranese cu stingele mamei lor (si cnd sunt in pantece si dupa aceea, cand se nase, pentruca laptele, din fire, nu este altceva decat siingele care s-a inalbit), deaceea zie c& este lege a ii st jubeasca pe parintii lor si parintii sa iubeasca pe copii lor, care ssau zamislit din insisi trupurile Lor. In a lasi chip. cei ce se mpartayesse adesea cu Trupul si cu Séngele Domnului nostru, in chip firesc isi vor aprinde dorul si dragostea fata de El, Pe dcoparte, pentrucd izvoritorul si facstorul acela de viata Trup gi Sange cu cat este impartisit mai des, cu atit aprinde spre dra- goste pe cei ce se impartasesc, chiar de ar fi cei mai nemultu- mitori si inva tosati cu inima; iar pe de alt parte, pentruca ct hostinta cea pentru dragostea de Dumnezeu, nu este un lucru Mrain de noi, ci in chip firese este samanata in inimile noastre chiar cand ne nastem trupeste si ne renastem cu Dubul prin intul Botez si cu lesnire se aprind in flacari acel sti, precum zic © putine {njeleptul in cele dumnezeesti Sfin tul Vasile: “Impreuna cu facerea omului, indata se seamana intru el o Putere, care in chip firese naste dragostea cea cdtrt Dumnezeu Pe aceasta putere 0 luci sted SAvarsirea poruncilor lui Dumne- zeu cu grija, o hraneste cu stiinta si o desavaryeste cu harul lui Dumnezeu. Acest lucru al dragostei de Dumnezcu este unul dar lucreaza si cuprinde pe toat celelalte porunci. 3 Pe aceasta putere fireasc’t a dragostei fata de Dumnezeu 0 impartasire cu Trupul intareste, 0 creste si o desavargeste dea si cu Sangele Domnului nostru, Deaceea si $fantul Ciprian scrie cd Mucenieii cind voiau si mearga fa marturisire, mai in- Udi se impartaseau cu Preacuratele Taine si astfel intariti cu Sfanta impartasire alergau in stadion, ca oile spre junghiere. Si pentru Trupul si Sangele lui Hristos pe care le primisera isi varsau propria! for singe si isi predau trupurile Jor fe ot feful de chinuri Ce ait pine doresti crestine si dobandesti si nu-I dobandesti din Imparasi Doresti sii faci luminatul Pasti oricind voesti si sa te bucuri cu aceasta viata amarita? Alearga des la Sfin- aprindeau cu dragostea de Dumnezeu si cea deast’? Doresti st praznuesti in fiecare zi? o negraita bucurie tele Taine si impartageste-te cu cuviincioasa pregittre si o vei dobandi. Fiindea adevaratul Paste si adevarata sarbatoare a su- jertfelte in Sfintele Taine, pre fletului este Hristos, Cel cum zice Apostolul si dumnezeescul Hrisostom: “Sfanta si ma- rea Patruzecime (Postul mare) este o singura data pe an. Dar Pastile le facem, adica ne impartasim de trei si de patra oti pe saptamdna; si ca sa zic mai bine, oridecate ori vrem. Find ca nu postul face Pastile, la fiecare Liturghie, Si ca Iucrul a Sf. Pavel, care zice: “Ca Hristos este Pastile nostr te pentru noi. Deci oride cateori te impartasest na, faci Pastile cele luminate, Nu pentruca ai postit Patruzecimea, ci pentruct te-ai impartasit cu Dumne ci comuniunea si impartasire care se face esta este adevarat, auzi pe care sa Deaceea cel ce nu este inca botezat, catehumenul, nicio: data nu face Pastele (chiar daca posteste Patruzecimea), fiinca nu se impartaiseste. Pree m si dimpotriva, crestinul care nu pos4 stevte, face pastele céind se impartiseste, fie azi, fie miine si in orice timp se va cumineca. Fiindca pregatirea cea mai bund gi aleasi pentru Impartasire nu se judect dupa respectarea timpu- rilor, adicd dupa trecerea celor opt sau cincisprezece sau patru zeci de zile, si atunci sa ne impartasim. Nu, ci se judect dupa curatia constiintel Deci c ce nu se impartagese postesc Pastele si nu savar- sese Pastile, precum zice acest dumnezeese Parinte; si nici nu Pot Si priznuiascd adevarat, nici duminicile, ni sarbatori ale anului, toli acei ce nu sunt pregatiti in fiecare celelalte sarbatoare si se impartaiseasca cu Trupul si cu Sangele Domnu- lui nostra, pentruca nu au cu ei pricina sarbitorii, care este Preadulcele lisus Hristos si acea bucurie duhovniceasea, ce se haste din Sfanta Impartasanie. Deci se ingeala cei ce socotesc Pasti si strbatori bogatele artose, lumanarile frumoase, tamale nmirezmate, lucturile de aur si de argint cu care se impodobese bisericile. Deoarece nu pe acestea le cera dela noi Dumnezeu ca prim si principal scop, precum ne spune prin Proorocul Moisi: “Omule, ce cere dela ti- ne Domnul si Dumnezeu! 