Povestea lui Moş Crăciun

A venit la noi, la poartă,

Un bătrân frumos la chip
Şi-a-ntrebat dacă se poate
Ca să fie găzduit.

 
Casa noastra e deschisă,
O, bătrân străin şi bun!
Vino, stai cu noi la masă,
Că eşti obosit de drum!

 
După ce stătu la masă,
Se-nchină evlavios,
Şi-ncepu să povestească
De naşterea lui Hristos.

 
Noi, de altfel, ne uitarăm
Privind către el uimiţi,
Si cuvintele-ascultarăm
Lâng-ai noştri dragi părinţi.

 
Ne spunea c-a fost odată,
Demult, tare de demult,
Un bătran, Crăciun anume,
Rău la inima şi crud.

 
Şi-ntr-o noapte la a lui poarta,
Cineva, bătând uşor,
Ceru ca să-i găzduiască
Până dimineaţă-n zori.

 
Cu cuvinte de ocară,
Către poartă alergând,
Văzu-o tânără Fecioară
Şi-un bătrân cu chipul blând.

 
Şi voind el să-i vorbească,
Bătranu-l ruga zicând
Că i s-a-mplinit să nască
Fecioara pe Pruncul Sfânt.

 
Într-un grajd de oi şi vite
Pe-amândoi îi alungă,
Să stea până-n zorii zilei,
Cu-n toiag i-ameninţă.

 
Şi-acolo născu Fecioara
Pe Fiul lui Dumnezeu,
Lângă oile şi boii
Bătrânului celui rău.

 
In iesle, pe fânul rece,
Iisus Pruncul privea,
Cum boii veneau la Dânsul
Şi suflând Îl încălzeau.

 
Iar Maria, Maica Sfântă,
Sta mirându-se privind,
Cum boii recunostinţă
Arătau spre-al lor Stăpân.

 
Dar de-odată se văzură
Îngeri ce din cer veneau,
Către-acea umilă şură,
La Prunc si Îl preamăreau.

 
Si o stea frumos, deasupra,
Strălucind s-a arătat,
Iar trei magi intrând ’năuntru,
Pruncului s-au închinat.

 
Aur, smirnă şi tămâie
Magii cu ei au adus,
Şi cu drag le aşezară
Lângă ieslea lui Iisus.

 
Si păstori de oi sosiră,
De prin văi si de prin munţi,
Lui Iisus să i se-nchine,
De îngeri fiind vestiţi.

 
Acea stea văzând bătranul
Crăciun cel rău şi zgârcit,
A-nţeles cine-s străinii
Ce la grajd i-a găzduit.

 
Şi cu lacrimi de durere,
Către iesle alergând,
Iertare-ncepu a cere
De la Blândul sau Stăpân.

 
Si încă spunând acestea,
Bătranul ce povestea,
Lacrimile-i udau faţa
Şi graiul îi tremura.

 
Voind noi să ne mai spună
De-acolo ce s-a-ntâmplat,
El ne-a zis c-o să mai vină
Şi în următorii ani.

 
Şi mergând el către poartă
Îl urmarăm toţi tăcând,
Iar el arata cu mana
Către sat aşa grăind:

 
Eu la toţi în astă seară
Cu colindători am fost
Şi le-am spus minunea mare
A naşterii lui Hristos.