INDRUMATOR

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/283715152
IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI
Book · September 2011
CITATIONS READS
2 11,266
2 authors:
Maria Lazăr Florin Faur

University of Petrosani University of Petrosani, Faculty of Mining
139 PUBLICATIONS 136 CITATIONS 121 PUBLICATIONS 135 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Air Quality Monitoring Using Bioindicators In Jiu Valley View project
Research Regarding The Ecological Succesion On Sterile Waste Dumps From Petrila Mining Exploitation, Romania. View project
All content following this page was uploaded by Maria Lazăr on 12 November 2015.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

MARIA LAZĂR FLORIN FAUR
IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI

ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI
ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT
EDITURA UNIVERSITAS
PETROŞANI 2011
ISBN 978-973-741-236-2
CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................................................ 6
CAPITOLUL 1
TERMINOLOGIE ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE ......................................................................... 7
1.1. TERMINOLOGIE............................................................................................................... 7
1.2. ELEMENTE DE LEGISLAŢIE ......................................................................................... 12
CAPITOLUL 2
CATEGORII DE PROIECTE SUPUSE PROCEDURII DE EVALUARE A IMPACTULUI.............. 17
2.1. LISTA PROIECTELOR SUPUSE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ....... 17
2.1.1. Agricultură: .............................................................................................................. 17
2.1.2. Industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi turbei:................... 17
2.1.3. Industria energetică:................................................................................................ 17
2.1.4. Producerea şi prelucrarea metalelor: ...................................................................... 17
2.1.5. Industria materialelor minerale de construcţii: ......................................................... 17
2.1.6. Industria chimică şi petrochimică:............................................................................ 18
2.1.7. Industria lemnului şi a hârtiei: .................................................................................. 18
2.1.8. Proiecte de infrastructură: ....................................................................................... 18
2.1.9. Alte tipuri de proiecte:.............................................................................................. 18
2.1.10. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate anterior............................ 19
2.2. LISTA PROIECTELOR PENTRU CARE TREBUIE STABILITĂ
NECESITATEA EFECTUĂRII EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ............ 19
2.2.1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:..................................................................... 19
2.2.2. Industria extractivă: ................................................................................................. 19
2.2.3. Industria energetică:................................................................................................ 19
2.2.4. Producerea şi prelucrarea metalelor: ...................................................................... 19
2.2.5. Industria mineralelor:............................................................................................... 20
2.2.6. Industria chimică: .................................................................................................... 20
2.2.7. Industria alimentară: ................................................................................................ 20
2.2.8. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei: ..................................................... 20
2.2.9. Industria cauciucului:............................................................................................... 20
2.2.10. Proiecte de infrastructură: ....................................................................................... 20
2.2.11. Alte proiecte: ........................................................................................................... 21
2.2.12. Turism şi recreere: .................................................................................................. 21
2.2.13. Modificări sau extinderi ale proiectelor existente..................................................... 21
2.3. CRITERII DE SELECŢIE PENTRU STABILIREA NECESITĂŢII
EFECTUĂRII EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ...................................... 21
2.3.1. Caracteristicile proiectelor ....................................................................................... 21
2.3.2. Localizarea proiectelor ............................................................................................ 21
2.3.3. Caracteristicile impactului potenţial ......................................................................... 22
2.4. INFORMAŢII SOLICITATE TITULARULUI PROIECTULUI
PENTRU PROIECTELE SUPUSE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ..... 22
2.4.1. Descrierea proiectului.............................................................................................. 22
2.4.2. Rezumatul principalelor alternative studiate de titular ............................................. 22
2.4.3. Descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în
mod semnificativ de proiectul propus ...................................................................... 22
2.4.4. Descrierea efectelor semnificative posibile ale proiectului ...................................... 22
2.4.5. Descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi,
unde este posibil, compensarea oricăror efecte semnificative
adverse asupra mediului; ........................................................................................ 22
2.4.6. Un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente;.. 22
2.4.7. Indicarea dificultăţilor (deficienţe tehnice sau lipsă de know-how)
întâmpinate de titularul proiectului în prezentarea informaţiei solicitate. ................. 22
3
CAPITOLUL 3
CONŢINUTUL STUDIULUI DE IMPACT........................................................................................ 23
3.1. DESCRIEREA PROIECTULUI........................................................................................ 24
3.2. DESCRIEREA MEDIULUI............................................................................................... 25
3.3. ANALIZE ALE IMPACTURILOR ..................................................................................... 25
3.4. ANALIZE ALE ALTERNATIVELOR................................................................................. 26
3.5. MĂSURI DE COMPENSARE ŞI AMELIORARE............................................................. 27
3.6. MONITORIZAREA .......................................................................................................... 27
3.7. ASPECTE METODOLOGICE ŞI OPERATIVE ............................................................... 28
CAPITOLUL 4
TIPURI DE IMPACT ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU ............................................................ 29
4.1. AER ................................................................................................................................. 29
4.1.1. Efecte negative potenţiale ....................................................................................... 29
4.1.2. Efecte pozitive potenţiale ........................................................................................ 29
4.2. CLIMA ............................................................................................................................. 30
4.3. APE SUPERFICIALE ...................................................................................................... 30
4.4. APELE SUBTERANE...................................................................................................... 31
4.5. SOL, SUBSOL, SISTEM HIDROGEOMORFOLOGIC .................................................... 32
4.6. ZGOMOT......................................................................................................................... 34
4.7. VIBRAŢII ......................................................................................................................... 34
4.8. RADIAŢII NEIONIZANTE ................................................................................................ 35
4.9. RADIAŢII IONIZANTE ..................................................................................................... 35
4.10. FLORA ŞI VEGETAŢIA............................................................................................... 35
4.11. FAUNA ........................................................................................................................ 36
4.12. ECOSISTEME............................................................................................................. 37
4.13. SĂNĂTATE ................................................................................................................. 38
4.14. PEISAJ ........................................................................................................................ 39
4.15. BUNURI CULTURALE ................................................................................................ 40
4
4.16. SISTEMUL TERITORIAL ............................................................................................ 40
CAPITOLUL 5
FACTORI DE IMPACT PENTRU DIFERITE TIPURI DE PROIECTE ............................................ 43
5.1. ACTIVITATEA DE ŞANTIER........................................................................................... 43
5.2. AGRICULTURA, SILVICULTURA, PISCICULTURA ...................................................... 44
5.3. INDUSTRIA EXTRACTIVĂ ............................................................................................. 45
5.4. INDUSTRIA ENERGETICĂ............................................................................................. 47
5.5. ALTE ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE .................................................................................. 48
5.6. PROIECTE DE RESISTEMATIZARE A TERITORIULUI ................................................ 53
5.7. INFRASTRUCTURI LINIARE DE TRANSPORT............................................................. 55
5.8. PORTURI ŞI ALTE LUCRĂRI COSTIERE...................................................................... 57
5.9. AEROPORTURI .............................................................................................................. 58
5.10. LUCRĂRI DE GOSPODĂRIRE A APELOR................................................................ 60
5.11. INSTALAŢII PENTRU GESTIONAREA ŞI TRATAREA DEŞEURILOR...................... 62
5.12. INSTALAŢII DE EPURARE A APELOR...................................................................... 65
CAPITOLUL 6
TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE IDENTIFICARE A IMPACTULUI ............................................... 67
6.1. LISTELE DE CONTROL ................................................................................................. 67
6.2. MATRICI.......................................................................................................................... 69
6.3. REŢELELE DE IMPACT ................................................................................................. 72
6.4. METODA HĂRŢILOR TEMATICE................................................................................... 73
CAPITOLUL 7
TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE ESTIMARE ŞI EVALUARE A IMPACTULUI............................. 75
7.1. ESTIMAREA IMPACTURILOR AMBIENTALE................................................................ 75
7.2. EVALUAREA IMPACTURILOR....................................................................................... 76
7.3. EVALUAREA INDICELUI GLOBAL DE IMPACT ............................................................ 79
7.4. IERARHIZAREA PROBLEMELOR DE MEDIU............................................................... 83
7.4.1. Metoda bazată pe corespondenţa culoare - importanţă .......................................... 84
7.4.2. Metode matriceale................................................................................................... 84
7.4.3. Reprezentări grafice ................................................................................................ 85
7.4.4. Metoda grupării ierarhice a priorităţilor de mediu .................................................... 85
7.4.5. Ierarhizarea problemelor de mediu folosind suma ponderată ................................. 86
7.4.6. Metoda bazată pe calcularea unor indici specifici de mediu ................................... 86
ANEXA 1 ........................................................................................................................................ 87
ANEXA 2 ........................................................................................................................................ 93
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................. 96
5
INTRODUCERE
Dezvoltarea societăţii umane, pe de-o parte, şi creşterea populaţiei, pe de alta, au condus

la o intensificare a gradului de utilizare a resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile.
Activităţile antropice legate de exploatarea şi valorificarea acestor resurse pe lângă progres au
generat şi cantităţi apreciabile de reziduuri, emisii poluante şi alte variabile responsabile de
degradarea calităţii mediului. Dacă acceptăm faptul că omul este o entitate care trăieşte în strânsă
legătură cu mediul şi că într-o măsură mai mare sau mai mică calitatea vieţii acestuia depinde
direct de calitatea mediului înconjurător, atunci trebuie să conştientizăm importanţa pe care omul
trebuie să o acorde protecţiei mediului şi menţinerii calităţii acestuia în parametrii cât mai favorabili
în sensul asigurării unui optim necesar continuării vieţii.
Problemele legate de poluarea şi degradarea calităţii mediului au atras necesitatea
adoptării unor măsuri legislative cu caracter general precum şi o serie de reglementări sectoriale în
domeniul protecţiei mediului.
Începând din 1972 când a fost lansată cu prilejul primului forum mondial de specialitate de
la Stockholm “Declaraţia cu privire la mediul înconjurător” şi continuând cu reuniunile la nivel înalt
care îşi propun dezbaterea şi găsirea de noi soluţii pentru rezolvarea problemelor globale ale
protecţiei mediului au condus la o abordarea integrată a aspectelor economice, sociale şi de
mediu.
Problema controlului calităţii mediului s-a pus după ce omul, în foarte scurta sa evoluţie
dacă ne raportăm la scară geologică, a ocupat întreaga suprafaţă a planetei, a modificat-o profund
afectând sau transformând ecosistemele naturale şi provocând apariţia unui flagel necunoscut
până aici – poluarea. Impacturile activităţilor antropice, interacţionând sinergic, au declanşat o
serie de procese care pun în pericol viitorul omenirii şi al planetei însăşi.
Această activitate, relativ recent apărută în sfera de interes general a omenirii, se constituie
şi pentru România ca o prioritate în special în perioada de după 1989. Statutul României, de ţară
membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, a însemnat şi armonizarea legislaţiei interne cu
cea europeană, în acest sens fiind transpuse o serie de directive şi acte normative referitoare la
calitatea şi protecţia mediului, printre care şi cele referitoare la evaluarea impactului de mediu [12].
În România, protecţia mediului este legiferată prin OUG 195/2005 (ordonanţă aprobată prin
Legea 265/2006 şi care joacă în fapt rolul de Lege Cadru în domeniul protecţiei mediului),
completată de alte legi, ordine şi hotărâri de guvern referitoare la anumite domenii cum ar fi
calitatea aerului, controlul poluării şi managementul riscului, etichetare ecologică, gestionarea
deşeurilor şi a substanţelor periculoase, conservarea naturii, biodiversitate şi biosecuritate,
protecţia apelor, politici de mediu, protecţia atmosferei şi schimbările climatice.
Activitatea, deosebit de importantă, de evaluare a impactului de mediu este reglementată în
România în prezent prin Hotărârea de Guvern 1213 din 06.09.2006 (cu modificările şi completările
ulterioare, înlocuieşte HG 918/2002 care la rândul ei a înlocuit Ordinul 125/1996) şi stabileşte
procedura cadru de evaluare a impactului de mediu. Cu toate că evaluarea impactului de mediu
este o activitate reglementată legal de peste 15 ani, o caracteristică comună a actelor normative
amintite mai sus este lipsa stabilirii unei (unor) metode prin care se efectuează această evaluare.
În lipsa publicării unor astfel de metode, în România, sunt utilizate în prezent o serie de
metode preluate din Europa de Vest şi SUA (matrici de impact, reţele de impact, hărţi tematice,
liste de control etc.) care însă se pot dovedi uneori greu de înţeles (în special dacă avem în vedere
participarea publică la procedura de evaluare a impactului de mediu) sau pot fi utilizate în mod
eronat.
În acest sens lucrarea de faţă se adresează cu precădere studenţilor de la specializări în
domeniul protecţiei mediului din ciclul de licenţă, masterat sau doctorat şi se constituie ca un ghid
util pentru realizarea proiectelor şi studiilor de impact în concordanţă cu legislaţia în vigoare, în
acelaşi timp având ca scop şi familiarizarea acestora cu metodele de identificare, evidenţiere şi
evaluare a impactului asupra mediului amintite. Totodată se adresează tuturor celor interesaţi de
modul de realizare şi conţinutul obligatoriu al studiilor de evaluare a impactului de mediu, ţinând
cont de faptul că această etapă de realizare a unor proiecte cu caracter public sau privat, aflate în
derulare sau care se doresc a fi puse în practică în viitor, este una supusă dezbaterii opiniei
publice.
6
CAPITOLUL 1
TERMINOLOGIE ŞI ELEMENTE DE LEGISLAŢIE
1.1. TERMINOLOGIE
În înţelesul prezentei lucrări, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

- evaluarea impactului asupra mediului (EIM): activitatea de identificare şi prognozare a
impactului asupra mediului biotic şi fizic şi asupra sănătăţii umane, generat de activităţi legislative,
politice, programe, proiecte şi proceduri operative, de interpretare şi comunicare a informaţiilor
privind impacturile, dar şi de evidenţiere a măsurilor de prevenire, eliminare sau reducere la minim
a impacturilor negative asupra mediului, înainte ca acestea să se manifeste.
- impact asupra mediului: ansamblul de degradări ale factorilor şi sistemelor ambientale, ale
resurselor naturale, generate de transformarea utilizării solului şi de aşezările umane.
Impactul asupra mediului poate fi de diferite naturi:
- impact negativ: impact care produce efecte nedorite asupra mediului, raportate la scara de
calitate adoptată;
- impact pozitiv: impact care produce efecte dorite asupra mediului, raportate la scara de calitate
adoptată;
- impact pe termen scurt: impact care produce degradări imediate şi de scurtă durată;
- impact pe termen lung: impact care produce degradări atât în faza de construcţie, cât şi în cea
de funcţionare iniţială, sau care derivă din degradarea cronică a mediului, cauzată funcţionarea
proiectului;
- impact reversibil: impact ce poate fi eliminat prin ameliorări tehnice sau procese naturale, prin
care se reface starea iniţială;
- impact ireversibil: impact ce produce modificări definitive, astfel încât starea iniţială nu poate fi
refăcută;
- impact direct (sau primar): impact determinat de desfăşurarea activităţilor proiectului;
- impact indirect (sau secundar): impact generat de relaţiile indirecte, induse, cumulate sau
sinergice, dintre acţiunile elementare ale proiectului şi componentele ambientale din zona de
impact, dar şi asupra componentelor ambientale fără legătură directă cu proiectul;
- impact critic: impact (negativ şi pozitiv) de mare importanţă asupra resurselor de calitate
superioară, sau care reprezintă elemente potenţiale de conflict în ceea ce priveşte utilizarea
resurselor naturale.
- mediul înconjurător: întregul complex de factori fizici, sociali, culturali şi estetici care se referă
la indivizi şi la comunităţi şi le determină forma, caracterul, relaţiile şi evoluţia.
- procedură de verificare: fază administrativă prin care se verifică dacă un anumit proiect trebuie
sau nu să facă obiectul unui studiu de impact.
- fază preliminară: fază în care, în funcţie de specificul proiectului ţi al mediului înconjurător, sunt
definite şi selectate alternativele şi sunt stabilite finalităţile, câmpurile de cercetare, punctele de
interes major şi metodologia studiului de impact.
- studiu de impact asupra mediului: document ce trebuie să însoţească proiectul prezentat de
către iniţiator pentru autorizare, conţinând ansamblul de studii şi cercetări de sector, elaborate de
experţi aleşi de iniţiator, necesare evaluării impactului generat de construcţia şi funcţionarea
activităţilor proiectului.
- descrierea proiectului: fază tehnică a procedurii de evaluare a impactului, care are scopul de a
indica intervenţiile care se vor realiza, motivarea acestora, amplasarea şi scadenţele temporare.
- descrierea mediului: tehnică a procedurii de evaluare a impactului, care are scopul de a
caracteriza şi cuantifica mediul înconjurător afectat potenţial de efectele activităţilor proiectului.
- evidenţierea impacturilor: fază tehnică a procedurii de evaluare a impactului, care are scopul
de a evidenţia componentele şi factorii ambientali semnificativi asupra cărora intervin acţiuni
elementare ale proiectului, modificând mai mult sau mai puţin factorii de mediu.
- prognoza impacturilor: fază tehnică a procedurii de evaluare a impactului, care are scopul de a
permite trecerea de la evidenţierea impacturilor potenţiale la prognozarea propriu-zisă a acestora,
prognozând şi modificările determinate asupra mediului înconjurător de către realizarea proiectului,
fază realizată prin metode adecvate de estimare.
7
- evaluarea impacturilor: fază tehnică a procedurii de evaluare a impactului, care are scopul de a
permite trecerea de la estimarea impacturilor prognozate asupra componentelor ambientale la o
evaluare a importanţei acestora, care are o variaţie previzibilă pentru acea componentă sau factor
de mediu.
- zona (teritoriul) de referinţă: porţiune de teritoriu asupra căreia se răsfrâng efectele acţiunilor
proiectului.
- sit: suprafaţă direct interesată de realizarea proiectului.
- zonă extinsă: zonă afectată de efectele potenţiale ale proiectului, directe şi indirecte. Astfel de
zone pot avea limite diferite, în funcţie de categoria efectelor considerate.
- proiect: execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra
cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale.
- acţiuni ale proiectului: elemente de intervenţie (descărcări, aparaturi etc.), care reprezintă
sursa de interferenţă cu mediul înconjurător şi sunt, deci, cauze de perturbare a acestuia.
- alternative: alternativele concepute pentru realizarea obiectivelor unei acţiuni, înţelese ca
alternative la proiect şi alternative pentru realizarea proiectului (alternative de amplasare, de
proces, de program, etc.).
- scenariu: descrierea coerentă a evoluţiei prevăzute pentru o anumită zonă, ca urmare a
realizării acţiunilor proiectului, care ţine seama şi de variabile ce nu sunt sub controlul
proiectantului şi nici al autorităţilor care aprobă proiectul, dar care pot influenţa în mod determinant
ieşirile proiectului.
- componente ambientale: elemente constitutive ale mediului înconjurător (aer, apă, sol etc.).
- monitorizare: ansamblul de controale succesive privind realizarea intervenţiei, efectuate
periodic şi finalizate prin verificarea impacturilor generate efectiv asupra mediului sau a respectării
modului de funcţionare prevăzut pentru proiect.
- măsuri de ameliorare: măsuri de reducere sau eliminare a impacturilor prognozate.
- măsuri de compensare: măsuri de ameliorare a condiţiilor mediului afectat, dar care nu reduc
impacturile generate de către proiect.
- măsuri de monitorizare: măsuri de verificare, în diferite faze (construcţie, funcţionare,
închidere), a parametrilor proiectului şi a perturbărilor potenţiale ale mediului înconjurător, de
control al efectelor în spaţiu şi timp asupra componentelor ambientale şi, totodată, de control al
eficienţei măsurilor de ameliorare prevăzute.
- participare: prezenţa, în interiorul procedurii de evaluare a impactului, a subiecţilor afectaţi,
pentru exprimarea părerilor înainte de realizarea şi punerea în funcţiune a proiectului.
- iniţiator (sau titularul proiectului): subiectul privat care solicită aprobarea, autorizarea sau
concesiunea referitoare la un proiect sau o autoritate publică ce are o iniţiativă referitoare la un
proiect.
- autoritate competentă: entitatea care efectuează evaluarea impactului asupra mediului generat
de un proiect.
- evaluarea impactului asupra mediului: procesul menit să identifice, să descrie şi să
stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi
indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor
şi mediului, finalizat prin raportul evaluării impactului asupra mediului.
- procedura de evaluare a impactului asupra mediului: parcurgerea etapelor ce au ca obiect
stabilirea necesităţii supunerii unui proiect evaluării impactului asupra mediului, evaluarea
impactului asupra mediului, consultarea publicului şi a autorităţilor publice cu responsabilităţi în
domeniul protecţiei mediului, luarea în considerare a raportului evaluării impactului asupra mediului
şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei
luate.
- public interesat: publicul afectat sau posibil a fi afectat, care are un interes în procesul de luare
a deciziilor de mediu; organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi
îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia în vigoare fac parte din publicul interesat [26].
- accident ecologic: evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de
substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de
vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin
care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice.
- acte de reglementare: avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu, acordul de
import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES, permisul CITES, autorizaţia privind
8
emisiile de gaze cu efect de seră, acordul de import pentru organisme modificate genetic,
autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu, autorizaţia privind activităţile cu organisme modificate
genetic.
- acord de mediu: actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a proiectului,
din punctul de vedere al impactului asupra mediului; acordul de mediu reprezintă decizia autorităţii
competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul
din punctul de vedere al protecţiei mediului.
- acordul de import pentru organisme modificate genetic: actul tehnico-juridic emis de
autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze activitatea
de import de organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta
se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare.
- arie naturala protejată: zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi
având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale
sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice
sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită.
- audit de mediu: instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi
obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate
protecţiei mediului, cu scopul:
- de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului;
- de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale
organizaţiei;
- autorizaţie de mediu: act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia
mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente
sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea
acesteia în funcţiune.
- autorizaţie integrată de mediu: act tehnico-juridic emis de autorităţile competente, conform
dispoziţiilor legale în vigoare privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
- autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic: actul tehnico-juridic emis de
autoritatea competentă, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile de
introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor modificate genetic şi pentru
utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic.
- autoritate competentă pentru protecţia mediului: autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau agenţiile pentru protecţia mediului,
respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile judeţene pentru protecţia
mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», precum şi Garda Naţională de Mediu
şi structurile subordonate acesteia.
- avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului:
- avizul de mediu pentru planuri şi programe: act tehnico-juridic emis de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia
mediului în planul sau programul supus adoptării;
- avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu: act tehnico-juridic emis de autoritatea
competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra
mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare,
concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop
stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea
asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior;
- avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea
îngrăşămintelor chimice: act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor
şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice;
- aviz Natura 2000: act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului,
care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi
faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării;
- bilanţ de mediu: lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, în
scopul obţinerii avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sau a autorizaţiei de mediu, şi care
conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor
efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării
9
impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact
semnificativ, bilanţul se completează cu un studiu de evaluare a riscului.
- biodiversitate: variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice
continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi
diversitatea ecosistemelor.
- biotehnologie: aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii,
componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee
cu folosinţă specifică.
- biotehnologie modernă: aplicarea in vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a
tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care
înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică.
- cele mai bune tehnici disponibile: stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat
în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică
de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în
cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile şi impactul asupra
mediului în întregul său.
- certificat de emisii de gaze cu efect de seră: titlul care conferă dreptul de a emite o tona de
dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită.
- deşeu: orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică
privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.
- deşeu reciclabil: deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru
obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri.
- deşeuri periculoase: deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul
deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri care au cel puţin un constituent sau o
proprietate care face ca acestea să fie periculoase.
- deteriorarea mediului: alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor
naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a
ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii,
cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor,
gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
- dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.
- echilibru ecologic: ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui
sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideala a acestuia.
- ecosistem: complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul
abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională.
- ecoturism: formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii
naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să contribuie la conservarea şi protecţia naturii;
- să utilizeze resursele umane locale;
- să aibă caracter educativ, respect pentru natura - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor
locale;
- să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural;
- efluent: orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere,
jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.
- emisie: evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii,
radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol.
- eticheta ecologică: un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o
broşură sau alt document informativ, care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel
puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.
- evaluarea riscului: lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin
care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra
mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere.
- exemplar: orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din
acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt
specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte
situaţii.
10
- experţi: persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de
către autorităţile competente în domeniu.
- habitat natural: arie terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se
diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.
- informaţia privind mediul: orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice
formă materială despre:
- starea elementelor de mediu, cum sunt aerul şi atmosfera, apa, solul, suprafaţa terestră, peisajul
şi ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine şi costiere, diversitatea biologică şi componentele
sale, inclusiv organismele modificate genetic, precum şi interacţiunea dintre aceste elemente;
- factorii, cum sunt substanţele, energia, zgomotul, radiaţiile sau deşeurile, inclusiv deşeurile
radioactive, emisiile, deversările şi alte evacuări în mediu, ce afectează sau pot afecta elementele
de mediu prevăzute anterior;
- măsurile, inclusiv măsurile administrative, cum sunt politicile, legislaţia, planurile, programele,
convenţiile încheiate între autorităţile publice şi persoanele fizice şi/sau juridice privind obiectivele
de mediu, activităţile care afectează sau pot afecta elementele şi factorii prevăzuţi, precum şi
măsurile sau activităţile destinate să protejeze elementele prevăzute;
- rapoartele referitoare la implementarea legislaţiei privind protecţia mediului;
- analizele cost-beneficiu sau alte analize şi prognoze economice folosite în cadrul măsurilor şi
activităţilor prevăzute;
- starea sănătăţii şi siguranţei umane, inclusiv contaminarea, ori de câte ori este relevantă, a
lanţului trofic, condiţiile de viaţa umană, siturile arheologice, monumentele istorice şi orice
construcţii, în măsura în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu, sau,
prin intermediul acestor elemente, de factorii, măsurile şi activităţile prevăzute.
- instalaţie: orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice alta activitate direct legată,
sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care
poate produce emisii şi efecte asupra mediului.
- mediu geologic: ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol,
ape subterane, formaţiuni geologice.
- microorganism: orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau
de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi.
- monitorizarea mediului: supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea
evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul
cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale
ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.
- monument al naturii: specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi
structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic.
- organism modificat genetic: orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul
genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau
recombinare naturală.
- autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră: actul tehnico-juridic emis de autoritatea
publică competentă pentru protecţia mediului pentru una sau mai multe instalaţii ori pentru părţi ale
instalaţiei situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator, prin care se alocă un
număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.
- plafon naţional de emisie: cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel
naţional, în decursul unui an calendaristic.
- planuri şi programe: planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea
Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o
autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru
adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin
prevederi legislative, de reglementare sau administrative.
- plan de acţiuni: plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp
precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul
autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare
la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia
integrantă de mediu.
- poluant: orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori
ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în
11
mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor
materiale.
- poluare: introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii
umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare
a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.
- prejudiciu: efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre.
- program pentru conformare: plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în
intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu sau avizului pentru stabilirea
obligaţiilor de mediu de către titularul activităţii, sub controlul autorităţii competente pentru protecţia
mediului, în scopul respectării prevederilor legale privind protecţia mediului; programul pentru
conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu sau din avizul pentru stabilirea
obligaţiilor de mediu.
- raport de mediu: parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi
evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele
sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografica aferentă, conform legislaţiei în
vigoare.
- raport de amplasament: documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea
amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un
punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii.
- resurse naturale: totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea
umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, flora,
fauna sălbatică, inclusiv cele inepuizabile - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
- sistem de management de mediu: componentă a sistemului de management general, care
include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile,
procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de
mediu.
- substanţă: element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare,
cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic.
- substanţă periculoasa: orice substanţă clasificată ca periculoasa de legislaţia specifică în
vigoare din domeniul chimicalelor.
- substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului
acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apa, conform legislaţiei
specifice din domeniul apelor.
- substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice,
persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un
nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor.
- trasabilitate: posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor
rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implica astfel de organisme şi
produse.
- utilizare în condiţii de izolare: orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate
genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii
controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare,
pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul.
- zonă umedă: întindere de bălti, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau
temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv
întinderea de apa marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m [30].
1.2. ELEMENTE DE LEGISLAŢIE
Pornind de la definiţia dreptului mediului care, în abstract reprezintă, ansamblul

reglementărilor juridice şi instituţiilor stabilite în vederea protecţiei, conservării şi dezvoltării
mediului, conform obiectivelor dezvoltării durabile, putem înţelege necesitatea, rolul şi dimensiunile
pe care le joacă existenţa unui cadru legislativ corespunzător în acest domeniu [3].
În acest sens, sistemul legislativ din România recunoaşte şi garantează dreptul la un mediu
sănătos prin prevederile următoarelor acte normative:
12
Constituţia României prin articolul 35 consacră dreptul la un mediu sănătos, stabilind că:
(1) statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat
ecologic;
(2) statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept;
(3) persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
Alături de prevederile Constituţiei, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 195 din 22
decembrie 2005, prin articolul 5 stabileşte că „Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un
mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop”:
a) accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute
de legislaţia în vigoare;
b) dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului;
c) dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi
legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi
programelor;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului,
autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent daca s-
a produs sau nu un prejudiciu;
e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
Alături de O.U.G. 195/2005 legislaţia în domeniul protecţiei mediului, în România, este
completată de alte legi, ordine şi hotărâri de guvern referitoare la anumite domenii cum ar fi
calitatea aerului, controlul poluării şi managementul riscului, etichetare ecologică, gestionarea
deşeurilor şi a substanţelor periculoase, conservarea naturii, biodiversitate şi biosecuritate,
protecţia apelor, politici de mediu, protecţia atmosferei şi schimbările climatice şi o serie de acte cu
caracter normativ care stabilesc în principal concentraţiile maxime admise pentru diverşi poluanţi
în diferite compartimente de mediu.
O.U.G. 195/2005 are drept scop reglementarea protecţiei mediului, considerat ca obiectiv
de interes public major, în sensul realizării unei dezvoltări durabile şi conţine o serie de principii,
elemente strategice şi acţiuni specifice.
Principiile şi elementele strategice:
a) principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul acţiunii preventive;
d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e) principiul "poluatorul plăteşte";
f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în
probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
Modalităţi de implementare a principiilor şi a elementelor strategice:
a) prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile
pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;
b) adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu;
c) corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu;
d) efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect
semnificativ asupra mediului;
e) evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţiala a proiectelor cu impact semnificativ
asupra mediului;
f) introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
g) rezolvarea, pe niveluri de competentă, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea
acestora;
h) promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi internaţionale în
domeniu;
i) stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare;
j) crearea sistemului naţional de monitorizare integrata a calităţii mediului;
k) recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei
ecologice;
13
l) menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului;
m) reabilitarea zonelor afectate de poluare;
n) încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu;
o) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
p) educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul de
elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul;
q) dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de
conservare a habitatelor naturale, a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene - Natura 2000;
r) aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic;
s) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor.
Legislaţia din ţara noastră foloseşte în evaluarea impactului asupra mediului următoarele
instrumente: studiul de impact, bilanţul de mediu, evaluarea riscului de mediu, obiectivele de mediu
minim acceptate, programul pentru conformare.
Potrivit legii, evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de
protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea anumitor planuri şi programe care pot avea efecte
semnificative asupra mediului (art. 9 alineatul 2 din O.U.G. 195/2005). Evaluarea de mediu
reprezintă, în înţelesul legii, o activitate relativ complexă care constă în elaborarea raportului de
mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor competente implicate în implementarea anumitor
planuri şi programe, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări
în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate, conform legislaţiei în vigoare.
Sunt supuse evaluării de mediu planurile şi programele din următoarele domenii:
amenajarea teritoriului şi urbanism, utilizarea terenurilor, agricultură, silvicultură, pescuit, transport,
telecomunicaţii, turism, energie, industrie, inclusiv activitatea de extracţie a substanţelor minerale
utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor. Sunt exceptate de la evaluare planurile şi
programele financiare sau bugetare, precum şi cele al căror scop unic este apărarea naţională sau
protecţia civilă (art. 12 alineatul 7 din O.U.G. 195/2005).
Raportul de mediu, care cuprinde şi rezultatul evaluării de mediu pentru planurile şi
programele menţionate anterior se anexează la planul sau programul înaintat spre aprobare la
nivel naţional, regional sau local.
Autorităţile competente emit, după caz, aviz, acord sau autorizaţie de mediu pentru planuri
şi programe, ca urmare a efectuării evaluării de mediu şi a analizării raportului de mediu. Avizul,
acordul sau autorizaţia de mediu pentru planuri şi programe au aceeaşi perioadă de valabilitate ca
şi planul sau programul pentru care au fost emise, în cazul în care nu intervin modificări ale
respectivului plan sau program.
Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a
avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv cele cu efecte transfrontaliere, se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului (art.
11 alineatul 3 din O.U.G. 195/2005).
Aprobarea planurilor şi programelor la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa
avizului de mediu pentru acel plan sau program.
Autorităţile competente pentru emiterea avizului de mediu sunt autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului (Ministerul Mediului şi al Pădurilor - MMP) şi autorităţile publice teritoriale.
Procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) şi lista proiectelor publice
sau private supuse acestei proceduri sau pentru care trebuie stabilită necesitate supunerii acestei
proceduri au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern 1213 din 06.09.2006 (H.G. 1213/2006).
Pentru aplicarea acestui act normative au fost adoptate, prin ordine ministeriale, metodologii,
ghiduri, manuale, proceduri speciale etc. Legislaţia în vigoare stabileşte că autorizarea de mediu
se face conform unei anumite proceduri şi prin emiterea, după caz, de avize, acorduri şi autorizaţii
de mediu. Au fost prevăzute proceduri diferenţiate de emitere a acestora în funcţie de impactul
asupra mediului al proiectelor şi activităţilor supuse autorizării. În cadrul acestora se află şi
procedura de participare a publicului la emiterea respectivelor acte administrative de mediu.
Pentru proiectele propuse pe teritoriul României care pot avea efecte semnificative pe
teritoriul altor ţări se aplică prevederile Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în
context transfrontalier, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991 şi ratificată de România prin Legea
22/2001 [3].
Prima etapă o reprezintă EIM, definită de lege ca un proces menit să identifice, să descrie
14
şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele
directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii
oamenilor şi mediului, finalizat prin raportul evaluării impactului asupra mediului. Impactul asupra
mediului este reprezentat în înţelesul legii de efectele asupra mediului ca urmare a desfăşurării
unei activităţi antropice, iar impactul semnificativ asupra mediului, ca efectele asupra mediului
determinate a fi importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi
caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se
în vedere calitatea prognozată a factorilor de mediu.
Documentul care exprimă rezultatele acestei proceduri este studiul de evaluare a
impactului asupra mediului, lucrare elaborată de către persoane fizice sau juridice atestate
conform legii, prin care se identifică cauzele şi efectele negative sau pozitive asupra mediului ale
unor proiecte cu impact semnificativ în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului.
O variantă a sa o reprezintă bilanţul de mediu care este un document ce conţine
elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor
negative cumulate anterioare, prezente şi anticipate, în scopul cuantificării impactului de mediu
efectiv de pe un amplasament (bilanţurile de mediu pot fi de nivel 0, I sau II iar procedura de
realizare a acestora este stabilită prin Ordinul 184 din 21 septembrie 1997 al MAPPM). În cazul în
care bilanţul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi completat cu un studiu de
evaluare a riscului.
Obligaţia mediatizării proiectelor şi activităţilor pentru care se solicită aviz, acord sau
autorizaţie de mediu pe baza evaluării impactului asupra mediului revine titularului, sub îndrumarea
autorităţilor pentru protecţia mediului. Consultarea publicului este obligatorie în cazul eliberării
acordurilor şi autorizaţiilor de mediu.
Sunt exceptate de la aceste cerinţe de publicitate activităţile din domeniul apărării, ordinii
publice şi siguranţei naţionale, precum şi activităţi comerciale sau industriale a căror mediatizare
se face potrivit reglementărilor specifice referitoare la respectarea caracterului de confidenţialitate.
Evaluarea impactului asupra mediului şi bilanţul de mediu se realizează prin unităţi
specializate, persoane fizice sau juridice independente de titularul proiectului sau al activităţii si
atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, pe baza unei proceduri
aprobate prin ordin al conducătorului acesteia. Cheltuielile pentru elaborarea lucrărilor din cadrul
evaluării sau bilanţului de mediu sunt suportate de către titularul proiectului sau activităţii.
Răspunderea pentru realitatea informaţiilor furnizate prin acţiunea propusă revine titularului
proiectului sau al activităţii, iar răspunderea pentru corectitudinea lucrărilor realizate revine
autorului/autorilor acestora.
Procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului stabilită prin H.G. 1213/2006
este aplicată în scopul emiterii acordului de mediu, pentru anumite proiecte publice sau private
care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor.
Proiectul reprezintă execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte
intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor
minerale. Titularul proiectului este definit ca fiind solicitantul acordului de mediu pentru un anumit
proiect sau o autoritate publică ce iniţiază un proiect, titularul poate fi atât persoană fizică cât şi
juridică.
Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează în mod corespunzător
şi pentru fiecare caz în parte efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra următorilor factori:
- fiinţe umane, faună şi floră;
- sol, apă, aer, climă şi peisaj;
- bunuri materiale şi patrimoniu cultural;
- interacţiunea dintre factorii de mai sus.
Ea urmăreşte stabilirea măsurilor de reducere sau de eliminare a impactului negativ al
proiectului asupra factorilor de mediu şi determină decizia de realizare sau nerealizare a proiectului
pe amplasamentul ales.
Evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de pregătire a documentaţiei
care fundamentează fezabilitatea proiectului, cunoscând următoarele etape:
- etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluarea al impactului asupra
mediului;
- etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind studiul de
evaluare al impactului asupra mediului;
15
- etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare al impactului asupra mediului.
Procedura de emitere a acordului de mediu pe baza evaluării impactului asupra mediului
este condusă de către autorităţile competente de mediu, cu participarea autorităţilor publice
centrale sau locale, după caz, care au atribuţii în domeniu.
Evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier se face prin aplicarea
Convenţiei de la Espoo şi a armonizării legislaţiei interne la reglementările comunitare, procedura
cadru fiind stabilită tot de către H.G. 1213/2006.
Astfel, potrivit articolului 17 din actul normativ, atunci când un proiect poate să aibă un efect
semnificativ asupra mediului altui stat sau când un alt stat posibil să fie afectat semnificativ solicită
informaţii asupra proiectului, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite
autorităţii centrale de mediu din acel stat, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de momentul când
este informat propriul public, cel puţin următoarele informaţii referitoare la proiect:
- o descriere a proiectului împreună cu orice informaţie disponibilă asupra posibilului impact
transfrontalier al acestuia;
- informaţii privind tipul deciziei care urmează să fie luată.
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului indică statului potenţial a fi afectat un
interval de timp suficient în care să precizeze dacă doreşte să participe la procesul de luare a
deciziilor de mediu.
Dacă statul care a primit informaţiile comunică intenţia sa de participare la procesul de
luare a deciziilor de mediu, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului îi transmite
informaţiile despre proiect prevăzute la art. 15 şi pe cele care se pun la dispoziţia publicului
interesat, conform prevederilor aceluiaşi articol.
În cazul în care România este stat potenţial afectat, autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului are obligaţia:
- să pună la dispoziţia autorităţilor implicate în procesul de luare a deciziilor de mediu şi
publicului interesat, într-un termen rezonabil, informaţiile primite de la statul de origine;
- să asigure autorităţilor implicate în procesul de luare a deciziilor de mediu şi publicului
interesat posibilitatea de a înainta autorităţii centrale pentru protecţia mediului din statul de origine
opiniile cu privire la informaţiile primite, într-un interval rezonabil de timp, înainte de emiterea
deciziei finale.
Statele interesate iniţiază consultări privind, printre altele, efectele potenţiale
transfrontaliere ale proiectului şi măsurile avute în vedere pentru a reduce sau a elimina astfel de
efecte şi se înţeleg asupra unui interval de timp rezonabil privind durata consultărilor.
16
CAPITOLUL 2
CATEGORII DE PROIECTE SUPUSE PROCEDURII DE EVALUARE A
IMPACTULUI
Definirea schemelor procedurale de evaluare a impactului general aplicabile la diverse

