Întru cuvenita pomenire a victimelor - 4 aprilie 1944

Doar o inimă de patriot poate să înţeleagă materialul de mai jos…

4 aprilie 1944, ziua în care americanii au OMORÂT 2942 de bucureşteni, iar românii le-au
ridicat două monumente aviatorilor americani doborâţi!

MOTTO: SA NU UITI DARIE. CUVANT DE INCEPUT DIN ROMANUL DESCULT A LUI

ZAHARIA STANCU

Asa ceva numai la noi se poate intampla. Au reusit dupa 1990 sa spele creierul unei natiuni
intregi. SUA fac ce vor in colonia Romania. Oameni judecati dupa legile din tara noastra
sunt extradati in S U A sa fie judecati de ei. Ei au omorat oameni nevinovati , vezi basistul
Teo Peter si criminalul e bine mersi in State. Si mai vorbim de democratie. Care
democratie? Tot tineretul are creierul spalat. Lumea noua a invins definitiv in Romania. Nici
pe vremea turcilor nu eram asa de subordonati ca acum. Toti ambasadorii americani care s-
au perindat in Romania si chiar unii din Europa s-au comportat mai ceva decat primii
ministrii sau presedintii romani. Mai este ceva de spus? Cred ca este suficient. O sa mai
moara multi romani fara sa stie de ce. Traiasca „democratia” impusa!

Se împlinesc 77 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost ţinta
unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire
zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare
militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele
încetaseră de la sfârşitul lunii martie.

Printre alte obiective bombardate, au fost lovite şi Ateliere „Grivița” . După război, pe locul
unde se afla un adăpost antiaerian din cadrul atelierelor, cam pe unde începeau atelierelor
de reparații, „secția a II a vagoane”, a fost constfuită cantina salariaților de la viitoarea
„Grivița Roşie” . La construcție, au fost dezgropate numeroase schelete. Se pare că nu au
fost supraviețuitori. Cel puțin la cimitirul Sfânta Vineri am văzut numeroase mormite pe ale
căror cruci era înscrisă data decesului „4 aprilie 1944”. Culmea este că în zona Obor nu se
ştia cu precizie ce se întâmpla în zona Gării de Nord. Tatăl meu a scăpat ca prin minune.
Lucrând la Grivița, secția locomotive, n-a mai avut timp să ajungă la adăpost. S-a ascuns
între roțile unei locomotive de tip Malaxa. Suflul unei explozii a ridicat locomotiva de pe şine
care a căzut pe partea exterioară, acolo unde s-ar fi putut ascunde. Ar fi fost strivit de
locomotivă. Câteva zile mai târziu părul îi era complet alb. Eu aşa l-am cunoscut. La mulți
ani după această dată tragică, à murit în parul lui. Cred că şi piloții americani şi cei care le-
au dat ordin să bombardeze Bucureştiul sunt astăzi morții. Deci, „despre morți, numai bine”.
Dar nu se poate uita. Mulțumesc America. Dar au mai fost şi alții morți, neştiuți, la mai mulţi
ani după terminarea războiului. Acei „partizani” din munți şi de pe aiurea, care au crezut că
americanii vor veni să elibereze România. Mulțumesc America.
Tragedia a avut loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere
B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în
spaţiul aerian al României, venind din Italia. Şi au făcut prăpăd.

Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după
masacru:

“Ieri după-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă –
nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se
mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete
ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci
de sub moloz. Plouase puţin dimineaţa şi peste toată mahalaua plutea un miros de noroi,
de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec
dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă”.

Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944au murit 2.942 de persoane şi au

fost rănite alte 2.126. Morţii au fost îngropaţi într-o margine a Cimitirului Calvin, cu
ceremonii amintind de funeralii naţionale. Cimitirul va purta numele “4 aprilie”, dar va fi
desfiinţat în anii comunismului.

Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă de morţii noştri nu îşi mai
aminteşte nimeni, în Bucureşti există însă doua monumente ridicate în memoria
aviatorilor americani ucişi în misiunile de bombardament asupra oraşului: unul a fost
realizat în 2002 în Cişmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff şi a fost inaugurat în
2007.“Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum ar arăta la Londra un monument dedicat
aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor americani şi la Dresda britanicilor?”, se
întreba în urmă cu 2 ani Manuel Stănescu, în articolul: Bombardamentul de la 4 aprilie
1944 sau cum au devenit selectivi „bocitorii de serviciu”.

Aproape 3000 de morţi într-o singură zi, toţi, civili nevinovaţi. Mă întreb, pentru cei care nu
pierd ocazia să-şi smulgă hainele de pe ei, de ce nu vă amintiţi niciodată de această
tragedie? Care sunt criteriile pentru care 3000 de civili morţi în căteva minute nu reprezintă
decât o „pagubă colaterală”? De ce susţineţi că nu trebuie să uităm împrejurările acestor
morţi tragice, dar pe aceştia nu-i amintim niciodată? Din păcate, lucrurile nu se opresc aici.
Într-un gest care demonstrează că avem comportamentul de slugă în codul
genetic, autorităţile au avut teribila inspiraţie să ridice un monument dedicat….aviatorilor
americani, şi care tronează bine-mersi în Cişmigiu. Vă închipuiţi, păstrând proporţiile, cum
ar arăta la Londra un monument dedicat aviatorilor germani, la Hiroshima unul dedicat celor
americani şi la Dresda britanicilor? Cum e posibil aşa ceva? Dacă vrem să ne dovedim
loialitatea faţă de un aliat, aşa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi
dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că
un gest slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat?Acel monument
trebuie să dispară. Nu ne putem bate joc de memoria a aproape 3000 de oameni. Şi
pentru că „bocitorii de serviciu” cu siguranţă vor avea azi amnezie, cu puterile mele
modeste mă înclin şi păstrez un moment de reculegere în amintirea lor – Istoricul militar
Manuel Stănescu.
Concluziile contemporanilor sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o
justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse
importante bunuri materiale.

4 aprilie 1944 a fost doar începutul, capitala fiind bombardată masiv în zilele următoare. Un
bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 bombardamente aeriene, începând cu cel din
4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de
bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de
zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost
devenind sinistraţi. Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse parţial
3.473, 401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, s-au
ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate numerică, 601 avioane de
vânătoare româneşti şi 709 germane.

https://ioncoja.ro/intru-cuvenita-pomenire-a-victimelor/

Videoclipuri pe temă

Serial "Bucuresti strict secret"- episodul 4 APRILIE 1944 MOARTEA VENEA DIN CER

https://youtu.be/m_34a6qVObI

Cea mai neagră zi din istoria BUCUREȘTIULUI

https://youtu.be/XxpK9YGhH04