22, decat numai aceasta: Sa te temi de Domnul Dumnezeul tau. $3 umbli in toate eaile lui, sa-L in- besti si sa cinstesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta si din tot sufletul tau, sa pivesti poruncile Domnului Dumnezeu- Jui tau gi indreptarile Lui”. Dar cuvantul nostru acum nu este s aratim daca sunt bune sau nu, cele ce se adue la biserica di evlavie. Da, sunt bune gi acestea, dar impreuna cu acestea trebue si aducem mai ales ascultarea de sfintele porunci ale Domnului si pe aceasta sa o cinstim mai mult decét pe toate. Precum zice proorocul si imparatul David: “Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima infrdnta si smerita Dumnezeu mu o va urgisi” (Ps. 50,17). ar Apostolul Pavel, in epistola catra Evrei, zice in alt chip: “Jertfa si prinos n'ai voit, ci trup mi-ai intocmit” (10,5), ceea- alte jertfe si daruri nu semnneaza: O, Doamne, pe toate ci doresti sti ma apropii de Sfintele Taine si voesti si ti le adue, sal ma impartagesc cu Preasfantul Trup al Fiului Tau, pe care mi 1-ai pregatit la Sfanta Masa, pentruct aceasta este voia Ta. Dea- ceea Voind si arate c& este gata spre ascultare zice: “lata, vin ca sa fac Voia Ta, Dumnezeul meu, si Legea Ta inlauntrul inimii mele am voit”. Adicai, iatt Doamne, vin si fac voia ta cu multi rivndi si sa implinese legea Ta cu toata inima mea. (uirea noastra, trebue sa facem cu Deaceea, daci iubim 1 bucurie si cu dragoste voia lui Dumnezeu, ca fiii si nu ca robii, cu fried. Fiindea frica pazeste poruncile cele vechi, iar drago- stea pazeste pe cele evanghelice. Adica cei ai Legii pazeau po- runcile si hotiririle Legii de frica, ca sai nu fie pedepsiti si chinuitis pe cnd oi, erestinii, pentrucd nu mai suntem sub stapdnirea Legii, trebue sa implinim poruncile Evangheliei nu de frica, ci din dragoste si ca fii trebue si facem voia lui Dum- nezeu, lar voia lui Dumnezeu si Tatalui, dupa bunavoire si inainte povatuire a fost s facd trap Unuianascut Fiului Sau si Domnu- Singele Sau pentru mén- Jui nostru Tisus Hristos si sa-si verse tuirea lumii, iar noi tof crestinii st ne impartisim adess Trupul si cu Sangele Lui, pentruca prin deasa Impartasire, in aceasta viata sa fim paziti de cursele si vielesugurile diavolului iar cdnd va iesi sufletul nostru si zboare ca o pasaire in libertate si bucurie la ceruri, fara nici o impiedicare din partea duhurilor celor din vazduh,56 Aceasta 0 adevereste si dumnezeescul Hrisostom zicind: altcineva (mai inainte spusese ci-i povestire cineva 0 alta vedenic) mi-a povestit un lucru, pe care nu Ia auzit de la alte. neva, ci el insusi s-a invrednicit si-1 vada si sa auda; adic’ aceia care Ia moartea lor se impartagese cu Preacuratele Taine cu constiinta curata, cénd iese sufletul lor, fi inconjoara ingerii pentru Darul Impartaisaniei si-l suic la cer. Deci situ, frate, pentrucd nu stii cand vine moartea, fie azi, fie maine, ori fn clipa aceasta, trebue sa fii totdeauna impartasit cu Preacuratele Taine si sd te afli gata, Si daca este voia lui Dumnezeu sa mai traiesti in viata aceasta, vei petrece cu Hart] Sfintei Impartasanii, 0 viata plina de bucurie, plina de pace si insotita de toate celclalte virtuti. Tar daca voia lui Dumnezeu este sa mori, apoi cu Sfanta Impartisanie vei trece cu slobor nie vamile dracilor care se afla in vazduh, ca si te salasluest bucurie negraita in locasurile cele vesnice. Caci deoarece esti totdeauna unit cu Preadulcele Tisus Hristos, Atotputernicul Imparat, si aici ai s@ traiesti o viata fericita, iar dracii au si fuga de latin ind vei muri, a trisniti iar ingerii iti vor deschide intrarea cereasca si te vor duce cu cinste pana la tronul Preaferi- citei Treimi. ©, maretie, pe care 0 dobandese crestinii din deasa Im partisire, $i in viata aceasta si in cea viitoare! Doresti, Crestine, sa ti se ierte si cele mai mici gresale, pe caie ca un om le-ai gresii fie cu urechile, fie cu ochii? Apropie te de Sfintele Taine cu fricd si cu inima infranta si (i se vor lasa, si se vor ierta, Aceasta o adevereste si Sfantul Anastasie al An- tiohiei: “De se va intampla sa gresim, oare care gresale mici si de iertat, ca niste oameni ce suntem, fie cu limba, s chile, sau cu ochii sau ne inselim si cdidem in méndrie, sau in ww cu ure- 37 intristare sau in manie, sau in altceva asemenea, si ne ostindim pe noi ingine si sa ne spovedim lui Dumnezeu st asa sti ne impartasim, crezdnd ca Sfiinta Impartasanie ne curata de aceste pacate mici: dar nu si de cele grele. rele si necurate, pe care le am facut. Aceasta 0 marturisesc si multi alti sfinti. $fantul Climent