tipologii de proiecte impune identificarea unor categorii conceptuale de proiecte, caracterizate de
necesitatea de abordare a problematicilor similare în scopul aplicării evaluării impactului.
2.1. LISTA PROIECTELOR SUPUSE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
2.1.1. Agricultură:
1. Instalaţii pentru creşterea intensivă a porcilor, cu o capacitate cel puţin egală cu:
a) 900 de locuri pentru scroafe;
b) 300 de locuri pentru creşterea porcilor mai mari de 30 kg;
2. Instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor, cu o capacitate cel puţin egală cu:
a) 8500 de locuri pentru creşterea păsărilor de carne;
b) 6000 de locuri pentru păsări ouătoare.
2.1.2. Industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi turbei:
1. Extracţia petrolului, când cantitatea extrasă depăşeşte 500 t/zi;
3
2. Extracţia gazelor naturale, când cantitatea extrasă depăşeşte 500.000 m /zi;
3. Extracţia cărbunelui în exploatări miniere de suprafaţă, când suprafaţa amplasamentului
depăşeşte 25 ha;
4. Extracţia turbei, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 150 ha.
2.1.3. Industria energetică:
1. Termocentrale şi alte instalaţii de ardere, inclusiv instalaţii industriale pentru producerea energiei
electrice, energiei termice, a aburului sau a apei calde, cu o putere de cel puţin 300 MW;
2. Centrale nucleare şi alte reactoare nucleare, inclusiv dezafectarea ori scoaterea din funcţiune a
acestora, sau reactoare cu excepţia instalaţiilor de cercetare pentru producerea şi conversia
materialelor fisionabile şi a celor radioactive, a căror putere maximă nu depăşeşte 1 kW putere
termică continuă; Centralele nucleare şi alte reactoare nucleare încetează a mai fi considerate ca
atare atunci când tot combustibilul nuclear şi alte elemente contaminate radioactiv au fost
îndepărtate definitiv de pe amplasamentul instalaţiei.
3. Instalaţii pentru reprocesarea combustibilului nuclear iradiat;
4. Instalaţii pentru:
a) producerea sau îmbogăţirea combustibilului nuclear;
b) procesarea combustibilului nuclear iradiat sau pentru procesarea deşeurilor cu nivel ridicat de
radioactivitate;
c) depozitarea finală a combustibilului nuclear iradiat;
d) depozitarea finală a deşeurilor radioactive, exclusiv;
e) stocarea, planificată pentru o perioadă mai mare de 10 ani, a combustibilului nuclear iradiat sau
a deşeurilor radioactive, pe un amplasament diferit de cel de producţie, exclusiv;
5. Construirea liniilor aeriene de tensiune electrică, cu o tensiune de cel puţin 220 kV şi o lungime
de cel puţin 15 km.
2.1.4. Producerea şi prelucrarea metalelor:
1. Instalaţii integrate pentru producerea fontei primare şi a oţelului;
2. Instalaţii pentru obţinerea metalelor brute neferoase din minereuri, concentrate sau din materiale
secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice.
2.1.5. Industria materialelor minerale de construcţii:
1. Instalaţii pentru extracţia azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului şi a
produselor care conţin azbest:
a) instalaţii pentru produsele de azbociment, cu o producţie anuală de cel puţin 20.000 t produs
finit;
b) instalaţii pentru materiale de fricţiune, cu o producţie anuală de cel puţin 50 t produs finit;
c) instalaţii pentru alte utilizări ale azbestului, cu un consum de cel puţin 200 t anual;
17
2. Cariere şi exploatări miniere de suprafaţă, când suprafaţa amplasamentului depăşeşte 25 ha.
2.1.6. Industria chimică şi petrochimică:
1. Instalaţii chimice integrate, cum sunt instalaţiile pentru producerea substanţelor pe scară
industrială folosind procese de conversie chimică, în care mai multe unităţi tehnologice alăturate
sunt legate funcţional una de cealaltă şi sunt utilizate pentru:
a) producerea substanţelor chimice organice de bază;
b) producerea substanţelor chimice anorganice de bază;
c) producerea îngrăşămintelor pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrăşăminte simple sau
complexe);
d) obţinerea produselor de bază pentru protecţia plantelor şi a biocidelor;
e) obţinerea produselor farmaceutice de bază folosind procese chimice sau biologice;
2. Producerea explozibililor;
3. Rafinării de ţiţei (cu excepţia celor care produc numai lubrifianţi din ţiţei);
4. Instalaţii pentru depozitarea petrolului, a produselor petrochimice sau chimice, cu o capacitate
de cel puţin
200.000 t;
5. Instalaţii pentru gazeificarea şi lichefierea a cel puţin 500 t de cărbune sau şisturi bituminoase
pe zi;
6. Conducte pentru transportul gazelor, petrolului sau al substanţelor chimice, având un diametru
mai mare de 800 mm şi o lungime de cel puţin 40 km.
2.1.7. Industria lemnului şi a hârtiei:
1. Instalaţii industriale pentru producerea celulozei din cherestea sau materiale fibroase similare;
2. Instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, cu o capacitate de producţie mai
mare de 200 t/zi.
2.1.8. Proiecte de infrastructură:
1. Construcţia de linii pentru traficul feroviar de lungă distanţă;
2. Construirea aerodromurilor dotate cu cel puţin o pistă de decolare-aterizare mai lungă de 2.100
m;
3. Construirea de autostrăzi şi de drumuri expres;
4. Construirea drumurilor noi cu cel puţin 4 benzi sau realinierea şi/sau lărgirea unui drum existent
de două ori mai puţine benzi până la 4 sau mai multe benzi, în cazul în care aceste drumuri noi
sau realinierea lor şi/sau secţiunea lărgită a acestora este de cel puţin 10 km lungime continuă;
5. Căi navigabile interioare şi porturi pentru traficul fluvial interior, care permit trecerea vaselor mai
mari de
1.350 t;
6. Porturi comerciale, cheiuri pentru încărcare şi descărcare legate de uscat şi porturi exterioare
(exclusiv cheiuri pentru feribot), care permit intrarea vaselor de cel puţin 1.350 t.
2.1.9. Alte tipuri de proiecte:
1. Sisteme de captare a apelor subterane, acolo unde volumul anual de apă captată este de cel
puţin 10 milioane m3;
2. Sisteme artificiale de reîncărcare a acviferului, acolo unde volumul anual de apă reîncărcată
este de cel puţin 10 milioane m3;
3. Lucrări de transfer al resurselor de apă între bazinele hidrografice, executate în scopul prevenirii
3
deficitului de apă, pentru un volum anual de apă transferată de cel puţin 100 milioane m /an; se
exceptează transferul prin conducte al apei potabile;
4. Lucrări de transfer al resurselor de apă între bazinele hidrografice, pentru un debit mediu
3
multianual al bazinului de captare de cel puţin 2.000 milioane m /an şi pentru o cantitate de apă
transferată de cel puţin 5% din acest debit; se exceptează transferul prin conducte al apei potabile;
5. Baraje şi alte instalaţii proiectate să reţină sau să stocheze permanent apa, cu o capacitate
3
nouă ori suplimentară de apă reţinută sau stocată de cel puţin 10 milioane m ;
6. Staţii pentru epurarea apelor uzate de cel puţin 150.000 echivalenţi locuitor;
7. Depozite pentru deşeuri periculoase sau instalaţii pentru eliminarea deşeurilor prin incinerare ori
tratare chimică;
8. Instalaţii cu o capacitate mai mare de 100 t/zi pentru eliminarea deşeurilor nepericuloase prin
incinerare sau tratare chimică
18
2.1.10. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate anterior, dacă o asemenea
modificare sau extindere întruneşte ea însăşi valorile de prag stabilite, după caz.
2.2. LISTA PROIECTELOR PENTRU CARE TREBUIE STABILITĂ NECESITATEA
EFECTUĂRII EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
2.2.1. Agricultură, silvicultură şi acvacultură:
a) proiecte pentru restructurarea exploataţiilor agricole;
b) proiecte pentru utilizarea terenului necultivat sau a suprafeţelor parţial antropizate în scop
agricol intensiv;
c) proiecte de gospodărire a apelor pentru agricultură, inclusiv proiecte de irigaţii şi desecări;
d) împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră sau defrişare în scopul
schimbării categoriei de folosinţă a terenului;
e) instalaţii pentru creşterea intensivă a şeptelului, altele decât cele incluse în prima listă;
f) crescătorii pentru piscicultură intensivă;
g) recuperarea/îmbunătăţirea terenurilor neagricole, inclusiv a celor din mare.
2.2.2. Industria extractivă:
a) cariere, exploatări miniere de suprafaţă şi de extracţie a turbei, altele decât cele incluse în prima
listă;
b) exploatări miniere subterane;
c) extracţia mineralelor prin dragare fluvială sau marină;
d) foraje de adâncime, în special:
(i) foraje geotermale;
(ii) foraje pentru depozitarea deşeurilor nucleare;
(iii) foraje pentru alimentarea cu apă, cu excepţia forajelor pentru investigarea stabilităţii solului;
e) instalaţii industriale de suprafaţă pentru extracţia cărbunelui, petrolului, gazelor naturale şi
minereurilor, precum şi a şisturilor bituminoase.
2.2.3. Industria energetică:
a) instalaţii industriale pentru producerea energiei electrice, termice şi a aburului tehnologic, altele
decât cele incluse în prima listă;
b) instalaţii industriale pentru transportul gazelor, aburului şi apei calde; transportul energiei
electrice prin cabluri aeriene, altele decât cele incluse prima listă;
c) stocarea la suprafaţă a gazelor naturale;
d) stocarea subterană a gazelor combustibile;
e) stocarea la suprafaţă a combustibililor fosili;
f) brichetarea industrială a cărbunelui şi lignitului;
g) instalaţii pentru prelucrarea şi stocarea deşeurilor radioactive, altele decât cele incluse în prima
listă;
h) instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice;
i) instalaţii cu care sunt echipate centralele eoliene în scopul producerii energiei.
2.2.4. Producerea şi prelucrarea metalelor:
a) instalaţii pentru producerea fontei sau oţelului prin fuziune primară sau secundară, inclusiv
turnare continuă;
b) instalaţii pentru prelucrarea metalelor feroase:
(i) laminoare la cald;
(ii) forjerii cu ciocane;
(iii) acoperiri metalice de protecţie prin topire;
c) topitorii de metale feroase;
d) instalaţii pentru forjarea, inclusiv alierea metalelor neferoase, cu excepţia metalelor preţioase,
sau instalaţii pentru revalorificarea produselor (finisare, turnare în forme etc.);
e) instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi a materialelor plastice prin procese chimice sau
electrolitice;
f) fabricarea şi asamblarea de autovehicule şi fabricarea motoarelor pentru autovehicule;
g) şantiere navale;
h) instalaţii pentru construcţia şi repararea aeronavelor;
i) fabricarea echipamentelor feroviare;
j) forjare la cald prin explozie;
k) instalaţii pentru coacerea şi sinterizarea minereurilor metalice.
19
2.2.5. Industria mineralelor:
a) cuptoare de cocs (distilarea uscată a cărbunelui);
b) instalaţii pentru fabricarea cimentului;
c) instalaţii pentru producerea azbestului şi fabricarea produselor din azbest, altele decât cele
incluse în prima listă;
d) instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticlă;
e) instalaţii pentru topirea substanţelor minerale, inclusiv producţia fibrelor minerale;
f) fabricarea produselor ceramice prin ardere, în special a ţiglelor, cărămizilor, cărămizilor
refractare, plăcilor, gresiilor ceramice sau porţelanului.
2.2.6. Industria chimică:
a) tratarea produselor intermediare şi producerea substanţelor chimice, altele decât cele incluse în
prima listă;
b) producerea pesticidelor şi a produselor farmaceutice, vopselelor şi lacurilor, elastomerilor şi
peroxizilor, altele decât cele incluse în prima listă;
c) instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice, altele decât cele incluse
în prima listă.
2.2.7. Industria alimentară:
a) fabricarea uleiurilor şi a grăsimilor vegetale şi animale;
b) ambalarea şi conservarea produselor animale şi vegetale;
c) fabricarea produselor lactate;
d) fabricarea malţului şi a băuturilor alcoolice;
e) fabricarea produselor de cofetărie şi a siropului;
f) abatoare;
g) instalaţii industriale pentru fabricarea amidonului;
h) fabrici de făină şi ulei de peşte;
i) fabrici de zahăr.
2.2.8. Industria textilă, a pielăriei, a lemnului şi hârtiei:
a) instalaţii industriale pentru producerea hârtiei şi a cartonului, altele decât cele incluse în prima
listă;
b) instalaţii pentru pretratarea (operaţii ca spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori
textilelor;
c) instalaţii pentru tăbăcirea/argăsirea pieilor şi blănurilor;
d) instalaţii de producere şi prelucrare a celulozei.
2.2.9. Industria cauciucului: fabricarea şi tratarea produselor pe bază de elastomeri.
2.2.10. Proiecte de infrastructură:
a) proiecte de dezvoltare a unităţilor industriale;
b) proiecte de dezvoltare urbană, inclusiv construcţia centrelor comerciale şi a parcărilor auto;
c) construcţia căilor ferate, altele decât cele incluse în prima listă, a instalaţiilor de transbordare
intermodală şi a terminalelor intermodale;
d) construcţia aerodromurilor, altele decât cele incluse în prima listă;
e) construcţia drumurilor, porturilor şi instalaţiilor portuare, inclusiv a porturilor de pescuit, altele
decât cele incluse în prima listă;
f) construcţia căilor navigabile interioare, altele decât cele incluse în prima listă, lucrări de
canalizare şi lucrări împotriva inundaţiilor;
g) baraje şi alte instalaţii proiectate pentru reţinerea sau stocarea apei pe termen lung, altele decât
cele incluse în prima listă;
h) linii de tramvai, căi ferate subterane şi de suprafaţă, linii suspendate sau linii similare specifice,
utilizate exclusiv sau în principal pentru transportul de persoane;
i) instalaţii de conducte pentru gaze şi petrol, altele decât cele incluse în prima listă;
j) instalaţii de apeducte de lungime mare;
k) lucrări pentru combaterea eroziunii costiere şi lucrări maritime ce pot modifica profilul costier prin
construcţia, de exemplu, de diguri, chei, pontoane, debarcadere sau alte lucrări de apărare marină,
exclusiv întreţinerea şi reconstrucţia unor astfel de lucrări;
l) instalaţii de extracţie a apei subterane şi de reîncărcare artificială a rezervelor de apă subterană,
altele decât cele incluse în prima listă;
m) lucrări pentru transferul resurselor de apă între bazine hidrografice, altele decât cele incluse în
prima listă.
20
2.2.11. Alte proiecte:
a) piste permanente de curse şi testare a vehiculelor cu motor;
b) instalaţii pentru eliminarea deşeurilor, altele decât cele incluse în prima listă;
c) staţii pentru epurarea apelor uzate, altele decât cele incluse în prima listă;
d) amplasamente pentru depozitarea nămolurilor provenite de la staţiile de epurare;
e) depozite de fier vechi, de vehicule uzate, inclusiv deşeuri de vehicule;
f) bancuri de probă pentru motoare, turbine sau reactoare;
g) instalaţii pentru fabricarea fibrelor minerale artificiale;
h) instalaţii pentru recuperarea sau distrugerea substanţelor explozive;
i) centre de ecarisaj.
2.2.12. Turism şi recreere:
a) pârtii de schi, instalaţii schilift, telecabine şi amenajările aferente;
b) amenajări marine de agrement;
c) sate de vacanţă şi complexe hoteliere în afara zonelor urbane şi amenajările aferente;
d) campinguri permanente şi amplasamente pentru caravane;
e) parcuri tematice.
2.2.13. Modificări sau extinderi ale proiectelor existente, altele decât cele prevăzute la pct. 10
din prima listă, ale proiectelor prevăzute în prima listă sau în prezenta, deja autorizate, executate
sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative adverse asupra mediului
Proiectele prevăzute în prima listă, efectuate exclusiv sau în principal pentru dezvoltarea şi
testarea de metode sau produse noi şi care să nu fie utilizate pe o perioadă mai mare de 2 ani
[26].
2.3. CRITERII DE SELECŢIE PENTRU STABILIREA NECESITĂŢII EFECTUĂRII EVALUĂRII

IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
2.3.1. Caracteristicile proiectelor - la identificarea caracteristicilor proiectelor se iau în

considerare următoarele aspecte:
a) mărimea proiectului;
b) cumularea cu alte proiecte;
c) utilizarea resurselor naturale;
d) producţia de deşeuri;
e) emisiile poluante, inclusiv zgomotul şi alte surse de disconfort;
f) riscul de accident, ţinându-se seama în special de substanţele şi de tehnologiile utilizate.
2.3.2. Localizarea proiectelor - se ia în considerare sensibilitatea mediului în zona geografică
posibil afectată de proiect, avându-se în vedere în special:
1. Utilizarea existentă a terenului;
2. Relativa abundenţă a resurselor naturale din zonă, calitatea şi capacitatea regenerativă a
acestora;
3. Capacitatea de absorbţie a mediului, cu atenţie deosebită pentru:
a) zonele umede;
b) zonele costiere;
c) zonele montane şi cele împădurite;
d) parcurile şi rezervaţiile naturale;
e) ariile clasificate sau zonele protejate prin legislaţia în vigoare, cum sunt: zone de protecţie a
faunei piscicole, bazine piscicole naturale şi bazine piscicole amenajate etc.;
f) zonele de protecţie specială, mai ales cele desemnate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a
faunei sălbatice, sau zonele în care se efectuează determinări pentru includerea lor în zone
clasificate de ordonanţa de urgenţă menţionată anterior, zonele desemnate prin Legea nr. 5/2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate,
zonele de protecţie instituite conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi
completările ulterioare;
g) ariile în care standardele de calitate a mediului stabilite de legislaţie au fost deja depăşite;
h) ariile dens populate;
i) peisajele cu semnificaţie istorică, culturală şi arheologică.
21
2.3.3. Caracteristicile impactului potenţial - se iau în considerare efectele semnificative posibile
ale proiectelor, în raport cu criteriile stabilite la pct. 1 şi 2, cu accent deosebit pe:
a) extinderea impactului - aria geografică şi numărul persoanelor afectate;
b) natura transfrontieră a impactului;
c) mărimea şi complexitatea impactului;
d) probabilitatea impactului;
e) durata, frecvenţa şi reversibilitatea impactului. [26].
2.4. INFORMAŢII SOLICITATE TITULARULUI PROIECTULUI PENTRU PROIECTELE

SUPUSE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
2.4.1. Descrierea proiectului, incluzând, mai ales:

a) descrierea caracteristicilor fizice ale întregului proiect şi a cerinţelor de amenajare şi utilizare a
terenului în timpul fazelor de construcţie şi funcţionare;
b) descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de producţie, de exemplu natura şi
cantitatea materialelor utilizate;
c) estimarea, pe tipuri şi cantităţi, a deşeurilor preconizate şi a emisiilor (poluare în apă, aer şi sol,
zgomot, vibraţii, lumină, căldură, radiaţii etc.) rezultate din funcţionarea proiectului propus;
2.4.2. Rezumatul principalelor alternative studiate de titular şi indicarea principalelor motive
pentru alegerea finală, luând în considerare efectele asupra mediului;
2.4.3. Descrierea aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de proiectul
propus, în special a populaţiei, faunei, florei, solului, apei, aerului, factorilor climatici, bunurilor
materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural şi arheologic, peisajul şi interconexiunile dintre factorii de
mai sus;
2.4.4. Descrierea efectelor semnificative posibile ale proiectului (trebuie să acopere efectele
directe şi indirecte, secundare, cumulative, pe termen scurt, mediu şi lung, permanente şi
temporare, pozitive şi negative ale proiectului asupra mediului)propus asupra mediului, rezultând
din:
a) existenţa proiectului;
b) utilizarea resurselor naturale;
c) emisiile de poluanţi, zgomot şi alte surse de disconfort şi eliminarea deşeurilor; şi descrierea de
către titular a metodelor de prognoză utilizate în evaluarea efectelor asupra mediului;
2.4.5. Descrierea măsurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea şi, unde este posibil,
compensarea oricăror efecte semnificative adverse asupra mediului;
2.4.6. Un rezumat fără caracter tehnic al informaţiilor furnizate la punctele precedente;
2.4.7. Indicarea dificultăţilor (deficienţe tehnice sau lipsă de know-how) întâmpinate de
titularul proiectului în prezentarea informaţiei solicitate [26].
22
CAPITOLUL 3
CONŢINUTUL STUDIULUI DE IMPACT
Caracteristicile procedurii şi metodologiilor tehnice de evaluare depind de obiectivele şi

finalitatea evaluării, de domeniul de aplicare, de tipul proiectului supus evaluării, dar şi de cadrul
juridic şi administrativ care este valabil în diferite ţări.
Indiferent de aceşti factori, este posibilă întocmirea unei scheme de evaluare, care conţine
fazele fundamentale ce garantează respectarea principiilor pe care se bazează studiul de impact.
În cadrul acestei scheme procedurale generale, metodologia de evaluare se diferenţiază prin
tehnicile aplicate în dezvoltarea diferitelor faze.
În figura 3.1. este prezentată o schemă procedurală generală pentru procesul de evaluare.
Screening
Evaluare
preliminară
Scoping
Identificarea
impacturilor
Prognozarea Studiu de impact

impacturilor asupra mediului
Evaluarea
impacturilor
Prezentarea
studiului de impact
Revizuirea studiului
de impact
decizii politice
Decizia
proceduri tehnice
proceduri instituţionale Monitorizare şi

evaluare
Fig. 3.1. Schema procedurală generală pentru procesul de evaluare a impactului
Alt element esenţial al procedurii este participarea publicului, element ce nu poate fi

întotdeauna inclus într-o fază specifică temporală, întrucât acesta trebuie să se regăsească în
interiorul procesului de evaluare. Trebuie accentuat faptul că modul secvenţial de realizare a
diferitelor faze nu este unul rigid, ci răspunde mai degrabă exigenţelor care ţin de realizarea
sistematică a analizelor, de claritatea şi posibilitatea de reconstituire a raţionamentului de evaluare
şi de verificarea complexităţii gradului de încredere al rezultatelor. În orice caz, trebuie să se ţină
seama de faptul că procesul de evaluare a impactului trebuie să fie un proces interactiv, în care
fiecare etapă poate influenţa într-o anumită măsură dezvoltarea tuturor celorlalte etape [22].
Schema prezentată arată cum evaluarea impactului asupra mediului este în mod
substanţial o procedură tehnico-administrativă, constituită dintr-un complex de decizii politice,
proceduri instituţionale şi proceduri tehnice, care permit luarea unei decizii de acceptare sau
neacceptare a intervenţiei analizate din punct de vedere al mediului înconjurător.
23
În cadrul acestei proceduri, se înscrie studiul de impact, ce reprezintă documentul tehnico-
ştiinţific, realizat de iniţiatorul proiectului, care conţine ansamblul de studii şi cercetări sectoriale
realizate de experţi selectaţi de iniţiator, necesare la evaluarea de impact generat de construcţia şi
funcţionarea activităţilor proiectului.
Considerând la nivel de detaliu elementele care trebuie să constituie studiul de impact
asupra mediului, este posibilă identificarea următoarelor etape operative pentru elaborarea sa (fig.
3.2.):
1. Descrierea proiectului
2. Descrierea mediului înconjurător
3. Analize ale impacturilor
4. Analize ale alternativelor
5. Măsuri de compensare şi ameliorare
6. Monitorizare
7. Aspecte metodologice şi operative
Descrierea mediului Descrierea proiectului
Acţiunile proiectului
Identificarea impacturilor
Componente şi factori de
Factori de impact
mediu
Impacturi asupra mediului
Estimarea
impacturilor
Evaluarea
impacturilor
Monitorizare
şi evaluare
Fig. 3.2. Schema procedurală pentru redactarea studiului de evaluare a impactului
3.1. DESCRIEREA PROIECTULUI
Descrierea proiectului trebuie să cuprindă intervenţiile care se realizează, motivarea

acestora, amplasarea şi termenul de realizare. Documentaţia trebuie să clarifice motivele iniţiativei,
încadrarea ei în deciziile şi programele anterioare, utilităţile şi condiţiile de realizare, caracteristicile
tehnice ale proiectului (tipul intervenţiei, durata lucrărilor etc.).
În particular, studiul de impact trebuie să conţină:
1. O descriere a scopurilor şi obiectivelor proiectului;
2. Ilustrarea coerenţei lucrărilor şi intervenţiilor propuse cu:
- normele tehnice care reglementează realizarea proiectului;
- normativele de mediu;
24
- normele şi prescripţiile instrumentelor urbanistice, planuri naţionale şi planuri de sector
(transport, gestionarea resurselor, gestionarea deşeurilor etc.).;
- aspecte peisagistice, naturalistice, arhitectonice, arheologice, istorice şi culturale,
hidrogeologice, limite ale proprietăţii;
- condiţionările determinate de prezenţa zonelor naturale protejate sau a celor care cantonează
resurse strategice;
- condiţionările determinate de natura şi vocaţia teritoriului şi de exigenţele specifice de protecţie a
mediului.
3. Descrierea proiectului şi lucrărilor propuse, prin intermediul prezentării următoarei documentaţii:
- dimensiunile proiectului (suprafeţe şi volume, dimensiunile structurilor, debite, intrări – ieşiri,
capacitate, costuri, durată);
- programul de realizare, cuprinzând analizele de pregătire a amplasamentului, construcţia,
funcţionarea, demolarea, reabilitarea şi recuperarea;
- planuri preliminare, diagrame şi/sau hărţi;
- descrierea tehnicii alese, cu referire la cele mai bune tehnologii disponibile cu costuri rezonabile
şi la alte tehnici prevăzute pentru prevenirea emisiilor şi pentru reducerea utilizării resurselor
naturale, comparând tehnologia aleasă cu cea mai bună tehnologie disponibilă;
- descrierea naturii şi metodelor de producţie sau a altor tipuri de activităţi referitoare la faza de
funcţionare a proiectului;
- lista intervenţiilor conexe şi necesare pentru realizarea proiectului, sau care ar putea apărea ca o
consecinţă a proiectului (extragerea mineralelor, noi lucrări hidrice, producerea şi transportul
energiei, construcţii rutiere şi de locuinţe, dezvoltare economică);
4. O descriere a factorilor potenţiali de impact, care include:
- date referitoare la necesarul de materii prime, de apă şi de energie, precum şi la sursele
probabile, estimând potenţialul de regenerare a resurselor utilizate;
- date referitoare la producerea de deşeuri, de emisii atmosferice, de deversări hidrice, de
contaminări şi ocupare a solului, de subproduse, de emisii termice, de zgomot şi vibraţii, de radiaţii,
precum şi metodele propuse pentru eliminarea acestora;
- o descriere a căilor de acces şi evaluarea traficului generat de proiect;
- date referitoare la materialele periculoase utilizate, depozitate sau produse;
- definirea riscului de accidente (explozii, incendii, deversări majore de substanţe toxice, deversări
accidentale etc.);
- prognoza impactului generat de proiect asupra patrimoniului cultural şi istoric, ţinând cont de
destinaţia zonelor care pot fi afectate; [21]
3.2. DESCRIEREA MEDIULUI
Descrierea mediului are drept scop definirea caracteristicilor şi nivelelor de calitate

existente înainte de implementarea proiectului.
În acest scop, studiul de impact trebuie să conţină o descriere a mediului, care include:
1. Evidenţierea zonei de referinţă;
2. Descrierea stării iniţiale a componentelor ambientale, cu referire specială la populaţie, faună,
vegetaţie, sol şi subsol, apă, aer, factori climatici, patrimoniul arhitectonic şi arheologic şi alte
bunuri materiale, peisaj, aspecte socio-economice (sistemul igienico-sanitar, sistemul teritorial,
sistemul economic) şi interacţiunile dintre diferiţi factori;
3. Harta şi o scurtă descriere a amplasamentului şi a zonelor adiacente, care prezintă
caracteristicile fizice, naturale şi antropice, tipul terenului şi utilizarea acestora (cuprinzând zonele
sensibile, zonele rezidenţiale, şcolilor, zonele de agrement);
4. Evidenţierea zonelor şi elementelor importante din punct de vedere al conservării, peisagistic,
istoric, cultural sau agricol;
5. Date referitoare la hidrologie, cuprinzând şi apele freatice şi zonele supuse riscului aluvionar;
3.3. ANALIZE ALE IMPACTURILOR
Analizele impacturilor au scopul de identificare a impacturilor potenţiale critice generate de

proiect asupra mediului în fazele de analiză şi pregătire a amplasamentului, construcţie,
25
funcţionare şi întreţinere, dar şi demolarea şi reabilitarea amplasamentului, şi prognozarea şi
evaluarea efectelor prin metode adecvate de estimare şi evaluare.
În acest scop, studiul de impact trebuie să conţină:
1. Evidenţierea impacturilor potenţiale semnificative (înţelese ca efecte potenţiale ale acţiunilor
proiectului, care pot determina degradarea semnificativă a unor componente ambientale singulare
sau a sistemului ambiental în complexitatea sa), prin intermediul analizării interacţiunilor dintre
acţiunile proiectului şi componentele ambientale, cu referire specială la populaţie, faună, vegetaţie,
sol şi subsol, apă, aer, factori climatici, patrimoniul arhitectonic şi arheologic şi alte bunuri
materiale, peisaj, aspecte socio-economice (sistemul igienico-sanitar, sistemul teritorial, sistemul
economic) şi interacţiunile dintre diferiţi factori.
2. Estimarea şi evaluarea efectelor generate de impacturile potenţiale semnificative asupra
mediului, în special a impacturilor critice (înţelese ca impacturi negative sau pozitive, cu relevanţă
majoră asupra resurselor de calitate superioară, sau impacturile care reprezintă puncte principale
de conflict privind utilizarea resurselor ambientale), care cuprinde:
- descrierea componentelor ambientale supuse impactului în fazele de analiză şi pregătire a
amplasamentului, construcţie, funcţionare şi întreţinere, dar şi de reabilitare şi recuperare a zonei,
cu referire specială la populaţie, faună, vegetaţie, sol şi subsol, apă, aer, factori climatici,
patrimoniul arhitectonic şi arheologic şi alte bunuri materiale, peisaj, aspecte socio-economice
(sistemul igienico-sanitar, sistemul teritorial, sistemul economic) şi interacţiunile dintre diferiţi
factori.
- descrierea efectelor probabile relevante, pozitive şi negative, ale lucrărilor şi intervenţiilor
propuse asupra mediului, cauzate de:
a) realizarea proiectului;
b) utilizării resurselor naturale;
c) emisiilor de poluanţi, generării de substanţe nocive şi distrugerii deşeurilor;
d) accidentelor posibile;
e) acţiunilor cumulative a diferiţi factori;
şi menţionarea metodelor de prognoză utilizate pentru evidenţierea şi măsurarea efectelor
acestora asupra mediului;
- descrierea efectelor probabile, negative şi pozitive, asupra unor indicatori de sustenabilitate:
a) protecţia diversităţii biologice;
b) protecţia împotriva riscului de expunere la câmpuri electromagnetice;
c) diminuarea emisiilor de gaze de seră în atmosferă.
3. Analize cost – beneficiu ale lucrărilor sau intervenţiilor, care sunt considerate în această fază
lucrări publice sau lucrări cu finanţare publică.
3.4. ANALIZE ALE ALTERNATIVELOR
Analizele alternativelor au scopul de a identifica posibilele soluţii alternative şi de a

compara impacturile potenţiale cu cele generate de proiectul propus.
Reprezintă o fază fundamentală a studiului de impact, în măsura în care prezenţa
alternativelor este un element de bază în cadrul procesului de evaluare. Faza de identificare şi
descriere a alternativelor este, deci, esenţială pentru această procedură care trebuie să conţină:
1. Descrierea alternativelor luate în considerare, cu referire la:
– alternative strategice: constau în identificarea măsurilor de prevenire a cererii şi/sau în diferite
măsuri pentru realizarea aceluiaşi obiectiv;
– alternative de localizare: se pot defini pe baza cunoaşterii mediului înconjurător, a identificării
posibilităţilor de utilizare a solului şi a limitelor reprezentate de zonele critice şi sensibile;
– alternative de proces sau structurale: constau în examinarea diferitelor tehnologii şi procese şi de
materie primă utilizate, şi sunt definibile în special în faza de proiectare maxima sau executivă;
– alternative de compensare sau de ameliorare a efectelor negative: constau în măsuri de corecţie
pentru impacturile negative care nu pot fi eliminate, şi sunt definibile în special în faza de
proiectare maxima sau executivă
– alternativa zero: constă în nerealizarea proiectului şi se defineşte în faza studiului de fezabilitate.
2. Expunerea motivelor alegerii, cu referire la alternativele individuale, inclusiv alternativa zero.
26
Descrierea fiecărei alternative trebuie efectuată în mod analog descrierii proiectului şi
trebuie să prevadă identificarea, estimarea şi evaluarea impacturilor, care trebuie comparate cu cel
al proiectului supus evaluării.
3.5. MĂSURI DE COMPENSARE ŞI AMELIORARE
Măsurile de ameliorare sunt măsuri reducere sau eliminare a impacturilor prognozate, astfel
încât impactul global să fie menţinut sub limita de acceptabilitate din punct de vedere al mediului
înconjurător.
Studiul de impact trebuie să conţină descrierea şi cuantificarea măsurilor prevăzute pentru
reducerea, compensarea sau eliminarea eventualelor efecte negative asupra mediului, atât pe
parcursul realizării, cât şi în timpul funcţionării proiectului.
Considerând că orice proiect induce întotdeauna efecte negative, chiar dacă acceptabile,
ţinând seama de prescripţiile normative şi de tehnicile aplicate în domeniul naţional şi internaţional,
în cadrul studiului de evaluare a impactului trebuie evidenţiate măsurile adecvate de compensare,
ameliorare şi monitorizare pentru controlul şi gestionarea impacturilor prognozate.
Pentru aceasta nu există metode specifice. Măsurile de compensare trebuie să se refere în
mod direct la comunitatea care suferă impacturile de mediu ale proiectului, pentru a contrabalansa
efectele negative. Printre aceste măsuri se numără:
- transferuri monetare: compensări în bani din partea iniţiatorului proiectului către un subiect
afectat. Dacă cel afectat este sau persoană privată identificabilă, compensarea poate fi realizată
direct între investitor şi aceasta şi se consideră valabilă chiar dacă subiectul nu foloseşte banii
pentru remedierea pagubei. Dacă subiecţii afectaţi sunt greu de identificat, iar subiectul care
reclamă compensarea este administraţia publică, compensarea poate fi considerată corectă numai
dacă banii sunt folosiţi pentru realizarea intervenţiilor de ameliorare a mediului înconjurător;
- compensări echivalente: intervenţii, realizate direct de investitor sau pe cheltuiala acestuia,
pentru reducerea solicitărilor ambientale grave generate de proiect asupra mediului. De exemplu,
pentru compensarea unei poluări hidrice determinată de o deversare inevitabilă, poate fi instalată
prin grija investitorului o instalaţie de epurare pentru apele reziduale menajere;
- extinderea efectelor pozitive: este posibilă atunci când proiectul propus generează potenţiale
efecte pozitive. De exemplu, când intervenţia propusă poate crea locuri de muncă, dar pentru o
calificare absentă pe piaţa muncii locală, se pot organiza cursuri de formare pentru forţa de muncă
neocupată.
În ceea ce priveşte măsurile de ameliorare, acestea au obiectivul de reducere sau
eliminarea impacturilor negative prevăzute. Astfel de măsuri pot fi clasificate în patru categorii
fundamentale:
- ameliorări referitoare la amplasarea intervenţiei în proiect;
- ameliorări referitoare la alegerea schemei de proiect şi tehnologice de bază (alegerea
tehnologiei, modificări ale proceselor de construcţie sau de producţie etc.);
- ameliorări pentru reducerea interferenţelor nedorite (epuratoare pentru apele reziduale, instalaţii
de anihilare a poluanţilor în atmosferă, bariere anti-zgomot etc.);
- ameliorări referitoare la acţiuni ce pot fi întreprinse în faza de funcţionare (reducerea sau
suspendarea activităţilor instalaţiilor ce depăşesc anumite praguri de poluare etc.).
3.6. MONITORIZAREA
Monitorizarea impacturilor trebuie să garanteze verificarea, în diferite faze (construcţie,

funcţionare etc.) a parametrilor proiectului şi a perturbaţiilor ambientale (nivelurile emisiilor,
zgomote etc.), controlul efectelor în spaţiu şi în timp asupra componentelor mediului, dar şi
controlul eficacităţii măsurilor de ameliorare prevăzute.
Studiul de impact trebuie să conţină descrierea programelor de monitorizare asociate
proiectului pentru diferite tipuri de lucrări.
Activităţile de monitorizare pot fi clasificate după cum urmează:
- monitorizarea condiţiilor de bază: de realizat în faza de elaborare a proiectului, pentru
determinarea condiţiilor actuale de mediu;
- monitorizarea în faza de construcţie: de realizat în faza de construcţie, cu obiectivul de control a
efectelor asupra mediului ale activităţilor de şantier;
27
- monitorizarea în faza de funcţionare: de realizat în timpul întregii durate de viaţă a proiectului, cu
obiectivul atât de control a impacturilor exercitate de acesta asupra mediului (deversări, emisii,
producerea deşeuri, etc.), cât şi a stării componentelor ambientale;
- monitorizarea la închiderea proiectului: de realizat când proiectul se demolează sau îşi încetează
activitatea, cu obiectivul de control a eventualelor impacturi reziduale (de exemplu radiaţii) şi a
evoluţiei componentelor ambientale.
Măsurile de monitorizare adoptate pentru diferite scopuri mai sus amintite pot fi de diferite
naturi. Sistemul complex de monitorizare poate fi construit prin următoarele operaţii:
- coordonarea structurilor şi utilizarea datelor deja existente;
- proiectarea şi realizarea reţelelor specifice de monitorizare;
- organizarea de campanii periodice de colectare şi de actualizare a datelor;
- organizarea de campanii de măsurare ad hoc în funcţie de exigenţele specifice ce pot apare;
- instituirea de comisii de experţi pentru estimări de tip calitativ.
Identificarea componentelor ambientale care impun necesitatea de monitorizare derivă din
procesul de analiză a impacturilor, elaborat în cadrul studiului de impact.
Punctul de plecare pentru construirea unui sistem de monitorizare este reprezentat de
precedentele faze ale studiului de impact, ce au condus la identificarea impacturilor semnificative
şi, în consecinţă, a componentelor ambientale pentru care rezultă ca oportună dispunerea unor
sisteme adecvate de monitorizare.
Construirea sistemului de monitorizare impune identificarea, pentru fiecare componentă
ambientală ce suferă impacturi semnificative, a programelor de monitorizare de activat (sau de
utilizat, dacă acestea deja există), a elementelor de luat în considerare şi a metodelor de utilizat
pentru implementarea programelor de monitorizare, dar şi a procedurii pentru utilizarea rezultatelor
monitorizării în scopul controlului efectelor asupra componentelor ambientale şi al eficientizării
măsurilor de ameliorare prevăzute.
Sistemul de monitorizare poate utiliza informaţii deja existente sau colectate pentru alte
scopuri, sau poate defini date nedisponibile şi modalităţile de colectare.
Implementarea sistemului impune, înainte de toate, recunoaşterea informaţiilor, datelor şi
reţelelor de monitorizare deja existente pe teritoriul de examinat. Trebuie stipulate acorduri
specifice pentru achiziţionarea şi utilizarea datelor deja disponibile.
Identificând apoi eventualele lacune informative, este necesară proiectarea de reţele
specifice de monitorizare sau organizare a campaniilor de măsurare. Alegerea unuia sau altui
sistem de monitorizare depinde de semnificaţia şi magnitudinea impacturilor identificate, şi deci de
necesitatea majoră sau minoră de a avea un sistem de monitorizare continuă. Cu cât impactul este
mai semnificativ, sau cu cât efectele sale asupra mediului sunt mai dificil predictibile, cu atât este
mai necesară dispunerea unor reţele specifice de monitorizare.
Trebuie apoi să se ţină seama că există unele componente ambientale, şi în special cele
referitoare la sfera socială şi culturală, ce nu pot fi controlate prin cercetări de tip cantitativ, pentru
care trebuie să se recurgă la cercetări şi estimări de tip calitativ, prin intermediul instituirii de
comisii de experţi.
3.7. ASPECTE METODOLOGICE ŞI OPERATIVE
Studiul de impact mai trebuie să conţină:

1. Descrierea şi motivarea metodologiei de cercetare şi de evaluare utilizate;
2. Lista experţilor care au redactat studiul şi competenţele acestora;
3. Sumarul eventualelor dificultăţi (lacune tehnice sau lipsa de date) întâlnite în redactarea
studiului.
28
CAPITOLUL 4
TIPURI DE IMPACT ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU
4.1. AER
4.1.1. Efecte negative potenţiale

Producerea unei poluări atmosferice semnificative (pulberi etc.) în faza de şantier
Un şantier de mari dimensiuni presupune utilizarea unor utilaje grele, care produc gaze de
eşapament şi praf, care prin dispersie pot afecta populaţia, flora şi fauna din zonele adiacente.
Poluare atmosferică locală cu macropoluanţi emişi de surse punctiforme
Impacturi de acest tip sunt tipice pentru proiectele care prevăd utilizarea combustibililor
fosili, generând astfel macropoluanţi (NOx, CO etc.). De exemplu, sau centrală termoelectrică sau
fabrică de ciment generează emisii atmosferice care se depun în zonele adiacente; în cazul în care
concentraţiile la sol a poluanţilor sunt ridicate, se impune determinarea condiţiilor critice. Acestea
pot fi majore în cazul anumitor condiţii meteoclimatice (de exemplu, direcţia predominantă a
vântului, inversiuni termice, acalmii prelungite etc.).
Poluare atmosferică locală cu micropoluanţi emişi de surse punctiforme
Realizarea instalaţiilor cu anumite caracteristici (Ex. Un incinerator de deşeuri conţine
substanţe periculoase) reprezintă sau nu sursă potenţială de emisie a substanţelor periculoase, a
căror depunere poate afecta receptori sensibili din zonă. Pe lângă metalele grele (micropoluanţii
luaţi în considerare de obicei), ar putea fi necesară analizarea hidrocarburilor policiclice şi a
dioxinei.
Poluarea atmosferică transfrontalieră (Ex. Ploi acide)
Pe lângă implicaţiile la nivel local, emisiile semnificative de anumiţi poluanţi (în special
bioxidul de sulf şi oxizii de azot) pot contribui la acidificarea depunerilor atmosferice pe rază
extinsă; apare necesitatea unor analize specifice la evaluarea impactului instalaţiilor foarte mari.
Poluarea atmosferică cu substanţe periculoase provenite din surse difuze
Odată cu modificarea sistemului de utilizare a solului, ca urmare a implementării proiectului,
pot să apară variaţii în distribuţia producerii poluării atmosferice din surse difuze (agricultura
industrializată, trafic).
Poluarea atmosferică locală ca urmare a traficului generat de proiect
Gazele de eşapament emise de mijloacele auto care utilizează noua infrastructură stradală
generează poluare atmosferică la nivelul solului, care poate afecta receptorii sensibili (populaţia)
din zonele adiacente. Efectele acestui trafic pot fi şi pozitive, în special acolo unde există
congestionări majore ale traficului, întrucât potenţialul noii reţele rutiere poate contribui la
fluidizarea acestuia.
Mirosuri neplăcute
Un depozit controlat de deşeuri solide urbane (adesea şi de deşeuri industriale) presupune
vehicularea unor materiale care emană mirosuri neplăcute. Acestea reprezintă factori de impact cu
efecte grave asupra locuitorilor din zonă.
Aerosoli potenţial periculoşi
Anumite categorii de proiecte (cum ar fi instalaţiile de epurare a nămolurilor în aer liber) pun
în libertate aerosoli periculoşi, care se pot difuza în zonele adiacente. În cazul în care în apropiere
există aşezări omeneşti sau se desfăşoară activităţi recreative în aer liber, pot să apară riscuri
pentru sistemul igienico-sanitar.
Riscuri de accidente cu emisii de nori toxici
Anumite tipuri de instalaţii chimice pot prezenta riscuri de emisii de nori toxici, care
difuzează în mediul ambiant. În astfel de cazuri se impune nu numai respectarea normelor de
securitate, ci şi/sau caracterizare a sensibilităţii mediului potenţial implicat.
4.1.2. Efecte pozitive potenţiale

Reducerea poluării atmosferice locale actuale
Proiectul ar putea implica sau reducere a emisiilor actuale în zona sa de influenţă.
Introducerea unei instalaţii tehnologice (de exemplu, un crematoriu pentru distrugerea deşeurilor)
poate conduce la reducerea volumului de emisii a principalilor poluanţi comparativ cu situaţia
existentă, prin măsuri corespunzătoare de îmbunătăţire a calităţii locale a aerului.
29
Realizarea unui nou traseu rutier în zone cu trafic intens poate contribui la fluidizare a
acestuia, cu producerea unui volum minim de gaze de eşapament.
4.2. CLIMA

Modificări nedorite ale microclimei locale
Impacturi de acest tip se pot întâlni la proiectele care modifică bilanţul hidric sau distribuţia
vânturilor în anumite zone. Spre exemplu, inundarea golurilor remanente conduce la creşterea
umidităţii locale şi producerea de ceaţă în anumite condiţii, dependente de anotimpuri. Construirea
unor noi zone rezidenţiale sau a unor clădirii de mari dimensiuni poate provoca, în anumite situaţii,
modificări nedorite ale microclimei locale prin intermediul creşterii temperaturii medii, modificarea
direcţiei vânturilor, modificarea condiţiilor de umiditate. Eliminarea vegetaţiei arboricole poate fi, de
asemenea, o premiză pentru modificarea microclimei locale prin creşterea deplasărilor termice.
Riscuri legate de emisiile de vapori de apă
Impacturi de acest tip pot să apară în cazul instalaţiilor tehnologice de mari dimensiuni,
care prevăd răcirea cu apă (turnuri de răcire).
Emisiile de volume semnificative de vapori de apă pot fi cauza condensului şi producerii de
gheaţă pe străzile limitrofe în iernile foarte reci, cu posibile riscuri privind siguranţa vehiculelor.
Emisii de gaze cu efect de seră
Impacturi de acest tip sunt caracteristice tuturor proiectelor care prevăd, direct sau indirect,
consumuri ridicate de combustibili fosili.
Centrale termoelectrice, instalaţii industriale energofage etc., a căror funcţionare impune
utilizarea combustibililor fosili (metan, gaz natural, păcură etc.) produc, în funcţie de dimensiunile
lor, emisii de bioxid de carbon în atmosferă (principalul gaz cu efect de seră), constituind factori de
risc pentru modificările climatice globale.

Îmbunătăţirea microclimei locale
Efecte pozitive potenţiale pot fi generate, de exemplu, de un proiect care prevede
realizarea unor plantaţii de arbori, corespunzător zonelor construite. Astfel se poate reduce riscul
de eroziune şi sărăcire a solului.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de situaţia actuală
Realizarea instalaţiilor energetice care nu prevăd utilizarea combustibililor fosili (ex:
instalaţii de energie solară sau eoliană) contribuie, în funcţie de energie produsă, la reducerea
gazelor cu efect de seră. Efecte pozitive ar fi înlocuirea instalaţiilor vechi mai puţin eficiente cu alte
instalaţii cu randamente energetice superioare.
4.3. APE SUPERFICIALE

Devierea temporară a cursurilor de apă pentru amenajarea şantierelor
Şantierul poate prevedea devierea temporară a cursurilor de apă sau modificarea
semnificativă a albiei actuale. Acţiuni de acest tip pot fi cauza unor degradări semnificative ale
ecosistemelor acvatice, iar aceste implicaţii trebuie analizate.
Poluarea cursurilor de apă prin deversări
Dacă şantierul prevede lucrări directe în albiile cursurilor de apă, se pot accentua
turbiditatea apei în aval, cauzată de ridicarea în suspensie a sedimentelor. La rândul ei,
turbiditatea este cauza unor efecte nedorite asupra calităţii apei şi a mediului înconjurător din aval.
Activităţile de şantier generează şi ape uzate, care sunt deversate în cursurile de apă
naturale, iar dacă acestea nu sunt corect epurate pot polua corpurile hidrice vecine.
Consumuri nejustificate de apă
Un proiect poate influenţa mai mult sau mai puţin resursele hidrice pe un anumit teritoriu,
reducând disponibilitatea pentru alte utilizări. De exemplu, irigaţiile necesită debite importante care
ar fi necesare altor proiecte sau menţinerii vieţii acvatice. O instalaţie tehnologică mare
consumatoare de apă, cum sunt instalaţiile de răcire, poate determina sustrageri substanţiale ale
resurselor hidrice locale.
30
Devierea permanentă a cursurilor de apă şi impacturile acesteia
Proiectul poate implica modificări permanente ale cursului de apă sau a echilibrului
hidraulic (de exemplu, prin intermediul canalizărilor cu anumite trasee) al cursurilor de apă din
zonă. Astfel de acţiuni presupun o transformare a mediului acvatic actual, pentru care trebuie
evaluate impacturile.
Interferenţe permanente în albie a pilonilor sau a altor elemente introduse de proiect
Proiectul unei infrastructuri liniare poate prevedea traversarea cursurilor de apă, impunând
realizarea unor lucrări ce afectează albiile active sau malurile afectate de debitele pluviale (sau
inundaţii). Cazurile cele mai frecvente se referă la pilonii viaductelor sau a podurilor, când trebuie
evaluate atent implicaţiile nu numai hidraulice, dar şi din punct de vedere al mediului, care decurg
de aici.
Interferenţe negative cu sistemele actuale de distribuţie a apei
Proiectul unei infrastructuri liniare poate presupune traversarea unor cursuri de apă utilizate
în scopul irigării, producând asupra acestuia interferenţe mai mult sau mai puţin nedorite în ceea
ce priveşte funcţionalitatea şi calitatea mediului.
O consecinţă a coborârii albiei, determinată direct sau indirect de către proiect, este
întreruperea alimentării derivaţiilor hidrice de-a lungul cursului de apă, care la un moment dat se
pot regăsi deasupra nivelului apei.
Interferenţe negative ale proiectului pot să apară şi cu reţelele de apă (apeductele).
Poluarea permanentă a apelor superficiale prin deversări
Proiectele de diferite tipuri (instalaţii industriale, construcţii civile) prevăd deversări finale a
apelor uzate, capabile potenţial să polueze cursurile de apă receptoare. Pe lângă simpla verificare
a respectării normelor în vigoare privind calitatea apelor deversate, se impune verificarea imisiilor
care nu alterează semnificativ calitatea preexistentă a apei, în special acolo unde există norme
specifice de protejare.
Poluarea apelor superficiale prin scurgerea apelor meteorice pe terenuri poluate
Pe suprafeţele de teren pe care se vehiculează substanţe periculoase, pot să apară în timp
acumulări de astfel de substanţe, care pot fi antrenate de către apele pluviale şi ajung astfel în
apele de suprafaţă. Chiar dacă un astfel de risc nu poate fi cuantificat, trebuie verificate cel puţin
din punct de vedere calitativ existenţa şi diminuarea efectelor negative potenţiale.
Poluarea acută a apelor de suprafaţă prin deversări accidentale
Instalaţiile care deversează ape reziduale în receptori naturali, ape a căror calitate
corespund normelor în condiţii obişnuite, pot deveni sursă de poluare în cazul producerii unor
avarii. Problema apariţiei unor astfel de avarii trebuie analizată cu deosebită atenţie, mai ales în
cazul receptorilor foarte sensibili şi al zonelor cu particularităţi din punct de vedere al mediului.
Poluarea apelor cauzată de deversări accidentale a substanţelor periculoase
Proiectele care implică deplasarea mijloacelor de transport auto încărcate cu substanţe
periculoase pot genera riscuri mai mult sau mai puţin semnificative în zonele sensibile traversate.
În cazul răsturnării autovehiculelor, substanţele periculoase pot ajunge în sol sau în apele din
vecinătate, determinând efecte negative asupra componentelor ambientale afectate.

Reducerea consumurilor actuale de resurse hidrice
Realizarea unor proiecte care pot înlocui eficace instalaţii (sau elemente tehnologice ale
acestora) mari consumatoare de apă, poate avea efecte pozitive asupra mediului acvatic din zonă.
Reducerea poluării existente a apelor de suprafaţă
Realizarea unor proiecte care pot înlocui eficace instalaţii (sau elemente tehnologice ale
acestora) care generează poluarea apelor, poate avea efecte pozitive asupra mediului acvatic din
zonă.
4.4. APELE SUBTERANE

Interferenţe negative cu apele subterane în faza de şantier
Pot exista şantiere care impun realizarea unor lucrări subterane care afectează regimul
hidraulic al stratelor acvifere freatice. Implicaţiile acestui fapt asupra apelor subterane trebuie
analizate.
31
Reducerea resurselor de apă subterană
Un proiect poate necesita consumuri mari de resurse de apă subterană, reducând
disponibilitatea acesteia pentru alte utilizări sau pentru utilizări potenţiale. De exemplu, cultivarea
unor noi suprafeţe irigate prin intermediul puţurilor sau realizarea zonelor industriale mari
consumatoare de apă.
Acţiuni de acest tip sau altele care conduc la coborârea nivelului apelor subterane,
generează pe termen mediu şi lung probleme legate de sustenabilitate şi pot deveni cauze ale
fenomenelor de subsidenţă.
Consumuri nejustificate de resurse de apă subterană
Chiar şi în cazurile în care exploatarea apelor subterane nu conduce la înrăutăţirea calităţii
acestora, un proiect industrial care utilizează o tehnologie neadecvată poate consuma cantităţi
foarte mari de apă. Problema consumurilor nejustificate este şi mai gravă în condiţiile unor resurse
reduse, când cumularea acestor consumuri conduce la sărăcirea resurselor.
Interferenţe ale lucrărilor subterane ale proiectului cu stratul acvifer freatic
Dacă un proiect prevede realizarea unor lucrări subterane (fundaţii, conducte etc.), acestea
pot reprezenta bariere pentru curgerea subterană. Ca urmare, pot să apară modificări ale bilanţului
de apă subterană, cu efecte negative asupra alimentării stratelor acvifere freatice şi a
ecosistemelor implicate.
Poluarea stratului freatic prin infiltrarea substanţelor periculoase din depozite temporare de
materiale sau din depozite de deşeuri
Proiectele care prevăd amenajarea pe sol a depozitelor de substanţe periculoase (efectiv
sau potenţial), pot genera riscuri de poluare a apelor subterane prin infiltrarea acestor substanţe.
Spre exemplu, depozite sau alte instalaţii de incinerare a deşeurilor. Astfel de riscuri pot fi
prevenite prin diferite metode (prin folosirea foliilor impermeabile).
Poluarea apelor subterane prin infiltrarea substanţelor periculoase ca urmare a vehiculării
solurilor contaminate
Proiectele care prevăd vehicularea solurilor care au fost contaminate de proiecte anterior,
pot conduce la recircularea acestor substanţe periculoase. Riscuri de acest fel sunt frecvente în
zonele cu instalaţii industriale. Absenţa măsurilor de precauţie specifice, mai ales în cazul solurilor
permeabile, reprezintă o premisă pentru infiltrarea în subsol a substanţelor periculoase şi pentru
poluarea apelor subterane.
Poluarea apelor subterane cu substanţe de sinteză
Un proiect care prevede activităţi ce impun utilizarea substanţelor de sinteză (fertilizanţi şi
erbicide), poate fi cauză contaminării (în special cu nitraţi şi pesticide) a apelor subterane din zonă.
Exemple de acest tip sunt noile sisteme de irigaţie ca urmare a construcţiei unui dig, cultivarea
unor zone de luncă etc.

Reducerea prelevărilor de apă subterană
Realizarea unor lucrări care pot înlocui eficient instalaţii (sau elemente tehnologice ale
acestora) care impun extragerea apei freatice, determină sau reducere a presiunii asupra
resurselor de apă subterană.
Utilizarea complexă şi raţională a resurselor de apă
Anumite proiecte pot favoriza utilizarea complexă şi mai raţională a resurselor de apă
subterană, prin recircuitarea apelor uzate.
Reducerea nivelului sau riscurilor de infiltrare a substanţelor periculoase în apele subterane
Proiectele care implică asanarea depozitelor de deşeuri sau a solurilor contaminate în zona
de acţiune şi în zonele limitrofe, contribuie la reducerea poluării apelor subterane.
4.5. SOL, SUBSOL, SISTEM HIDROGEOMORFOLOGIC

Creşterea riscului hidrogeologic prin degradarea (directă sau indirectă) echilibrului
hidraulic al cursurilor de apă
Reducerea secţiunii de curgere a cursurilor de apă măreşte riscul de producere a
inundaţiilor. Degradarea directă sau indirectă a albiilor poate determina în anumite cazuri procese
de eroziune suplimentară, care conduc la producerea unor pagube materiale.
32
În cazul proiectelor de acest tip, se impun proiecte specifice de protecţie a regimului
hidraulic şi a cursurilor de apă. De exemplu, proiectele de infrastructuri liniare care traversează
cursurile de apă sau proiectele care redefinesc utilizarea solului din vecinătatea cursurilor de apă.
Proiectele care prevăd excavaţii în albie pot conduce la deranjarea echilibrului cursului de apă,
generând procese de eroziune şi coborârea cotei albie atât în aval, cât şi în amonte.
Probleme de securitate pentru locuitorii din zonele afectate ca urmare a creşterii riscului de
alunecare
Realizarea unei infrastructuri liniare care traversează un versant instabil poate crea
premizele declanşării unor alunecări locale, care afectează în diferite măsuri obiective sociale
şi/sau industriale amplasate în aval.
Eroziune indirectă a zonelor litorale ca urmare a reducerii transportului solid al cursurilor
de apă
Realizarea de-a lungul cursurilor de apă a unor lucrări (cum sunt digurile), care reduc
transportul solid, reprezintă premize de producere a fenomenului de eroziune succesivă a zonelor
litorale.
Eroziunile indirecte pot fi şi consecinţe ale unor erori de proiectare a lucrărilor costiere
(diguri, baraje, scurgeri artificiale etc.).
Consumuri nejustificate de sol fertil
Un proiect care presupune executarea unor noi lucrări conduce, de regulă, la pierderi de
sol. Aceste pierderi trebuie evaluate în funcţie de fertilitatea solului şi de rolul acestuia în absorbţia
apelor meteorice.
Consumuri nejustificate de resurse ale subsolului (substanţe minerale utile, roci utile)
Realizarea unor proiecte de anumite dimensiuni poate genera cantităţi mari de materiale de
construcţie pentru realizarea fundaţiilor, cimentului, betonului. Supradimensionarea proiectului
poate conduce la un consum iraţional de resurse ale subsolului, necesitând cariere de mari
dimensiuni, nejustificate, cu distrugerea pe suprafeţe mari a solului fertil.
Alterarea echilibrului solului
Un proiect care prevede noi zone industriale poate prevedea sistematizări sau modificări
ale modalităţilor de gestionare a teritoriului. Astfel de acţiuni pot modifica semnificativ echilibrul
solului, cu efecte ambientale negative, cum ar fi reducerea biodiversităţii.
Riscul de subsidenţă
Unele categorii de proiecte generează riscul de producere a fenomenului de subsidenţă
locală sau de tasare a suprafeţei terenului (sau a fundului mărilor) în zonele adiacente. Astfel de
intervenţii sunt cele legate de exploatarea hidrocarburilor, exploatarea în subteran a substanţelor
minerale utile, lucrări de asecare a formaţiunilor acvifere, irigarea îndelungată a culturilor cu apă
subterană.
Utilizarea nejustificată a solului pentru distrugerea deşeurilor
Realizarea unor construcţii civile de mari dimensiuni poate conduce la producerea unor
cantităţi mai mici sau mai mari de materiale (cum ar fi resturile de materiale explozive rămase în
urma împuşcărilor), care impun o distrugere specifică ce trebuie să ţină cont de legislaţia în
vigoare. Dacă nu sunt realizate corespunzător, astfel de acţiuni pot genera degradarea solului în
zona de acţiune a proiectului şi în zonele adiacente.
Poluarea solului de către depozite de materiale care conţin substanţe periculoase
Proiectele care prevăd depozitarea pe sol a substanţelor potenţial periculoase, generează
riscul de contaminare a solului şi, ca urmare, şi a apelor subterane. Anumite substanţe se pot
impregna în solul superficial, pe care-l contaminează mai mult sau mai puţin semnificativ, temporar
sau permanent, conducând la o serie întreagă de probleme succesive de bonificare.

Reducerea riscului de dezechilibru hidrogeologic existent ca urmare a diferitelor acţiuni
legate de proiect
Realizarea proiectului ar putea reprezenta o soluţie pentru rezolvarea problemelor legate
de dezechilibrele hidrogeologice existente. De exemplu, proiectul poate prevedea diferite lucrări de
consolidare a versanţilor cu risc de alunecare sau măsuri de combatere a eroziunii.
33
Recuperarea solului fertil
Proiectul poate permite recuperarea solului fertil, prin eliminarea suprafeţelor impermeabile
existente, care nu sunt strict necesare. Astfel de acţiuni pot reprezenta şi obiectul măsurilor de
compensare specifice.
Eliminarea sau reducerea zonelor cu soluri contaminate
Sistematizarea suprafeţelor aferente proiectului reprezintă o bună ocazie pentru eliminarea
sau punerea în siguranţă a suprafeţelor pe care se află soluri contaminate. Astfel de acţiuni pot
reprezenta şi obiectul măsurilor de compensare specifice.
4.6. ZGOMOT

Impacturi în faza de construcţie
Funcţionarea unui şantier de construcţii, în care se utilizează instrumente de perforare şi
utilaje de transport grele, conduce la generarea unui impact semnificativ al zgomotului asupra
receptorilor sensibili aflaţi în apropiere (locuitori sau zone în care se află o faună sensibilă).
Impacturi directe ale zgomotului asupra receptorilor sensibili în faza de funcţionare a
elementelor tehnologice (turbine etc.)
Anumite tipuri de proiecte (instalaţii industriale, construcţii civile) prevăd elemente
tehnologice (turbine, compresoare etc.), care constituie surse potenţiale de poluare sonoră.
Trebuie verificate noile emisii sonore şi măsura în care acestea generează impact asupra calităţii
receptorilor sensibili din vecinătate, sensibilitatea acestora fiind definită în primă instanţă prin
intermediul unor standarde specifice.
Impacturi în faza de funcţionare generate de trafic
Mijloacele de transport care utilizează noile infrastructuri rutiere prevăzute de proiect pot
genera poluare sonoră, care afectează receptorii sensibili (locuitorii) din zonele învecinate. Aceste
impacturi depind de volumul traficului generat, de regulă, de mijloacele de transport grele.

Reducerea nivelului actual de zgomot
Activităţile unui proiect pot reprezenta ocazii pentru rezolvarea unor probleme existente
legate de producerea zgomotelor, printr-o serie de măsuri de ameliorare sau de compensare.
4.7. VIBRAŢII

Afectarea clădirilor şi/sau infrastructurilor de către transmiterea vibraţiilor în faza de şantier
Existenţa unui şantier în care circulă mijloace de transport de mare tonaj contribuie la
perturbări sau riscuri de transmitere a vibraţiilor asupra receptorilor sensibili (locuitori, clădiri,
monumente etc.) amplasaţi în apropiere.
Transmiterea prin intermediul solului a undelor de presiune cu efecte potenţial negative
poate apărea şi în cazul lucrărilor de demolare sau derocare cu explozivi.
Afectarea clădirilor şi/sau infrastructurilor de către transmiterea vibraţiilor în faza de
funcţionare
Anumite categorii de proiecte (instalaţii industriale, construcţii civile) prevăd elemente
tehnologice care pot constitui surse de vibraţii pentru receptorii sensibili (clădiri, lucrări de interes
istoric etc.) amplasaţi în apropiere.
De asemenea, mijloacele de transport grele (sau garniturile de tren) utilizate în realizarea
proiectului pot produce vibraţii care afectează receptorii sensibili (poduri, locuitori din zonele
adiacente etc.). Astfel de impacturi depind de volumul şi natura traficului generat de proiect.

Reducerea nivelului actual de vibraţii
Activităţile unui proiect pot reprezenta ocazii pentru rezolvarea unor probleme existente
legate de producerea zgomotelor, printr-o serie de măsuri de ameliorare sau de compensare.
34
4.8. RADIAŢII NEIONIZANTE

Introducerea unor surse noi de radiaţii electromagnetice
Proiectul poate presupune o serie de lucrări conexe care introduc noi surse de radiaţii
electromagnetice (linii electrice, receptori pentru telefonie etc.). Chiar dacă aceasta nu reprezintă
un obiect specific al procedurii de evaluare a impactului, trebuie specificate implicaţiile unor astfel
de lucrări asupra mediului.
Modificarea distribuţiei actuale a surselor de unde electromagnetice
Proiectele care implică mutarea liniilor electrice existente pot genera modificări ale
distribuţiei relative ale undelor electromagnetice în zona interesată. Este necesară evaluarea la cel
puţin un prim nivel calitativ a posibilităţii de apariţie a riscurilor faţă de situaţia actuală.
Iluminarea nocturnă a zonelor sensibile
Realizarea unei noi infrastructuri stradale poate prevedea iluminarea nocturnă a unei zone
sensibile, ceea ce ar putea genera impacturi negative asupra speciilor animale nocturne.

Reducerea nivelului electromagnetic în zonele adiacente
Activităţile proiectului ar putea determina o reducere a poluării electromagnetice actuale,
prin intermediul eliminării surselor existente.
4.9. RADIAŢII IONIZANTE

Activităţi sau instalaţii tehnologice legate de utilizarea energiei nucleare, cu riscuri posibile
de emisii de substanţe radioactive
Proiectele legate de industria nucleară sau de dezafectarea centralelor nucleare pot
constitui, în orice moment al ciclului de funcţionare, surse de emisii de substanţe radioactive, cu
consecinţe directe asupra mediului şi în special asupra sănătăţii umane.
Activităţi care presupun manipularea şi utilizarea substanţelor radioactive
Activităţile proiectului pot prevedea acţiuni care implică utilizarea de substanţe radioactive
fie ca reactivi în laborator, fie ca materiale ce sunt manipulate. Astfel de acţiuni trebuie identificate
şi trebuie luate toate măsurile de siguranţă necesare.

Reducerea nivelului actual de risc prin reducerea sau eliminarea surselor de radiaţii
ionizante existente
Pot exista proiecte care prevăd activităţi ce reprezintă soluţii pentru problemele existente
legate de sursele de radiaţii ionizante existente, prin crearea unor condiţii de siguranţă superioare
celor existente.
4.10. FLORA ŞI VEGETAŢIA

Eliminarea directă a vegetaţiei naturale de interes naturalistic şi ştiinţific
Realizarea unor noi intervenţii în zona proiectului pot genera, în faza de şantier, eliminarea
sau degradarea vegetaţiei existente. Gravitatea impactului depinde de nivelul de interes
naturalistic, ştiinţific sau teritorial. Pot fi specificate elemente referitoare la flora locală de interes
naturalistic, cu degradarea biodiversităţii sectorului vegetal. Ocuparea permanentă a solului de
către proiect poate genera distrugerea definitivă a vegetaţiei de interes naturalistic şi ştiinţific.
Eliminarea şi/sau degradarea patrimoniului silvic existent
O atenţie deosebită, ca urmare a implicaţiilor nu numai naturalistice, dar şi peisagistice,
hidrogeologice, economice, trebuie acordată eliminării exemplarelor de arbori, care în multe cazuri
pot avea valori individuale ridicate (cum ar fi arbori monumentali sau bătrâni).
35
Degradarea (sau riscul de degradare) vegetaţiei în faza de funcţionare prin aportul de
substanţe poluante
În timpul funcţionării proiectului pot să apară condiţii de degradare a vegetaţiei
înconjurătoare ca urmare a poluării generate de diferite activităţi. Degradarea vegetaţiei naturale şi
cultivate pot apărea ca efect a ploilor acide sau a căderii pe sol a substanţelor poluante prezente în
fumul emis de marile instalaţii industriale; în cazul pistelor de schi, de exemplu, care necesită
acoperire cu zăpadă artificială, utilizarea aditivilor chimici pot reprezenta surse de risc.
Degradarea (sau riscul de degradare) vegetaţiei în faza de construcţie prin taluzare şi
compactare
Proiectul poate implica afluxuri semnificative (de exemplu, turistice) în zonele sensibile din
punct de vedere botanic, cu impacturi negative privind compactarea solului. De asemenea, trebuie
evaluată şi eventualitatea că proiectul presupune şi traficul unor mijloace de transport, care pot
degrada vegetaţia spontană de interes. Şi în cazul pistelor de schi sau instalaţiilor similare, trebuie
analizate impacturile caracteristice şi, în cazul realizării proiectului, prevăzute toate ameliorările
necesare.
Degradare (sau risc de degradare) a vegetaţiei în faza de funcţionare datorită alterării
bilanţului hidric
Proiectul poate presupune o alterare a bilanţului hidric actual (de exemplu variaţia nivelului
hidrostatic sau degradarea zonelor umede) în zone cu vegetaţie de interes. Astfel de degradări pot
reprezenta premize pentru transformări negative în actuala structură a vegetaţiei.
Crearea condiţiilor de introducere a speciilor vegetale infestante în ecosisteme
Crearea unor noi deschideri în interiorul zonelor împădurite continue poate implica riscul de
răspândire a speciilor infestante. Trebuie evaluată această eventualitate de la caz la caz, cel puţin
în termeni calitativi.
Degradarea (sau riscul de degradare) activităţilor agro-forestale
Impacturile negative asupra vegetaţiei pot fi reprezentate de pagube pentru activităţile
economice de tipul agriculturii şi silviculturii. Este necesar ca studiul de impact ambiental să
identifice toate elementele cauzale de referinţă.
Inducerea de bioacumulări potenţiale de poluanţi în vegetaţie şi de fungi inseraţi în lanţul
alimentar uman

Creşterea vegetaţiei arboricole paranaturale în zonele antropizate
Unele proiecte pot prevedea, când este posibil, introducerea unei vegetaţii arboricole
paranaturale. Astfel de acţiuni au o relevanţă considerabilă în zone deja antropizate şi
compromise, unde se pot reintroduce elemente de calitate ambientală asemănătoare reţelei
ecologice din zonele adiacente.
Adăugarea de elemente de interes botanic în teritoriul adiacent prin acţiuni conexe ale
proiectului
Realizarea proiectului poate fi o oportunitate pentru introducerea de noi elemente de specii
de interes botanic în teritoriul adiacent, cum ar fi plantările de specii de interes floristic. Astfel de
acţiuni pot apărea atât în faza de reconstrucţie ecologică a terenului afectat de proiect, cât şi prin
intervenţii de compensare.
4.11. FAUNA

Afectarea faunei în faza de şantier
Activităţile de şantier (excavaţii, trafic de mijloace auto grele) pot afecta speciile sensibile
prezente în zonele de acţiune ale proiectului. Problema poate fi semnificativă în cazurile proiectelor
care presupun transformări mai mult sau mai puţin semnificative ale teritoriului (mari infrastructuri).
Distrugerea sau alterarea habitatelor
Realizarea unor lucrări de teren în zona şantierului modifică echilibrul solului şi, ca urmare,
alterează habitatul respectiv, precum şi pe cele adiacente. Este necesară evaluarea importanţei
acestor habitate pentru speciile faunistice de interes naturalistic, ştiinţific şi economic şi a efectelor
produse asupra acestora.
36
Afectarea faunei în faza de funcţionare
Afectarea faunei în zona de acţiune a proiectului se referă la uciderea animalelor de către
mijloacele de transport, moartea păsărilor care vin în contact cu liniile de înaltă tensiune,
îndepărtarea speciilor sensibile provocată de prezenţa oamenilor şi utilajelor etc.
Întreruperea traseelor speciilor sensibile (spre zonele de reproducere sau de hrănire)
Noile proiecte (în special infrastructurile de transport, dar nu numai) pot reprezenta bariere
pentru animalele care se deplasează spre locurile de interes ale speciei respective. Pot fi astfel
întrerupte căile de deplasare spre zonele de reproducere, traseele de migrare, căile spre zonele de
hrănire sau refugiu.
Riscul de ucidere a animalelor sălbatice de către traficul determinat de proiect
Noile trasee stradale implică riscuri de accidentare mortală de către autovehicule a
animalelor care le traversează. Se impune evaluarea preventivă a acestor riscuri şi prevederea
unor măsuri de ameliorare.
Riscuri pentru ornitofaună produse de linii electrice sau alte elemente aeriene ale
proiectului
Prezenţa liniilor electrice sau a altor elemente aeriene poate implica riscuri pentru
acvifaună, care trebuie evaluate în zonele sensibile sau în vecinătatea acestora.
Degradarea (sau risc de degradare) patrimoniului ihtic
Proiectele care implică degradări calitative şi cantitative în corpurile hidrice, unde se
desfăşoară activităţi de pescuit comercial sau sportiv, pot afecta aceste activităţi. Exemple pot fi
intervenţiile care generează deversări lichide cu anumite categorii de poluanţi (amoniac, materii
solide în suspensie etc.), sau care implică reduceri spaţio-temporale ale habitatului acvatic (diguri,
derivaţii etc.).
Degradarea (sau risc de degradare) patrimoniului faunistic (vânătoare)
Impacturi negative asupra speciilor animale sălbatice pot implica o degradare (sau un risc
relativ), activităţile de vânătoare (unde este permisă) şi capturarea locală a animalelor mici (melci,
broaşte) semnificative pentru tradiţiile alimentare locale.
Crearea de premize pentru introducerea speciilor animale potenţial periculoase
Lucrările din zonele cu trafic de mărfuri semnificative (ex. produse alimentare) provenite din
zone îndepărtate (ex. porturi, aeroporturi, interporturi), pot constitui surse de risc pentru
introducerea de specii animale potenţial periculoase pentru agricultură, sau periculoase pentru
sănătatea umană, sau în stare de a altera biocenozele existente.
Inducerea de bioacumulări potenţiale în lanţurile alimentare prezente în mediul de interes
pentru alimentarea umană
Inducerea de bioacumulări potenţiale în lanţurile alimentare şi inducerea de factori de risc
pentru speciile animale
În cazul în care proiectul presupune manipularea unor substanţe periculoase care se pot
bioacumula pot crea, dacă nu sunt identificate şi controlate preventiv, drumuri critice asupra
lanţurilor alimentare, afectând speciile animale sensibile (muşte, cetacee, răpitoare etc.).

Ameliorarea indirectă a situaţiei faunistice actuale prin crearea de noi habitate funcţionale
Realizarea proiectului poate fi o ocazie pentru introducerea noi elemente de interes
faunistic în teritoriul adiacent. Astfel de acţiuni pot apărea fie prin reconstruirea copertei de sol din
zonele de relevanţă directă a proiectului, fie prin intervenţii de compensare care constau în crearea
de noi habitate de interes pentru faună.
Ameliorarea directă a situaţiei faunistice actuale prin acţiuni directe de reintroducere
Introducerea de noi elemente de interes faunistic poate fi de tip direct, prin reintroducerea
de exemplare ce pot reconstitui populaţii locale dispărute din cauza activităţilor antropice
4.12. ECOSISTEME

Degradarea spaţială a ecomozaicului existent şi pierderea funcţionalităţii ecosistemelor
complexe
Modificarea structurii ecomozaicului existent poate fi determinată de numeroase acţiuni ale
proiectului, printre care tăierea vegetaţiei existente, transformarea structurii ecomozaicurilor
37
existente poate fi determinată de multiple acţiuni ale proiectului, cum sunt tăierea vegetaţiei
existente, transformarea sistemului de soluri, modificările liniilor de scurgere a apelor superficiale,
modificările regimului hidric din zonele umede etc.
Pot apărea pierderi mai mult sau mai puţin semnificative de funcţionalitate a ecosistemelor
prezente. Ţinând seama că unele funcţiuni ecosistemice sunt de direct interes şi pentru prezenţa
umană (ex. procese de autoepurare, ameliorări de microclimă etc.), impacturi de acest tip pot fi
considerate şi în zone antropizate.
Degradarea nivelului şi/sau a calităţii biodiversităţii existente
Impacturile asupra florei şi faunei şi, în general, asupra sistemului structural şi funcţional al
ecosistemelor implicate, pot determina modificarea cadrului biodiversităţii prezente (la nivel
regional sau local), factor ce are o importanţă majoră pentru dezvoltarea durabilă.
Pierderea mediului natural în zonele afectate
Consumul de zone naturale existente, cu o sărăcire progresivă a componentelor naturale
ale biosferei, constituie în fiecare caz un impact ce trebuie evitat sau măcar limitat în măsura în
care este posibil. Impacturi de acest tip pot fi considerate fie în zone naturale, fie în zone puternic
antropizate, unde potenţialul naturalistic rezidual este modest şi de proastă calitate.
Fragmentarea continuităţii ecologice în teritoriul afectat
Un tip de modificare structurală a ecosistemelor terestre, căreia trebuie să i se acorde o
atenţie deosebită, este fragmentarea continuităţii ecologice. De exemplu, infrastructurile liniare
(inclusiv cele canalizate) pot produce întreruperea sistemului de habitat al speciilor cu capacitate
difuzivă, determinând dispariţia de animale şi favorizând procese locale de extincţie şi prin
reducerea critică a habitatului util pentru populaţii singulare.
Impacturi negative asupra ecosistemelor acvatice prin nerespectarea debitului minim vital
Derivaţiile hidrice sau acumulările realizate pe cursurile de apă influenţează regimul
debitelor, reducând disponibilitatea pentru viaţa acvatică.
Întreruperi ale continuităţii ecologice în ecosisteme de apă curgătoare
Realizarea de traverse sau reţele de înălţime mare poate implica întreruperea posibilităţii
de deplasare în amonte pentru fauna acvatică, printre care specii ihtiche care trebuie să urce pe
cursul râurilor în anumite faze ale ciclului lor vital.
Eutrofizarea ecosistemelor lacustre, lagunare sau marine
Noile acumulări de apă prevăzute de lucrările proiectului (ex. diguri) alimentate de ape cu
încărcări ridicate de nutrienţi (în special fosfor şi azot) pot deveni ecosisteme acvatice mai mult sau
mai puţin eutrofizate, cu impacturi de ordin ecologic şi productiv.
Riscuri de eutrofizare sunt posibile în cadrul proiectelor care presupun deversări de ape
care conţin substanţe cu nutrienţi (noi canalizări civile, instalaţii zootehnice etc.) în unităţi lacustre,
lagunare, marine.

