Denumirea jocului : Oglinda personalității

Categoria de vârstă : clasele V- VIII.

Scopul: cunoaștere și autocunoaștere/ dezvoltare personală

Metode / mijloace :
- tabla / foi flipchart, imagini, marker , brainstorming, conversația/observația dirijată, munca
individuală, explicația, expunerea.

Desfășurarea (regulile jocului) : - profesorul anunță numele jocului, scopul și/sau obiectivele
urmărite, apoi prezintă/explică regulile jocului și etapele acestuia :
-se desenează pe tablă sau pe foaia de flipchart trei imagini : un cerc, un triunghi, scări ;
- li se cere elevilor ca în dreptul fiecărei imagini să noteze 3-5 adjective , în ordine aleatorie ( ce
le vine în minte în momentul respectiv privind imaginea) cu precizarea că pot face referire la culoare,
dimensiune, trăsături morale, emoții/stări etc. ;
-după ce au terminat de notat, li se cere să spună, pe rând, ce au scris în dreptul cercului. După
ce toți au terminat de expus, profesorul le explică faptul că prin acele adjective, ei au descris imaginea
propriei personalități/a sinelui, așa cum se vede fiecare, așa cum crede că este el ca individ.
Cercul este oglinda a ceea ce cred eu despre mine/cum mă văd eu …
Se procedează la fel pentru fiecare imagine în parte, cu mențiunile de rigoare :
Triunghiul reflectă modul în care mă văd cei din jur…
Scările ne înfățișează cum suntem în realitate…

Observație : Bineînțeles că imaginile /simbolurile/ cerințele pot fi adaptate în funcție de nivelul de

vârstă și scopul urmărit.

Evaluare: La finalul jocului, participanții sunt rugați să spună pe rând, impresiile, ce au reținut despre
fiecare coleg în parte, (aspecte cunoscute, noi, reale, amuzante, etc) , dacă în urma descrierilor făcute
au descoperit și alte fațete ale personalității proprii, etc..

Extindere/provocare :

Elevii sunt rugați să se gândească la un animal/plantă/obiect, etc., care îi reprezintă, să își

motiveze alegerea, iar simbolul ales să îl deseneze cu ajutorul celor trei figuri (cerc , triunghi,
scări), respectând pe cât posibil și descrierea obținută cu ajutorul adjectivelor în ce privește
culoarea, dimensiunea, trăsăturile morale, emoțiile trăite, etc..
De exemplu :

Încă sunt copil, de aceea eu cred că sunt asemenea unui pui…am nevoie de îndrumare…

Sunt încă pufos, mic, amețit / Unii mă văd galben, speriat și tăcut/ Vreau să fiu/sunt încrezător,
îndrăzneț, ascultător

Concluzie: Jocurile de cunoaștere/autocunoaștere sunt modalități simple, dar eficiente care permit
un prim contact şi o apropiere de colegi / profesor; ele reprezintă o formă particulară de învățare care
permite conștientizarea dimensiunilor intrapsihice și relaționale, pot fi aplicate la o oră de dirigenție,
dar și în cazul unei lecții interdisciplinare. Când participanții nu se cunosc, acesta este primul pas
pentru crearea unui grup unitar, ce lucrează dinamic şi destins. În cazul jocului didactic accentul nu
cade pe evaluare, ea nefiind acum o condiție sine qua non a actului didactic, însă prin intermediul
evaluării se poate observa și compara, la sfârşit, diferența dintre această modalitate de relaționare/
cunoaștere și rigiditatea altor moduri de inițiere/derulare a activităților.

Jocurile psihologice favorizează activarea proceselor dinamice din interiorul grupului. Este suficient
să privesti copiii în ritmul/dinamica jocului, modul în care respectă regulile impuse de acesta, felul în
care își gestionează emoțiile, pentru a-ți face o primă impresie referitoare la conduita acestora și la
particularitățile lor psihologice.

În același timp, jocul este un mijloc eficient si suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a
copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, a spiritului de
independență, disciplinei conștiente, perseverenței, precum și a multor calități de voință și
trăsături de caracter.

Impresii : Printre reacțiile și efectele observate la elevi, datorate jocurilor, (pe lângă entuziasm, buna
dispoziție evidentă, provocare), se numără descoperirea, exersarea și învățarea eficientă a
modalităților de cooperare armonioasă, dezvoltarea abilităților de comunicare, de
cunoaștere/acceptare a eului și a celor din jur, o mai bună gestionare a emoțiilor, și nu în ultimul
rând, plăcerea simplă oferită de actul ludic în sine.