spune: “Impartasindu-ne cu cinstitul Trup si cu cinstitul Sange ne-a invrednicit sti ne im- a lui Hristos, s mulumim Celui partisim cu Sfintele Sale Taine si s4-L rugam sa ne fie nu spre judecata, ci spre mantuire si spre iertarea pacatelor”. Sfantul Vasile cel Mare zice: “Si ne invredniceste, Doam- ne, a ne impartisi fri de osdinda, cu preacuratele acestea si de pacatelor” (in rugaciunea viala facatoare Taine, spre iertare dela Sf. Liturghie) Dumnezeescul Hrisostom: “Pentruca sa fie celor ce se vor impartasi, spre trezirea sufletului si spre iertarea pacatelor”. ta pacatel totusi este necesara Sfinta impartasanie pentru iertarea pacate- lor, Deoarece asa cum la o rana infectatd se scot mai intai vier- mii, apoi se taie partile cele putrede si se pune alifie pentru timaduire, caci dack o las revine din nou la starea dintai; tot Si desi spovedania si facerea canonului pot asa este si cu pacatul: spovedania scoate viermii, implinirea ca- nonului taie cele putrede, apoi Sfanta Impartisanie este ca o ali- fie, care tamedueste (Matei 12,45), Pentruca daca nu va lua Sfanta Impartasanie, bietul piicdtos vine iarasi la starea dintat si se fac cele de pe urma ale omului aceluia, mai rele ca cele dintai Auzi, crestinul meu, cate daruri primesti de la deasa Impartasire? Ca si pacatele tale cele neinsemnate, si cele cuno- scute {i se iarta si ranile ti se vindeca si te faci cu totul sanditos? Ce altceva este mai fericit decat sA te pregatesti ca sa te im.58 piitasesti totdeauna si cu ajutorul si cu pregatirea pentru dumne zeeasca Impartasanie SA te afli totdeauna slobod de pacate? Sa fii curat, tu pamantean pe pamant, asa cum sunt curati si ingerii in ceruri? Ce alta fericire poate fi mai mare decit aceasta? Cu toate tea iti Voi spune una si mai mare. Daca, frate- desea de Stintele le meu, te aprop Taine si te impzirtisesti cu vrednicie cu acel nestricat, cu acel preaslavit Trup si Sange al Domnului nostru lisus Hristos si te faci un trup si un singe cu Hristos, puterea datatoare de viata si lucrarea acestui Preasfiint Trup si singe, la invierea dreptilor iti va insufleti si trupul tau si-l va invia nestricdcios, preaslavit impreundi cu al lui Hristos, precum serie catra Filipeni dumnezeescul Apostol zicand: “Ca- re va schimba trupul smereniei nostre, ca sd fie asemenea tru- pului slavei Sale" (3,21). Toate aceste mariri si daruri, aceste mari si mai presus de fire bundtati, cite le-am spus pind acum, le primeste tot eresti nul, cfnd se impartisete cu curata constiintd, cu dumnezeestile Taine ale Preadulcelui nostru lisus Hristos. Ba inca si cu mai mutt altel » pe care le lasam, pentsu scurtarea timpului Si iarasi, dupaice s-a impartasit omul, se gandeste cu ce in- fricosate si ceresti taine s-a cuminecat, este atent cu sine ca si ‘nu necinsteasca Harul; se teme, se rusineaza si isi pazeste gin- durile, pune un inceput mai temeinic al vietii virtuoase, se fe- reste pe ct posibil de la tot raul. Apoi gandindu-se ca peste, putine zile iaraisi se va impartasi, isi indoieste atentia, adaoga rivnd peste ravnd, infriare peste infrdnare, priveghere peste priveghere, osteneli peste osteneli si Se nevoieste cat poate. Fiindca este constrains din doua parti: pe deoparte, pentruca cu putin mai inainte s-a inpartsits pe de alta, pentrucd peste putin iard se va impart. 59 CAPITOLUL TL Cé aménarea Sfintei Impartasanii pricinueste ‘mare vatémare. ‘Toate cele protivn crestinilor Impartasirea ce rari, Pentruca cel ce intdrzie si se impartageasca, nu face nici o pregatire, nu este atent, nu are ce celor spuse pana acum, le pricinueste atenta pazire despre gandurile rele, Pentruca aménarea il face si cada in lenevire si sa i se riceasca cildura evlaviei si a dum- nezeesti dragoste, Indelungarea vremii il face s& se poarte in viata cu neglijenta si nepasare, sa nu aiba teama in suflet, sfiaki in simpuri si pazt a migcdrilor lor, face destegare deplina la mancare si la vorba, la necuviincioase priviri si auziri si se face ca un cal, care neavand frau aluneca in prapastia tuturor pacate- lor. Ca este adevarat ci toate acestea urmeaz celor ce intarzie sai se impairtaseasca, 0 vedem noi insine din cele ce ni se in- tampla de fapt in fiecare zi. Cei care fiind vrednici, pe cat este cu puting’, intarzi impairtiseasca, ma mir cum pot dobandi sfintenia si harul de la Sfintele Taine, dupa cum a zis Cabasila, pe care [-am pomenit sse mai inainte. Cum pot sii domoleasca vapara