LICEUL “EMIL RACOVITA”

SCOALA POSTLICEALA DE ASISTENTI DE FARMACIE

ANUL 2

MODULUL:
FARMACOTERAPIE
REFERAT:
CAILE DE ADMINISTRARE SI ABSORTIA MEDICAMENTELOR

INDRUMATOR:
PROFESOR TABACARU IONEL
ELEV:
TRIFAN MIRELA
ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

I.ABSORBŢIA: pătrunderea medicamentului de la locul de administrare în circulaţia

sangvină. -depinde de:

A)factori esenţiali care caracterizează medicamentul:

Liposolubilitate
Grad de ionizare
Legare de proteine

B)Factori legati de organism

Calea de administrare;
Mărimea suprafeţei de contact cu medicamentul;
Circulaţia sangvină locală;
Funcţia fiziologică a suprafeţei de contact;
Modificări patologice (inflamaţie, leziuni);
Timpul de contact cu membranele absorbante.

ELEMENTE DE FARMACOCINETICĂ GENERALĂ

Căile de administrare a medicamentelor:
naturale şi artificiale.

a)CĂILE NATURALE:
digestivă;
pulmonară;
mucoasele;
tegumentele.
 1.CALEA DIGESTIVĂ (ENTERALĂ) sau per os (per=pe, oris= gură) adică prin înghiţire -
cel mai frecvent folosită, comodă, avantaj autoadministrare.
În stomac e influentat. de pH-ul sucului gastric şi de prezenţa alimentelor.
-pH acid al sucului gastric absorbţia sărurilor de fier. -M cu caracter acid (ASA, FB) se pot
absorbi la acest nivel.
Bazele slabe (alcaloizii) - nu se absorb. -optim – administram. Medicamentele pe nemâncate
(à jeun).
Datorita efectului iritant se administreaza postprandial, sau se folosesc forme enterosolubile.
-absorbţia unor medicamente poate fi redusă sau chiar împiedicată de unele alimente: de ex.
tetraciclină + preparate lactate - formarea de chelaţi insolubili.
-organul specializat pt. absorbţie - intestinul subţire, datorandu se circulaţiei abundente,
suprafata mari (cca 100 mp), vilozităţilor intestinale şi a proceselor de transport activ. Se
absorb substanţele medicamentoase liposolubile şi cele neionizate (atât cu caracter slab acid,
cât şi slab bazic). De la nivelul intestinului subtire,medicamentele ajung prin vena portă în
ficat......un proces de metabolizare parţială - “efectul primului pasaj hepatic” sau metabolizare
presistemică.

2.CALEA PULMONARĂ – administram. medicamentele. prin inhalaţie. (Suprafata mare,

vascularizaţie bogată). Se poate folosi pentru efecte locale (antiastmatice, mucolitice) sau
pentru efecte sistemice (anestezice generale - gaze, lichide volatile). Molecule mici (1-5
microni), liposolubile.

3. MUCOASELE pt. efecte sistemice şi locale.

– Mucoasa bucală - foarte bine vascularizată, permite absorbţia substantelor LS la nivel
sublingual, care ajung direct în VCS cu ocolirea ficatului, cu o viteză mare, efect rapid.
Nitroglicerina se absoarbe în cca 3'. Se administreaza astfel şi hormoni dar şi granulele sau
globulele homeopatice.
– Mucoasa rectală se fol. pt.efecte locale sau sistemice. Substanţele LS trec în sânge la
nivelul vv.hemoroidale şi apoi în VCI, cu ocolirea ficatului.
Indicată în intoleranţă gastrică, la hepatici, comatoşi şi copii mici.
Dozele mai mari ca pentru calea orală (cu cca 25-30%).
Dezavantaje: absorbţie variabilă (inegală şi incompletă)
Mucoasa nazală
– pentru efecte locale dar şi pt. absorbţia sistemică a unor compuşi LS (pulberea de
retrohipofiză, admin. prin procedeul de prizare).
Mucoasa conjunctivală
- pentru admin. de soluţii, unguente pentru efecte locale.
Mucoasa genito-urinară
- limitat pentru antiseptice, anestezice locale.

