Caracterizarea lui Ghiță Cârciumarul

,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică în volumul ,,Novele din
popor” în anul 1881. Se înadrează în perioada Marilor Clasici și aparține curentului realism.
Opera este una dintre cele mai reprezentative nuvele psihologice din literatura română.
,,Moara cu noroc” este o nuvelă, deoarece are un singur fir narativ, personaje relative
puține, și o dimensiune redusă iar accentul se pune pe evoluția personajului principal. Opera este
o nuvelă psihologică prin temă, conflictul interior, prin descrierea stărilor sufletești și a
problemelor de conștiință și prin utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice.
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul lui prezintă
consecințele nefaste ale setei de înavuțire. Din punct de vedere social, Ghiță este un cizmar
sărac dintr-un sat ardelean, dornic să se îmbogățească și să ofere o viață mai bună familiei sale.
Pentru a-și atinge scopul, el ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, devenind astfel
cârciumar. Din punct de vedere psihologic și moral, Ghiță este un personaj rotund, având atât
trăsături pozitive, cât și negative. El este ambițios, muncitor, hotărât, deștept și curajos, dar și
viclean, influeanțabil, tentat de bani și răzbunător. El ezită între cele două căi simbolizate de
Ana(valorile familiei, iubirea, liniștea colibei) și de Lică(bogăția, atracția malefică a banilor).
Etapele dezumanizării lui includ transformări de personalitate și de comportament. La început
este harnic și în armonie cu familia sa, alături de care câștigă bani cinstiți. Apoi devine tot mai
tentat de dorința de a se îmbogăți rapid alături de Lică, chiar dacă acesta implică ilegalități.
Devine tot mai suspicios și își ia măsuri de apărare: își cumpără câini, îl angajează pe Marți.
Apoi devine din ce în ce mai mohorât și violent, și se îndepărtează tot mai mult de Ana și de
copii, chiar ajunge să regrete că are o familie. Treptat, îți pierde încrederea în sine și în ceilalți.
Punctul culminant al dezumanizării sale este atunci când își lasă soția ca momeală în brațele lui
Lică și apoi o omoară, fiind orbit de gelozie și dornic de răzbunare. Sfârșitul lui Ghiță și al celor
din jurul său reflectă finalul tragic al unei vieți în care nu au fost respectate principiile morale.
Temele textului sunt: prezentarea societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-
lea, familia și dezumanizarea individului sub influența banului.
Un episod semnificativ pentru influența banului asupra individului este prima întâlnire a
lui Ghiță cu Lică Sămădăul. Acesta era un om ca de 36 de ani. El a oprit calul înaintea cârciumei,
și l-a întrebat pe Ghiță dacă a murit ungurul, dacă a venit de la ziua de Sf. Gheroghe(23 aprilie)
în locul lui și, în final, dacă au trecut trei oameni pe acolo. Ghiță s-a prefăcut că nu știe despre ce
vorbește Lică, dar bătrâna spune că cei trei acolo dar nu au plătit. În acel moment, deși Ghiță o
respecta pe bătrâna, era în stare să astupe gura de nervi. După aceea, cei doi s-au dus înăuntru
să facă socotelile. În loc să plătească, Lică i-a spus ferm lui Ghiță că treaba lui va fi să-i dea
socoteală despre toți oamenii care trec pe la moara și îl avertizează să se ferească a-l înșela sau a-
l minți. Ghiță ar fi vrut mai multe de zis, dar Lică a dat pinteni calului. Bătrâna a crezut că e
cumsecade, dar Ana a spus că ,,este oarecum fioros la față”.
 Un alt episod semnificativ pentru tema dezumanizării este ultima întâlnire dintre Ghiță și
Ana. După ce îl anunță pe Pintea de sosirea lui Lică la han cu banii furați, Ghiță se întoarse la
Moara cu Noroc. Când Ana îl auzise, își șterse lacrimile provocate de supărare și inima începu
să-i bată cu putere. Ghiță știa că Ana se culcase cu Lică, când el a fost plecat și, cuprins de ură și
gelozie, îi ia viața înfingând cu cuțit în inima ei, în ciuda faptului că îi era dragă. Cele două
episoade sunt reprezentative, deoarece arată cum dorința de înavuțire și influența negativă a unui
individ fără conștiință morală pot dezumaniza un om cinstit și pot distruge o familie fericită. Din
soțul iubitor și grijuliu, a devenit un om gelos și răzbunător, capabil de crimă.
Un element important al textului este titlul. El este atractiv, simbolic, fără a dezvălui
întorsăturile neașteptate ale destinului protagonistului, sporind astfel efectul dramatic al
deznodământului. Titlul are un rol metaforic, deoarece sugerează asemănarea dintre viața
omului și roata morii: așa cum moara se învârte continuu, alternând partea de sus, cu cea jos, tot
astfel viața omului cunoaște întotdeauna suișuri și coborâșuri, purtându-l într-un cerc al
destinului (fortuna labilis). Moara devine metafora vieții care macină destine, iar autorul insistă
asupra ideii că omul își croiește propruil destin și este responsabil pentru norocul sau ghinionul
din viața sa. Altfel spus, alegerile și faptele bune aduc noroc, iar cele rele au consecințe negative.
Un alt element important sunt modalitățile de caracterizare. În nuvelă, accentul nu este
pus pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Modalitățile de caracterizare pot fi de
două feluri: caracterizarea directă realizată de către narator, de către alte personaje sau de
autocaracterizare (naratorul obeiectiv realizează portrete sugestive, detaliile fizice relevă trăsături
morale sau statutul social) și cea indirectă realizată prin fapte, limbaj, atitudini, comportament și
prin relațile cu alte personaje. Sunt utilizate și mijloace de investigație psihologică precum:
scenele dialogate, monologul interior, stilul indirect liber, notația gesticii, a mimicii și a tonului
vocii. Ghiță este caracterizat direct, de către narator(,,își pierde repede cumpătul”), prin
autocaracterizarea realizată prin monologul interior(,,Ce să-mi fac?...Așa m-a lăsat Dumnezeu”),
de către alte personaje(Lică îl numește om vrednic, iar soacra sa spuse despre el ,,ginere bun și
harnic”, soția lui, Ana atunci când observă închiderea, izolarea lui Ghițș față de ea vorbește cu
dispreț despre el:,,tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”),
iar indirect prin fapte, limbaj, comportament, etc.
În concluzie, ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică realistă în care
autorul prezintă etapele dezumanizării provocate de setea de înavuțire. Ghiță este un personaj
tipic pentru categoria de mijloc a societății și pentru cea a omului ambițios, dornic să se
îmbogățească. Așadar, el este realizat într-o manieră realistă.