SINONIME, ANTONIME, PARONIME, OMONIME, CUVINTE POLISEMANTICE

Fie simultan, fie înainte de a fi discutate din punct de vedere gramatical ori stilistic, cuvintele pot fi
luate în discuție în regim semantic, pe linia formei și a sensului lor. Astfel, vorbim de: sinonime,
antonime, paronime, omonime, cuvinte polisemantice.

Cu siguranță ați mai auzit de ele, dar cum repetiția este mama învățăturii, ne-am gândit să vi le
reamintim.

Sinonimele sunt cuvintele cu aproximativ același sens și cu forme diferite: omăt/ zăpada; bazaconie/
tâmpenie, drapel/ steag.

Antonimele sunt cuvintele cu sens opus în contexte date: pace/ razboi; frumos/ urât; zi/ noapte.

Foarte interesante sunt paronimele. Trebuie să fim atenți să nu le confundăm, pentru a nu se

înțelege altceva când scriem sau vorbim. Paronimele sunt acele cuvinte care formal se deosebesc
foarte puțin, diferă o literă sau două, deosebirea radicală fiind de sens: compliment/ complement;
eminent/ iminent; familiar/ familial.

Pentru că sunt interesante continuăm exemplul cu niște propoziții. Să luăm perechea: compliment/
complement.

Băiatul i-a făcut fetei un compliment. (adică a lăudat-o, a apreciat-o pentru ceva)

Băiatul a învățat la școală complementul. (adică partea secundară de vorbire care determină un verb)

Doar o literă schimbă tot sensul.

Omonimele sunt la fel de interesante. Acestea sunt cuvinte aproximativ cu aceeași formă, dar cu sens
diferit: port, păr, sare, liliac, vin.

Cuvintele polisemantice au și ele aceeași formă și sens diferit, dar se înrudesc semantic, adică au
sensuri cu o bază comună: cheie, toc, broască.