4.TEGUMENTELE (calea cutanată) nu sunt o cale uzuală de administrare. Se preferă

efecte locale. Medicam LS se pot absorbi lent, după fricţionare, masare. Dacă pielea e lezată
sau inflamată prezintă o permeabilitate crescută, putând apare reacţii secundare toxice în
urma absorbţiei! Pentru eficiente sistemice
- plasturi sau sisteme terapeutice transdermice
- TTS (cu hormoni sau NG).
Pentru substante HS
– absortie cutanată prin intermediul curentului electric
- procedeul iontoforeză (în afecţiunile reumatice).

b. CĂILE ARTIFICIALE (INJECTABILE, PARENTERALE)

- prin străpungerea ţesuturilor.

Absorbţie rapidă şi completă, avantaj în urgenţe.
Dezavantaje: necesită personal calificat, preparatele sterile, apirogene.

1.CĂILE EXTRAVASCULARE

■Calea intradermică – vol.redus de soluţie (0,02-0,1 ml) pe faţa ant. a antebraţului, în scop de
testare a sensibilităţii organismului sau pt. desensibilizare.
■Calea subcutanată (hipodermică) – vol. 1-2 ml sol. sterile, neiritante, izotone, cu pH
apropiat de neutralitate în ţ.subcutanat, de unde substanţa se absoarbe prin capilarele sangvine
şi limfatice. Inj. pot fi dureroase datorită inervaţiei senzitive bogate.
■Calea intramusculară – muşchii au o vascularizaţie bogată, absorbţie rapidă, inervaţia
senzitivă redusă, mai puţin dureroasă. Sol. apoase, uleioase, substanţe iritante cu pH egal sau
diferit de al plasmei, în cantitate de 1-10 ml. Se fol. şi pt. admin. medicamentelor de depozit
(retard). La sugari şi copii mici – reţinere, risc de fibroză musculară şi atrofie.
2.CĂILE INTRAVASCULARE

■Calea intravenoasă - absorbţia rapidă şi completă a medicam., cu apariţia promptă a

efectului terapeutic. E fol. în urgenţele medico-chirurgicale. Se pot da soluţii apoase izotone,
hipertone, cu pH egal sau diferit de al plasmei. Nu se pot da soluţii uleioase, hipotone,
emulsii, suspensii, substanţe hemolitice! Se poate folosi şi pt. administrarea unor cantităţi
mari pe o perioadă lungă de timp în ritm lent, --- perfuzie.
■Calea intraarterială - rar, pt. dirijarea efectului într-o zonă limitată a organismului (dg.
radiologic în arteriografii sau pt. admin. de citostatice). Riscuri: hemoragie, spasmul arterial,
ischemia acută a ţesuturilor.

3. CALEA INTRACARDIACĂ - pentru resuscitare.

4. SEROASELE (pleura, pericardul, peritoneul) - se fol. limitat, pt.adm. citostatice sau

izotopi radioactivi.

5. CALEA INTRAARTICULARĂ ŞI INTRASINOVIALĂ - pentru tratamente locale la

nivelul articulaţiilor.

6. MĂDUVA OSOASĂ - în pediatrie pt. obţinerea unor efecte sistemice.

7. CALEA RAHIDIANĂ - administrarea medicam. la nivelul măduvei spinării. Se poate

realiza intrarahidian, în spaţiul subarahnoidian la nivelul vertebrelor L2-L3 (ex. rahianestezia)
sau peridural, în jurul rădăcinilor nervilor spinali (ex. anestezia epidurală).

ÎNCETINIREA ABSORBȚIEI - scop şi mijloace

1. prelungirea efectului local şi atenuarea/anihilarea celor generale - prin administrarea

concomitentă a unei subst. vasoconstrictoare. Ex. anestezicele locale (xilină, articaină) se
asociază cu adrenalina.
2. pentru realizarea unei acţiuni generale prelungite şi obţinerea preparatelor retard.
pe cale injectabilă - fol. solvenţi macromoleculari, a esterilor sau admin.sub formă de sol.
uleioase, emulsii sau suspensii, care se absorb lent sau cedează lent substanţele active
(ex.Moldamin -în profilaxia RAA);
pe cale orală - fol. de drajeuri cu învelişuri multiple (duplex, triplex), de spansule,
comprimate tip sandwich sau cu matriţă inertă;
pe cale subcutanată - aplicarea sub piele de pelete sau comprimate sterile (de ex. cu
hormoni, disulfiram);
pe cale cutanată - fol. de plasturi cu absorbţie transdermică (de ex. cu nitroglicerină,
scopolamină)