Crearea, prin intervenţii de ameliorare sau de compensare, de noi elemente cu funcţiuni de
reechilibrare a ecosistemelor în zonele critice prezente
Realizarea unui proiect poate fi o ocazie pentru introducerea de noi elemente relevante
pentru funcţionalitatea ecomozaicurilor adiacente. Astfel de acţiuni pot apărea prin reconstituirea
copertei de sol a zonelor din aria directă de acţiune a proiectului, prevăzând intervenţii de
ameliorare ambientală în zonele proiectului sau în zonele externe.
4.13. SĂNĂTATE

Inducerea de drumuri critice implicând deşeuri şi, în general, substanţe periculoase şi puţin
controlabile
Dacă proiectul comportă producerea de deşeuri, carenţele privind regulile de tratare şi
distrugere pot genera creşterea riscurilor pentru sănătatea teritoriului implicat.
Impacturi de acest tip sunt potenţial întâlnite în cazurile în care proiectul implică imisii în
teritoriu de deşeuri în condiţii de control insuficiente (de exemplu favorizând crearea de depozite
abuzive). Alte cazuri de acest tip pot privi proiectele care prevăd deplasări de teren în zone efectiv
sau potenţial contaminate.
38
Riscuri asupra sănătăţii prin contact potenţial cu substanţe periculoase prezente în sol
Prezenţa de substanţe poluante în sol poate crea condiţii de pericol pentru sănătatea
persoanelor care utilizează terenurile pentru diferite activităţi (de exemplu recreative). Un anumit
proiect poate implică deplasarea solurilor contaminate, şi provocarea condiţiilor de pericol indicate.
Inducerea de bioacumulări potenţiale în lanţurile alimentare de interes uman (miere, lapte,
ciuperci etc.)
În cazul în care proiectul presupune deplasarea de substanţe periculoase, capabile de
bioacumulare, se pot crea, dacă nu sunt identificate şi controlate preventiv, căi critice care
afectează elemente de lanţuri alimentare, implicând populaţii umane (ex. miere, lapte, carne,
ciuperci, melci).
Riscuri igienico-sanitare legate de contactul cu ape poluate
Proiectele care presupun dirijarea în apele superficiale a deversărilor civile parţial sau
incomplet epurate pot crea condiţii de poluare microbiologică care, atunci când oamenii vin în
contact cu această apă (litorale marine, râuri utilizate în scop recreativ, ape de irigaţie), constituie o
premiză pentru posibile infecţii.
Riscuri de apariţie a căilor critice pentru sănătatea umană şi mediul biotic în general, legate
de emisiile accidentale substanţe periculoase din mijloacele auto
Răsturnările posibile ale autovehiculelor care transportă substanţe periculoase pot implica,
în zonele sensibile, riscuri ambientale mai mult sau mai puţin semnificative. Astfel de substanţe pot
ajunge în sol sau în apele adiacente. Acest aspect trebuie luat în considerare, cel puţin în termeni
de comparaţie calitativă cu situaţia actuală.
Inducerea de probleme de securitate în cazul surpărilor sau cedării lucrărilor realizate
Surparea unui dig poate fi cauza unui transport catastrofic de viituri de apă în aval, cu
distrugerea de bunuri şi probabil pierderi de vieţi omeneşti.
Realizarea unei galerii (tunel) stradale sau feroviare poate constitui un factor de risc pentru
clădirile din imediata apropiere.
Inducerea de probleme de securitate pentru pistele de biciclete din zonele afectate de
proiect
Realizarea proiectului poate prevedea realizarea sau ajustarea de piste de biciclete de-a
lungul traseelor deja utilizate în acest scop, pentru reducerea riscurilor.
Inducerea de probleme de securitate pentru utilizatorii viitori ai teritoriului afectat din cauza
variantelor tehnice ce pot produce riscuri tehnologice (explozii, nori toxici etc.)
Instalaţiile tehnologice care nu sunt prevăzute cu dispozitive adecvate de securitate pot
constitui surse de riscuri de explozii, nori toxici şi alte evenimente accidentale, care pot afecta
securitatea nu numai a persoanelor prezente în zonă, ci şi a celor din vecinătatea instalaţiilor.
Disconfort emotiv generate de condiţii refuzate de sensibilitatea comunităţii
Proiectele recunoscute ca sigure şi acceptabile pe plan strict tehnic pot provoca preocupări
consistente ale populaţiei locale afectate, diminuând sensibil calitatea vieţii. Situaţii de acest tip se
creează mai uşor pentru acele tipologii de lucrări (de exemplu instalaţii de tratare a deşeurilor),
cărora li se asociază un grad de pericol intrinsec ridicat şi a căror realizare este văzută şi ca o
cauză a înrăutăţirii imaginii externe a comunităţii implicate.

Ameliorarea, prin intervenţii de ameliorare sau de compensare, a condiţiilor de sănătate şi
securitate a populaţiei implicate
Realizarea de un proiect poate fi o ocazie pentru introducerea unor acţiuni de ameliorare
sau de compensare a condiţiilor de sănătate şi securitate a populaţiei implicate. De exemplu,
bonificarea depozitelor abuzive prezente în zona adiacentă, oferta de elemente care să favorizeze
colectarea diferenţiată a deşeurilor, realizarea de noi piste pentru biciclişti etc.
4.14. PEISAJ

Alterarea peisajelor valoroase
Realizarea oricărui proiect nou dintre cele supuse studiului de impact implică o modificare a
sistemului peisagistic anterior. Impacturi negative apar în cazurile de transformare a peisajelor
39
valoroase din punct de vedere estetic sau istoric şi cultural, sau care sunt o expresie a unităţii om -
natură.
Impacturi negative pot fi recunoscute şi în cazurile de banalizare ulterioară şi degradare
activă sub profilul formal al peisajului existent, adică fără valenţe peisagistice specifice.
Introducerea în peisajul vizibil de noi elemente potenţial negative pentru percepţia estetică
Proiectul poate implica elemente constructive (clădiri dezordonate, coşuri, viaducte, poduri
etc.) ce pot deveni elemente intruse semnificative în peisajul preexistent. Sensul şi importanţa
impacturilor depinde de natura, dimensiunea şi calitatea lucrărilor prevăzute.

Eliminarea elementelor actuale de peisagistică
Proiectul poate constitui o ocazie pentru prevederea, cu titlu compensativ, eliminarea sau
mascarea elementelor critice actuale ale peisajului: fronturi de excavare vizibile de la distanţă,
harta stradală, acumulări de deşeuri, depozite abandonate etc.
Realizare de noi elemente de calitate peisagistică prin acţiuni ale proiectului sau măsuri
compensative
Realizarea proiectului poate fi ocazie pentru introducerea noi elemente de calitate pentru
peisajul înconjurător. Astfel de elemente pot fi, de exemplu, lucrări de valoare arhitecturală, sau
bunuri ambientale cu o valoarea peisagistică intrinsecă recunoscută (ex. păduri), sau la
reconstrucţia unităţii peisajului agrar de interes istoric (garduri vii şi viţe de vie etc.).
Introducerea în teritoriu de noi oportunităţi pentru valorificarea calităţii estetice a peisajului
4.15. BUNURI CULTURALE

Eliminarea şi/sau degradarea monumentelor
Un proiect poate fi cauza de eliminare sau degradare a bunurilor culturale. De exemplu, un
proiect de infrastructură stradală (sau feroviară) poate impune demolarea de clădiri existente,
unele dintre ele de interes istoric sau monumental; sau poate produce vibraţii, ce pot conduce la
apariţia fisurilor sau degradării.
Degradarea zonelor de potenţial interes arheologic
Un proiect ce impune deplasări de teren poate fi cauza distrugerii siturilor arheologice, sau
de degradare a unor zone de interes arheologic încă nestudiate.
Compromiterea bunurilor culturale
Apropierea excesivă de zona de implementare a unor noi lucrări (o infrastructură stradală,
un stabiliment industrial cu o dezordine peisagistică ridicată) a bunurilor culturale de importanţă
ridicată, poate reduce valenţele teritoriale, de exemplu în ceea ce priveşte valorificarea calificată.

Introducerea de oportunităţi (ameliorarea valorică, noi cunoştinţe) pentru bunurile culturale
ale teritoriului afectat de proiect
Realizarea proiectului poate fi o ocazie pentru oferirea oportunităţilor pentru consolidarea
patrimoniului de bunuri culturale prezente în teritoriu. Acţiuni compensative pot prevedea acţiuni de
valorizare a zonelor de interes istoric şi cultural existente, sau favoriza cercetarea şi studiul
bunurilor arheologice încă neidentificate, dar potenţial prezente.
4.16. SISTEMUL TERITORIAL

Afectarea temporară a vizibilităţii locale de către traficul generat în faza de şantier
Afectări semnificative ale vizibilităţii locale, de exemplu de către traficul de maşini grele la
realizarea de mari lucrări de infrastructură, pot apărea în timpul fazei de şantier.
Eliminarea, alterarea şi/sau deplasarea nefavorabilă de lucrări existente cu funcţiuni
teritoriale
Un proiect (ex. o infrastructură stradală) poate impune demolarea, sau degradarea, sau
strămutarea de lucrări preexistente: infrastructuri (vizibilitate existente, poduri, linii electrice etc.),
40
clădiri (rezidenţiale, de servicii, productive). Intensitatea impacturilor negative este în funcţie de
relevanţa teritorială a lucrărilor.
Eliminarea sau degradarea bunurilor materiale de interes economic
Un proiect poate implica eliminarea de bunuri materiale existente (lucrări, terenuri) cu o
valoare economică specifică, de interes public sau privat.
Consumuri de teren pentru care sunt prevăzute destinaţii mai puţin valoroase din punct de
vedere teritorial
Proiectul poate prevedea ocuparea unor terenuri cu valenţe specifice, de mare importanţă
din punct de vedere teritorial faţă de utilizarea prevăzută de proiect.
Întreruperea străzilor existente sau limitarea accesibilităţii zonelor de interes public
Realizarea proiectului poate implica întreruperea în unele puncte a accesibilităţii existente,
provocând disconfort şi deservicii; poate, de asemenea, provoca întreruperea unor trasee minore
care permit accesul în zonele de interes public.
Degradări ale nivelurilor şi distribuţia traficului în teritoriul afectat
Un proiect (ex. joncţiunea unei noi infrastructuri stradale) poate implica indirect, prin traficul
generat, o supraîncărcare locală de trafic. Întreruperea sau devierea străzilor existente de către
proiect poate implica o creştere a dificultăţilor pentru deplasările locale.
Impacturi negative directe asupra utilizărilor zonelor afectate de proiect
Realizarea de noi intervenţii cu presiune ambientală ridicată (ex. o nouă infrastructură
autostradală, o instalaţie tehnologică de mari dimensiuni) poate provoca impacturi negative directe
(zgomote, perturbări etc.) asupra utilizărilor sensibile (rezidenţiale, recreative) din zonele limitrofe.
Potenţiale pierderi de valoare economică zonelor şi locuitorilor cauzate de intervenţiile
proiectului
Realizarea de noi lucrări considerate cu impact intrinsec ridicat (lucrări pentru tratarea
deşeurilor, mari infrastructuri stradale etc.) poate provoca o reducere a valorii de piaţă pentru
clădiri rezidenţiale sau pentru terenuri construibile prezente în zonă.
Fragmentarea unităţii terenurilor agricole
Realizarea de noi infrastructuri liniare (stradale, feroviare) în zonele agricole poate provoca
o fragmentare a unităţii terenurilor agricole, determinând dificultăţi de exploatare.
Apariţia pe perioade medii-lungi de noi construcţii şi infrastructuri în fâşiile laterale
Realizarea de noi infrastructuri de transport constituie, în absenţa unei politici de control
urbanistic forte, premiza pentru apariţia pe perioade medii-lungi de noi clădiri de tip productiv
şi/sau rezidenţiale. Astfel de apariţii sunt, la rândul lor, premize de nemulţumire pentru colectivitate,
prin realizarea de lucrări de urbanizare, adesea într-un cadru de dezordine spaţială şi de
imposibilitate de raţionalizare ulterioară.
Inducerea de necesităţi neprogramate de servicii
Realizarea de mari lucrări, sau de intervenţii susceptibile de favorizarea de noi concentrări
de populaţie (parcelări etc.), poate induce necesităţi neprogramate de servicii (ex. de transport
public), creând dificultăţi instrumentelor programatice existente.
Într-un astfel de cadru pot fi incluse şi marile necesităţi de materiale de construcţii şi de
depozite de steril produse de proiectele de mari infrastructuri de transport.
Reducerea ocupării actuale
Pot exista proiecte (ex. industriale) care, în funcţie de capacitatea lor de automatizare a
acţiunilor, anterior executate de personal uman, determină o reducere a nivelului precedent de
ocupare a forţei de muncă.

Consolidarea infrastructurilor existente
Realizarea proiectului poate fi o ocazie pentru consolidarea bunurilor materiale existente de
interes public. De exemplu, se pot prevedea intervenţii de ajustare a viabilităţii existente, sau o
ameliorare a stării de securizare hidraulică.
Îmbunătăţirea ofertei de servicii
Realizarea proiectului poate fi o ocazie pentru o ofertă, din partea investitorului, de servicii
suplimentare (ex. centre de documentare), care pot ameliora sistemul teritorial complex.
Oferta de noi locuri de muncă
Realizarea de un proiect este frecvent o ocazie pentru o nouă ocupare temporară (în fazele
de şantier) şi permanentă (personal angajat la gestionarea proiectului).
41
Ocuparea prevăzută poate fi dirijată, în anumite cazuri, în utilizarea firmelor locale,
favorizând astfel realitatea socio-economică afectată.
Noi activităţi economice induse de proiect
Noile lucrări ale proiectului (ex. o infrastructură de transport) poate constitui stimulentul
pentru dezvoltarea de noi activităţi economice.
Oportunităţi, prin intervenţiile de inserare ambientală, pentru noi utilizări de tip recreativ
Realizarea, prin proiect sau prin intervenţiile de inserare ambientală, sau recalificări
compensative, de noi unităţi ambientale de valoare, poate oferi teritoriului noi ocazii de tip
recreaţional.
Economisirea utilizării complexe de combustibili fosili, şi reducerea riscurilor energetice
Exploatarea energiei produse în timpul la termocombustiei de deşeuri permite o
economisire a exploatării de combustibili fosili, reprezentând o perspectivă de durabilitate a
scenariilor energetice.
42
CAPITOLUL 5
FACTORI DE IMPACT PENTRU DIFERITE TIPURI DE PROIECTE
Ceea ce caracterizează studiul de impact asupra mediului pentru diferite categorii de

proiecte sunt impacturile specifice generate de acestea, precum şi componentele şi factorii de
mediu pentru care se impune o aprofundare din punct de vedere al analizelor şi prognozelor. Dacă
se consideră, de exemplu, proiecte referitoare la construcţia unor instalaţii industriale, unul dintre
principalii factori de impact va fi constituit cel mai probabil de emisiile atmosferice, care generează
un impact semnificativ asupra componentei de mediu care este atmosfera. În acest caz, în cadrul
studiului de evaluare a impactului, atmosfera trebuie supusă unor analize aprofundate.
Tipul de proiect determină caracteristicile factorilor de impact şi caracteristicile modelului de
prognoză cel mai potrivit pentru estimarea impactului generat asupra mediului. Considerând ca
factor de impact “emisiile atmosferice”, în funcţie de tipul de proiect care le generează (instalaţii
industriale sau o infrastructură stradală), acestea pot fi de tip punctual sau de tip liniar şi se
impune, pentru estimarea impactului, aplicarea unor modele diferite de dispersie a poluanţilor în
atmosferă.
5.1. ACTIVITATEA DE ŞANTIER
Deşi activităţile de şantier nu sunt specificate printre categoriile de proiecte supuse studiilor
de impact, trebuie analizate problemele legate de impact, întrucât orice proiect presupune o fază
de construcţie pentru realizarea sa.
Activităţile de şantier sunt luate în considerare indiferent de tipul proiectului care se
implementează.
Identificarea impacturilor ambientale
Activităţile de şantier presupun ocuparea temporară a unei anumite suprafeţe de teren, a
cărei extindere depinde de dimensiunile şantierului. Această suprafaţă este ocupată de dotările şi
instalaţiile funcţionale specifice acestor activităţi (depozite, birouri, instalaţii de betoane, servicii de
manoperă etc.). Principalele operaţii care trebuie desfăşurate pe un şantier sunt:
- excavaţii;
- deplasarea maselor de pământ;
- activităţi de extragere;
- activităţi de şantier urbane;
- devierea provizorie a cursurilor de apă;
- utilizarea şoselelor pentru accesul în şantier;
- utilizarea apelor;
- utilizarea energiei;
- producerea deşeurilor;
- ocuparea personalului.
Ca urmare, problemele principale referitoare la impactul care poate fi generat de activităţile
de şantier se regăsesc asupra următoarelor componente de mediu:
aer:
- emisii de pulberi: determinate de traficul mijloacelor de transport grele. Se impune evaluarea
efectelor asupra calităţii aerului şi evidenţierea măsurilor de ameliorare;
apa:
- modificări hidrografice: impun o analiză atentă a impactului asupra reţelei bazinului hidrografic în
care se implementează proiectul, referitor la regimul hidrologic şi hidraulic;
- excavaţii şi/sau deplasări de pământ şi activităţi extractive: impune o analiză atentă privind
impacturile asupra hidrografiei, hidrologiei, hidraulicii şi hidrogeologiei zonei;
sol şi subsol;
- excavaţii şi/sau deplasări de pământ şi activităţi miniere: este vorba despre factori de impact mai
semnificativi pentru această categorie de activităţi şi impune o analiză atentă a impactului asupra
morfologiei, geomorfologiei, geologiei, geotehnicii, riscurile geomorfologice şi hidraulice din zonă;
vegetaţia şi flora;
- impacturi posibile asupra acestei componente derivă din emisiile de pulberi şi traficul mijloacelor
grele de transport;
43
fauna:
- impacturi posibile asupra acestei componente derivă din emisiile de pulberi şi traficul mijloacelor
grele de transport, corelate cu efectele asupra apei, aerului şi solului;
ecosisteme:
- impacturile posibile derivă din activităţile de excavare şi/sau deplasările de pământ şi de
activitatea extractivă, din traficul mijloacelor de transport grele, corelate cu efectele asupra apei,
aerului şi solului;
peisajul şi patrimoniul cultural:
- introducerea unor noi construcţii fizice şi/sau elemente noi: acestea pot determina un impact
vizual, care trebuie evaluat la definirea localizării şi modalităţii de funcţionare a şantierelor, dar şi la
alegerea intervenţiilor de inserare în peisaj;
- excavaţii şi/sau deplasări de pământ şi activităţi extractive: şi în acest caz rezultă un impact
vizual, fiind vorba despre un impact semnificativ, care trebuie evaluat cu atenţie la definirea
localizării, dimensionării şi modalităţii de funcţionare a şantierelor dar şi la alegerea intervenţiilor de
inserare în peisaj;
sistemul igienic-sanitar:
- emisii sonore şi circulaţia mijloacelor grele de transport pot genera efecte negative asupra stării
de confort a populaţiei rezidentă în imediata apropiere a şantierelor; acest tip de impact este luat în
considerare numai în cazul existenţei aşezărilor omeneşti în apropierea şantierelor;
sistemul teritorial:
- amplasarea şantierelor în apropierea zonelor rezidenţiale poate conduce la degradarea condiţiilor
de acces al acestora, determinând un impact asupra sistemului locativ, infrastructurii şi utilităţilor;
sistemul socio-economic:
- prezenţa şantierelor şi degradarea condiţiilor de acces şi accidentele posibile pot determina
impacturi semnificative asupra activităţilor comerciale, a serviciilor şi a turismului;
zgomot:
- emisii sonore: nu este unul dintre factorii de impact cei mai relevanţi, însă trebuie evaluat în
funcţie de amplasarea activităţilor de şantier la alegerea maşinilor şi instalaţiilor, pentru alegerea
măsurilor necesare de izolare acustică în punctele cu zgomot maxim.
deşeuri:
- producerea deşeurilor: impune necesitatea evidenţierii formelor adecvate de reciclare a
materialelor sau a modalităţilor adecvate de distrugere;
riscuri:
- riscuri de explozie, surpare, accidente de muncă: pentru unele activităţi aceşti factori de impact
pot fi semnificativi, iar impacturile posibile trebuie evaluate atent şi propuse măsurile adecvate de
prevenire, control şi restricţie;
trafic:
- traficul de vehicule: circulaţia autovehiculelor de transport al materiilor prime şi al deşeurilor este,
în general, previzibil şi se impune evaluarea impactului generat de acesta asupra componentelor
ambientale.
5.2. AGRICULTURA, SILVICULTURA, PISCICULTURA
Această categorie de proiecte cuprinde următoarele intervenţii:

- modificarea utilizării solului în zonele necultivate, seminaturale sau naturale în scopul realizării
unei agriculturi intensive,
- împăduriri,
- defrişări în scopul modificării utilizării solului – instalaţii de creştere a păsărilor sau porcilor,
instalaţii de piscicultură,
- proiecte de reconstrucţie funciară, care afectează suprafeţe mari de teren.
Realizarea unor astfel de intervenţii presupune transformarea esenţială a elementelor
preexistente (utilizarea solului, sistemul peisagistic) sau introducerea în contextual peisajului a
unor elemente noi (crescătorii de animale, bazine pentru piscicultură). Există diferenţe mari între
diferitele tipuri de intervenţii din această categorie, atât în ceea ce priveşte extinderea zonelor
afectate (de regulă limitate pentru creşterea intensivă a animalelor şi pentru piscicultură şi cu o
anumită relevanţă pentru alte tipuri de intervenţii), cât şi în ceea ce priveşte impacturile
44
semnificative (în special impacturile referitoare la componentele ambientale apă şi deşeuri din
zootehnie şi piscicultură, mai semnificative pentru impacturile asupra vegetaţiei, florei, faunei,
ecosistemelor şi peisajului pentru alte tipuri de intervenţii). Totuşi, din momentul în care astfel de
intervenţii se realizează în contexte ambientale similare, natura impacturilor generate sunt similare;
variabilă fiind doar semnificaţia şi magnitudinea (importanţa) acestora, care poate fi definită în
funcţie de specificul fiecărei intervenţii.
Factorii de impact particulari pentru această categorie de proiecte sunt:
- factori de alterare a microclimei (prin intervenţiile de împădurire şi/sau defrişare sau în cazul
realizării unor bazine hidrice de mari dimensiuni, dar şi prin modificarea utilizării solului pe
suprafeţe mari);
- modificarea hidrografiei;
- introducerea de noi construcţii şi elemente în contextual preexistent (crescătorii de animale,
modificări ale utilizării solului);
- excavaţii şi/sau deplasări de pământ;
- plantaţii şi defrişări;
- consum de apă nepotabilă;
- producerea apelor reziduale;
- producerea deşeurilor;
- încărcarea cu pesticide;
- contaminări potenţiale ale solului (în special de către activităţile zootehnice)
- modificarea sistemului productiv, prin dezvoltarea unor noi activităţi agricole, silvice, turistice,
zootehnice).
Principalele probleme de impact asupra mediului se pot referi la următoarele componente
ambientale:
- apa, sub aspect calitativ şi cantitativ;
- solul şi subsolul, sub aspecte morfologice, calitative şi din punct de vedere al destinaţiei;
- vegetaţia şi flora;
- fauna;
- ecosistemele;
- peisajul şi patrimoniul cultural;
- sistemul socio-economic, în legătură cu activităţile turistice, agricole, silvice şi pastorale pentru
care cea mai mare parte a factorilor de impact menţionaţi poate genera niveluri ridicate de impact.
Impacturi potenţiale semnificative se pot manifesta asupra următoarelor componente:
aer:
- prin consecinţele defrişărilor şi/sau plantaţiilor poate fi afectat nivelul de calitate;
clima:
- prin efectele derivate din crearea unor noi oglinzi de apă de mari dimensiuni, defrişări sau
modificări semnificative a vegetaţiei arboricole;
- prin necesitatea de realizare a unor infrastructuri specifice pentru gestionarea resurselor hidrice
(drenaj superficial, aprovizionarea cu apă pentru irigaţii, instalaţii de epurare a apelor reziduale de
la fermele zootehnice);
5.3. INDUSTRIA EXTRACTIVĂ
În această categorie sunt incluse proiecte de tipul:

- cariere şi turbării;
- foraje de adâncime, cum ar fi forajele geotermice, forajele pentru depozitarea deşeurilor nucleare,
- foraje pentru aprovizionarea cu apă;
- instalaţii de suprafaţă pentru extragerea cărbunelui, ţiţeiului, gazelor naturale şi a substanţelor
minerale nemetalifere sau a şisturilor bituminoase;
- extragerea materialelor aluvionare prin dragare din cursuri de apă sau din mare.

Desfăşurarea activităţii extractive într-un teritoriu presupune interacţiuni cu caracteristicile
geologice, geomorfologice, hidrogeologice, hidrografice şi peisagistice ale zonei de intervenţie. Fie
că este vorba despre exploatarea subterană sau la suprafaţă, în albiile râurilor sau de foraje,
45
activităţile executate generează impacturi semnificative asupra tuturor componentelor ambientale.
Impacturile diferă prin intensitatea şi importanţa lor, în funcţie de efectele determinate asupra
anumitor componente ambientale.
În esenţă, activităţile miniere impun ocuparea şi transformarea unei anumite suprafeţe de
teren (ale cărei dimensiuni sunt determinate de tipul materialului extras, de metoda de exploatare
şi de importanţa activităţii), realizarea excavaţiilor, forajelor şi deplasarea maselor de pământ,
construirea incintelor, parcurilor auto şi platformelor de montaj, trafic auto şi diferite tipuri de
transport al materialului extras, instalaţii de gospodărire şi distrugere a deşeurilor solide, lichide şi
gazoase produse. În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, această activitate are semnificaţii
diferite în funcţie de tipul de activitate extractivă. Considerând, de exemplu, forajele geotermice,
producerea deşeurilor solide şi lichide este legată de producerea energiei geotermice, nu a
forajelor în sine, şi constă de obicei în producerea de silice (deşeuri solide) şi de fluide geotermice
care conţin diferite substanţe toxice în suspensie sau în soluţie. Considerând o carieră de
marmură, sunt produse în special deşeuri solide (steril) şi pulberi care generează probleme de
poluare a resurselor hidrice.
În principal, în cadrul proiectelor miniere sunt generate impacturi care se manifestă asupra
următoarelor componente şi factori de mediu:
aer:
- emisii de pulberi: semnificative în special în cazul extragerii rocilor tari;
- emisii de câmpuri geotermice: fluide geotermice bogate în bioxid de carbon, hidrogen sulfurat,
amoniac, metan, hidrogen şi mercur: se impune sau analiză atentă de impact şi utilizarea unor
sisteme adecvate pentru controlul şi reducerea emisiilor.
apă:
- modificarea hidrografiei: se impune o analiză atentă a impactului asupra reţelei bazinului
hidrografic în care se implementează proiectul, atât în ceea ce priveşte regimul hidrologic şi
hidraulic;
- excavaţii şi/sau deplasări de pământuri în timpul activităţii extractive: se impune o analiză atentă
a impactului asupra hidrografiei, hidrologiei, hidraulicii şi hidrogeologiei zonei;
sol şi subsol:
- excavaţii şi/sau deplasări de pământuri în timpul activităţii extractive: este vorba despre factorul
de mediu cel mai afectat de această categorie de proiecte şi se impune o analiză a impactului
asupra morfologiei, geomorfologiei, geologiei, geotehnicii, riscului geomorfologic şi hidraulicii
zonei;
vegetaţia şi flora:
- impacturile posibile asupra acestei componente se referă în principal la emisiile de pulberi şi la
eventuala circulaţie a mijloacelor de transport grele;
fauna:
- impacturile posibile asupra acestei componente se referă în principal la emisiile de pulberi şi la
eventuala circulaţie a mijloacelor de transport grele, dar şi la cele corelate cu efectele asupra apei,
aerului şi solului;
ecosisteme:
- impacturile posibile asupra acestei componente se referă în principal la funcţionarea propriu-zisă
a activităţii extractive, la emisiile de pulberi, transport, dar şi la cele corelate cu efectele asupra
apei, aerului şi solului;
peisaj şi patrimoniu cultural:
- introducerea noilor structuri fizice şi/sau noi elemente: este vorba despre un impact vizual, care
trebuie evaluat în contextul amplasării şi al metodelor de exploatare, dar şi al alegerii intervenţiilor
de introducere în peisaj;
- excavaţii şi/sau deplasări de pământuri în timpul activităţii extractive: şi în acest caz apare un
impact vizual; este un impact semnificativ şi trebuie evaluat la stabilirea amplasării şi metodelor de
exploatare, dar şi pentru alegerea intervenţiilor de integrare peisagistică;
sistemul demografic:
- modificări ale pieţei muncii: dacă activitatea extractivă este relevantă şi conduce la o dezvoltare
puternică, pot să apară modificări ale pieţei muncii, cu consecinţe legate de creşterea demografică,
migrări sociale şi variaţii în structura populaţiei;
sistemul igienic-sanitar:
46
- emisiile atmosferice şi acustice pot genera efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei
rezidente în zonele adiacente unităţilor miniere;
- amplasarea zonelor miniere în imediata apropiere a aşezărilor omeneşti poate determina
impacturi asupra sistemului rezidenţial; în acelaşi timp, prezenţa activităţii extractive poate impune
reamplasarea funcţiunilor productive, datorită funcţionării instalaţiilor sau a potenţialilor utilizatori ai
materiei prime extrase; impactul asupra infrastructurii poate fi determinat de eventuala necesitate
de asigurare a accesului la unitatea extractivă şi de necesitatea realizării reţelelor tehnologice;
sistemul socio-economico:
- impacturile asupra diferitelor componente ambientale pot determina, la rândul lor, impacturi
semnificative asupra activităţii turistice, impacturi asupra diferitelor sectoare de activitate
semnificative existând în cazul în care activitatea extractivă conduce modificarea sistemului
productiv local.
zgomot:
- emisii sonore: nu reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori de impact, dar trebuie evaluat,
mai ales în funcţie de amplasarea activităţii, de tipul de maşini şi instalaţii cu care se lucrează şi de
necesitatea identificării soluţiilor de izolare acustică a punctelor de zgomot major.
deşeuri:
- producerea de steril: impune necesitatea de identificare a formelor adecvate de reciclare a
materialelor sau de distrugere, în funcţie de condiţiile locale;
riscuri:
- riscuri de explozie, alunecări, accidente de muncă: pentru unele activităţi extractive, aceşti factori
de risc pot fi semnificativi, iar impacturile posibile trebuie evaluate cu atenţie şi trebuie stabilite
măsuri preventive adecvate, precum şi măsuri de control şi restricţii;
trafic:
- trafic de vehicule: circulaţia mijloacelor auto de transport a materialelor extrase şi al sterilului. În
general, este vorba de volume importante de transport cu mijloace grele, al căror impact asupra
caracteristicilor traficului local şi asupra factorilor de mediu trebuie supus evaluării.
5.4. INDUSTRIA ENERGETICĂ
Din această categorie de proiecte fac parte:

- instalaţii termice pentru producerea vaporilor şi apei calde cu putere termică mai mare de
50 MW;
- instalaţii industriale pentru transportul gazului, vaporilor şi apei calde; transportul energiei
electrice prin linii aeriene;
- depozitarea la suprafaţă a gazului natural;
- depozitarea gazului combustibil în rezervoare subterane;
- depozitarea la suprafaţă a combustibililor fosili;
- aglomerarea industrială a cărbunelui;
- instalaţii de colectare şi tratare a reziduurilor radioactive;
- instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice;
- instalaţii pentru producerea energiei eoliene.
Aceste tipuri de proiecte sunt heterogene, ceea ce face dificilă identificarea factorilor de
impact generali. Decizia de a lua în considerare într-o singură categorie tipuri de proiecte atât de
diferite, a fost determinată de un element comun ce caracterizează toate proiectele, şi anume
legătura lor cu utilizarea resurselor energetice. Dacă se exclude acest element caracterizant,
diferitele proiecte ar putea fi incluse în alte categorii de proiecte generale: instalaţii industriale,
infrastructuri liniare de transport, lucrări hidrotehnice pentru gestionarea resurselor de apă,
depozitare şi tratare a deşeurilor etc.
Din aceste motive, vor fi luate în considerare impacturile legate de aspectele energetice,
identificarea impacturilor specifice rămânând în sarcina diferitelor categorii de proiecte.
În acest caz, factorii de impact de luat în considerare sunt exclusiv cele referitoare la producerea şi
consumul de energie, deoarece cei determinaţi de prezenţa instalaţiilor sau a infrastructurilor şi de
funcţionarea acestora sunt analizaţi în cadrul diferitelor categorii de proiecte.
47
Pentru proiectele aparţinând acestei categorii, referitor strict la aspectele energetice,
principalele probleme de impact ambiental ce trebuie abordate pot privi următoarele componente şi
factori de mediu:
aer:
- producerea de energie: semnificativ în special în cazul instalaţiilor termice; impune o analiză
atentă a impactului, în contextul condiţiilor climatice ale zonei afectate de proiect, şi o prognoză a
sistemelor adecvate de control şi combatere a emisiilor.
apă:
- consumuri energetice: impact referitor la consumul de surse energetice, în cazul producerii de
energia hidroelectrică, sau a instalaţiilor de apă de proces sau de răcire, în special în instalaţii
termice; impune o analiză atentă a caracteristicilor hidrografice, hidrologice şi hidraulice a
corpurilor de apă afectate de proiect;
- producerea de energie: potenţial semnificativ în cazul zonelor de stocare, prin posibilitatea de
contaminare a resurselor de apă, sau în cazul prezenţei deversărilor de ape de răcire sau de
proces.
sol şi subsol:
- consumuri energetice: impact semnificativ în cazul utilizării surselor energetice locale; impune o
analiză atentă de impact asupra morfologiei, geomorfologiei, geologia şi geotehnicii zonei;
ecosisteme:
- impacturi posibile asupra acestei componente derivă din eventuala utilizare a surselor energetice
locale, care pot implica, de exemplu, dezvoltarea activităţii extractive, sau degradarea de corpuri
hidrice, sau realizarea de infrastructuri de transport de energie;
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principiu din eventuala utilizare a
surselor energetice locale, ce pot implica, de exemplu, dezvoltarea de activităţi extractive, sau
alterarea corpurilor hidrice sau realizarea de infrastructuri pentru transportul energiei;
- producerea de energie: prezenţa unei instalaţii de producere a energiei poate impune
desfăşurarea unor activităţi industriale în apropierea acestora care ar putea, la rândul lor, să
exercite impacturi semnificative asupra întregului sistem socio-economic al zonei.
radiaţii ionizante:
- producerea de energie: semnificativ în cazul instalaţiilor pentru colectarea şi tratarea deşeurilor
radioactive, impune o evaluare atentă a impactului, mai ales în ceea ce priveşte aspectele legate
de efectele asupra sănătăţii.
radiaţii neionizante:
- consumuri de energie: semnificativ în special în cazul de infrastructurilor de transport al energiei,
impune o evaluare atentă a impactului, mai ales în ceea ce priveşte aspectele referitoare la
efectele asupra sănătăţii.
surse energetice:
- impacturile referitoare la acest factor ambiental sunt legate de funcţionarea aceloraşi proiecte
care aparţin acestei categorii, şi impun o evaluare a efectelor consumurilor de resurse energetice.
deşeuri:
- producerea de zgură: semnificativă numai în cazul instalaţiilor de producere a energiei, impune
necesitatea identificării forme adecvate de reciclare a materialelor sau a modalităţilor adecvate de
tratare, în funcţie de disponibilitatea de tratare a deşeurilor în zona în care se găsesc instalaţiile
necesare;
riscuri:
- riscuri de explozie, incendii etc.: pentru unele tipuri de proiecte din această categorie există
riscuri de explozie semnificative, iar impacturile posibile trebuie atent evaluate, în scopul
identificării măsurilor preventive care se impun, de control şi de restricţie.
5.5. ALTE ACTIVITĂŢI INDUSTRIALE
În această categorie pot fi incluse următoarele tipuri de proiecte:

- instalaţii de prelucrare a metalelor care depăşesc anumite dimensiuni sau anumite
capacităţi de producţie, şi în special:
- instalaţii de topire sau sinterizare a mineralelor metalifere;
48
- instalaţii de producere a fontei sau oţelului (fuziune primară sau secundară);
- instalaţii destinate transformării metalelor feroase;
- topitorii de metale feroase;
- instalaţii destinate obţinerii metalelor neferoase brute din minerale, dar şi concentratelor
sau materiilor prime secundare prin procedee metalurgice, chimice sau electrolitice;
- instalaţii de fuziune şi aliere a metalelor neferoase, cuprinzând şi produse recuperate
(afinare, formare în topitorie);
- instalaţii pentru tratarea suprafeţelor metalice şi materialelor plastice prin procese
electrolitice sau chimice;
- instalaţii de construcţie şi montaj de autovehicule şi construcţie a motoarelor; instalaţii
pentru construcţia şi repararea aeromobilelor; construcţia de materiale feroviare;
- şantiere navale;
- dislocarea masivelor cu explozivi;
Instalaţii de prelucrare a mineralelor:
- cocserii (distilare la rece);
- instalaţii destinate producerii de ciment;
- instalaţii pentru producerea de azbest şi fabricarea de produse de azbest;
- instalaţii pentru producerea sticlei, inclusiv cele destinate producerii fibrelor de sticlă;
- instalaţii pentru fuziunea substanţelor minerale, inclusiv fabricarea fibrelor minerale;
- fabricarea produselor de ceramică, în special de ţigle, cărămidă, cărămidă refractară,
pardoseli, porţelan dure şi porţelan.
Instalaţii ale industriei chimice, cum sunt:
- tratarea termică a produselor şi fabricarea de produse chimice;
- producerea de pesticide, produse farmaceutice, culori şi vopseluri, elastomeri şi peroxizi;
- instalaţii de depozitare a petrolului, produse petrochimice şi chimice;
- depozitarea produselor chimice periculoase;
Instalaţii ale industriei alimentare, care depăşesc anumite capacităţi productive şi/sau anumite
praguri dimensionale, ca:
- instalaţii pentru tratarea şi transformarea materiilor prime animale (în afară de lapte);
- instalaţii pentru tratarea şi transformarea materiilor prime vegetale;
- instalaţii pentru fabricarea produselor lactate;
- instalaţii pentru producerea berii sau malţului;
- instalaţii pentru producerea de dulciuri;
- abatoare;
- instalaţii pentru producerea de făină de peşte sau de ulei de peşte;
- măcinarea cerealelor, industria produselor de amidon, industria produselor alimentare
pentru zootehnie;
- industria zahărului;
Instalaţii ale industriei textile, pielăriei, lemnului, hârtiei, care depăşesc anumite capacităţi de
producţie şi/sau anumite dimensiuni, cum ar fi:
- instalaţii pentru fabricarea panourilor de fibre;
- instalaţii pentru producerea şi prelucrarea celulozei, fabricarea hârtiei şi cartonului;
- instalaţii pentru pretratarea (operaţii cum sunt spălarea, înălbirea, mercerizarea) sau
colorarea fibrelor, textilelor, lânii;
- fabricarea pastei de hârtie din lemn sau din alte materiale;
- instalaţii pentru tăbăcirea pielii şi blănurilor;
- industria cauciucului şi a maselor plastice, cu fabricarea produselor pe bază de
elastomeri, care depăşesc anumite capacităţi de producţie.
Tipurile de activităţi productive incluse în această categorie sunt foarte heterogene;
elementul unitar, în scopul evaluării impactului, constând în fiecare caz în existenţa unei unităţi
producătoare de bunuri industriale. Deşi fiecare sector productiv este caracterizat de exigenţe şi
probleme specifice, este posibilă identificarea unor categorii generale de exigenţe şi probleme, pe
care fiecare unitate producătoare de bunuri industriale trebuie să le abordeze, înainte de toate în
ceea ce priveşte integrarea sa într-un anumit context ambiental [7].
Orice unitate industrială are propriul său ciclu productiv, realizat prin combinaţii adecvate,
prin intermediul proceselor fizice, chimice, biologice sau mixte, de materiale şi de energie
49
disponibile în natură sau obţinute din alte activităţi productive, urmărind transformarea bunurilor în
altele cu utilitate majoră; iar ca urmare a desfăşurării procesului productiv, rezultă deşeuri şi
poluanţi (deşeuri de producţie, ape reziduale, emisii în atmosferă, emisii sonore). Fiecare activitate
industrială poate fi generic descrisă printr-o schemă ca cea din figura 5.1.
Produse
Materii prime Ciclu de producţie
Deşeuri
Poluanţi
Fig. 5.1. Schema generică pentru activităţi industriale
Fiecare sector productiv utilizează diferite materii prime (în unele cazuri direct produse
naturale, în altele produse transformate de alte sectoare productive), le transformă prin cicluri de
producţie şi prelucrare diferite, care implică diferite niveluri de consum de apă şi energie, şi
produce produse, poluanţi şi deşeuri cu diferite caracteristici. Impacturile ambientale potenţiale
generate de aceste operaţii, pot fi considerate analoage, dar cu intensităţi diferite. Unele activităţi
productive comportă consumuri mari de apă şi energie, altele producerea unor cantităţi mari de
deşeuri, sau producerea de deşeuri periculoase, dar toate generează, într-o anumită măsură,
impacturi derivate din consumul de apă şi energie, din producerea de deşeuri etc.
Ca urmare, în cele ce urmează se identifică principalele acţiuni de proiect conexe la
funcţionarea activităţilor industriale, şi factorii relativi de impact.
Funcţionarea unei activităţi industriale comportă, înainte de toate, prezenţa în teritoriu a
unui stabiliment industrial, ce este compus din următoarele elemente:
- o serie de construcţii, suprafeţe şi volume coordonate funcţional, menite amplasării şi protejării
materialelor (materii prime, semifabricate şi finite), aparaturii, maşinilor şi instalaţiilor în general,
dar şi manopera şi personalul necesar realizării tehnice şi economice unui anumit proces
productiv;
- o cantitate şi varietate adecvată de aparatură, maşini şi instalaţii, direct necesare pentru
realizarea produsului;
- o serie de mijloace tehnice generale, indirecte şi funcţionale, destinate serviciilor de stabiliment
(de exemplu instalaţii pentru producerea de gaz, vapori, aer comprimat; transporturi de materiale
în prelucrare; instalaţii pentru asigurarea cu apă de proces, instalaţii de epurare a apelor reziduale,
instalaţii de iluminare, climatizare, împotriva incendiilor etc.).
Funcţionare obiectivului industrial comportă apoi, aşa cum deja s-a arătat:
- transformarea anumitor materii prime în anumite produse: această operaţie presupune, la rândul
ei, necesitatea de alimentare cu materii prime, necesitatea de transport şi de depozitare a
materiilor prime şi a produselor finite; în funcţie de periculozitatea materiilor prime şi a produselor
finite, rezultă exigenţe specifice de prevenire, control şi eliminare a eventualelor riscuri (explozii,
incendii, emisii de nori toxici, deversări de substanţe poluante etc.);
- consum de energie: pentru funcţionarea ciclului productiv şi a serviciilor tehnice generale
(climatizare, antiincendii, iluminare etc.);
- consum de apă: toate activităţile industriale presupun consumuri de apă pentru diferite utilizări.
Apa poate avea una sau mai multe din următoarele utilizări:
- materia primă: este vorba de apa inclusă în produsele finite (industria băuturilor şi a produselor
alimentare);
- agent de fabricaţie sau de proces: când apa este implicată direct în procesul productiv. Poate fi
vorba despre apă de diluţie (culori hidrosolubile, acid nitric etc.), de reacţie (producerea de
acetilenă de carbon, de hidrat de calcar, de biocalcar etc.), de spălare şi clătire (industria
alimentară, textilă etc.), de extragere (zahăr, coloranţi şi arome naturale etc.), de solubilizare
(numeroase săruri etc.);
- agent de răcire: apă pentru dispersarea căldurii generate în procesele productive (industria
siderurgică, rafinării de petrol etc.);
50
- agent de încălzire: apă caldă cu temperatură joasă şi medie utilizată în numeroase procese
industriale: pentru accelerarea unor reacţii, pentru sterilizare sau pasteurizare (industria laptelui,
farmaceutică, enologică etc.);
- producerea de vapori: apa încălzită la câteva sute de grade reprezintă un fluid economic utilizabil
în motoarele termice;
- servicii antiincendiu, servicii generale, sociale şi de igienă; pentru unele categorii productive
principalele probleme de impact derivate din consumul de apă rezultă din necesarul mare de apă
(producerea de cauciuc sintetic, aluminiu, hârtie, relon, viscoză etc.), pentru altele din necesitate
de apă cu anumite cerinţe calitative (industria alimentară, industria hârtiei etc.) şi ca urmare, din
necesitatea de a prevedea tratamente specifice;
- producerea de ape reziduale: problema producerii de ape reziduale este strâns legată de
consumurile de apă, în măsura în care acestea se referă la aspecte cantitative, şi depinde de
materia primă utilizată şi de caracteristicile ciclurilor productive, în măsura în care se referă la
aspecte calitative; se impune în cea mai mare parte a cazurilor necesitatea de tratare şi de epurare
a apelor reziduale;
- emisii în atmosferă: poluanţii produşi de activităţile industriale sunt foarte heterogeni, atât în ceea
ce priveşte categoria productivă, cât şi procesul productiv utilizat. Se impun detalieri specifice
pentru fiecare caz în parte;
- emisii sonore: depind esenţial de funcţionarea maşinilor şi instalaţiilor şi sunt importante atunci
când se produc în spaţii închise;
- producerea de deşeuri: şi deşeurile produse de activităţile industriale pot fi foarte heterogene, în
funcţie de categoria productivă. Se impun detalieri specifice pentru fiecare caz în parte, privind
identificarea posibilităţilor de reutilizare şi reciclare, în cadrul aceluiaşi ciclu productiv sau în cicluri
productive ale diferitelor activităţi, dar şi a modalităţilor de distrugere finală;
- utilizarea manoperei.
Pe baza acestor consideraţii, pentru proiectele aparţinând acestei categorii, principalele
probleme de impact ambiental ce trebuie abordate se referă la următoarele componente şi factori
ambientali:
aer:
- emisii în atmosferă: impact al cărei importanţă efectivă trebuie evaluată în funcţie de categoria
productivă a activităţii industriale. Pentru diferite activităţi industriale, se impune o analiză atentă a
impactului şi o prognoză a sistemelor adecvate de control şi eliminare a emisiilor şi a
caracteristicilor punctelor de emisie (coşuri).
apă:
- consumuri de apă: impact al cărei importanţă efectivă trebuie evaluată în funcţie de categoria
productivă a activităţii industriale. Pentru diferite activităţi industriale, se impune o analiză atentă a
impactului asupra reţelei din bazinul hidrografic în care se realizează intervenţia, dar şi a regimului
hidrologic şi hidraulic, dar şi prevederea măsurilor adecvate de economisire a apei sau de atingere
a anumitor caracteristici de calitate;
- mijloace potenţiale de contaminare a solului: impact al cărei importanţă depinde de eventuala
necesitate de depozitare a substanţelor periculoase; impune o analiză atentă a impactului potenţial
asupra calităţii apelor superficiale, subterane şi balneare, dar şi proiectarea unor zone adecvate de
depozitare, ce garantează protecţia solului şi apelor;
- producerea de ape reziduale: impact al cărei importanţă efectivă trebuie evaluată în funcţie de
categoria productivă a activităţii industriale. Pentru diferite activităţi industriale, se impune o analiză
atentă a impactului asupra calităţii apelor superficiale, subterane şi balneare, dar şi prevederea
unor procedee adecvate de epurare;
- activităţi extractive: impactul poate fi semnificativ numai pentru acele activităţi care impun
funcţionarea activităţii extractive pentru alimentarea cu materii prime; în acest caz este necesară o
analiză atentă a impacturilor determinate de activitatea extractivă asupra hidrografiei, hidrologiei,
hidraulicii şi hidrogeologiei zonei;
sol şi subsol:
- mijloace potenţiale de contaminare: impact al cărei importanţă depinde de eventuala necesitate
de depozitare a substanţelor periculoase; se impune o analiză atentă a impactului potenţial asupra
caracteristicilor geochimice şi pedologice ale solului, dar şi proiectarea unor spaţii adecvate de
depozitare, care garantează protecţia solului şi apelor;
51
vegetaţie şi flora:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibilele imisii în mediu a
poluanţilor atmosferici, deversări hidrice, contaminanţi ai solului, din prelevări excesive de apă, din
eventuale modificări ale hidrografiei şi din circulaţia utilajelor grele;
fauna:
ecosisteme:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau noi elemente: acestea pot implica un impact vizual, ce
trebuie evaluat la definirea amplasării, a designului stabilimentului, dar şi la alegerea intervenţiilor
de integrare peisagistică;
- dezvoltarea activităţii extractive: impactul poate fi semnificativ numai pentru acele activităţi care
se referă la asigurarea materiilor prime; şi în acest caz este generat un impact vizual, ce trebuie
atent evaluat la definirea amplasării şi a modalităţii de exploatare, dar şi la alegerea intervenţiilor
de integrare peisagistică;
- modificări ale pieţei de muncă: dacă activităţile industriale implică ocuparea unei forţe de muncă
semnificative şi generează o dezvoltare puternică, pot apărea modificări ale pieţei muncii şi ca
urmare creştere demografică, mutaţii sociale şi modificări în structura populaţiei;
sistemul igienico-sanitar:
- posibile imisii în mediu de poluanţi atmosferici, deversări hidrice, contaminanţi ai solului, şi
circulaţia utilajelor grele pot determina potenţiale efecte negative asupra stării de sănătate şi
confort a populaţiei din vecinătatea amplasamentelor industriale;
- infrastructura activităţilor industriale pot determina un impact asupra sistemului de infrastructură
al teritoriului, prin necesitatea de legături la reţeaua de transport şi de realizare a reţelelor
tehnologice;
- impacturile referitoare la alte componente ambientale pot determina la rândul lor impacturi
semnificative asupra activităţii turistice, agricole şi forestiere; impacturile asupra diferitelor sectoare
de activitate sunt semnificative numai în ceea ce priveşte modificările semnificative ale pieţei
muncii şi ale sistemului productiv locale.
zgomot:
- emisii sonore: nu este un factor de impact relevant, dar trebuie evaluat, mai ales în funcţie de
amplasarea activităţii, de alegerea maşinilor şi instalaţiilor şi de necesitatea identificării măsurilor
specifice pentru izolarea acustică a punctelor cu zgomot intens.
deşeuri:
- producerea de deşeuri: impact al cărei importanţă trebuie evaluată în funcţie de categoria
productivă a activităţii industriale. Pentru diferite activităţi industriale, determină necesitatea de
adoptare a tehnologiilor şi proceselor productive care garantează minimizarea cantităţilor şi
periculozităţii deşeurilor produse, identificarea formelor de reutilizare şi reciclare, eventual chiar în
cadrul aceluiaşi ciclu productiv, sau modalităţile optime de distrugere;
riscuri:
- riscuri de explozii, incendii, emisii de nori toxici, deversări accidentale de substanţe periculoase,
accidente de muncă: pentru unele activităţi industriale, aceşti factori de risc pot fi semnificativi, şi
posibilele impacturi trebuie atent evaluate, în scopul identificării măsurilor preventive, de control şi
de limitare;
traficul:
- traficul de vehicule: circulaţia autovehiculelor destinate transportului de materii prime, produse
finite şi deşeuri. În general, presupun volume importante de trafic de utilaje grele, al cărui impact
asupra caracteristicile traficului local şi asupra componentelor ambientale trebuie evaluat cu
atenţie.
52
5.6. PROIECTE DE RESISTEMATIZARE A TERITORIULUI
Printre aceste proiecte se numără:

- lucrări pentru amenajarea zonelor industriale;
- proiecte de dezvoltare a zonelor urbane, noi sau în extindere;
- proiecte de dezvoltare urbană în interiorul zonelor urbane existente;
- proiecte de dezvoltare a zonelor urbane, inclusiv construcţia de centre comerciale şi
parcări;
- campinguri şi zone turistice, centre turistice rezidenţiale şi hoteliere;
- terenuri de golf şi structuri conexe;
- parcuri tematice, care afectează suprafeţe mari de teren şi/sau depăşesc anumite praguri
dimensionale.
Realizarea acestor intervenţii implică urbanizarea unei porţiuni de teritoriu, sau
transformarea unei porţiuni de teritoriu deja urbanizată, a cărei extindere depinde de dimensiunile
intervenţiei şi amplasarea unei noi solicitări urbanistice, mai mult sau mai puţin consistentă, în
zona afectată de intervenţie.
Pentru intervenţiile din această categorie de proiecte, principalele probleme de impact
ambiental ce trebuie abordate se referă la următoarele componente şi factori ambientali:
aer:
- emisii în atmosferă, consumuri energetice, trafic de vehicule, modificări ale circulaţiei şi ale
sistemelor de transport, alterarea accesibilităţii: emisiile în atmosferă derivă în special din
funcţionarea instalaţiilor civile (termoreglare şi mobilitate) şi productive; aceşti factori impun o
analiză atentă a impactului şi proiectarea sistemelor adecvate pentru limitarea emisiilor (reducerea
consumurilor energetice pentru termoreglare, limitări ale traficului, sisteme de eliminare a emisiilor
pentru activităţile productive etc.);
clima:
- consumuri de sol: impermeabilizarea unor suprafeţe mari de teren poate determina alterări ale
microclimei, ce trebuie evaluate;
apă:
- consumuri hidrice: un centru urbanistic mare sau activităţile productive cu cerinţe mari de apă,
pot determina creşteri semnificativ a consumului de apă, ce impune o analiză atentă a impactului
asupra reţelei bazinului hidrografic în care se implementează intervenţia, asupra regimului
hidrologic şi hidraulic, dar şi prevederea unor măsuri adecvate de economisire a apei;
- producerea de ape reziduale: ca şi consecinţă directă a consumului semnificativ de apă, poate
exista şi o cantitate semnificativă de ape reziduale, care impune o analiză atentă a impactului
asupra calităţii apelor superficiale, subterane şi balneare, dar şi o proiectare a metodelor adecvate
de epurare;
- consumuri de sol: impermeabilizarea unor suprafeţe mari de teren poate determina impacturi
semnificative asupra hidrografiei, hidrologiei, hidraulicii şi hidrogeologiei zonei, ce trebuie atent
evaluate;
sol şi subsol:
- introducerea de noi elemente fizice: acest factor de impact poate determina degradări
semnificative ale morfologiei terenului;
- consumuri de sol şi modificarea condiţiilor de accesibilitate şi fertilitate: aceşti factori de impact
modifică condiţiile preexistente de utilizare a solurilor;
- impermeabilizarea de porţiuni semnificative de teren poate determina variaţii a condiţiilor de
periculozitate hidraulica şi geomorfologică ale terenului, care trebuie atent evaluate;
- posibile impacturi asupra acestei componente derivă în esenţă din posibilele imisii de poluanţi
atmosferici în mediu, deversări de ape uzate, din prelevări excesive de apă sau consumuri de sol,
din traficul auto;
fauna:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibilele imisii de poluanţi
atmosferici în mediu, deversări de ape uzate, din prelevări excesive de apă sau consumuri de sol,
din traficul auto;
53
ecosisteme:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibile imisii în mediu de
poluanţi atmosferici, zgomote, deversări hidrici, contaminanţi ai solului, din excesive prelevări
hidrice, din eventuale modificări hidrografice şi din circulaţia mijloacelor de transport grele;
- introducerea de noi elemente fizice şi consum de sol: acestea pot genera un impact vizual, care
trebuie evaluat pentru definirea amplasării, a dimensiunilor intervenţiei, a distribuţiei volumelor, a
caracteristicilor constructive, dar şi la alegerea de intervenţii de integrare peisagistică;
- emisii în atmosferă şi deversări hidrice: pot genera o degradare a calităţii mediului din punct de
vedere al peisajului, în conlucrare cu alte impacturi exercitate asupra componentelor ambientale
care îl constituie (vegetaţie, floră, faună, ecosisteme, calitate aer, calitate ape etc.);
- traficul de vehicule şi modificarea circulaţiei şi sistemelor de transport: creşterea traficului
vehiculelor poate genera impacturi negative asupra peisajului, care trebuie evaluate;
- emisii în atmosferă şi emisii sonore: generează o înrăutăţire a calităţii ambientale a aşezărilor
omeneşti, care pot determina modificări în distribuţia populaţiei, care va tinde să migreze;
- activarea unor mişcări de migraţie: determinate de oferta de suprafeţe rezidenţiale, sau de
amplasare în zonă de noi activităţi productive, noi servicii sau activităţi turistice care impun
manopera; necesită evaluarea impactului asupra sistemului demografic în complexitatea sa;
- modificări ale pieţii muncii: determinate de amplasare în zonă de noi activităţi productive, noi
servicii sau activităţi turistice care impun manopera, şi pot determina creşteri demografice, migrări
sociale şi variaţii în structura populaţiei;
- degradarea condiţiilor de accesibilitate şi fertilitate şi modificări ale circulaţiei şi/sau a sistemelor
de transport: eventuale creşteri ale fluxurilor de trafic, şi în general modificarea sistemului de
mobilităţi, pot determina variaţii în distribuţia teritorială a populaţiei cu activarea unor migrări
pendulare;
- emisii în atmosferă şi sonore, producerea de ape reziduale şi traficul de vehicule: aceşti factori
generează potenţiale efecte negative asupra stării de sănătate şi confort ale populaţiei rezidente în
apropierea intervenţiei;
- natura intervenţiei generează impacturi majore asupra sistemului teritorial din zona afectată, sub
toate aspectele sale (infrastructură, funcţional şi rezidenţial);
- impacturile referitoare la alte componente ambientale pot genera la rândul lor impacturi
semnificative asupra activităţii turistice, agricole şi forestiere;
- impacturile referitoare la condiţiile de accesibilitate şi fertilitate a terenurilor, la traficul de vehicule
şi la mobilitate în general pot genera impacturi semnificative asupra activităţilor industriale,
comerciale, terţiare, turistice.
zgomot:
- emisii sonore: pot genera înrăutăţiri ale climatului acustic al zonei, ce trebuie evaluate, înainte de
toate în funcţie de amplasarea activităţii şi de necesitatea de identificare a măsurilor specifice de
izolare acustică a punctelor cu zgomot intens.
- condiţii de accesibilitate şi fertilitate a amplasamentelor, traficul de vehicule şi mobilităţile în
general: aceşti factori de presiune au repercusiuni directe asupra nivelurilor acustice;
deşeuri:
- producerea de deşeuri: amplasarea unui centru urban semnificativ sau a activităţilor productive
ce implică producerea unei cantităţi semnificative de deşeuri, inclusiv periculoase, implică
necesitatea de adoptare a măsurilor care garantează minimizarea cantităţii şi a periculozităţii
deşeurilor produse, de identificare a formelor adecvate de colectare, reutilizare şi reciclare a
deşeurilor (prevăzând identificarea zonelor potrivite de implementare a acestor servicii în cadrul
zonelor de intervenţie, cu referire particulară la exigenţele de colectare diferenţiată), dar şi
modalităţile de distrugere, în funcţie de disponibilitatea de producere a deşeurilor a bazinului în
care se implementează intervenţia;
energia:
- consumuri energetice: derivă în special din funcţionarea instalaţiilor civile (termoreglare şi
mobilitate) şi productive; aceşti factori impun o analiză atentă a impactului asupra disponibilităţii de
54
energie, identificarea de surse de energie regenerabilă şi proiectare de măsuri de limitare a
consumurilor;
traficul:
- condiţii de accesibilitate şi fertilitate a amplasamentelor, traficul de vehicule şi mobilităţi în
general: aceşti factori pot determina variaţii semnificative a fluxurilor de trafic în zona afectată de
intervenţie, ce trebuie evaluate atent, şi în scopul de identificare a măsurilor necesare limitării
fluxurilor.
5.7. INFRASTRUCTURI LINIARE DE TRANSPORT
În această categorie de proiecte sunt incluse:

- străzi extraurbane secundare;
- construcţia de străzi de intrare în zonele urbane sau existente în zonele urbane, cu
lungimi mai mari de 1.500 metri;
- construcţia de căi ferate şi sisteme de transport;
- sisteme de transport pe şine (tramvaie şi metropolitane), funiculare sau linii
asemănătoare, exclusiv sau în principal destinate transportului de pasageri.
Înainte de toate, pentru această tipologie de intervenţii, trebuie acordată o atenţie deosebită
evaluării impacturilor în faza de şantier, atât în ceea ce priveşte durata, în general mare, de
realizare a intervenţiilor, cât şi amploarea zonei afectate de efecte. Pentru impacturile referitoare la
această fază a proiectului, se recomandă paragraful precedent pentru activitatea de şantier.
În ceea ce priveşte faza de funcţionare a infrastructurii, principalii factori de impact de luat
în considerare sunt cei legaţi de prezenţa în teritoriu a infrastructurii, şi deci, de interferenţa cu
sistemul peisagistic al zonei traversate, şi de traficul mijloacelor de transport. Importantă de
analizat este funcţiunea de legătură a infrastructurii, ce poate determina impacturi semnificative
asupra sistemului teritorial şi socio-economic al teritoriului.
Pe baza acestor consideraţii, pentru proiectele din această categorie, principalele probleme
de impact ambiental ce trebuie abordate se referă la următoarele componente şi factori ambientali:
aer:
- emisii în atmosferă, traficul de vehicule, modificări ale circulaţiei şi ale sistemelor de transport,
înrăutăţirea condiţiilor de acces: impacturile ambientale asupra componentei aer, pentru această
categorie de intervenţii, derivă mai ales din emisii în atmosferă ale mijloacelor de transport; aceşti
factori impun o analiză atentă de impact şi de prognoză a sistemelor adecvate de restricţionare a
emisiilor (limitări ale traficului, creşterea eficienţei mijloacelor de transport etc.); aici se ţine seama
de faptul că orice infrastructură a proiectului conduce la o reducere a fluxurilor de trafic al
vehiculelor, iar impactul ambiental asupra aerului ar putea fi pozitiv;
apă:
- modificarea reţelei hidrografice şi eventuala realizare a conductelor sau galeriilor subterane pot
genera impacturi semnificative asupra caracteristicilor hidrografice, hidrologice, hidraulice şi
hidrogeologice ale zonei, impunând o evaluare atentă;
sol şi subsol:
- introducerea de noi elemente fizice: acest factor de impact poate genera degradări semnificative
ale morfologiei terenului;
- modificarea reţelei hidrografice şi eventuala realizare a conductelor sau galeriilor subterane pot
genera impacturi semnificative asupra caracterului hidrogeologic al zonei, impunând o evaluare
atentă, în special în ceea ce priveşte eventualele probleme de dezechilibru, cedări ale terenului,
coborârea nivelului apelor subterane;
- consumuri de sol şi modificarea condiţiilor de accesibilitate şi fertilitate: aceşti factori de impact
modifică unele condiţii preexistente ale utilizării solurilor;
vegetaţia şi flora:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibile imisii de poluanţi
atmosferici, zgomot şi din traficul vehiculelor;
fauna:
atmosferici, zgomot şi din traficul vehiculelor;
55
ecosisteme:
atmosferici, zgomot, din eventuale excavaţii şi/sau deplasări de mase de pământ şi din traficul
vehiculelor;
- introducerea de noi elemente fizice şi consum de sol: pot genera un impact vizual, care ar trebui
evaluat în definirea traseului, caracteristicilor infrastructurii, dar şi în alegerea intervenţiilor de
integrare peisagistică;
- emisii în atmosferă: pot genera o alterare a calităţii ambientale a peisajului, în conlucrare cu
impacturile exercitate asupra componentelor ambientale care le constituie (vegetaţie, floră, faună,
ecosisteme, calitate aer etc.);
- traficul de vehicule şi modificări ale circulaţiei şi ale sistemelor de transport: creşterea traficului de
vehicule care poate proveni din aceşti factori poate genera impacturi negative asupra valorii
peisajului, care trebuie evaluate; se ţine seama de faptul că infrastructura proiectului conduce la o
reducerea fluxurilor de trafic, iar impactul ambientale asupra acestei componente ar putea fi
pozitiv;
- emisii în atmosferă şi emisii sonore: determină o modificare a calităţii ambientale a zonelor
rezidenţiale, care poate la rândul său genera modificări în distribuţia populaţiei, care tinde să
migreze dinspre sau înspre zona afectată, în funcţie de modul în care proiectul înrăutăţeşte sau
ameliorează calitatea mediului;
- degradarea condiţiilor de accesibilitate şi fertilitate şi modificarea circulaţii şi/sau a sistemelor de
transport: eventuale creşteri sau descreşteri ale fluxurilor de trafic, şi, în general, modificarea
sistemului de mobilităţi, pot determina variaţii în distribuţia teritorială a populaţiei şi/sau activarea
unor migrări pendulare;
- emisii în atmosferă şi emisii sonore: aceşti factori generează potenţiale efecte negative asupra
stării de sănătate şi confort a populaţiei din apropiere; trebuie evaluat dacă proiectul comportă
creşteri de emisii în atmosferă şi emisii sonore, şi în acest caz dacă ar trebui determinat efectul
asupra sănătăţii şi bunăstării populaţiei.
- natura intervenţiei, mai ales în funcţie de modificările sistemului de mobilităţi şi condiţiile de
accesibilitate a amplasamentelor, determină impacturi majore asupra sistemului teritorial a zonei
afectate, sub toate aspectele sale (sistem infrastructural, funcţional şi rezidenţial);
- impacturile referitoare la alte componente ambientale pot determina la rândul lor, impacturi
semnificative asupra activităţilor turistice, agricole şi forestiere;
- impacturile referitoare la condiţiile de accesibilitate şi fertilitate a amplasamentelor, la traficul de
vehicule şi la mobilitate în general, pot determina impacturi semnificative asupra activităţilor
industriale, comerciale, terţiare, turistice.
zgomot:
- emisii sonore: pot determina înrăutăţiri sau ameliorări ale climatului acustic al zonei, ce trebuie
evaluate, în funcţie de definirea traseului şi de necesitatea de identificare a măsurilor de protecţie
specifice pentru izolarea acustică a punctelor de zgomot major.
- condiţii de accesibilitate şi fertilitate ale amplasamentelor, traficul de vehicule şi mobilitatea în
general: aceşti factori de presiune au repercusiuni directe asupra nivelurilor acustice, care trebuie
evaluate;
vibraţii:
- traficul de vehicule pe roţi sau de utilaje grele poate determina o creştere a nivelurilor vibraţiilor,
ce trebuie evaluate atent, mai ales în funcţie de posibilele efecte asupra stabilităţii clădirilor
limitrofe infrastructurilor, şi în scopul identificării măsurilor tehnice necesare pentru limitarea
nivelurilor de vibraţie;
traficul:
- natura acestor intervenţii determină modificări substanţiale ale caracteristicilor de trafic, ce trebuie
evaluate atent, şi în scopul identificării măsurilor necesare limitării eventualelor creşteri a fluxurilor
de trafic.
56
5.8. PORTURI ŞI ALTE LUCRĂRI COSTIERE
Din această categorie de proiecte fac parte:

- porturi lacustre şi fluviale, canale navigabile;
- lucrări costiere destinate combaterii eroziunii şi lucrări maritime pentru modificarea
costieră, prin construcţii de diguri, stăvilare şi alte lucrări de protecţie;
- porturi turistice şi de mărfuri, dar şi proiecte de intervenţie asupra porturilor deja existente.
Pentru această categorie de proiecte este necesară o distincţie între proiecte de lucrări
costiere destinate protecţiei coastelor litorale şi proiecte referitoare la porturi de diferite tipuri.
În timp ce primii factori de impact se referă la interacţiuni cu mişcarea valurilor şi cu
dinamica de evoluţie a coastelor, sistemul peisagistic şi ecosisteme, la cei din a doua categorie
trebuie să se ia în considerare şi fluxurile de trafic maritim şi terestru, reţelele de infrastructură de
conectare cu teritoriul, prezenţa structurilor portuare şi impacturile referitoare la funcţionarea
acestora. La realizarea proiectelor de protecţie costieră, se presupune că, în faza de funcţionare,
impacturile referitoare la interacţiunile cu mişcarea valurilor şi cu dinamica de evoluţie costieră sunt
pozitive, în schimb, trebuie atent evaluate în cazul realizării porturilor. Din acest motiv, în
continuare se va trata problema construcţiei de porturi.
Realizarea unui port (lacustru, fluvial, turistic sau de mărfuri) determină urbanizarea unei
porţiuni de teritoriu costier, a cărui extindere depinde de dimensiunile intervenţiei, cu realizarea
următoarelor elemente:
- diguri, banchize, ecluze şi alte lucrări pentru protecţia bazinului portuar împotriva valurilor;
- o serie de construcţii, suprafeţe şi volume coordonate funcţional, destinate depozitării şi protejării
materialelor,
- aparatură, maşini şi instalaţii şi personalul necesar funcţionării portului;
- o cantitate şi varietate de aparatură, maşini şi instalaţii, impuse direct de funcţionarea activităţii
portuare;
- parcări şi eventuale infrastructuri de legătură cu teritoriul;
Funcţionarea infrastructurii portuare determină iniţial impacturi referitoare la traficul maritim,
fluvial şi terestru, la consumul de sol determinat de structurile descrise anterior, la gestionarea
serviciilor conexe funcţionării activităţii operative, dar şi la solicitările determinate de prezenţa
navelor.
Pentru proiectele din această categorie, principalele probleme de impact ambiental ce
trebuie abordate trebuie să se refere la următoarele componente şi factori ambientale:
aer:
- traficul de vehicule (în acest caz şi traficul de nave): impacturile ambientale asupra componentei
aer, pentru această categorie de proiecte, derivă în principal din emisiile în atmosferă determinate
de traficul de nave şi de eventualul trafic de vehicule şi utilaje grele generate de prezenţa portului;
apă:
- modificarea hidrografiei (în acest caz apar interacţiuni între port şi dinamica liniei de coastă sau a
regimului hidraulic a corpurilor de apă) şi excavarea sau dragarea: este în mod sigur unul din
impacturile mai semnificative pentru această categorie de proiecte; impune evaluarea atentă a
efectelor asupra caracteristicilor hidrografice, hidrologice, hidraulice, hidrogeologice şi asupra
fenomenelor de evoluţie a liniei de coastă;
- producerea de ape reziduale şi deversări hidrice (inundaţii, deversări şi emisii provenite de la
nave, ape de balast): aceşti factori pot determina riscuri de poluare a apei şi trebuie atent evaluate,
relativ la calitatea apelor, şi în scopul identificării măsurilor necesare pentru minimizarea riscului;
sol şi subsol:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau noi elemente şi consumuri de sol: aceşti factori de
impact pot determina alterări semnificative ale morfologiei teritoriului;
- modificarea hidrografiei (în acest caz interacţiuni între port şi dinamica liniei de coastă sau
regimul hidraulic) şi excavarea sau deplasarea de teren (dragaje): în mod clar, este unul din
impacturile cele mai semnificative pentru această categorie de proiecte; impune evaluarea atentă a
efectelor asupra caracteristicilor morfologice, geomorfologice, hidrogeologice, geologice şi
geotehnice, dar şi asupra caracteristicilor de periculozitate geomorfologică şi hidraulică;
57
vegetaţia, flora şi fauna:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibilele imisii în mediu
din deversări hidrice, din modificările hidrografiei şi din traficul de nave şi vehicule;
ecosisteme:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din posibilele imisii în mediu
din deversări hidrice, din modificările hidrografiei (în sensul specificat mai sus) din dragări şi din
traficul de nave şi vehicule;
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau noi elemente, modificări hidrografice (în sensul
specificat mai sus) şi consumul de sol: aceştia pot determina un impact vizual, ce trebuie evaluat la
alegerea amplasării, la definirea tipologiei de lucrări de protecţie a bazinului portuar, a clădirilor şi
structurilor şi a distribuţiei volumelor şi suprafeţelor urbanizate, dar şi la alegerea intervenţiilor de
integrare peisagistică;
- emisii sonore şi traficul de vehicule: aceşti factori generează potenţiale efecte negative asupra
bunăstării populaţiei rezidente în vecinătatea portului;
- natura intervenţiei, mai ales în ceea ce priveşte inserarea de noi elemente fizice în zonă,
determină impacturi relevante asupra sistemului teritorial a zonei afectate, sub toate aspectele sale
(sistemele de infrastructură, funcţionale şi rezidenţiale);
- introducerea de noi elemente fizice poate determina impacturi semnificative, mai ales asupra
activităţilor turistice;
zgomot:
- emisii sonore: determinate în special de traficul naval şi de vehicule, pot determina înrăutăţirea
climatului acustic al zonei, care trebuie evaluat, mai ales în scopul identificării măsurilor specifice
pentru izolarea acustică a punctelor generatoare de zgomote majore.
deşeuri:
- producerea de deşeuri: funcţionarea portului poate impune realizarea unor dragaje frecvente ale
albiei şi identificarea modalităţilor de reutilizare sau distrugere a nămolului extras;
traficul:
- traficul de vehicule: acest factor de impact impune evaluarea fluxurilor de trafic maritim şi
terestru, în scopul optimizării reţelei de infrastructură care leagă portul de zonele adiacente.
5.9. AEROPORTURI
Realizarea unui aeroport determină urbanizarea unei porţiuni de teritoriu, sau

transformarea unei porţiuni de teritoriu deja urbanizat, a cărei extindere depinde de dimensiunile
intervenţiei, prin următoarele elemente:
- piste de decolare şi aterizare;
- o serie de clădiri, suprafeţe şi spaţii coordonate funcţional, pentru depozitarea şi protecţia
materialelor (depozitare de combustibili şi carburanţi, mărfuri etc.), aparaturii, maşinilor şi
instalaţiilor, personalului necesar pentru funcţionarea aeroportului, dar şi pasagerilor;
- diferite aparate, maşini şi instalaţii necesare funcţionării activităţilor caracteristice
aeroportului;
- mijloace tehnice generale, indirecte şi funcţionale, destinate serviciilor unui aeroport (de
exemplu, instalaţii pentru epurarea apelor reziduale, instalaţii de iluminare, instalaţii de climatizare,
instalaţii împotriva incendiilor etc.);
- parcări şi eventuale infrastructuri de legătură cu alte sisteme de transport (terminale
pentru linii de autobuz, căi ferate etc.).
Funcţionarea infrastructurii aeroportuare generează impacturi legate de traficul aerian, de
consumul de sol determinat de structurile menţionate mai sus, de gestionarea serviciilor legate de
funcţionarea activităţilor operative, dar şi de solicitările generate de pasageri (în special în ceea ce
priveşte necesitatea deplasării acestora, respectiv trafic de vehicule şi modificarea sistemelor de
circulaţie şi/sau transport).
58
Pentru proiectele care aparţin acestei categorii, principalele probleme de impact care
trebuie abordate se referă la următoarele componente şi factori de mediu:
aer:
- emisii în atmosferă, trafic de vehicule, modificări ale circulaţiei şi ale sistemelor de transport:
impacturile ambientale asupra componentei aer, pentru această categorie de proiecte, derivă în
special din emisiile în atmosferă provenite de la mijloacele de transport, inclusiv aeronave, dar pot
fi semnificative şi emisiile provenite de la instalaţiile de climatizare ale aeroportului; aceşti factori
impun o analiză atentă a impactului şi prognozarea unor sisteme adecvate pentru limitarea
emisiilor (limitări ale traficului, îmbunătăţirea eficienţei mijloacelor de transport etc.);
sol şi subsol:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau noi elemente: acest factor de impact poate determina
alterări semnificative ale morfologiei terenului;
- consumuri de sol: acest factor de impact determină modificări ale morfologiei terenului şi ale
condiţiilor preexistente de utilizare a solului, modificări ce trebuie evaluate;
vegetaţie şi floră:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în special din imisiile posibile în mediu a
poluanţilor atmosferici şi din traficul vehiculelor;
fauna:
- posibilele impacturi asupra acestei componente;
ecosisteme:
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în special din imisiile posibile în mediu a
poluanţilor atmosferici, inclusiv zgomot şi din traficul vehiculelor;
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau noi elemente şi consumul de sol: acestea pot
determina un impact vizual, care trebuie evaluat în scopul alegerii amplasamentului, al definirii
tipului de construcţii şi de structuri şi la stabilirea distribuţiei spaţiilor şi suprafeţelor urbanizate, dar
şi pentru alegerea intervenţiilor de integrare peisagistică;
- traficul de vehicule şi modificări ale circulaţiei şi ale sistemelor de transport: creşterea traficului
datorat realizării intervenţiei, poate determina impacturi negative asupra integrităţii şi productivităţii
peisajului, care trebuie evaluate;
- emisii sonore: determină înrăutăţirea climatului acustic al amplasamentelor existente în
apropierea aeroportului, care, la rândul său, poate determina modificări în distribuţia populaţiei,
care tinde să părăsească zona;
- modificări ale pieţei muncii: oferta directă a locurilor de muncă şi apariţia activităţilor productive în
zona de funcţionare a aeroportului, pot determinare o cerere de forţă de muncă ce poate conduce
la modificări ale sistemului demografic în zona afectată de intervenţie (creşteri demografice, mutaţii
sociale);
- modificări ale circulaţiei şi/sau ale sistemelor de transport: modificarea sistemului de mobilităţi, cu
oferta de legături aeriene, pot genera variaţii în distribuţia teritorială a populaţiei şi/sau activarea
deplasărilor pendulare;
- emisii în atmosferă şi poluare sonoră: aceşti factori generează potenţiale efecte negative asupra
stării de sănătate şi confort a populaţiei rezidentă în apropierea aeroportului, care trebuie evaluate;
- prin natura acestei intervenţii, mai ales în relaţie cu modificările sistemului de mobilitate şi ale
condiţiilor de accesibilitate ale amplasamentelor, determină impacturi majore asupra sistemului
teritorial al zonei afectate, sub toate aspectele (sistemele de infrastructură, funcţional şi
rezidenţial);
- emisii în atmosferă şi poluarea sonoră, generate de elementele noi apărute în zonă: aceşti factori
pot determina impacturi semnificative asupra activităţilor turistice;
- impacturile legate de condiţiile de accesibilitate şi fertilitate ale amplasamentelor, de traficul de
vehicule şi de mobilitate în general, pot determina impacturi semnificative asupra activităţilor
industriale, comerciale, terţiare, turistice.
59
zgomot:
- emisii sonore: reprezintă unul dintre factorii de impact cei mai semnificativi pentru această
categorie de proiecte; poate determina înrăutăţirea climatului acustic al zonei, care trebuie evaluat,
mai ales în scopul stabilirii amplasamentului aeroportului şi al identificării măsurilor specifice de
izolare acustică a punctelor cu zgomot major.
- condiţii de accesibilitate şi fertilitate ale amplasamentelor, traficul de vehicule şi mobilitatea în
general: aceşti factori de presiune au repercusiuni directe asupra nivelurilor acustice, care trebuie
evaluate;
deşeuri:
- producerea de deşeuri: funcţionarea aeroportului poate determina producerea unei cantităţi
semnificative de deşeuri; se impune necesitatea de adoptare a măsurilor care garantează
minimizarea cantităţii şi periculozităţii deşeurilor produse, identificarea formelor de colectare,
reutilizare şi reciclare a deşeurilor (prevăzând identificarea zonelor adecvate pentru realizarea
acestor servicii, cu referire specială la exigenţele colectării diferenţiate), dar şi modalităţile
adecvate de tratare;
energie:
- consumuri energetice: necesare în special pentru funcţionarea instalaţiilor de climatizare şi
asigurarea mobilităţii; aceşti factori impun o analiză atentă a impactului asupra disponibilităţii de
energie, identificarea unor surse de energie regenerabilă şi prognozarea măsurilor necesare
pentru limitarea consumurilor;
trafic:
- natura acestor intervenţii determină modificări substanţiale ale caracteristicilor sistemului de
mobilitate şi de trafic, ce trebuie evaluate atent, în scopul identificării măsurilor necesare pentru o
gestionare corectă a traficului şi a mobilităţii.
5.10. LUCRĂRI DE GOSPODĂRIRE A APELOR
În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de proiecte:

- utilizarea non energetică a apelor superficiale, în cazul în care derivaţiile depăşesc 1.000
litri/minut şi a apelor subterane, acestea cuprinzând şi apele minerale şi termale, dacă derivaţiile
depăşesc 100 litri/minut;
- derivaţii şi lucrări conexe a apelor superficiale, care prevăd derivaţii ce depăşesc 200
litri/minut sau a apelor subterane care prevăd derivaţii ce depăşesc 50 litri/minut;
- extragerea apelor subterane şi sisteme de reîncărcare artificială a acviferelor;
- diguri şi alte instalaţii destinate tratării, regularizării sau acumulării apelor în mod durabil,
în scopuri non energetice, cu înălţime mai mare de 10 m şi/sau de capacităţi mai mari de 100.000
m3.
- apeducte cu lungime mai mare de 20 km;
- lucrări de regularizare a cursurilor de apă (fluvii, râuri, torente), canalizări şi intervenţii de
ameliorare şi alte lucrări similare care afectează regimul apelor;
- proiecte de gestionare a apelor pentru agricultura, inclusiv proiecte de irigaţii (pentru sau
suprafaţă mai mare de 300 ha) şi proiecte de drenaj;
- construcţia căilor navigabile.
Realizarea de intervenţii care aparţin acestei categorii de proiecte determină introducerea
în mediul înconjurător a unor lucrări şi infrastructuri hidraulice de diferite naturi.
Aceste proiecte au o caracteristică în comun, respectiv interacţiunea lor cu resursele de
apă din zona de intervenţie, influenţând astfel regimurile hidrologic, hidrogeologic şi hidraulic al
bazinului hidrografic în care se implementează intervenţia.
Interacţiunea cu resursele hidrice este apoi strâns corelată cu interacţiunea cu solul şi
subsolul, dar şi cu vegetaţia, flora, fauna şi ecosistemele, ca urmare a ciclurilor biogeochimice ale
materiei. Aceste intervenţii determină şi o interacţiune majoră cu activităţile antropice, în măsura în
care răspund exigenţelor de alimentare cu apă potabilă şi industrială sau exigenţelor de menţinere
sau ameliorare a nivelurilor de siguranţă ale populaţiei şi ale amplasamentelor, dar şi a echilibrelor
existente în regimurile hidrice.
Pentru proiectele din această categorie, principalele probleme de impact asupra mediului care
trebuie abordate privesc următoarele componente şi factori de mediu:
60
apa:
- consumuri de apă (înţelese ca derivaţii ale cursurilor de apă, captări de ape subterane, utilizarea
apei pentru irigaţii): pentru unele intervenţii incluse în această categorie de proiecte, finalizate cu
alimentarea cu apă, pot să apară impacturi semnificative asupra hidrologiei, hidrografiei şi
hidrogeologiei bazinului hidrografic în care se realizează intervenţiile, care trebuie atent evaluate,
şi în ceea ce priveşte modificările bilanţului hidrogeologic şi disponibilitatea resurselor de apă din
bazin;
- modificarea hidrografiei: realizarea lucrărilor de gestionare a resurselor de apă, cu referire
specială la intervenţiile de protecţie a albiilor cursurilor de apă şi a digurilor, pot determina
modificări ale înclinării cursurilor de apă şi ale debitului în perioadele secetoase, pot altera
scurgerea superficială şi pot modifica debitul solid şi lichid, impunând o analiză atentă impactului
asupra reţelei bazinului hidrografic în care se realizează intervenţia;
- excavări şi/sau deplasări de teren (constând în intervenţii de modelare a malurilor şi a versanţilor,
de activare a fenomenelor de subsidenţă, de generare a unor fenomene de eroziune şi/sau de
sedimentare etc.): impune o analiză atentă impacturilor asupra hidrografiei, hidrologiei, hidraulicii şi
hidrogeologiei zonei, cu referire specială la alterările posibile ale scurgerii superficiale şi ale
infiltraţiei, la modificarea debitului, la fenomenelor de eroziune şi de transport solid etc.;
sol şi subsol:
- consumuri de apă (înţelese ca derivaţii ale apelor superficiale, captări de ape subterane,
utilizarea apei pentru irigaţii): pentru unele intervenţii incluse în această categorie de proiecte,
finalizate cu alimentarea cu apă, pot să apară prelevări de apă excesive, ce pot conduce la
probleme de subsidenţă sau la fenomene de instabilitate a terenurilor;
- modificări hidrografice: modificările generate de lucrările hidraulice asupra reţelei hidrografice pot
determina fenomene de instabilitate a malurilor şi a versanţilor, cu agravarea fenomenelor de
dezechilibru, care trebuie evaluate cu atenţie;
- excavări şi/sau deplasări de teren (intervenţii de modelare a malurilor şi a versanţilor, de activare
a fenomenelor de subsidenţă, de generare a fenomenelor de eroziune şi/sau de sedimentare etc.):
determină impacturi semnificative asupra morfologiei, geomorfologiei, geologiei, geotehnicii,
riscurilor geomorfologice şi hidraulicii zonei, ce trebuie atent evaluate;
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau ridicarea de elemente noi: pot determina alterarea
morfologiei zonei de intervenţiei;
- consumuri de apă (înţelese ca derivaţii ale apelor superficiali, captări de ape subterane, utilizarea
apei pentru irigaţii): eventualele modificări ale bilanţului hidrogeologic determinat de realizarea
acestor intervenţii pot modifica disponibilitatea de apă, generând impacturi asupra acestei
componente ambientale;
- modificări hidrografice: eventualele sisteme de cursuri de apă noi pot determina impacturi
semnificativi asupra vegetaţie ripariene (vegetaţia caracteristică de pe malurile cursurilor de apă);
ecosisteme:
- consumuri de apă (înţelese ca derivaţii ale apelor superficiale, captări de ape subterane,
utilizarea apei pentru irigaţii): eventualele modificări ale bilanţului hidrogeologic determinat de
realizarea acestor intervenţii pot modifica disponibilitatea de apă, generând impacturi asupra
acestei componente ambientale;
- modificări hidrografice: eventualele sisteme de cursuri de apă noi şi la crearea barierelor care
împiedică migrarea ihtiofaunei pot determina sărăcirea biosistemului acvatic (ecosistemul bentonic,
ihtiofauna);
sistemul nou al bazinelor hidrografice determinat de astfel de fenomene de dezechilibru poate
determina impacturi asupra ecosistemelor acvatice şi terestre;
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau alte elemente noi: poate determina un impact vizual, ce
trebuie evaluat în scopul stabilirii amplasamentului şi tipologiei intervenţiilor, dar şi pentru alegerea
intervenţiilor de integrare în peisaj;
- modificări hidrografice: pot determina alterări semnificative ale morfologiei zonei de intervenţie, şi
ca urmare dezechilibre peisagistice;
61
şi pentru acest factor sunt valabile impacturile generate de modificări ale hidrografiei;
- realizarea de lucrări hidraulice poate determinare impacturi asupra sistemului teritorial, atât în
cazul realizării unor infrastructuri pentru alimentarea cu apă (impacturi asupra infrastructurilor), cât
şi în cazul lucrărilor realizate în scopul îmbunătăţirii nivelului de securitate a amplasamentelor
(modificări ale sistemului rezidenţial în ansamblu);
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau altei elemente noi: poate determina un impact vizual,
cu repercusiuni asupra activităţilor turistice;
- modificări hidrografice: alterările morfologiei pot determina impacturi asupra activităţilor turistice;
alterările caracteristicilor reţelei hidrografice, pot în schimb avea repercusiuni asupra agriculturii şi
asupra sistemelor de alimentare cu apă.
5.11. INSTALAŢII PENTRU GESTIONAREA ŞI TRATAREA DEŞEURILOR
În această categorie de proiecte se încadrează:

- instalaţii de incinerare şi de tratare a deşeurilor,
- staţii de transfer a deşeurilor;
- depozite de deşeuri urbane şi asemănătoare;
- depozite de deşeuri speciale, mai puţin haldele de steril;
- centre de depozitare provizorii a deşeurilor speciale;
- centre de colectare, depozitare şi a fierului vechi, autovehicule şi alte deşeuri
asemănătoare;
- depozite de nămoluri menajere care depăşesc anumite dimensiuni şi/sau capacităţi.
Pentru identificarea şi descrierea principalelor impacturi ambientale este oportună
analizarea separată a celor două tipuri principale de instalaţii care aparţin acestei categorii:
instalaţii de incinerare şi depozite sau zone de depozitare/staţii de transfer ale deşeurilor.
Instalaţii de incinerare: Considerând o schemă tipică a instalaţiilor de incinerare, se
identifică următoarele elemente componente: accesul cu cel puţin două căi (intrare-ieşire), cântar
pentru vehicule, fosă de acumulare a deşeurilor şi instalaţii pentru încărcarea cuptoarelor, cuptor
de incinerare (cameră de combustie şi cameră post-combustie), sisteme de colectare a cenuşii de
combustie, instalaţii pentru combaterea emisiilor poluante, sistem de recuperare a energiei, coş de
evacuare.
Amplasarea unei instalaţii de incinerare impune ocuparea unei porţiuni de teritoriu, a cărei
extindere este determinată în principal de cantitatea de deşeuri procesate, care trebuie să asigure
suprafaţa necesară pentru amplasarea instalaţiilor şi pentru realizarea căilor de acces, platformelor
şi serviciilor interne necesare pentru gestionarea instalaţiilor.
Factorii de impact semnificativi pentru această categoria de proiecte sunt următorii:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau alte elemente noi în contextul preexistent;
- consumul de sol;
- diferite surse de contaminare potenţială a solului;
- modificări hidrografice;
- consumuri energetice;
- emisii în atmosferă (pulberi şi mirosuri, care pot proveni de la fosa de depozitare a deşeurilor;
gaze de combustie, conţinând particule solide şi poluanţi gazoşi; vapori de apă);
- emisii sonore (determinate în special de eventuala prezenţă a morilor pentru măcinarea
deşeurilor voluminoase şi pentru măcinarea deşeurilor în general, sau pentru mărunţirea zgurilor);
- producerea de ape reziduale şi deversări hidrice (ape care conţin diferite tipuri de deşeuri şi care
se acumulează pe vatra fosei; ape provenite de la procesarea zgurii şi impurificată eventual cu
pulberi; ape provenite de la o eventuală spălare a fumului; ape provenite de la deversarea conţină
a boilerelor şi a eventualelor turnuri de răcire; ape provenite din servicii generale şi instalaţii de
igienă);
- producerea de deşeuri (reziduuri de combustie: zguri şi cenuşi);
62
- traficul de autovehicule (circulaţia autovehiculelor de transport al deşeurilor, zgurilor şi eventual al
fierului recuperat din acestea).
Depozite şi/sau suprafeţe de depozitare/transfer ale deşeurilor: prevăd în special
sistematizarea în straturi a deşeurilor (urbane, speciale sau periculoase) pe teren în mod controlat.
Amplasarea unei instalaţii de acest fel impune ocuparea unei porţiuni de teritoriu, a cărei extindere
este determinată de cantitatea şi calitatea deşeurilor care trebuie distruse, de modalitatea de
sistematizare a straturilor (tradiţională, compactare, pretratare) şi de durata impusă pentru
instalaţii.
Pe lângă suprafeţele necesare sistematizării deşeurilor, zona instalaţiilor trebuie să
cuprindă unele clădiri pentru servicii (pentru întreţinerea şi parcarea autovehiculelor, clădiri pentru
birouri şi servicii, străzi interne şi platforme pentru gestionarea deşeurilor.
Factorii de impact cei mai importanţi pentru această categorie de proiecte sunt următorii:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau alte elemente noi în contextul preexistent;
- excavări şi/sau deplasări de teren;
- consum de sol;
- diferite moduri de contaminare potenţială a solului;
- modificări hidrografice;
- consumuri energetice;
- emisii în atmosferă (pulberi, mirosuri neplăcute provenite din procesele de descompunere a
substanţelor organice, care pot avea loc în fosa de depozitare a deşeurilor; biogaz, generat de
fermentarea în condiţii anaerobe, cu producerea de gaz metan, anhidridă carbonică asociată
diferitelor subproduse gazoase, ce pot fi eventual recuperate pentru utilizări energetice);
- emisii sonore (determinate de funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor – vehicule de mare tonaj
pentru transportul deşeurilor, tractoare, compactoare, screpere etc. - şi de prezenţa păsărilor);
- producerea de ape reziduale şi deversări hidrici (fenomene de percolare);
- traficul de vehicule (circulaţia autovehiculelor de transport al deşeurilor şi al materialelor pentru
acoperirea acestora).
Factorii semnificativi de impact previzibili pentru instalaţiile de procesare a deşeurilor sunt
asemănători cu cei din cazul incineratoarelor şi depozitelor. Ceea ce se modifică este importanţa
relativă a diferiţilor factori. Astfel, pentru instalaţiile de incinerare, factorii de impact mai
semnificativi sunt cei referitori la emisiile în atmosferă, în timp ce pentru suprafeţele de depozitare
predomină factorii referitori la contaminarea solului şi a apelor subterane.
Pentru proiectele incluse în această categorie, principalele probleme de impact asupra
mediului care trebuie abordate se referă, în principal, la următoarele componente şi factori de
mediu:
aer:
- emisii de pulberi: cauzate de deplasarea deşeurilor; în analizele de impact, o atenţie specială
trebuie acordată fenomenului de dispersie a materialelor uşoare, cum ar fi bucăţile de hârtie sau
de plastic în film, care pot fi antrenate şi transportate de către vânt;
- emisii de mirosuri neplăcute: cauzate de procesele de fermentare; pentru instalaţiile de
incinerare, punctul de risc major este reprezentat de fosa de acumulare a deşeurilor, şi poate fi
controlat prin măsuri de prelevare a aerului necesar combustiei deşeurilor direct din fosă. Impactul
trebuie luat în considerare mai ales la alegerea amplasamentului şi la dispunerea planimetrică a
instalaţiilor;
- gaze de combustie, conţinând particule solide şi poluanţi gazoşi: impactul este semnificativ numai
pentru instalaţiile de incinerare. Impune o analiză atentă a impactului şi prognozarea unor sisteme
adecvate pentru controlul şi împiedicarea emisiilor şi a celor mai adecvate caracteristici ale coşului.
apă:
- producerea percolării (infiltrării): factor de impact semnificativ numai pentru depozite şi/sau
instalaţii de depozitare/transfer. Impune o analiză atentă a impactului asupra calităţii apelor
superficiale şi subterane, dar şi prognozarea unor sisteme adecvate de drenaj al apelor şi de
control al infiltrării;
- producerea de ape reziduale: în cazul instalaţiilor de incinerare, poate să apară necesitatea de
analizare a acestui impact, în funcţie de utilizarea apei în unele faze ale procesului de incinerare;
sol şi subsol:
- la fel ca şi apa, solul şi subsolul suferă posibile impacturi, mai semnificativi în cazul depozitelor şi
suprafeţelor de depozitare, care sunt generate de prezenţa deşeurilor pe teren şi ca urmare a unor
63
posibile infiltraţii, pot ajunge în sol şi subsol. Acest factor de impact impune întotdeauna analize
atente ale aspectelor geologice, hidrogeologice, geotehnice, de calitate a solului, dar şi
prognozarea unor sisteme adecvate de impermeabilizare;
- posibilele impacturi asupra acestei componente derivă în principal din emisiile în atmosferă, din
prezenţa deşeurilor pe teren, din deversările hidrice şi din circulaţia autovehiculelor de mare tonaj,
şi sunt strâns legate de efectele asupra componentelor ambientale apă, aer şi sol;
faună:
ecosisteme:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau alte elemente noi: acestea pot determina un impact
vizual, care trebuie evaluat pentru stabilirea amplasamentului şi a distribuţiei planimetrice a
instalaţiilor şi pentru alegerea intervenţiilor de integrare peisagistică, cum sunt deplasările de teren
sau perdelele de vegetaţie;
- impactul generat de prezenţa acestor instalaţii poate avea efecte asupra distribuţiei spaţiale a
populaţiei;
- toţi factorii de impact menţionaţi mai sus generează efecte negative potenţiale asupra stării de
sănătate şi confort a populaţiei rezidente în zona afectată de astfel de instalaţii;
- eventuala amplasare a instalaţiilor în apropierea zonelor rezidenţiale civile poate genera
impacturi asupra sistemului rezidenţial; în acelaşi timp, prezenţa instalaţiilor poate determina
necesitatea de reamplasare a funcţiunilor productive, de tipul instalaţiilor funcţionale sau a
utilizatorilor potenţiali ai energiei produse; impactul asupra sistemului de infrastructură poate fi
determinat de eventuala necesitate de racordare a căilor de transport şi de necesitatea de
realizare a reţelei tehnologice;
- impacturile referitoare la alte componente ambientale pot genera, la rândul lor, impacturi
semnificative asupra activităţilor turistice şi impacturi indirecte ca urmare a efectelor asupra
componentelor ambientale generate de emisiile în atmosferă şi de producerea percolării, asupra
activităţilor silvice, agricole şi pastorale. Traficul de vehicule grele poate exercita un impact negativ
semnificativ asupra activităţilor productive în general.
zgomot:
- emisii sonore: nu reprezintă unul dintre factorii de impact relevanţi, dar trebuie evaluat, mai ales
în scopul amplasării instalaţiilor şi al necesităţii identificării măsurilor specifice pentru izolarea
acustică a punctelor de zgomot major.
deşeuri:
- producerea de zguri şi cenuşi: apare numai în cazul instalaţiilor de incinerare, determină
necesitatea identificării modalităţilor adecvate de tratare, în funcţie de disponibilităţilor existente în
zonă;
- intervenţiile care aparţin acestei categorii de proiecte determină impacturi semnificative asupra
sistemului de gestionare a deşeurilor din zonă, care trebuie atent analizate, dar care se regăsesc
mai degrabă în faza de descriere a proiectului şi a alternativelor, decât în faza de evaluare a
impacturilor;
energie:
- consumuri energetice: derivă din necesitatea de funcţionare a instalaţiilor. De fapt, pentru
această tipologie de instalaţii, impactul semnificativ asupra energiei derivă mai ales din
posibilitatea de recuperare a energiei (din termocombustia deşeurilor şi din recuperarea
biogazului) decât din necesarul de energie pentru funcţionarea instalaţiilor; analizele factorului de
impact energie trebuie să ia în considerare cu prioritate acest aspect;
64
trafic:
- traficul de vehicule: traficul autovehiculelor care transportă deşeurilor. În generale, sunt previzibile
volume semnificative de trafic de vehicule de mare tonaj, al cărui impact asupra caracteristicilor
traficului local şi asupra componentelor ambientale trebuie evaluat cu mare atenţie.
5.12. INSTALAŢII DE EPURARE A APELOR
Pentru identificarea şi descrierea acţiunilor proiectului, trebuie, înainte de toate, să se ţină

seama de totalitatea proceselor de epurare, unde se pot identifica două părţi fundamentale ale
ciclului de tratare:
- linia ape, pentru îndepărtarea poluanţilor fazei lichide, cu producerea de sedimente cu un
conţinut ridicat de umiditate, constituite din componente deja prezente în formă sedimentabilă în
apele reziduale, sau resturi sedimentabile rezultate din transformări de natură chimico-fizică,
chimică sau biologică;
- linia nămoluri, pentru tratarea sedimentelor produse în linia ape, în scopul pregătirii pentru
eliminarea finală.
Amplasarea unei instalaţii de epurare impune ocuparea unei porţiuni de teritoriu, a cărei
extindere este determinată atât de capacitatea instalaţiilor, cât şi de caracteristicile ciclului de
epurare, care trebuie să cuprindă instalaţiile necesare pentru diferitele faze ale ciclului de epurare,
atât pentru linia ape, cât şi pentru linia nămoluri, dar şi străzile, platformele şi serviciile interne
necesare pentru gestionarea instalaţiilor. Se impune, de asemenea, prezenţa unei reţele de
aducţiune a apelor reziduale care trebuie tratate şi prezenţa unui receptor pentru apele reziduale
epurate (râu, torent, canal, mare).
Pentru proiectele care fac parte din această categorie, principalele probleme de impact
ambiental ce trebuie abordate, se referă la următoarele componente şi factori ambientali:
aer:
- emisii de mirosuri neplăcute, generate de compuşii sulfuraţi (hidrogen sulfurat, mercaptan, sulfuri
organice) şi azotaţi (amoniac şi amine alifatice): punctele de risc major, pentru care este necesară
o estimare şi evaluare atente ale impactului, sunt grilajele unde se acumulează nisipuri),
sedimentarea primară a nămolului (puţuri de extragere a nămolului), linia nămoluri (pre-
îngroşătoarele, punctele de deversare a descompunătorilor, deshidratarea şi acumulările de nămol
deshidratat). Impactul va fi luat în considerare atât la alegerea dispunerii planimetrice a instalaţiilor,
cât şi la alegerea eventualelor acoperişuri ale instalaţiilor şi ale zonelor cu risc major şi la alegerea
metodelor de tratare a mirosurilor);
- emisii de aerosoli, conţinând microorganisme: apar mai ales în zonele cu aeraj puternic
(deznisipare şi tancuri cu nămoluri active) sau în prezenţa unor turbulenţe puternice. Impactul va fi
luat în considerare la alegerea sistemelor de aeraj, la alegerea dispunerii planimetrice a instalaţiilor
şi la alegerea unor eventuale bariere împotriva difuziei aerosolilor (perdele de vegetaţie etc.);
apa:
- colectarea apelor reziduale, dirijate şi tratate în instalaţiile de epurare, determină un posibil
impact pozitiv asupra calităţii apelor, atât a celor superficiale, cât şi a celor subterane, în zona
afectată de noul sistem de colectare apelor;
- deversarea apelor reziduale epurate: debite semnificative deversate, în acelaşi punct de
deversare, generează o difuziune continuă a poluanţilor în zonă;
- în ciuda epurării efectuate, receptorul final al instalaţiilor de epurare poate fi subiectul unor
condiţii de poluare mai grave decât cele anterioare realizării instalaţiilor;
sol şi subsol:
- la fel ca în cazul componentei apă, şi pentru sol şi subsol, posibilele impacturi derivă din
colectarea apelor reziduale şi din deversarea apelor reziduale epurate, care pot determina efecte
atât pozitive, cât negative asupra calităţii solului şi subsolului;
deversări de ape uzate şi din circulaţia mijloacelor de transport de mare tonaj, şi sunt strâns legate
de efectele asupra componentelor ambientale apă, aer şi sol;
65
fauna:
ecosisteme:
- introducerea de noi elemente fizice şi/sau alte elemente noi: acestea pot determina un impact
vizual, care trebuie evaluat pentru definirea distribuţiei planimetrice a instalaţiilor şi pentru alegerea
intervenţiilor de integrare peisagistică, cum sunt deplasările de teren sau perdelele de vegetaţie;
- asupra acestei componente pot să apară impacturi pozitive, ca urmare a realizării reţelelor de
canalizare şi a epurării apelor reziduale colectate, şi impacturi negative generate de interferenţele
produse de instalaţii (emisii în atmosferă, emisii sonore, traficul mijloacelor de transport de mare
tonaj, deversări de ape epurate);
- eventuala amplasare a instalaţiilor în apropierea sediilor civile poate determina impacturi asupra
sistemului rezidenţial; în acelaşi timp, prezenţa instalaţiilor poate determina necesitatea
reamplasării funcţiunilor productive; impactul asupra infrastructurii poate fi determinat de eventuala
necesitate de racordare a instalaţiilor şi de necesitatea de realizare a reţelelor tehnologice;
- impacturile asupra altor componente de mediu pot determina, la rândul lor, impacturi
semnificative asupra activităţilor turistice, iar efectele asupra componentelor ambientale generate
de deversările de ape epurate pot afecta activităţile silvice, agricole şi pastorale.
zgomot:
- emisii sonore: principalele surse de zgomot sunt amplasate în special în spaţii închise
(compresoare, suflante, pompe, grupuri electrogene) şi sunt relativ simplu de izolat fonic, pentru
împiedicarea propagării zgomotelor în mediul extern.
Există şi alte surse de zgomot care se regăsesc în aer liber (turbine de aeraţie, staţii de
grătare). La proiectarea instalaţiilor trebuie să se ţină seama de nivelurile de zgomot maxim
admisibile, atât în spaţii închise, în funcţie de timpul maxim de expunere a subiecţilor, cât şi în
mediul înconjurător, în scopul limitării nivelului de poluare acustică şi de respectare a normelor în
vigoare.
deşeuri:
- producerea de nămoluri: acest factor de impact poate avea efecte negativi asupra sistemului de
gestionare a deşeurilor organizat în zona afectată de instalaţiile specifice. Impactul va fi analizat
identificând posibilele repercusiuni şi exigenţe rezultate din necesitatea de colectare, reciclare şi
distrugere finală a unor astfel de deşeuri.
energie:
- consumuri energetice: rezultate din necesitatea de funcţionare a instalaţiilor. Impactul va fi
analizat identificând opţiunile tehnologice care permit forme de economisire a energiei şi
posibilitatea de utilizare a resurselor energetice regenerabile.
trafic:
- traficul de vehicule: traficul autovehiculelor destinate îndepărtării materialelor rezultate din
procesul de epurare şi alimentare cu reactivi. În generale, nu poate fi vorba despre un trafic atât de
intens, încât să existe repercusiuni majore asupra fluxurilor de trafic din zona afectată de prezenţa
unor astfel de instalaţii.
66
CAPITOLUL 6
TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE IDENTIFICARE A IMPACTULUI
Schema procedurală a unei evaluări de impact reprezintă o schemă generală aplicată în

redactarea studiilor de impact asupra mediului, care nu depinde de un anumit proiect; parcurgând
acelaşi traseu prin tehnicile analitice şi de evaluare, care pot fi adaptate la orice categorie de
proiecte, chiar dacă ele au fost concepute pentru anumite tipuri de proiecte specifice. Astfel, listele
de control, matricile, reţelele de impact, modelele de estimare a impacturilor şi diferitele criterii de
evaluare sunt instrumente aplicabile în cadrul studiilor de evaluare a impactului pentru orice proiect
[2, 5].
Etapa de identificare a impacturilor constă într-o serie de operaţii de identificare a
interacţiunilor certe sau probabile dintre acţiunile cauzale elementare ale proiectului şi
componentele ambientale caracteristice zonei de referinţă.
Înainte de această operaţiune se descompun şi se selectează acţiunile elementare ale
proiectului şi elementele ambientale semnificative pentru zona teritorială de referinţă, care
constituie obiectul unor etape operative descrise anterior [1].
6.1. LISTELE DE CONTROL
Acestea sunt liste de parametri, referitori la componente şi factorii de mediu, la factorii de

proiect şi/sau la factorii de impact, care constituie ghidul de referinţă pentru identificarea
impacturilor, permiţând dispunerea lor într-un cadru informativ privind principalele relaţii ce trebuie
analizate. Pot fi considerate cele mai simple instrumente pentru identificarea impacturilor.
În literatură se evidenţiază cinci tipuri principale de liste de control (check-list) [13]:
Liste de control simple: sunt constituite din liste simple de componente ambientale standardizate
pe tipuri de proiecte (instalaţii de producere a energiei, sisteme de transport etc.) sau de zone
(mediu marin, costier, etc.);
Liste de control descriptive: sunt liste care furnizează pentru fiecare componentă considerată
ghidul şi criteriile metodologice necesare pentru evaluarea calităţii lor şi pentru
prognoza impacturilor;
Chestionare: sunt constituite din liste de întrebări referitoare la activităţile proiectului şi la efectele
acestora asupra componentelor ambientale;
Liste de control de scară: sunt liste care furnizează tehnici pentru ierarhizarea alternativelor
examinate în funcţie de impactul prevăzut asupra fiecărei componente;
Liste de control de pondere: sunt liste care furnizează tehnici pentru măsurarea, ponderarea şi
agregarea impacturilor elementare în indici sintetici de impact.
Listele de control aparţinând primelor trei categorii (simple, descriptive, chestionare) sunt
liste de tip calitativ şi au drept scop împiedicarea neglijării unor aspecte fundamentale de impact.
Un exemplu clasic este reprezentat de lista de întrebări din metodologia PADC Manual.
Întrebările solicită prognozarea şi evaluarea probabilităţii de apariţie a impactului, care se înscrie
apoi într-o matrice acţiuni - componente. Lista de întrebări a manualului englezesc oferă, pentru
fiecare tip de impact, referinţe privind tehnica de prognoză adecvată şi uneori şi de măsurare a
modificărilor factorilor de mediu. Este formată din 180 de întrebări grupate pe şase categorii de
impact (caracteristici fizice ale terenului, caracteristici ecologice, modelul de antropizare a zonei,
infrastructuri, servicii sociale, poluare) divizate, la rândul lor în 23 subcategorii (sol, apă, climă,
ocupare, oferta de muncă, aspecte demografice etc.) [8].
Lista de întrebări. Extras - PADC manual

1. Sol
a) geologia zonei prezintă probleme în contextul tipului de proiect examinat?
b) proiectul implică excavări sau deplasări de teren care pot avea consecinţe defavorabile, cum ar
fi eroziunea solului?
c) ... ?
d) cum se clasifică solurile din punct de vedere agricol?
Apă
a) proiectul poate interfera cu sistemul de drenaj al zonei?
67
b) proiectul poate crea modificări ale diferitelor caracteristici hidrogeologice ale zonei?
c) ... ?
Clima
a) există în zonă factori climatici care pot contrastează cu proiectul?
b) există în zonă factori climatici (în special inversiuni termice) care pot influenţa modelul de
difuziune a poluanţilor atmosferici şi/sau acustici?
4. Utilizări ale solului şi caracteristicile peisajului
a) proiectul este compatibil cu utilizările solului din zonele adiacente, cum sunt agricultura,
silvicultura, agrementul etc.?
b) proiectul are un impact vizual semnificativ asupra zonei?
c) .... ?
Listele de control de scară şi de pondere sunt, în schimb, liste cantitative care implică şi un
criteriu de punctaj, printr-o descriere mai detaliată a impactului. Listele de control de acest tip sunt
instrumente operative şi pentru fazele de evaluare a impacturilor. Un exemplu clasic se regăseşte
în metoda concepută de Battelle de Columbus (USA) care a fost aplicată pentru evaluarea
lucrărilor de bonificare [9, 10].
Fig. 6.1. Metoda Battelle pentru un proiect de gestionare a apei
68
Lista Battelle (fig. 6.1.) consideră patru categorii ambientale principale (mediul natural sau
ecologia, poluarea mediului, factori estetici, interese umane) în interiorul cărora se regăsesc în
total 18 componente, iar aceste componente cuprind în total 78 parametri chimico-fizici şi indici de
diferite naturi.
Pentru a putea exprima evaluările şi comparările cantitative, cei 78 parametri sunt ponderaţi
între ei printr-un grad de importanţă, echivalent unui punctaj evaluat în funcţie de specificul
problemei cercetate, astfel încât suma totală este egală cu 1000. Atribuirea coeficienţilor de
ponderare exprimă scala de importanţă absolută a impacturilor singulare între şi în interiorul celor
patru categorii ambientale. După atribuirea coeficienţilor de ponderare, se relevă sau se estimează
datele disponibile pentru toţi cei 78 parametri consideraţi şi se transformă în coeficienţi de calitate
ambientală pe o scară omogenă normalizată, cuprinsă între valorile 0 şi +1. Multiplicând între ei
coeficienţii de ponderare şi coeficienţii de calitate ambientală, pentru fiecare parametru individual,
se obţin 78 indici de calitate ambientală, a căror sumă este o valoare cuprinsă între 0 (impact
maxim) şi 1000 (impact minim) şi exprimă calitatea mediului afectat de impactul proiectului.
În general, limitele listelor de control constau în faptul că, din cauza numărului mare de
variabile luate în considerare, nu reiese determinarea relaţiilor cauză - efect şi nici interpretarea
interacţiunilor semnificative [24].
6.2. MATRICI
Matricile sunt constituite din tabele cu dublă intrare, în care pe linii se înscriu componentele
şi factorii ambientali implicaţi, împărţiţi şi regrupaţi în categorii, iar în coloane sunt înscrise acţiunile
elementare în care a fost descompusă activitatea proiectului. Fiecare încrucişare a matricei
reprezintă o relaţie potenţială de impact între factorii proiectului şi factorii mediului.
Şi matricile pot fi de tip calitativ, dacă se limitează la a evidenţia dacă există sau nu o
oarecare interacţiune; în acest caz sunt instrumente utile exclusiv în faza de identificare a
impacturilor.
În general, mai utilizate sunt matricile de tip cantitativ, care au scop de evaluare, printr-un
punctaj numeric, atât a impacturilor individuale pentru componentele lucrării, cât şi a impactului
global al lucrării, şi se construiesc atribuind fiecărui punct de încrucişare un coeficient numeric ce
exprimă importanţa acelei interacţiuni faţă de altele. În acest caz, matricile devin instrumente
operative al fazei de analiză şi evaluare a impacturilor [1].
Exemplul cel mai cunoscut pentru această metodologie este matricea Leopold (fig. 6.2.),
care încrucişează 88 componente ambientale cu 100 acţiuni elementare, cu un total de 8.800
celule de impact potenţial. Impactul prognozat este marcat în celula respectivă, prin înscrierea
datelor referitoare la intensitatea şi importanţa impactului, în funcţie de scări numerice
dimensionate uniform [15]
În afară de matricile acţiuni - componente descrise, au fost concepute şi metode matriciale
care pun în relaţie efectele directe şi efectele induse, utilizând o serie de matrici în secvenţă (fig.
6.3.). Un exemplu de astfel de tip este matricea elaborată de Central New York Regional Planning
and Development Board pentru gestionarea sistemelor hidrice, care constă din două matrici. Prima
pune în relaţie condiţiile şi resursele iniţiale ale mediului cu acţiunile proiectului şi permite
identificarea impacturilor directe. Apoi se interrelaţionează între ele impacturile primare identificate
în prima matrice în scopul identificării modificărilor secundare rezultate din interacţiunea sau
cumularea mai multor efecte elementare.
Evaluarea impacturilor primare şi secundare se bazează în special pe importanţa (majoră
sau minoră) a impactului identificat şi pe caracterul (direct sau indirect) al relaţiei evidenţiate.
În cadrul acestei metode, pot fi utilizate şi matricile coaxiale (fig. 6.4.), care urmează un
parcurs logic de analize ce conduc la o schemă sintetizabilă în patru sau mai multe pasaje de
descompunere sau de relaţii cauzale (metoda CCE: cauză – condiţie - efect), care leagă
elementele generatoare de impact (factori cauzali) de sistemele ambientale, de potenţialele
interacţiuni ambientale şi de activităţile umane susceptibile de impact [23].
Metoda este bazată pe conceptul că toate utilizările solului şi activităţile umane care
schimbă caracteristicile mediului, precum şi a resurselor naturale, creează o serie sau un lanţ de
evenimente, care produc unul sau mai mute efecte, care, la rândul lor, influenţează utilizările
solului şi activităţile umane de care ele însele sunt generate. În acest mod este posibilă
identificarea raporturilor cauză - efect conexe interacţiunilor ambientale specifice şi stabilirea unui
69
cadru de ansambluri de interacţiuni multiple care se acţionează încrucişat între factorii cauzali şi
efectele modificărilor ambientale.
Fig. 6.2. Matricea Leopold
70
Trafic
Clima
Turism
Finanţe
Cultura
Educaţie
Locuinţe
Canalizări
Utilizări sol
Cerere de apă
Calitatea apei
Servicii utilitare
Economia locală
existente
Servicii de urgenţă
Calitatea peisajului
Densitatea populaţiei
Structura comunităţii
Caracteristici ecologice
Cracteristicile situaţiei
Structura forţei de muncă

Stămutări
Demolări
Transport materii prime
Transport personal
Amenajare zonă
Pulberi şi praf
Ocupare
Costuri locale
Cerere de apă
Vibraţii
Zgomot
Fază de construcţie
Emisii gazoase
Mirosuri
Descărcări acvifere
Reziduuri solide
Factori de risc
Strămutări
Structură
Fig. 6.4. Matrice coaxială

Demolări
Cerere de apă
Fig. 6.3. Matrice PADC Manual
Costuri locale
Ocupare
Transport materii prime
Transport personal
Transport producţie
Zgomot
Vibraţii
Emisii gazoase
Faza de funcţionare
Mirosuri
Pulbere şi praf
Descărcări acvifere
Reziduuri solide
Factori de risc
71
6.3. REŢELELE DE IMPACT
Sunt constituite din diagrame de flux sau lanţuri de relaţii multiple, care interrelaţionează
acţiunile proiectului cu componentele mediului susceptibile de a suferi modificări. În scopul
identificării complexului de impacturi a unei activităţi, reţelele de impact reconstruiesc lanţuri de
evenimente, sau potenţiale efecte, induse de acţiuni specifice ale proiectului asupra condiţiilor
iniţiale ale mediului, potenţialele modificări ale condiţiilor ambientale, efectele multiple ale
impactului şi posibilele intervenţii corective care se pot propune [9, 20].
Reţelele de impact permit astfel evidenţierea, în mod mai sistematic decât matricile, a
efectelor secundare şi indirecte, existenţa unor relaţii multiple sau de concomitenţă a cauzelor şi
cumularea efectelor, ţinând seama şi de dimensiunea temporală (fig. 6.5., 6.6., 6.7.).
Exemple clasice de utilizare a reţelelor de impact în identificarea componentelor ambientale
şi a impacturilor sunt metoda elaborată de Sorensen şi metoda Bereano pentru evaluarea
tehnologiilor alternative.
Metoda Sorensen utilizează un sistem de matrici bidimensionale pentru identificarea
impacturilor primare (corelaţie între acţiuni conexe şi elementele proiectului cu modificările
introduse de acestea în sistemul ambiental) şi reţele de impact pentru analize ale impacturilor de
grad superior şi pentru corelarea lor cu măsurile de diminuare [18].
Metoda Bereano utilizează în schimb trei reţele de impact diferite pentru evaluarea
efectelor impactului ambiental de diferite ordine, induse de elemente generatoare, referitoare la
construcţia proiectului, la funcţionarea sa şi la activităţile conexe realizării proiectului (infrastructuri,
servicii etc.) şi la incidentele probabile şi/sau previzibile [4].
Canalizări Poluare apă Înrăutăţire alimentare cu apă Risc pentru sănătate
Pavări Impermebilizare sol Inundaţii Alunecări şi eroziuni