patimilor, cand nu se impartasesc ew preacuratele Taine, care izgonesc tata neputinta, amortese raizboiut sailbatec al trupului si omoara pati mile, precum zice Sfantul Kiril. Cur pot si-si curateasea min- tea? Sa-si lumineze cugetul? Sa-si infrumuseteze puterile sufle- tului, daca nu se impartasese cu Trupul si cu Sangele Domnului60 nostru, care este adevarata curatie, adevarata frumusete, lumi- narea cea adevarata si bunul neam al sufletului, precum a spus ‘mai inainte dumnezeescul Gura de Aur? Sau cum este cu putinta si fuga de faraonul cel de gind, de Egipt, de amarul si prigonitorul paicat, daca nu sunt pecettuiti si insemnati cu cinstitul Sange al Jui Hristos, pr inainte Sfantul Grigore Jor dumnezeeasca dragoste, bucuria duhovniceasea, dumne- zeeasca pace si pe celelalte roade si harisme ale Sfantului Duh, fara sa se impartageasca cu Trupul si cu Sangele preaiubitului Fiu al Tatalui si deofiinta cu Duhul Sfant, Care este bucuria si pacea noastri, dup’ Sfintul Apostol si izvorul tuturor buna tilor? Eu ma spaimant si nu ma pricep cum crestinii din vremea noastra pot praznui duminicile si celelalte sirbatori de peste an ‘um a zis mai eologul? Sau cum sa aprinda in inima si sd se bucure duhovniceste cu bucuria cea adevarata, daca nu se imparuayese adesea cu dumnezeeasca Impartaganie gi consta sarbatoarea si pritznuirea lor? Asa dar cu adevarat cei care nu se impaitasesc des se lip- sese (0, c€ nenorocire!) de toate aceste bunatati ceresti si dum nezeesti, dar totodat’ sunt si caleatori ai poruncilor si stapa- nestilor hotariri ale Domnului, precum am spus, ale canoanelor apostolesti si sinodale si preum am aratat pe larg mai inaint. Aces nc si ale tuturor sfintilor locali, , prin intarzierea la Impairtasire, ingaduie si dau loc diavolului sa-i arunce in tot felul de pacate si in multe alte ispi- te, precum rice dumnezeescul Kiril al Alexandriei: “Cei ce se indeparteaza de Biserica si de Sfanta Impuirtaganie se fac vras- masi lui Dumnezeu si prieteni ai diavolului 61 Si dumnezeescul Gura de Aur zice: “Ca nu cumva rin nad departe prea multa vreme de impiirtisirea ‘Ta, s& fiu prins, de lupul cel injelegator” (Rugaciunea la Sfanta Impartasanie) Adici: deaccea, Doamne, ma apropii adesea de Sfintele Taine si ma impartayesc, pentruca ma tem ca nu cumva indepartandu- ma mult vreme de inta Ta impartasire, sa ma gaseasca lupul cel intelegator gol de harul Tau si sa ma omoare, lar cuviosul Paladie povesteste despre Avva Macarie Egip- teanul ci, vindecdnd pe femeea aceea, care din lucrarea diavo- lului aparea oamenilor ca o iapa, i-a dat acest sfat si ia zis: Femee, niciodata sa nu te lipsesti de impartasirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, ci sa te impartasesti adeseori, deoarece aceasta lucrare diavoleasca te-a ajuns, pentrucd nu te-ai impair Lasit de cinci saptamani si de aceea a putut diavolul si te ispi- teased”, Deasemenea si dumnezeescul Gurai de Aur, in ziua in care a fost hirotonit, vindecdnd un dricit, [-a sfatuit s& mearga adeseori la Biserica si la Sfintele Taine, cu post si cu rugiciune a Si nu-l mai ispiteasea diavolul, Tot sa si Simeon Metafra- viata unui sft: Un om oarecare avand un drac n curat, pe neasteplate a sarit in mijlocul bisericit si eazand jos stul seri scotea spune din gurd si fi atima afara din gura limba, Deci cei ce se gaseau de fata, vazind aceasta priveliste, rugau fierbinte pe acel dumnezeese suflet al lui Hrisostom st roage pe Dumne- eu ca si-l vindece. Atunci sfantul i-a zis sii se apropie si pri- vindu-1 cu iubire si binecuvantandu-I cu mana si chiemind nu- mele Sfintei Treimi, a poruncit diavolului sa ias’, Si indata, 0, minune, cuvantul s-a facut fapta si omul s-a eliberat indata de wiracire. Apoi ridicdndu-l pe el Sfantul, I-a sfatuit sa mearga adeseori la Biseric& si la Sfinta impartisire si sa se in- cumplitdeletniceasca cu postul si cu rugaciune: |. Deoarece astfel £2 id, i-a zis, nu vei mai fi ispitit de vrasmasul si nici nu vei mai fi prins in dracestile curse si capeanele Ii Ati auzit, fratilor, ca cei ce nu se Impartasese de: deparieazat de Sfintele Taine, cate rele patimesc? Ati ausit cd se indricese si se schimba in chip de dobitoace necuviintdtoare, asa cum in vechime imparatul Nabucodonosor a fost prefaicut in bou. ci ve i cu dreptate patimesc asa deoarece pu- tnd si devina din oameni, dumnezei prin har, cu deasa Impartasire dumnezceasca, ci nu voesc, ci se indeparteaza de Dumnez

