Subiect bacalaureat.

I. A. 1. Sensul din text al secventei “as fi mers mai departepe acelasi drum” este acela de a
continua
2. Prietenul lui P.P. Negulescu urma facultatea de drept.
3. Pasiunea autorului, inainte de a veni la Bucuresti era matematica “In liceu…mai ales
matematica”.
4. Motivul pentru care atmosfera din sala era greu de caracterizat era acela ca atmosfera era
diferita de alte cursuri , autorul sustinand ca era “vesela si totusi concentrata, plina de …
nerabdare”
5. O trasatura morala a lui Titu Maiorescu ce reiese din textul da teste cea de om ferm,
autorul sustinand aceasta idee prin “un preot care celebra un cult. Vocea lui era gravă și oarecum
apăsată; cuvintele lui erau rare și parcă sacadate.”
B. Familia este punctul de sprijin al oricarui om, locul unde crestem, ne dezvoltam si de la
care invatam aproape in fiecare zi.
In opinia mea, copiii ajung sa fie impresionati si curiosi de meseriile existente in familie,
fapr ce le poate crea on viziune asupra viitorului.
Consider ca familia te poate indruma pe un anumit drum, dar existacopii ce nu ajung sa
fie influentati de dorintele parintilor.
In primul rand, familia are un cuvant de spus asupra viitorului nostrum, dorindu-ne o
situatie financiare si un statut social bun. Copiii obisnuiti sa auda aceleasi indrumari ajung sa isi
impuna ca ei vor sa mearga pe acel drum. Un exemplu bun este P.P. Negulescu, care daca nu l-ar
fi intalnit pe Titu Miorescu, ar fi urmat cariera pe care parintii sai i-o doreau ,,ce trebuie sa-si
gaseasca continuarea, după dorința familiei mele, într-o școală politehnică din străinătate”
In al doilea rand, exista multi parinti ce au drept prioritate fericirea copiilor sai, alegand
sa nu le impuna odraslelor o meserie sau sa incerce sa ii influenteze si isi ajuta copii sa isi
descopere pasiuni si domenii potrivite pentru ei. In aceasta situatie ma aflu si eu, deoarece
parintii meu nu au incercat niciodata sa ma influenteze spre o meserie anume, ci mi-au aratat mai
multe oportunitati si domenii preferate de ei, dar am ales sa astept pana imi descopar singura o
pasiune. Asa s-a si inatmplat. Cu cat cresteam, cu atat mai multe domenii au inceput sa mi se
arate, pana cand, datorita unui bun prieten care este elev la academia de politie, acest domeniu a
incepu sa ma pasioneze si pe mine dupa nenumaratele discutii despre umariri si infractiuni.
In consecinta, familia poate influenta alegerea raseului educational, dar uneori acest drum
poate fi interrupt de un moment, o persoana care ne poate schimba destinul.

III. Baltagul este un roman publicat în 1930 şi aparţine curentului realist/ tradiţional prin
reprezentarea veridică a unei comunităţi rurale, veridicitatea detaliilor şi preocuparea pentru
aspectul social; este totodată un roman filozofic, relevând o modalitate de situare în existenţă,
potrivit unor “rânduieli” străvechi, dar şi un roman de dragoste, vorbind lumii despre devotament
şi iertare, despre credinţa în iubire. Titlul pune întregul univers al cărţii sub simbolul dualităţii;
baltagul, topor cu două tăişuri, este concomitent unealtă şi armă, figurând simbolic viaţa şi
moartea). Compoziţional, romanul are 16 capitole, distribuite pe mai multe planuri narative:
planul existenţei individuale şi familiale este planul epic care urmăreşte călătoria explorativă a
Vitoriei şi este dinamizat de un conflict natură economică ce a dus la moartea lui Lipan; planul
real – social al existenţei comunităţii oierilor este un plan monografic, reconstituind existenţa
satului arhaic.
Acţiunea se realizează prin înlănţuirea secvenţelor narative. Romanul începe cu Nechifor
Lipan ce prezintă sintetic viaţa muntenilor. Acesta, oier din munţii Tarcăului, a plecat la Dorna
să cumpere oi şi să coboare apoi cu ele în bălţile Jijiei. Deoarece absenţa sa depăşe;te orice
aşteptare şi oierul nu dă niciun semn, soţia sa, Vitoria, presimte că i s-a întâmplat ceva rău şi se
hotărăşte să plece în căutarea lui împreună cu fiul său, Gheorghiţă. Se consultă cu părintele
Daniil Milieş, se spovedeşte şi sfinţeşte baltagul. Îi cere ajutorul şi babei Maranda, vrăjitoarea
satului, deşi priveşte vrăjile cu suspiciune, pentru că i se spune că Nechifor ar fi cu altă femeie.
A doua parte a romanului prezintă călătoria Vitoriei pe urmele lui Lipan. Convinsă deja
că bărbatul ei a fost ucis, femeia îl roagă pe părintele Daniil să trimită o jalbă prefectului de la
Piatra. Îşi pune în ordine gospodăria, pe care o lasă în grija argatului Mitrea, vinde o parte din oi
negustorului David, banii ducându-i de acasă de teama hoţilor, iar pe Minodora o trimite la
mănăstirea Văratec la maica Melania. Firul naraţiunii urmează popasurile făcute de Vitoria la:
Bistriţa, Fărcaşa, Cruci, Sabasa şi Suha. Mergând din han în han pe urmele turmelor, munteanca
adună date şi reface cu agerime întregul itinerar parcurs de oier. De la cancelaria din Dorna află
despre vânzarea oilor din toamnă, când Nechifor a cumpărat 300 de capete. Funcţionarul îşi mai
aminteşte că oierul vesel mai era însoţit de doi tovarăşi. Confruntând informaţiile, Vitoria ajunge
la concluzia că bărbatul i-a fost ucis între Sabasa şi Suha. Cu ajutorul lui Lupu, câinele lui Lipan
pripăşit acum pe la casa unui gospodar, îl descoperă pe soţul ei într-o prăpastie în locul numit
Crucea Talienilor. Partea a treia a romanului prezintă întoarcerea Vitoriei la Măgura Tarcăului
pentru rânduirea celor cuvenite la înmormântare, demascarea şi pedepsirea vinovaţilor. La
praznic, ea îl determină pe Bogza să se autodemaşte şi-i porunceşte lui Gheorghiţă să-l lovească
cu baltagul.