Zonă rezidenţială
Excavări
Defrişări Îndepărtare sol Reducere fertilitate sol Distrugere floră
Fig. 6.5. Reţea de impact la construirea unei zone rezidenţiale
ACŢIUNI CAUZALE FACTORI/RESURSE EFECTE ACT.-INTERESE UMANE
Degradarea apelor subterane Ape subterane: cantitate şi calitate Modificare sistem hidraulic Pagube pentru act. agricolă
Diminuarea resurselor de apă Limitare utilizări alternative:

irigaţii şi hidroenergie
Degradarea vegetaţiei
Degradarea mediului de viaţă
Modificarea debitului râurilor Ape de suprafaţă: cantitate Reducerea faunei acvatice
Limitarea altor tipuri de utilizări:
Degradarea şi reducerea habitatelor recreative, instructive etc.
Degradarea ecosistemelor
Deversarea apelor reziduale Ape de suprafaţă: cantitate şi temperatură Creşterea temperaturii apei Avantaje pentru agricultură
Fig. 6.6. Reţea de impact pentru alimentarea cu apă
72
ACŢIUNI CAUZALE FACTORI/RESURSE EFECTE ACT.-INTERESE UMANE
Creştere venituri din act. industriale
Deschidere de noi cariere Limitarea utilizărilor recreative
Funcţionarea carierelor existente Pierderea valorii teritoriului

Cariere şi mine
Degradarea peisajului Degradarea mediului de viaţă
Extragerea mat. de construcţie
Degradarea ecosistemelor Limitarea utilizărilor rezidenţiale
Sol
Modificare echilibru sol Limitarea utilizărilor agricole
Creşterea gradului de poluare a aerului Limitarea utilizărilor recreative

Mediu fizic
Creşterea nivelului de zgomot Efecte asupra sănătăţii
Modificări de trafic
Intensificarea activităţii de transport Creşterea veniturilor din servicii
Sistem de transport
Congestionarea traficului Creşterea timpilor de transport
Ocuparea solului cu noi infrastructuri Creşterea taxelor
Limitarea altor utilizări ale solului

Fig. 6.7. Reţea de impact pentru extragerea materialelor de construcţii
6.4. METODA HĂRŢILOR TEMATICE
Elementele generatoare sunt dezagregate succesiv; şi la fel efectele impacturilor

identificate, iar evenimentele accidentale sau incidentele sunt reţinute ca probabile în conexiune cu
elementele generatoare. O dată evidenţiaţi parametri de evaluare, acestora li se asociază
indicatori fizici şi indicatori de probabilitate care să verifice efectele. Pentru a putea decide cea mai
bună variantă, se efectuează un calcul de ponderare a impactului prin intermediul produsului de
utilitate al fiecărui efect, pentru probabilitatea care verifică un astfel de efect. Este astfel posibilă la
finalul reagregării acestor produse pentru fiecare variantă, însumarea complexă şi definirea
ierarhiei de importanţă a diferitelor efecte faţă de elementele generatoare.
Metodologia hărţilor suprapuse derivă din criteriile de planificare teritorială şi se bazează pe
elaborarea şi suprapunerea de hărţi tematice care reprezintă caracterele ambientale şi elementele
de sensibilitate şi criticitate ce caracterizează un anumit mediu teritorial.
Metoda constă în selectarea şi analizarea factorilor de mediu semnificativi şi vizează
identificarea sensibilităţii şi vulnerabilităţii lor, adică a caracteristicilor intrinseci ale componentelor
ambientale deja afectate de solicitări preexistente şi analizarea potenţialului în relaţie cu
interferenţele previzibile cauzate de activităţile proiectului. Astfel de analize sunt realizate prin
reprezentări cartografice pe diferite teme şi suprapunerea lor succesivă.
DiferiteIe modele de analize sunt concepute pornind de la principiile elaborate de McHarg
[16] şi Falque [11]
Metoda McHarg se bazează pe elaborarea de hărţi tematice a parametrilor ambientali şi
sociali, clasificaţi în categorii selectate pentru obiectul de studiu: morfologie, climă, geologie,
hidrologie, caracteristici ale solului, vegetaţie, habitate, utilizări ale solului, valori istorice şi sociale
etc. Evaluarea mediului se bazează pe o scară ordinală care indică sensibilitatea şi/sau criticitatea
factorilor consideraţi într-o zonă specifică. Procesul de evaluare propus de McHarg prevede:
1. Elaborarea unei hărţi tematice pentru fiecare factor considerat;
2. Atribuirea unei evaluări de sensibilitate şi criticitate ale diverselor caracteristici ambientale
reprezentate;
3. Integrarea informaţiilor conţinute în hărţi prin însumarea valorilor.
Versiunea originală a metodei McHarg nu consideră un sistem de ponderare a diferiţilor
factori utilizaţi pentru evaluarea susceptibilităţii ambientale a zonei.
În prima sa formulare, metoda se baza esenţial pe o tehnică rudimentară de suprapunere
de hărţi transparente, în care valorile ambientale erau reprezentate prin diferite gradaţii de culoare.
Suprapunerea simplă a hărţilor permitea o reprezentare sintetică a gradului de susceptibilitate a
zonelor potenţiale de dezvoltare, permiţând identificarea, în funcţie de scara de criterii de decizie şi
temele alese, a destinaţiilor potenţiale ale zonelor, localizările optime (sau mai puţin negative) ale
intervenţiilor, gradarea dimensiunilor lor, distribuţia lor spaţială şi identificarea măsuri necesare de
ameliorare a impacturilor [16].
73
Hartă compozită
Situri ecologice
Situri istorice
Vizual
Sănătate
Aşezări
Zgomote
Fragmentare
Apă
Fig. 6.8. Suprapunerea hărţilor tematice digitale
În prezent, prin computerizarea sistemelor de suprapunere a hărţilor şi aplicarea sistemelor

informatice geografice (GIS), progresele în domeniu sunt notabile. Posibilitatea de tratare prin
funcţii matematice a unei vaste cantităţi de date geografice, a permis realizarea progreselor pe
plan metodologic şi de utilizare a sistemelor de ponderare a variabilelor considerate (fig. 6.8.).
74
CAPITOLUL 7
TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE ESTIMARE ŞI EVALUARE A IMPACTULUI
7.1. ESTIMAREA IMPACTURILOR AMBIENTALE
Scopul acestei faze este acela de a trece de la identificarea impacturilor potenţiale,

rezultate din faza precedentă, la prognozarea acestora. În această fază a procedurii trebuie
prognozate modificările produse asupra mediului de către realizarea proiectului, prin aplicarea unor
metode adecvate de estimare.
Prognoza impacturilor constă în estimarea variaţiilor previzibile pentru diferite componente
şi factori de mediu, ca urmare a executării diverselor acţiuni ale proiectului, şi este strâns legată de
operaţia precedentă de descriere a stării actuale a diferitelor componente şi factori de mediu ce
constituie obiect al impactului, care furnizează condiţiile de referinţă (sau condiţia “zero”) faţă de
care se cuantifică variaţiile generate de proiect.
Prognoza impacturilor constă în estimarea variaţiilor calitative sau cantitative ale
componentelor sau factorilor de mediu, faţă de condiţiile de referinţă, ca urmare a acţiunilor
prevăzute.
Relativ la această fază operativă, referinţele normative oferă doar o indicaţie de maxim a
diferitelor elemente ce trebuie luate în considerare pentru estimarea impacturilor (utilizarea
resurselor naturale, emisii de poluanţi, producerea de substanţe nocive, gestionarea deşeurilor,
accidente etc.).
Din punct de vedere operativ, nu este posibilă identificarea prin această fază a metodelor
generale aplicabile tuturor componentelor şi factorilor de mediu sau a tuturor tipologiilor de
impacturi, dar trebuie să se facă referire la metodele de estimare caracteristice diferitelor discipline
interesate.
Este posibilă identificarea unor instrumente operative care pot fi general aplicate în cadrul
diferitelor discipline. Aceste sunt în esenţă:
- indicatori şi indici de mediu;
- modele.
Un indicator este un semnal care permite interpretarea unui fenomen complex, în care sunt
prezente multe variabile.
Indicatorii non biologici cuprind indicatori de tip fizic şi chimic şi furnizează informaţii privind
starea generală a mediului examinat, dar permit şi definirea, cu o precizie mai mare sau mai mică,
a cauzelor unei eventuale degradări.
Indicatorii biologici (bioindicatori) sunt de obicei organisme mai mult sau mai puţin sensibile
la poluare, din a căror prezenţă/absenţă se deduc informaţii generale asupra calităţii mediului şi
asupra prezenţei fenomenelor de poluare.
Bioindicatorii nu permit determinarea tipului de substanţă care generează poluarea,
deoarece informaţia nu este legată de un anumit moment, organismele fiind prezente constant în
timp şi supuse efectului tuturor factorilor poluanţi. Ca urmare, acestea permit punerea în evidenţă a
unui fenomen de poluare chiar dacă nu mai există cauza acestuia. Bioindicatorii sunt supuşi
efectului ansamblului de factori poluanţi şi nu numai al unuia singur; permiţând deci evaluarea şi
altor efecte sinergice, care măresc periculos nocivitatea poluanţilor individuali.
Indicatorii de mediu pot fi împărţiţi în trei categorii:
¾ Indicatori de stare sau descriptivi - oferă informaţii referitoare la starea mediului şi a calităţii
sale şi exprimă o serie de măsuri individuale pentru caracteristici specifice ale ecosistemului sau
ale sistemului social şi economic. Sunt exprimaţi în general în unităţi fizice sau monetare, cum ar fi
tone de emisii de CO2, concentraţii de nitraţi în apă, costuri pentru cercetare şi dezvoltare, etc.
¾ Indicatori de presiune - oferă informaţii privind presiunea exercitată de activitatea umană
asupra mediului şi se referă la: consumuri de apă, emisii de poluanţi atmosferici, producţia de
deşeuri, consumuri energetice, activităţi de vânătoare şi pescuit, incendii în păduri etc.
¾ Indicatori de răspuns - utilizaţi pentru măsurarea intensităţii acţiunilor de prevenire/refacere a
daunelor de mediu şi eficacitatea rezultatelor obţinute. Se referă la extinderea zonelor protejate
(parcuri şi rezervaţii naturale), răspândirea agriculturii biologice, controale efectuate (asupra
calităţii apelor, de ex.), eficacitatea colectării diferenţiate a deşeurilor, economisirea energiei,
iniţiative pentru reducerea consumurilor de apă, numărul de instalaţii de epurare etc.
75
Un indice de mediu poate fi definit ca produs al unei prelucrări matematice a diferiţilor
parametri ce definesc un singur nivel de calitate ambientală, şi constituie un element informativ ce
sintetizează şi/sau măsoară condiţiile, calitatea, interacţiunile, problemele de sistem ample sau
complexe, dar şi apropierea sau îndepărtarea, în timp, de scopul dorit.
Deci, prin definiţie, indicele de mediu este un instrument de prognoză a impacturilor.
Calculul valorii unui anumit indice înainte de realizarea proiectului şi estimarea valorii pe care acest
indice o va avea ca urmare a realizării proiectului permite cuantificarea impactului.
Importanţa indicilor în cadrul studiilor de evaluare a impactului derivă şi din faptul că aceştia
pot fi uşor comparaţi cu standardele de calitate stabilite de normative sau definite în literatura de
specialitate, oferind o primă indicaţie referitoare la acceptabilitatea impacturilor.
Identificarea indicilor care pot fi utilizaţi pentru prognozarea impacturilor referitoare la
diferite componente şi factori de mediu reprezintă obiectivul acestei faze, şi în acest scop se
recurge la literatura de specialitate.
Unele indicaţii sunt oferite de fişele de mediu prezentate în primul raport intermediar.
Valorile pe care le va avea un anumit indice ca urmare a realizării proiectului sunt prognozate pe
modele. În acest context, prin model se înţelege o metodă de prognoză şi estimare a impacturilor,
fiind vorba de o metodă formalizată, adică documentabilă şi reproductibilă. În această accepţiune
este vorba nu numai de modele matematice, dar şi fizice, ca de exemplu reproducerea la scară a
unui bazin hidric în scopul experimentării diferitelor ipoteze de gestionare a apelor, sau realizarea
de fotomontaje în scopul estimării impactului vizual al unui proiect.
Într-un studiu de impact asupra mediului se utilizează diferite categorii de modele. Una din multele
clasificări posibile este următoarea [22]:
- modele de generare a interferenţelor: utilizate pentru cuantificarea producerii de
interferenţe ale surselor; de exemplu, pentru un proiect ce prevede realizarea de multiple
intervenţii care produc poluare atmosferică, se poate utiliza un model care, prin
intermediul unor coeficienţi adecvaţi, oferă valoarea de poluare pentru o listă de acţiuni
ale proiectului;
- modele de transfer al interferenţelor: utilizate pentru a se ţine seama de modul în care
interferenţele produse se propagă în mediu; de exemplu modele de difuzie a poluării
atmosferice, modele de propagare a zgomotului, modele care descriu modificările
nivelului de oxigen pe traseul unui curs de apă în aval de o deversare etc.;
- modele de stare ambientală: descriu nivelul de calitate sau de degradare prezent în
mediu; de exemplu, sunt modele care permit descrierea sistemului ambiental pe baza
unui anumit număr de parametri, dintre care se cunosc interacţiunile, permiţând astfel
efectuarea simulărilor privind evoluţia sistemului ambiental atât în absenţa, cât şi în
prezenţa intervenţiilor prevăzute de proiect;
- modele de sensibilitate: descriu impacturile ce se produc în momentul în care anumite
interferenţe ating ţinte mai mult sau mai puţin sensibile.
Aplicarea indicilor ambientali şi modelelor de prognoză la estimarea impacturilor presupune
o serie de date cantitative disponibile.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, pentru estimarea impacturilor este
necesară obţinerea unei estimări de către experţi, bazată adesea pe cunoaşterea şi analizele unor
cazuri similare.
În aceste cazuri poate fi oportună compararea prognozelor realizate de mai mulţi experţi,
prin aplicarea unor metode similare metodei Delphi. Astfel de metode constau în trimiterea unor
chestionare unui grup de experţi, prin care li se solicită estimarea variaţiei indicatorilor ca urmare a
diferitelor alternative de proiect. După obţinerea unei prime serii de răspunsuri, se retrimit toate
estimările fiecărui expert, care, dacă doreşte, îşi poate modifica propria estimare. Printr-un proces
interactiv, care poate dura câteva „tururi” de chestionare, se ajunge la apropierea prognozelor,
până la găsirea unui consens substanţial, cel puţin de la majoritatea grupului.
7.2. EVALUAREA IMPACTURILOR
Evaluarea impacturilor este faza în care se trece de la o estimare a impacturilor prevăzute

asupra diverselor componente ambientale, la o evaluare a importanţei pe care valoarea
prognozată pentru acea componentă sau factor ambientale o are într-un anumit context.
76
Se pune întrebarea dacă valoarea prognozată pentru diferiţi indicatori utilizaţi în fazele de
descriere şi prognoză şi pentru diferitele alternative vor produce variaţii semnificative ale calităţii
mediului şi, în măsura în care este posibil, de indicare a unei mărimi faţă de o scară convenţională
(de exemplu 0 -1) care permite compararea magnitudinii diferitelor impacturi şi de stabilire a unei
serii de operaţii pentru evaluarea impactului complex [6].
Ţinând seama de scopul acestei faze a procedurii de evaluare şi de tehnicile general
aplicate pe plan internaţional şi naţional, pentru evaluarea magnitudinii impacturilor asupra
mediului se pot identifica, în linii generale, următoarele etape operative:
- transformarea scării impacturilor estimate;
- relevarea preferinţelor şi ponderarea resurselor;
- compararea alternativelor şi sprijinirea deciziei.
Prima etapă constă deci în transformarea scării impacturilor estimate, pentru a exprima
toate impacturile măsurate pe baza unei scări omogene. În acest scop, se impune definirea unor
scări adecvate de evaluare, ce pot fi de diferite tipuri.
- scări calitative sau simbolice: impacturile sunt clasificate prin calificative calitative (de exemplu
ridicat/mediu/redus, pozitiv/negativ, reversibil pe termen scurt, reversibil pe termen lung, ireversibil
etc.) sau prin simboluri grafice (de exemplu, cerc pentru impacturi negative - mic, mediu, mare în
funcţie de magnitudinea impactului - pătrat pentru impacturi pozitive - de dimensiuni variabile) sau
semnele plus şi minus pentru impacturi pozitive sau negative;
- scări numerice: impacturile estimate sunt transformate în valori numerice faţă de o scară
convenţională (de exemplu între 0 şi 1, unde 0 indică cea mai slabă calitate a componentei
ambientale considerate şi 1 la calitatea cea mai bună; dar pot fi utilizate şi alte scări (0-5, 0-100);
dacă, în schimb se utilizează o scară de tip - 1...+1, adică se consideră impacturi atât negative, cât
şi pozitive, 0 corespunde absenţei impactului, -1 impactului negativ maxim şi +1 impactului pozitiv
maxim;
- scări ordinale: pentru fiecare factor de impact estimat, diferitele alternative examinate sunt
ordonate în funcţie de importanţa crescătoare sau descrescătoare a impacturilor; astfel, luând în
considerare toate impacturile prognozate, se pot elimina unele alternative dominate, care în nici un
caz nu sunt mai bune decât cel puţin o altă alternativă.
Oricare ar fi tipul de scară adoptată, şi în special în cazul scărilor numerice, pentru
atribuirea unei anumite valori ale scării se pot utiliza curbe de transformare, adică funcţii specific
care pun în relaţie estimarea efectuată cu scara în care se doreşte calcularea impactului. Astfel de
curbe sunt construite raportând pe ordonata scara convenţională prestabilită (de exemplu 0-1) şi
pe abscisă scara pe baza căreia este efectuată estimarea (de exemplu, la concentraţia unui
anumit poluant). Se trasează, deci, funcţia care este adecvată reprezentării fenomenului şi se
citesc pe ordonată valorile normalizate ale diferitelor estimări efectuate. Forma funcţiei va fi
determinată direct de către experţii grupului de lucru sau poate fi preluată din literatură (fig. 7.1.).
0.8
Indice de calitate
0.6
0.4
0.2
0
0 20 40 60 80 100
Procent de stejari (%)
Fig. 7.1. Exemplu de funcţie utilitate
Prin efectuarea operaţiilor de transformare a scării, se obţin valori omogene ale impactului
pentru diferite componente şi factori de mediu. Dacă în faza de identificare a impacturilor au fost
utilizate metode matriciale, aceste valori pot fi utilizate în aceleaşi matrici pentru a permite o primă
77
comparaţie între mărimea diferitelor impacturi. Înscrierea acestor valori în matrici, liste de control
sau reţele de impact, furnizează o reprezentare utilă a rezultatelor, independent de metoda de
identificare a impacturilor care este adoptată în fazele operative precedente. Se obţine astfel o
matrice de valori care reprezintă mărimea impacturilor fiecărei alternative de proiect asupra fiecărei
componente ambientale.
În orice caz, trebuie să se ţină seama de faptul că factorii şi componentele de mediu
afectate nu au acelaşi grad de importanţă pentru colectivitate. De aici apare necesitatea de
aplicare a unei forme de ponderare a impacturilor estimate, care să permită ordonarea diferitelor
alternative, ţinând seama de importanţa diferiţilor factori şi componente de mediu afectate.
Această fază a procedurii de evaluare a impactului este deosebit de delicată, deoarece
atribuirea ponderilor are un grad ridicat de subiectivism. Ca urmare, se recomandă ca fiecare
operaţiune efectuată să fie clar specificată şi repetabilă, şi atât decidentul, dar şi diferite grupuri
sociale implicate în procesul de participare, să poată contribui la ponderare, în funcţie de propriile
criterii specifice de evaluare a importanţei resurselor şi la verificarea modului de ordonare a
alternativelor.
Procesul de ponderare se poate realiza în diferite moduri:
- prin distribuirea unei sume fixe de ponderi (de exemplu egală cu 100) între diferite componente
ambientale considerate şi înmulţirea punctajelor de impact pentru componentele individuale. Astfel,
se obţine o ordonare ponderată a alternativelor;
- prin utilizarea schemelor predefinite de evaluare a importanţei resurselor. Se pot clasifica
resursele în funcţie de perechi de caracteristici (regenerabile/neregenerabile, comune/rare,
strategice/nestrategice), atribuind apoi 1 punct pentru fiecare caracteristică “inferioară”
(regenerabilă, comună, nestrategică) şi 2 puncte pentru fiecare caracteristică “superioară”
(neregenerabilă, rară, strategică) şi înmulţind între ele punctele atribuite celor trei caracteristici:
totalul, cuprins între 1 şi 8, este ponderea care se atribuie acelei resurse. La atribuirea ponderilor
se poate ţine seama şi de variabile temporale (termen scurt/termen lung);
- dacă în fazele precedente au fost efectuate evaluări cu simboluri chiar şi numerice, este posibilă
efectuarea unei ponderări de tip ordinale, prin haşuri sau culori de diferite intensităţi ale
simbolurilor utilizate.
Efectuarea operaţiilor de transformare a scării şi de ponderare, este destinată furnizării
decidenţilor şi subiecţilor interesaţi a elementelor de bază pentru formarea unei opinii asupra
diferitelor alternative analizate şi asupra modului în care acestea răspund propriilor lor aşteptări.
De multe ori, studiile de evaluare a impactului se opresc în acest punct, lăsând compararea
de sinteză între diferitele alternative pe seama decidenţilor.
Totuşi, pornind de la ideea că o evaluare dezagregată a impacturilor conţine un număr
ridicat de informaţii neorganizate, adesea dificil de interpretat, şi ţinând seama de faptul că scopul
esenţial al evaluării impactului este acela de a fi un instrument de sprijin al deciziei, este
importantă prevederea şi a unei faze ulterioare de sinteză comparativă între alternative, alegerea
între alternative fiind apoi făcută de către factorii de decizie.
Obiectivul acestei faze operative de sinteză trebuie să fie cel de selectare a aspectelor cu
influenţă majoră asupra deciziei şi de sprijinire a subiecţilor interesaţi să identifice problematica
principală, de realizare a unei prime comparaţii între alternative, de configurare a unui proces de
abordare.
Pentru realizarea acestei faze operative sunt disponibile în literatură diferite metode de
sprijin al deciziei, bazate pe tehnici de analize ierarhice şi/sau analize multiobiectiv. Pentru
aplicarea acestor metode se recomandă consultarea literaturii de specialitate [22].
Indiferent de metodele de evaluare a impacturilor care au fost aplicate în studiul de
evaluare a impactului, pentru concluzii este important să se ţină seama de caracterul puternic
subiectiv al acestei faze de lucru. În scopul reducerii gradului de subiectivism se pot realiza unele
operaţii care permit controlul elementelor subiective, între care se menţionează:
- analize de senzitivitate ale ponderilor atribuite: constau în evaluarea senzitivităţii rezultatului la
variaţia ponderilor atribuite. Este vorba de modificarea sistemului de ponderare, menţinând suma
ponderilor constantă, şi realizarea calculelor până în punctul în care o resursă poate fi
supraevaluată sau subevaluată fără ca rezultatul să se modifice;
- compararea între ordonările obţinute în funcţie de diferite metode;
- eliminarea progresivă a alternativelor: poate avea drept rezultat o simplificare oportună a
procesului de evaluare, eliminând progresiv alternativele dominate clar(eliminând, de exemplu,
78
cele care prezintă, per cel puţin o componentă ambientale, impactul maxim, sau eliminând
alternativele care determină cea mai rea situaţie pentru o resursă ambientală considerată mai
relevantă) şi selectând astfel un grup de alternative tot mai restrâns.
7.3. EVALUAREA INDICELUI GLOBAL DE IMPACT
Metoda face posibilă exprimarea stării mediului pe baza unui raport dintre valoarea ideală şi
valoarea la un moment dat a indicatorilor de calitate specifici pentru mediul analizat, obţinând
astfel un indice care se numeşte indice global de impact [17].
Pentru aprecierea stării de mediu atât în situaţia ideală, cât şi în situaţia în care acesta este
afectat de activităţi antropice, se utilizează scări de bonitate pentru factorii de mediu şi
componentele ambientale care cuprind note de la 1 la 10; când 1 corespunde unei situaţii deosebit
de grave de deteriorare a factorilor de mediu analizaţi; iar 10 corespunde stării naturale, neafectate
de activităţile antropice. În funcţie de notele de bonitate care definesc mediul înconjurător în
situaţia iniţială (mediu natural, neafectat de activităţi antropice) şi în situaţia realizării unui proiect,
se construiesc două poligoane (cu trei, patru sau mai multe laturi, în funcţie de numărul
componentelor ambientale analizate), dintre care unul ilustrează starea ideală, iar celălalt starea
afectată de impacturile generate de un anumit proiect. Indicele global de impact se calculează prin
raportarea suprafeţelor celor două poligoane (fig. 7.2.).
Aer
10
9
8
7
6
5
4
Floră 3 Apă
2
1 Starea
0 ideală
Starea
reală
Faună Sol şi subsol
Fig. 7.2. Determinarea indicelui global de impact
În funcţie de valoarea obţinută pentru indicele global de impact IG, mediul poate fi definit
după cum urmează:
IG = 1 - mediu natural neafectat de activitatea antropică;
IG = 1 – 2 - mediu supus activităţii antropice în limite admisibile;
IG = 2 – 3 - mediu supus activităţii antropice, provocând stare de disconfort formelor de viaţă;
IG = 3 – 4 - mediu supus activităţii antropice, provocând tulburări formelor de viaţă;
IG = 4 – 6 - mediu afectat grav de activităţile antropice, periculos pentru formele de viaţă;
IG > 6 - mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.
Metoda evaluării indicelui global de impact are mai multe avantaje, printre care se
menţionează:
- oferă o imagine globală asupra stării mediului;
- permite compararea unor zone diferite, prin analizarea lor pe baza aceloraşi indicatori;
- permite analiza dinamicii în timp a unei zone.
79
Dezavantajul metodei indicelui global de impact este reprezentat de subiectivismul care
apare în acordarea notelor de bonitate.
Folosind această metodă se pot analiza mai multe componente ambientale cum ar fi
calitatea apei, aerului şi solului; starea de sănătate a populaţiei; deficitul speciilor de plante şi
animale etc. [14].
Un alt dezavantaj al metodei este reprezentat de faptul că la stabilirea notei de bonitate
pentru factorii de mediu consideraţi este utilizată ca metodă de calcul media aritmetică a notelor de
bonitate acordate pentru fiecare parametru de calitate ce descrie factorul de mediu respectiv. Altfel
spus se consideră că fiecare parametru participă la stabilirea notei finale de bonitate, din punct de
vedere al importanţei în mod egal.
Analizând această procedură, în special prin prisma relaţiei dintre parametrii de calitate ai
factorilor de mediu (apa) cu sănătatea umană este uşor de înţeles de ce este considerat ca fiind un
dezavantaj al metodei. Este clar faptul că, din punct de vedere al acţiunii poluanţilor asupra
sănătăţii umane al florei şi faunei, al toxicităţii acestora, al posibilităţii ca un poluant să fie prezent
într-un compartiment de mediu într-o concentraţie considerată a fi periculoasă pentru sănătate, al
regimului de curgere şi posibilităţilor de autoepurare, lucrurile stau diferit şi din aceste considerente
se impune o ponderare a notelor de bonitate ţinând cont de aspectele menţionate anterior.
În cele ce urmează este prezentată o modalitate de realizare a acestei ponderări pentru
factorul de mediu apă (de suprafaţă) , cu menţiunea că la stabilirea valorilor factorilor de ponderare
s-a avut în vedere în special mediul urban ca tipologie areală [12].
Stabilirea factorilor de ponderare pentru parametrii de calitate ai aerului (mediul urban)

Selectarea parametrilor indicatori pentru calitatea aerului (anexa 1 tabelul A.1.) s-a făcut
ţinând cont de legislaţia în vigoare precum şi de recomandările Uniunii Europene. Astfel pentru
determinarea şi monitorizarea calităţii aerului în mediul urban au fost transpuse în legislaţia internă
o serie de directive europene prin Ordinul 592/2002 al MMDD. În paralel cu acesta mai
funcţionează şi STAS-ul 12574/87.
La stabilirea factorilor de ponderare s-a ţinut cont în special de efectele fiecărui poluant
asupra sănătăţii umane (aerul fiind factorul de mediu cu care venim în contact nemijlocit pentru
perioade îndelungate de timp), de probabilitatea ca poluantul respectiv să atingă o concentraţie
considerată ca fiind periculoasă pentru sănătate, de influenţa poluanţilor asupra florei şi faunei,
asupra bunurilor materiale, dar şi asupra celorlalţi factori de mediu, apă respectiv sol (prin
intermediul precipitaţiilor).
În ceea ce priveşte radioactivitatea, factorul de ponderare acordat este 10.
Calculul notei de bonitate se efectuează cu formula:
NBF =
∑ (NB ⋅ f ) ;
i i
∑f i
Unde: NBF – notă de bonitate finală, NBi – nota de bonitate acordată fiecărui parametru în
parte, fi – factorul de ponderare al fiecărui parametru.
Factorii de ponderare au valori cuprinse între 1 şi 10 (1 importanţă foarte scăzută respectiv
10 importanţă maximă).
Stabilirea factorilor de ponderare pentru parametrii de calitate ai apelor de suprafaţă

Valorile atribuite factorilor de ponderare (ţinând cont de criteriile prezentate anterior) sunt
redate în anexa 1 tabelele A.2. şi A..3.
Referitor la radioactivitate normele în vigoare stabilesc următoarele valori de referinţă:
pentru apa potabilă doza efectivă anuală maximă 0,1 mSv/an, activitate alfa 0,1 Bq/dm3, activitate
beta 1,0 Bq/dm3; iar pentru apele naturale activitatea beta are trei valori de referinţă 2,0 Bq/dm3 –
prag de atenţie, 5,0 Bq/dm3 – prag de avertizare, 20,0 Bq/dm3 – prag de alarmare. Indiferent de
tipul de apă (potabilă, curgătoare, lac natural sau de acumulare) valoarea factorului de ponderare
atribuită este 10.
Se consideră că toţi parametrii indicatori ai gradului de eutrofizare au aceeaşi valoare a
factorilor de ponderare şi deci nota de bonitate finală se calculează cu ajutorul mediei aritmetice a
notelor de bonitate acordate fiecărui parametru în parte, adică:
80
NB f =
∑ NB ; i = 1,4 ;
i
parte.
Pentru concentraţia diferitelor substanţe în sedimente calculul notei de bonitate se
efectuează cu ajutorul formulei:
NBF =
∑ (NB ⋅ f ) ;
i i
∑f i
parte, fi – factorul de ponderare al fiecărui parametru.
Pentru indicatori fizico-chimici (tabelul 3) calculul notei de bonitate finale presupune

parcurgerea a două etape:
I. Se calculează nota de bonitate pentru fiecare dintre grupele de parametrii indicatori ai calităţii
apelor după formula:
NBG =
∑ (NB ⋅ f ) ;
i i
∑f i
Unde: NBG – notă de bonitate determinată pentru fiecare grupă de indicatori, NBi – nota de
bonitate acordată fiecărui parametru în parte, fi – factorul de ponderare al fiecărui parametru.
II. Calculul notei finale de bonitate pentru factorul de mediu apă se efectuează cu formula:
NBF =
∑ (NB ⋅ f ) ;
G G
∑f G
Unde: NBF – notă de bonitate finală pentru factorul de mediu apă, NBG – nota de
determinată pentru fiecare grupă de parametri în parte, fG – factorul de ponderare al fiecărei grupe.
La stabilirea factorilor de ponderare s-a ţinut cont de efectele fiecărui poluant (respectiv
grupă de poluanţi) asupra ecosistemelor acvatice (floră şi faună indiferent de nivelul trofic), asupra
posibilităţilor de utilizare a apei (în special ca apă potabilă, pentru industria alimentară şi alte
utilizări sensibile ce reclamă condiţii de calitate stricte) precum şi de datele toxicologice (influenţa
directă şi indirectă asupra sănătăţii umane).
Dacă pentru determinarea calităţii apei se efectuează analize asupra parametrilor conţinuţi
într-o singură grupă atunci nota finală de bonitate pentru factorul de mediu apă va fi egală cu nota
de bonitate obţinută pentru grupa respectivă.
Dacă se determină un singur parametru dintr-o grupă, atunci factorul de ponderare atribuit
acestuia este cel al grupei respective.
Stabilirea factorilor de importanţă pentru parametrii de calitate ai solului

Pentru stabilirea factorilor de ponderare caracteristici parametrilor indicatori ai calităţii
solului s-au avut în vedere valorile de referinţă prezentate în cadrul anexei la Ordinul 756/1997 al
MMDD.
Cu toate că solul rareori are o influenţă directă asupra sănătăţii umane, posibilitatea de
transmitere a toxicilor avuţi în vedere este foarte ridicată. Astfel prin intermediul plantelor şi al
animalelor (prin bioacumulare) cea mai mare parte a elementelor considerate în tabelele
următoare pot ajunge în corpul uman în concentraţii considerate a fi periculoase.
81
La stabilirea factorilor de ponderare s-a ţinut cont şi de efectele directe asupra plantelor de
cultură şi a vegetaţiei caracteristice ecosistemelor naturale precum şi de efectele asupra faunei (în
special consumatori primari).
În afară de metodele de determinare prin analize chimice privind conţinutul unor elemente
în sol, calitatea acestuia poate fi apreciată şi prin indicatori indirecţi. Se pot folosi diverşi produşi
intermediari de descompunere (amoniac, nitriţi, hidrogen sulfurat) sau chiar produşi finali (nitraţi,
fosfaţi, sulfaţi). Cel mai utilizat indicator pentru poluarea organică este azotul sub diferitele lui
forme şi în special azotul organic teluric. Aşa cum am văzut, aceasta reprezintă forma cea mai
avansată de degradare, de aceea valoarea sa raportată la azotul organic total din sol constituie un
indicator preţios care este cunoscut sub denumirea de cifra sanitară sau indicele lui Hlebnicov [19].
Acest raport „N organic teluric/N organic total” este totdeauna subunitar deoarece numai o
parte a azotului din sol trece în azot teluric, dar cu cât această parte este mai mare sau cu cât este
mai aproape de unitate, cu atât solul poate fi considerat mai curat. Astfel, sub 0,70 arată un sol
poluat, între 0,70 şi 0,85 poluare medie, 0,85 - 0,95 poluare redusă şi peste 0,95 sol curat
(nepoluat).
Pentru acest indicator factorul de ponderare atribuit este 7.
În ceea ce priveşte radioactivitatea factorul de ponderare acordat este 10.
Calculul notei de bonitate finale pentru factorul de mediu sol (în condiţiile efectuării unor
analize complexe, adică în care să fie consideraţi parametrii indicatori ai calităţii solului din toate
cele 4 grupe prezentate în anexa 1 tabelele A.4., A.5., A..6. şi A.7. presupune parcurgerea a trei
etape:
I. Se calculează nota de bonitate pentru fiecare dintre subgrupele de parametrii indicatori ai calităţii
solului după formula:
NBSg =
∑ (NB ⋅ f ) ;
i i
∑f i
Unde: NBSg – notă de bonitate determinată pentru fiecare subgrupă de indicatori, NBi –
nota de bonitate acordată fiecărui parametru în parte, fi – factorul de ponderare al fiecărui
parametru.
II. Se calculează nota de bonitate pentru fiecare dintre grupele de parametrii indicatori ai calităţii
solului după formula:
NBG =
∑ (NB ⋅ f ) ;
Sg Sg
∑f Sg
Unde: NBG – notă de bonitate calculată pentru fiecare grupă de parametrii, NBSg – nota de
bonitate determinată pentru fiecare subgrupă de parametri în parte, fSg – factorul de ponderare al
fiecărei subgrupe.
III. Calculul notei finale de bonitate pentru factorul de mediu sol se efectuează cu formula:
NBF =
∑ (NB ⋅ f ) ;
G G
∑f G
Unde: NBF – notă de bonitate finală pentru factorul de mediu apă, NBG – nota de
determinată pentru fiecare grupă de parametri în parte, fG – factorul de ponderare al fiecărei grupe.
Notă: de obicei pentru HA, HAP, PCB – uri şi pesticide organoclorurate se determină direct
concentraţia totală (nu pentru fiecare parametru conţinut în respectiva subgrupă în parte). În acest
caz factorul de ponderare considerat este cel al subgrupei respective.
Dacă pentru determinarea calităţii solului se efectuează analize asupra parametrilor
conţinuţi într-o singură grupă/subgrupă atunci nota finală de bonitate pentru factorul de mediu sol
va fi egală cu nota de bonitate obţinută pentru grupa/subgrupa respectivă.
Conform normelor europene privind evaluarea calităţii mediului înconjurător, pot fi luate în
considerare următoarele surse de generare a impacturilor: emisiile de CO2, SO2, NOx; emisiile de
gaz cu efect de seră; schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor; utilizarea îngrăşămintelor
chimice; folosirea resurselor de apă; utilizarea resurselor forestiere; comerţul cu lemn; pescuitul;
deşeurile industriale; deşeurile urbane; accidentele industriale; creşterea activităţii economice;
82
structura producţiei şi a consumului de energie; producţia industrială; transportul; consumul
populaţiei; evoluţia demografică.
În funcţie de înscrierea în limitele prevăzute de diferite normative în vigoare, se acordă note
de bonitate pentru fiecare componentă ambientală, indiferent de metoda utilizată pentru evaluarea
impactului. În anexa 2 (tabelele B.1. – B.7.) sunt prezentate notele de bonitate privind aprecierea
calităţii factorilor şi componentelor ambientale.
7.4. IERARHIZAREA PROBLEMELOR DE MEDIU
De multe ori, numărul aspectelor de mediu listate în urma analizelor de mediu este foarte
mare, iar evidenţierea aspectelor semnificative se dovedeşte, de regulă, a fi dificilă. Pe de altă
parte, lipsa fondurilor şi/sau a timpului sau a resurselor umane disponibile nu permit soluţionarea
tuturor problemelor şi de aici rezultă necesitatea de selectare şi ordonare a acestora [6, 8].
Pentru stabilirea în mod obiectiv a priorităţilor au fost concepute metode de ierarhizare, ale
căror rezultate sunt influenţate de mai mulţi factori:
9 complexitatea fenomenelor care au loc în mediul înconjurător;
9 unităţile de măsură specifice pentru fiecare factor de mediu;
9 imposibilitatea cuantificării impactului în anumite cazuri.
Criteriile care stau la baza analizării problemelor de mediu sunt:
9 reducerea costurilor de exploatare;
9 eficienţa capitalului investit;
9 utilizarea energiei, consumul de apă, reducerea pierderilor şi a emisiilor în atmosferă;
9 îmbunătăţiri în domeniul protecţiei muncii şi sănătăţii;
9 avantaje strategice, oportunităţi de piaţă şi reducerea riscurilor;
9 conformare cu cadrul legislativ.
Etapele procesului de ierarhizare a problemelor de mediu se desfăşoară într-o succesiune
logică, după cum urmează:
¾ Identificarea şi implementarea soluţiilor simple, care se pot realiza fără costuri sau cu costuri
reduse (exemplu: schimbări în procedurile opţionale şi operaţionale).
¾ Selectarea soluţiilor care necesită o analiză de detaliu, tehnică şi economică; soluţii cu
potenţial real de prevenire şi reducere a impactului. Procesul de selectare a problemelor de mediu
majore, are la baza criterii generale de selecţie, cum sunt:
9 beneficiul potenţial economic;
9 conformare cu legislaţia şi protecţia muncii;
9 aspecte tehnologice;
9 raportul cost-beneficiu estimat;
9 posibilităţile de implementare (durata şi resursele necesare, interferenţa cu procesul de
producţie existent);
9 şansa de succes;
9 îmbunătăţirea performanţei de mediu;
9 beneficii suplimentare.
¾ Evaluarea opţiunilor selectate folosind metode specifice.
Principiul de bază de care se ţine seama la ierarhizarea aspectelor de mediu este
următorul: aspectul de mediu cu prioritate maximă este cel care cauzează cel mai mare impact.
Aceste impacturi pot reprezenta, în ultimă instanţă, un pericol major privind sănătatea oamenilor
sau pericol de întrerupere a activităţii unei întreprinderi.
Metodele de ierarhizare a aspectelor de mediu pot fi grupate în şase categorii:
Atribuirea unor culori aspectelor de mediu pe baza unei anumite corespondenţe culoare-
importanţă.
¾ Metode matriceale, care acordă punctaje pentru fiecare aspect de mediu.
¾ Metode bazate pe reprezentări grafice, care ierarhizează aspectele de mediu pe baza
impactului generat.
¾ Metode bazate pe suma ponderată, care recurg la unirea unui număr mare de opţiuni în
cadrul unui indicator unic.
¾ Calculul unor indici specifici de mediu.
¾ Reprezentarea reţelelor de legături între acţiunile ce cauzează impact şi factorii de mediu
care suferă impactul.
83
7.4.1. Metoda bazată pe corespondenţa culoare - importanţă
Metoda mai este cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de metoda culorilor
de semafor şi stabileşte un set de 7 criterii pentru evaluări bazate pe aprecieri calitative:
9 conformarea cu legislaţia de mediu;
9 cerinţe ale parţilor interesate (beneficiar, bănci);
9 efecte asupra mediului generate de proiect;
9 evaluarea riscului;
9 costuri de mediu;
9 impactul asupra mediului pe durata ciclului de viaţă;
9 eficienţa proceselor de producţie.
Setul de culori utilizat este cel al culorilor de semafor, existând următoarele corespondenţe:
9 roşu - pentru probleme evidente, când este necesară o intervenţie rapidă din partea
întreprinzătorului;
9 galben - când este posibilă apariţia unor probleme;
9 verde - nu există impact.
Metoda permite şi un grad mai ridicat de detaliere prin utilizarea diferitelor nuanţe de culori
principale.
7.4.2. Metode matriceale