S-ar putea să vă placă și

• (Sfintii Vasile Cel Mare, Pahomie, Ioan Casian) Randuielile Vietii Monahale

  

  Document445 pagini

  (Sfintii Vasile Cel Mare, Pahomie, Ioan Casian) Randuielile Vietii Monahale

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Legatura Dintre Suferinta Si pacat-II

  

  Document3 pagini

  Legatura Dintre Suferinta Si pacat-II

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Ivan N. Ostrumov - Istoria Sinodului de La Florenta

  

  Document88 pagini

  Ivan N. Ostrumov - Istoria Sinodului de La Florenta

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Caracterul Neptic Si Isihast Al Monahismului Ortodox Si Athonit

  

  Document8 pagini

  Caracterul Neptic Si Isihast Al Monahismului Ortodox Si Athonit

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Agheasma Mică

  

  Document5 pagini

  Agheasma Mică

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Treptele Iubirii de Vrajmasi

  

  Document10 pagini

  Treptele Iubirii de Vrajmasi

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Despre Paza Mintii

  

  Document20 pagini

  Despre Paza Mintii

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Lucrarea Pocăinţei

  

  Document1 pagină

  Lucrarea Pocăinţei

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Cum Să Ne Spovedim

  

  Document3 pagini

  Cum Să Ne Spovedim

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări
• Fântâna Albă - Golgota Neamului

  

  Document24 pagini

  Fântâna Albă - Golgota Neamului

  Ubicq Q

  Încă nu există evaluări