Matricele sunt elaborate de echipe multidisciplinare parcurgând următoarele etape:
9 listarea tuturor aspectelor semnificative de mediu;
9 listarea tuturor efectelor asupra mediului şi gruparea lor pe categorii (fizico-chimice,
biologice, socio-economice);
9 alegerea metodelor de evaluare pe baza specificului metodei şi proiectului;
9 discutarea regulilor de clasificare-ponderare şi atribuirea de punctaje în evaluarea finală.
Activităţile care generează impact se înscriu pe o axă, iar efectele asupra mediului pe
cealaltă axă. Cea mai importantă tehnică de clasificare constă în folosirea unei scări predefinite a
importanţei, redată în tabelul 7.1 [15]:
Una dintre matricele cele mai utilizate pentru ierarhizarea aspectelor de mediu este matricea
Leopold. Aceasta matrice pune un accent deosebit pe impactul ecologic şi fizico-chimic şi ia în
considerare mai puţin aspectul social. Matricea Leopold a fost descrisă detaliat în subcapitolele
anterioare.
Tabelul 7.1. Scara importanţei impacturilor

Nivel de referinţă Definiţii (aspecte de mediu)
0 1
- este punctul cel mai important
- prioritatea de prim-rang
Foarte important
- este implicat direct în problemele majore
- trebuie luat în considerare
- relevant pentru problema studiată
- prioritate de ordinul II
Important
- impact semnificativ, dar nu prioritar
- poate sa nu fie rezolvat în întregime
- poate fi relevant pentru problema studiată
- prioritate de ordinul III
Importanţă medie
- poate avea impact
- poate fi determinant pentru probleme majore
- relevanţă nesemnificativă
- prioritate scăzută
Mai puţin important - impact redus
- nu este factor determinant pentru probleme
majore
- fără relevanţă
Neimportant
- nu are efecte măsurabile
84
7.4.3. Reprezentări grafice
Această metodă integrează cauzele impactului şi consecinţele acestuia prin relaţiile de
interdependenţă dintre acţiunile ce cauzează impact şi factorii de mediu ce suferă impactul.
Metoda permite reprezentarea vizuală a soluţiilor alternative, având scopul de a sprijinii procesul
de selecţie a acestora pentru evaluarea impactului generat asupra mediului înconjurător.
Alternativele sunt analizate atât din punct de vedere al efectelor economice, cât şi din punct
de vedere al efectelor negative asupra mediului. Pentru fiecare alternativă se atribuie un punctaj
de mediu şi unul economic; punctaje ce pot lua valori între -3 şi +3. Pe baza punctajului,
alternativele se reprezintă într-un sistem de axe rectangular, cele mai viabile alternative fiind
situate în primul cadran [21].
Metoda permite identificarea tuturor aspectelor de mediu şi ierarhizarea grafică a acestora.
În tabelul 7.2. şi în ilustrarea grafică din figura 7.3. este prezentat un exemplu, în care sunt luate în
considerare şase alternative (S1, S2,…,S6), care au fost evaluate şi punctate din punct de vedere al
mediului înconjurător şi din punct de vedere economic.
Tabelul 7.2 Evaluarea alternativelor

Soluţiile alternative Punctaj economic Punctaj de mediu
S1 3 1
S2 3 2
S3 2 2
S4 -2 -3
S5 0 2
S6 -3 1
3 S2
2 S5 S3
S6 1 S1
Punctaj economic
0
-3 -2 -1 0 1 2 3
-1
-2
S4 -3
Punctaj de mediu
Fig. 7.3 Reprezentarea grafică a alternativelor
7.4.4. Metoda grupării ierarhice a priorităţilor de mediu

Această metodă impune cuantificarea factorilor de mediu în scopul ierarhizării prin
utilizarea a trei parametri: cantitatea (C), dispersia (D) şi efectul (E). Pentru fiecare parametru se
foloseşte un punctaj cuprins între 1 şi 3, unde 3 reprezintă situaţia ceea mai nefavorabilă şi se
calculează punctajul total prin înmulţirea celor trei parametri: P = C · D · E.
Pe baza punctajelor obţinute, factorii şi componentele de mediu analizate se împart în patru
categorii:
Cruciali P = 27
Critici P = 9 - 18
85
Relevanţi P=3–8
Cu importanţă scăzută P = 1.
7.4.5. Ierarhizarea problemelor de mediu folosind suma ponderată

Este o metodă concepută şi dezvoltată la Universitatea Columbia şi constă în descrierea
aspectelor de mediu incluse în listă, stabilirea interacţiunilor de ierarhizare a valorilor fiecărui
parametru şi atribuirea unui factor de importanţă.
Parametri de mediu sunt organizaţi în patru categorii: ecologie, poluarea mediului, estetică,
interes uman. Caracteristic acestei metode este exprimarea impactului în unităţi echivalente în
scopul ierarhizării priorităţilor.
Etapele care se parcurg în acest scop sunt următoarele:
¾ Obţinerea valorilor reale ale parametrilor pentru toţi factori de mediu şi pentru toate
componentele ambientale.
¾ Convertirea valorilor reale ale parametrilor într-o scară de valori a calităţii mediului (folosind
şi de această dată funcţiile de utilitate). Pentru convertire se folosesc grafice ale funcţiilor de
valoare pentru fiecare parametru de mediu, în care valorile parametrilor se află pe abscisă, iar pe
scara ordonatelor se afla valoarea calităţii mediului. Calitatea mediului se măsoară în valori de la 0
la 1, unde 0 reprezintă calitatea ceea mai slabă, iar 1 reprezintă calitatea ceea mai bună.
¾ Atribuirea unităţilor de importanţă fiecărui parametru de mediu. Spre exemplu, distribuirea a
100 de unităţi de importanţă pentru 3 factori de mediu A, B, C, în cazul în care o echipă
interdisciplinară a stabilit astfel ordinea de importanţă: B, C, A, cu următorul punctaj: B=1; C=0,5;
A=0,1 (total 1,6), se realizează după cum urmează:
B = 1 / 1,6 · 100 = 63
C = 0,5 / 1,6 · 100 = 31
A = 0,1 / 1,6 · 100 = 6
¾ Obţinerea unui punctaj complex prin înmulţirea valorilor de pe scara calităţii mediului cu
factorii de importanţă al fiecăruia dintre parametrii individuali.
¾ Ierarhizarea problemelor de mediu în funcţie de punctajul complex [5].
7.4.6. Metoda bazată pe calcularea unor indici specifici de mediu

Constă în folosirea unor indici şi indicatori de mediu înţelegând prin aceste noţiuni:
¾ indice de mediu - categorie numerică sau descriptivă a unei cantităţi mari de date care
descriu mediul înconjurător;
¾ indicatori de mediu – măsurile (valorile) separate ale factorilor de mediu sau ale speciilor
biologice.
În scopul ierarhizării problemelor de mediu se pot folosi următoarele tipuri de indici:
9 Calitate existentă / Calitate standard
9 Calitate existentă / Media globală
9 Calitate existentă / Media parţială
9 Emisii cantitative sau calitative / Emisii standard
Se calculează aceşti indici pentru poluanţii majori generaţi de construcţia sau funcţionarea
unui proiect, iar pe baza lor se realizează o ierarhizare a problemelor majore [14].
86
ANEXA 1
Tabelul A.1. Factorii de ponderare pentru aer [28, 31]

Factor de
Nr. CMA
Parametru UM ponderare (pentru
crt. (cf. Ord. 592/2002)
mediul urban)
1 NO2 mg/m3 0,1 7
3
2 SO2 mg/m 0,125 *(0,25) 8
3 CO mg/m3 0,01 4
4 O3 mg/m3 0,12 5
5 Pulberi în suspensie mg/m3 0,15 7
3
6 PM 10 mg/m 0,05 8
7 PM 2,5 mg/m3 (0,025) [0,02] 9
8 Pulberi sedimentabile g/m2/lună 17 2
9 BENZEN mg/m3 0,01 (0,005) 10
10 Pb mg/m3 0,0005 5
11 Cd mg/m3 *0,00002 4
12 Cr mg/m3 *0,00125 4
3
13 NH3 mg/m *0,1 3
14 H2S mg/m3 *0,008 2
15 Zgomot dB **65 (35) 6
* - valori conform STAS 12574/87; PM 2,5 - valoare ţintă pentru anul 2010 după care devine
obligatorie, respectiv valoare ţintă pentru 2020; Benzen – valoare ţintă pentru 2012; ** - valoare
diurnă respectiv nocturnă.
Tabelul A.2. Factorii de ponderare pentru sedimente (fracţie <63 μm) [29]
Factor de ponderare
Nr.
Parametru UM CMA cf. Ord. 1146/2002 (indiferent de regimul de
crt.
curgere sau tipul de lac)
1 Arsen mg/kg 17 7
2 Cadmiu mg/kg 3,5 8
3 Crom mg/kg 90 6
4 Cupru mg/kg 200 5
5 Plumb mg/kg 90 6
6 Mercur mg/kg 0,5 10
7 Zinc mg/kg 300 3
8 Benz(a)piren mg/kg 750 2
9 Lindan mg/kg 1,4 8
10 PCB - uri mg/kg 280 4
PCB – Bifenili policloruraţi
87
Tabelul A.3. Factorii de ponderare pentru Indicatori fizico-chimici ai calităţii apelor de suprafaţă [25, 29]
CMA Factor de
Factor de
Categoria de calitate cf. Ord. Ape uzate cf. ponderare
ponderare Factor de
Nr. 1146/2002 H.G. 352/2005 (regim de
Grupa Parametru UM (regim de ponderare
crt. curgere
NTPA NTPA curgere grupă
I II III IV V laminar şi
001 002 turbulent)
lacuri)
1 Temperatura ºC nn nn nn nn nn 35 40 3 5
Indicatori pH 6,5-8,5
2 unit pH 6,5-8,5 6,5-8,5 6 6 4
fizici (9)
3
3 Suspensii mg/dm nn nn nn nn nn 35 (60) 350 3 3
4 OD mgO2/dm3 7 6 5 4 <4 nn nn 8 9
5 Regimul CBO5 mgO2/dm3 3 5 10 25 >25 25 300 6 8
8
6 oxigenului CCO - Mn mgO2/dm3 5 10 20 50 >50 nn nn 6 8
7 CCO - Cr mgO2/dm3 10 25 50 125 >125 125 500 6 8
8 NH4- mg/dm3 <0,2 0,2 0,3 0,6 >1,5 2 (3) 30 6 8
9 NO2- mg/dm3 0,01 0,06 0,12 0,3 >0,3 1 (2) nn 9 9
10 NO3- mg/dm3 1 3 6 15 >15 25 (37) nn 4 6
11 Nutrienţi N total mg/dm3 1,5 4 8 20 >20 10 (15) nn 4 6 6
12 PO4-3 mg/dm3 0,05 0,1 0,2 0,5 >0,5 nn nn 7 8
13 P total mg/dm3 0,1 0,2 0,4 1 >1 1 (2) 5 6 8
14 Clorofilă „a” mg/dm3 0,025 0,05 0,1 0,25 >0,25 nn nn 7 8
Reziduu filtrat
15 mg/dm3 fond 500 1000 1300 >1300 2000 nn 6 6
la 105ºC
16 Na+ mg/dm 3
fond 50 100 200 >300 nn nn 4 5
17 Ca+2 mg/dm3 75 150 200 300 >300 300 nn 3 4
Ioni generali,
18 Mg+2 mg/dm3 fond 25 50 100 >100 100 nn 3 4 5
salinitate
19 Fe total mg/dm3 fond 0,1 0,3 1 >1 5 nn 5 7
20 Mn total mg/dm3 fond 0,05 0,1 0,3 >0,3 1 2 6 7
21 Cl- (cloruri) mg/dm3 fond 100 250 300 >300 500 nn 5 6
22 SO4-2 mg/dm3 80 150 250 300 >300 600 600 4 5
23 Zn+2 μg/dm3 fond 5 10 25 >25 nn nn 4 5
Cu+2 μg/dm3
Fracţie dizolvată
24 fond 2 4 8 >8 nn nn 6 6
25 Cr total μg/dm3 fond 2 4 10 >10 nn nn 6 6
26 Pb+2 μg/dm3 fond 1 2 5 >5 nn nn 5 6
Metale 7
27 Cd+2 μg/dm3 fond 0,1 0,2 0,5 >0,5 nn nn 8 9
28 Hg+2 μg/dm3 fond 0,1 0,15 0,3 >0,3 nn nn 9 9
29 Ni+2 μg/dm3 fond 1 2 5 >5 nn nn 4 5
30 As μg/dm3 fond 1 2 5 >5 nn nn 5 6
88
Continuare
31 Zn+2 μg/dm3 fond 100 200 500 >500 500 1000 4 6
Concentraţie totală
32 Cu+2 μg/dm3 fond 20 40 100 >100 100 200 5 6
33 Cr total μg/dm3 fond 50 100 250 >250 1000 1500 5 6
34 Pb+2 μg/dm3 fond 5 10 25 >25 200 500 6 7
Metale 8
35 Cd+2 μg/dm3 fond 1 2 5 >5 200 300 7 8
36 Hg+2 μg/dm3 fond 0,1 0,2 0,5 >0,5 50 nn 8 9
37 Ni+2 μg/dm3 fond 50 100 250 >250 500 1000 5 6
38 As μg/dm3 fond 5 10 25 >25 100 nn 6 7
39 Fenoli μg/dm3 fond 1 20 50 250 300 30000 7 8
40 Detergenţi μg/dm3 fond 500 750 1000 >1000 500 25000 5 7
41 AOX μg/dm3 10 50 100 250 >250 nn nn 6 8
Hidrocarburi
42 μg/dm3 fond 100 200 500 >500 5000 nn 6 8
petroliere
3
43 Substanţe Lindan μg/dm 0,05 0,1 0,2 0,5 >0,5 nn nn 9 9
10
44 organice DDT μg/dm3 0,001 0,01 0,02 0,05 >0,05 nn nn 10 10
45 Atrazin μg/dm3 0,02 0,1 0,2 0,05 >0,05 nn nn 9 9
46 Triclormetan μg/dm3 0,02 0,6 1,2 1,8 >1,8 nn nn 9 9
47 Tetraclormetan μg/dm3 0,02 1 2 5 >5 nn nn 8 9
48 Tricloretan μg/dm3 0,02 1 2 5 >5 nn nn 8 9
49 Tetracloretan μg/dm3 0,02 1 2 5 >5 nn nn 8 9
Indice 1,81- 2,31- 2,71-
50 Indicatori <1,8 >3,2 nn nn 5 6
saprodic MZB 2,3 2,7 3,2
biologici şi 8
51 Coliformi totali colonii/100ml 500 10000 nn nn nn nn nn 6 6
microbiologici
52 Coliformi fecali colonii/100ml 100 2000 nn nn nn nn nn 8 10
53 CN μg/dm3 nn nn nn nn nn 100 1000 8 10
54 S-2, HS- μg/dm3 nn nn nn nn nn 500 1000 6 8
55 SO3-2 μg/dm3 nn nn nn nn nn 1100 2000 7 8
56 Cl2 (rezidual) μg/dm3 nn nn nn nn nn 200 500 4 6
57 Cr+6 μg/dm3 nn nn nn nn nn 100 200 6 7
Alţi indicatori 7
58 Co+2 μg/dm3 nn nn nn nn nn 1000 nn 5 6
59 Se+2 μg/dm3 nn nn nn nn nn 100 nn 6 7
60 Mo+2 μg/dm3 nn nn nn nn nn 100 nn 6 7
61 Ag+2 μg/dm3 nn nn nn nn nn 100 nn 5 6
62 Al+3 μg/dm3 nn nn nn nn nn 5000 nn 5 7
() - valori valabile pentru fluviul Dunărea, nn - nenormat, OD – oxigen dizolvat, AOX – substanţe organoclorurate
89
Tabelul A.4 Factorii de ponderare pentru parametrii de calitate ai solului [27]
Tipuri de folosinţe (cf. Ord. 756/1997)
Factor de Factor de Factor de
Nr. Urme Valori Mai puţin sensibile Sensibile
Grupă Subgrupă UM ponderare ponderare ponderare
crt. element normale Prag Prag Prag Prag element subgrupă grupă
alertă intervenţie alertă intervenţie
1 Antimoniu mg/kg s.u. 5 20 40 12,5 20 4
2 Argint mg/kg s.u. 2 25 40 15 25 4
3 Arsen mg/kg s.u. 5 25 50 15 25 4
4 Bariu mg/kg s.u. 200 1000 2000 400 625 1
5 Beriliu mg/kg s.u. 1 7,5 15 2 5 5
6 Bor solubil mg/kg s.u. 1 5 10 2 3 6
7 Cadmiu mg/kg s.u. 1 5 10 3 5 5
8 Cobalt mg/kg s.u. 15 100 250 30 50 3
9 Crom total mg/kg s.u. 30 300 600 100 300 2
Crom
10 mg/kg s.u. 1 10 20 4 10 5
hexavalent
Metale 5
11 Cupru mg/kg s.u. 20 250 500 100 200 2
12 Mangan mg/kg s.u. 900 2000 4000 1500 2500 1
Compuşi anorganici
13 Mercur mg/kg s.u. 0,1 4 10 1 2 6

14 Molibden mg/kg s.u. 2 15 40 5 10 5
15 Nichel mg/kg s.u. 20 200 500 75 150 2
6
16 Plumb mg/kg s.u. 20 250 1000 50 100 2
17 Seleniu mg/kg s.u. 1 10 20 3 5 6
18 Staniu mg/kg s.u. 20 100 300 35 50 4
19 Taliu mg/kg s.u. 0,1 2 5 0,5 2 6
20 Vanadiu mg/kg s.u. 50 200 400 100 200 2
21 Zinc mg/kg s.u. 100 700 1500 300 600 1
22 Cianuri libere mg/kg s.u. 1 10 20 5 10 6
Cianuri
23 mg/kg s.u. 5 200 500 100 250 3
complexe
24 Sulfocianaţi mg/kg s.u. <0,1 20 40 1 20 5
25 Alte Fluor mg/kg s.u. nn 500 1000 150 300 2
4
26 elemente Brom mg/kg s.u. nn 100 300 50 100 4
Sulf
27 mg/kg s.u. nn 5000 20000 400 1000 2
elementar
28 Sulfuri mg/kg s.u. nn 400 2000 200 1000 2
29 Sulfaţi mg/kg s.u. nn 5000 50000 2000 10000 2
mg/kg s.u. - mg/kg substanţă uscată; nn – nenormat.
90
Tabelul A.5. Factorii de ponderare pentru parametrii de calitate ai solului [27]
Nr. Factor de Factor de Factor de
Valori Mai puţin sensibile Sensibile
crt Grupă Subgrupă Urme element UM normale
ponderare ponderare ponderare
Prag Prag Prag Prag
. element subgrupă grupă
1 Benzen mg/kg s.u. <0,01 0,5 2 0,25 0,5 9
2 Etilbenzen mg/kg s.u. <0,05 10 50 5 10 8
HAM
7
3 Toluen mg/kg s.u. <0,05 30 100 15 30 6
4 Xilen mg/kg s.u. <0,05 15 25 7,5 15 7
5 Hidrocarburi Fenol mg/kg s.u. <0,02 10 40 5 10 7
Hidroxibenzeni
6 aromatice Catechol mg/kg s.u. <0,05 10 20 5 10 7

7 Resorcina mg/kg s.u. <0,05 5 10 2,5 5 8
8
8 Hidrochinona mg/kg s.u. <0,05 5 10 2,5 5 8
9 Cresol mg/kg s.u. <0,05 5 10 2,5 5 8
10 Total HA mg/kg s.u. <0,5 50 150 25 50 -
11 Antracene mg/kg s.u. <0,05 10 100 5 10 6
Hidrocarburi
12 Benzoantracen mg/kg s.u. <0,02 5 50 2 5 7

13 Benzofluoranten mg/kg s.u. <0,02 5 50 2 5 7 8
14 Benzoperilen mg/kg s.u. <0,02 10 100 5 10 6
15 Benzopiren mg/kg s.u. <0,02 5 10 2 5 8
16 Hidrocarburi Chrisen mg/kg s.u. <0,02 5 50 2 5 8
17 aromatice Fluoranten mg/kg s.u. <0,02 10 100 5 10 6 9
18 polinucleare Indeno(1,2,3)
mg/kg s.u. <0,02 5 50 2 5 7
piren
19 Naftalina mg/kg s.u. <0,02 5 50 2 5 7
20 Fenantren mg/kg s.u. <0,05 5 50 2 5 7
21 Piren mg/kg s.u. <0,5 10 100 5 10 6
22 Total HAP mg/kg s.u. <0,1 25 150 7,5 15 -
Hidrocarburi din
23 Total HP mg/kg s.u. <100 1000 2000 200 500 - 6
petrol
HA – hidrocarburi aromatice; HAM - hidrocarburi aromatice mononucleare; HAP - hidrocarburi aromatice polinucleare; HP - hidrocarburi din petrol.
mg/kg s.u. - mg/kg substanţă uscată.
91
Grup Valori Mai puţin sensibile Sensibile
crt Subgrupă Urme element UM normale
ă Prag Prag Prag Prag element subgrupă grupă
.
1 Total
Compuşi organici organocloruraţi
Clorbenzeni, mg/kg s.u. <0,1 10 30 5 10 -

clorbenzeni 8
clorfenoli
2 Total clorfenoli mg/kg s.u. <0,02 5 10 2,5 5 -
3 PCB 28 mg/kg s.u. <0,0001 0,01 0,05 0,002 0,01 10
4 PCB 52 mg/kg s.u. <0,0001 0,01 0,05 0,002 0,01 10
5 PCB 101 mg/kg s.u. <0,0004 0,04 0,2 0,01 0,04 10
6 PCB 118 mg/kg s.u. <0,0004 0,04 0,2 0,01 0,04 10 9
Bifenili policloruraţi 10
7 PCB 138 mg/kg s.u. <0,0004 0,04 0,2 0,01 0,04 10
8 PCB 153 mg/kg s.u. <0,0004 0,04 0,2 0,01 0,04 10
9 PCB 180 mg/kg s.u. <0,0004 0,04 0,2 0,01 0,04 10
10 Total PCB mg/kg s.u. <0,01 1 5 0,25 1 -
11 Policlordibenzdione, Total PCDD mg/kg s.u. <0,0001 0,0001 0,001 0,0001 0,001 -
9
12 policlordibenzfurani Total PCDF mg/kg s.u. <0,0001 0,0001 0,001 0,0001 0,001 -
mg/kg s.u. - mg/kg substanţă uscată.

Valori Mai puţin sensibile Sensibile
crt Grupă Subgrupă Urme element UM normale
. Prag Prag Prag Prag element subgrupă grupă
1 EDDT mg/kg s.u. <0,15 1,5 4 0,5 1 8
2 DDT mg/kg s.u. <0,05 0,75 2 0,25 0,5 8
Pesticide organoclorurate şi
3 DDE mg/kg s.u. <0,05 0,75 2 0,25 0,5 8

4 DDD mg/kg s.u. <0,05 0,75 2 0,25 0,5 8
5 HCH mg/kg s.u. <0,005 0,75 2 0,25 0,5 8
triazinice
6 Pesticide Alpha - HCH mg/kg s.u. <0,002 0,3 0,8 0,1 0,2 9
9
7 organoclorurate Beta - HCH mg/kg s.u. <0,001 0,15 0,4 0,05 0,1 9 9
8 Gama - HCH mg/kg s.u. <0,001 0,05 0,2 0,02 0,05 10
9 Delta - HCH mg/kg s.u. <0,001 0,15 0,4 0,05 0,1 9
10 Total pesticide
organoclorurat mg/kg s.u. <0,2 5 2 1 2 -
e
11 Triazinice Total triazină mg/kg s.u. <0,1 5 2 1 2 - 8
mg/kg s.u. - mg/kg substanţă uscată
92
ANEXA 2
Tabelul. B.1. Note de bonitate pentru râuri

Substanţe
Notă de
organice, CCO- Amoniu, Oxigen dizolvat,
bonitat Categorii de apă
Mn, [mg NH4/l] [mg O2/l]
e
[mg O2/l]
Concentraţia de saturaţie
10 Apă potabilă < 2,5 0
normală, sub 1
80-90% din concentraţia
9 Categoria I(a) 2,5 - 5 < 0,5
de saturaţie
8 Categoria I(b) 5 - 10 0,5 - 1 >6
7 Categoria a II-a 1 - 15 1-3 5-6
6 Categoria a II-a (a) 15 - 20 3-5 4,5 - 5
5 Categoria a III-a (b) 20 - 25 5 - 10 4 - 3,5
4 Degradat nivel 1 25 - 50 10 - 20 < 3,5
3 Degradat nivel 2 50 - 100 20 - 50 <3
2 Apă uzată nivel 1 100 - 500 50 - 100 <2
1 Apă uzată nivel 2 > 500 > 100 <1
Tabelul B.2 Note de bonitate pentru lacuri

Notă de Categoria de apă Biomasă Saturaţia minimă în
bonitate fitoplanctonică în oxigen, [%]
zona fotică, [mg/l]
10 Apă potabilă 0 100
9 Oligotrof - Nivel 1 Sub 1 90
8 Oligotrof - Nivel 2 1-5 80
7 Oligotrof - Nivel 3 5 - 10 70
6 Mezotrof - Nivel 1 10 - 15 70 - 50
5 Oligotrof - Nivel 2 15 - 20 50 - 30
4 Eutrof - Nivel 1 20 - 50 30 - 20
3 Eutrof - Nivel 2 50 - 100 10 - 20
2 Politrof - Nivel 1 100 - 200 < 10
1 Politrof - Nivel 2 > 200 0
93
Tabelul B.3. Note de bonitate pentru aer
Notă de
Efecte asupra Depuneri Efecte asupra vegetaţiei,
bonitat Tip de aer Conc.
populaţiei pulberi vizibilităţii şi materialelor
e
Aer având Starea naturală de
Starea naturală de
10 calitate 0-0 sănătate a 0
echilibru
normală populaţiei
Aer curat
9 0-20 Fără efecte < 50 Fără efecte
nivel 1
Aer curat Fără efecte Fără efecte decelabile
8 20-50 50-100
nivel 2 decelabile cazuistice
Creşterea
Afectarea plantelor,
Aer afectat mortalităţii prin
7 50-200 100-160 căderea parţială a
nivel 1 bronşită şi cancer
frunzelor
pulmonar
Frecvenţă
crescută a Afectare cronică pentru
Aer afectat simptomelor plante, moderat până la
6 200-500 160-350
nivel 2 respiratorii şi boli sever, prin acţiunea
pulmonare cu sinergică cu O3 sau NOx
internări în spital
Mortalitate
crescută cu
Aer poluat Vizibilitate redusă până la
5 500 - 1000 accentuarea 350-750
nivel 1 6 - 8 km
simptomelor la cei
cu boli pulmonare
Creşterea ratei
Aer poluat 1000 -
4 zilnice de 750-1000 Coroziunea oţelului
nivel 2 3000
mortalitate
Aer Creşterea gravă a
3000 - Efecte nocive asupra
3 degradat ratei zilnice de 1000-50000
5000 vegetaţiei
nivel 1 mortalitate
Aer
5000 - Efecte letale la Efecte nocive asupra
2 degradat 5000-10000
10000 expuneri medii plantelor şi păşunilor
nivel 2
Efecte letale la
Aer
1 > 10000 durate scurte de >10000 Instalare peisaj selenar
irespirabil
expunere
Tabelul B.4. Note de bonitate pentru conţinutul unor toxici din sol
Notă de Fluor Reziduuri petroliere Pesticide organo-clorurate
bonitate [mg/kg] [% din suspensie] [mg/kg]
10 0-50 0-0,1 0-0.01
9 50-100 0,1-0,2 0,0l-0,05
8 100-150 0,2-0,3 0,05-0,07
7 150-200 0,03-0,05 0,07-0,1
6 200-300 0,05-0,07 0,1-0,3
5 300-400 0,7-0,9 0,3-0,5
4 400-500 0,9-1,0 0,5-1,0
3 500-750 1,0-3,0 1,0-5,0
2 750-1000 3,0-5,0 5,0-10,0
1 100 5,0 10,0
94
Tabelul B.5. Note de bonitate pentru sol în funcţie de degradarea terenului
Nota
de Modul de degradare a solului
bonitate
10 Suprafaţă de teren neafectată de construcţii şi alte activităţi
9 Suprafaţă de teren afectată de construcţii
8 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 20 - 30 cm
7 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 30 cm - 1m
6 Suprafaţă de teren afectată de lucrări miniere subterane – tasări între 1m şi 2 m
5 Suprafeţe de teren care reprezintă rupturi
4 Suprafeţe degradate de alunecări de teren
3 Suprafaţă de teren degradate datorită descopertărilor
2 Suprafeţe de teren afectate de halde de steril
1 Suprafeţe neamenajate în urma exploatărilor miniere la zi şi a celor subterane
Tabelul B.6. Indici de poluare (conţinutul în metale grele din sol) [mg/kg]
de bonitate
Notă
Cu Zn Pb Co Ni Mn Cr+3 Cd
10 0-20 0-100 0-20 0-15 0-20 0-900 0-30 0-1

9 20-40 100-150 20-40 15-20 20-30 900-1100 30-50 1-2
8 40-70 150-200 40-70 20-25 30-40 1100-1300 50-70 2-2,5
7 70-100 200-300 70-100 25-30 40-50 1300-1500 70-100 2,5-3
6 100-150 300-500 100-150 30-50 50-70 1500-1800 100-150 3-5
5 150-200 500-700 150-300 50-75 75-100 1800-2100 150-200 5-7
4 200-300 700-1000 300-500 75-100 100-150 2100-2400 200-300 7-10
3 300-400 1000-1500 500-1000 100-200 150-300 2400-2700 300-400 10-20
1000-
2 400-500 1500-2000 200-300 300-500 2700-300 400-500 20-30
2000
1 > 500 > 2000 > 2000 > 300 > 500 > 3000 > 500 > 30
Tabelul B.7. Starea de sănătate a populaţiei

Risc de
Speranţa de
Notă de mortalitate la adulţi
Ţara viaţă peste 60 de Ţara
bonitate între 15 - 60 ani,
ani, [%]
[%]
10 10 Japonia Peste 95 S.U.A.
9 10-13 Suedia 90-95 Ţări dezvoltate
8 13-15 - 70-90 Ţări dezvoltate
7 15-20 Chile 60-70 America, Europa
6 20-25 - 50-60 America, Europa
5 25-30 Egipt 30-35 Ţări în curs de dezvoltare
4 30-35 - 20-30 Ţări în curs de dezvoltare
3 35-40 - 15-20 Ţări din Asia de sud-est
2 40-50 India 10-15 Ţări din Asia de sud-est
1 > 6o - < 10 Africa
95
BIBLIOGRAFIE
1. Alberti M., Bettini V., Bollini G., Falqui E. - Metodologie di Valutazione dell’Impatto
Ambientale, Clup, Milano, 1988.
2. Alberti M., Berrini M., Melone A., Zambrini M. - La Valutazione dell’Impatto Ambientale.
Istruzioni per l’uso, Franco – Angeli, Milano, 1992.
3. Băbuţ G. – Legislaţia în domeniul mediului înconjurător, suport de curs, Universitatea din
Petroşani, 2005.
4. Bereano A. - A Proposed Metodology for Assessing Alternative Technologies, Ithaca (N.Y.),
1972.
5. Bettini V., Falqui E., Alberti M. - Il bilancio dell’Impatto Ambientale, Clup - Clued, Milano,
1984.
6. Canter L.W. - Environmental Impact Assessment, Mc Graw Hill, New York,1994.
7. Ceré L., Santoprete G. - Il sistema produzione delle aziende industriali, Lo stabilimento
industriale e i relativi servizi, Giappichelli Editore, Torino, 1993.
8. Clark B.D., Chapman K., Disset R., Waltern P., Barret M. - A Manual for the Assessment of
Major Development Proposals, London, 1981.
9. Dee N. et al. - An Environmental Evaluation System for Water Resource Planning, Battelle -
Columbus Laboratories, 1972.
10. Duke K.M. et al. - Enviornmental Quality Assessment în Multiobjective Planning, Battelle -
Columbus Laboratories, 1977.
11. Falque M. - Pour une planification écologique, Options méditerranéennes, n. 13, juin, 1972.
12. Faur F. – Elaborarea unui sistem de monitorizare a mediului în Valea Jiului, Teză de
doctorat, Petroşani, 2009.
13. Gisotti G., Bruschi S. - Valutare l’ambiente, Guida agli Studi dell’Impatto Ambientale, La
Nuova Italia Scientifica, Roma, 1990.
14. Lazăr M., Dumitrescu I. – Impactul antropic asupra mediului, Editura Universitas, Petroşani,
2006.
15. Leopold L.B., Clark F.E., Hanshaw B.B., Balsley J.R. - A Procedure for Evaluating
Environmental Impacts, US Geological Survey Circular 45, Washington D.C., 1971.
16. McHarg I. - Design with Nature, Natural History Press, New York, 1969.
17. Rojanschi V., Bran F., Diaconu G. - Protecţia şi ingineria mediului. Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
18. Sorensen J.C. - A Framework for Identification and Control of Resources Degradation and
Conflict on the Multiple Use în the Coastal Zone, Berkeley, 1971.
19. Traistă E. - Igiena mediului, Editura Universitas, Petroşani, 1999.
20. Vismara R., Ecologia applicata, Hoepli, Milano, 1988.
21. Zeppetella A., Bresso M., Gamba G. - Metodi e tecniche di valutazione di impatto
ambientale, La nuova Italia Scientifica, Roma, 1993.
22. *** - CEARC, Canadian Environmental Assessment Research Council, Eis Process and
Decision Making, Québec, Canada, 1990.
23. *** - CNYRP&DB, Environmental Resources. Management, Central New York Regional
Planning&Development Board, New York, 1972.
24. *** - US Federal Power Commission, Implementation of the Nationale Environmental Policy
Act of 1969, Washington DC, 1973.
25. *** - H.G. 352, din 21.04.2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 398 din 11.05.2005.
26. *** - H.G. 1213 din 06.09.2006, publicat în Monitorul Oficial,nr. 802 din 25.09.2006.
27. *** - Ordinul 756 din 03.11.1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 303 bis din 06.11.1997.
28. *** - Ordinul 592/2002, din 25.06.2002, publicat în Monitorul Oficial Nr.765 din 21.10.2002.
29. *** - Ordinul 1146 din 10.12.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 197 din 27.03.2003.
30. *** - O.U.G. 195 din 30.12.2005, privind protecţia mediului, publicat în Monitorul Oficial nr.
1196 din 30.12.2005.
31. *** - STAS-ul 12574/87.
96
View publication stats

INDRUMATOR

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INDRUMATOR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI

Book · September 2011

Maria Lazăr Florin Faur

SEE PROFILE SEE PROFILE

Air Quality Monitoring Using Bioindicators In Jiu Valley View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA IMPACTULUI

Dezvoltarea societăţii umane, pe de-o parte, şi creşterea populaţiei, pe de alta, au condus

În înţelesul prezentei lucrări, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.2. ELEMENTE DE LEGISLAŢIE

Pornind de la definiţia dreptului mediului care, în abstract reprezintă, ansamblul

Definirea schemelor procedurale de evaluare a impactului general aplicabile la diverse

2.1. LISTA PROIECTELOR SUPUSE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

2.3. CRITERII DE SELECŢIE PENTRU STABILIREA NECESITĂŢII EFECTUĂRII EVALUĂRII

2.3.1. Caracteristicile proiectelor - la identificarea caracteristicilor proiectelor se iau în

2.4. INFORMAŢII SOLICITATE TITULARULUI PROIECTULUI PENTRU PROIECTELE

2.4.1. Descrierea proiectului, incluzând, mai ales:

Caracteristicile procedurii şi metodologiilor tehnice de evaluare depind de obiectivele şi

Prognozarea Studiu de impact

proceduri instituţionale Monitorizare şi

Fig. 3.1. Schema procedurală generală pentru procesul de evaluare a impactului

Alt element esenţial al procedurii este participarea publicului, element ce nu poate fi

Descrierea mediului Descrierea proiectului

Impacturi asupra mediului

Fig. 3.2. Schema procedurală pentru redactarea studiului de evaluare a impactului

3.1. DESCRIEREA PROIECTULUI

Descrierea proiectului trebuie să cuprindă intervenţiile care se realizează, motivarea

3.2. DESCRIEREA MEDIULUI

Descrierea mediului are drept scop definirea caracteristicilor şi nivelelor de calitate

3.3. ANALIZE ALE IMPACTURILOR

Analizele impacturilor au scopul de identificare a impacturilor potenţiale critice generate de

3.4. ANALIZE ALE ALTERNATIVELOR

Analizele alternativelor au scopul de a identifica posibilele soluţii alternative şi de a

3.5. MĂSURI DE COMPENSARE ŞI AMELIORARE

Monitorizarea impacturilor trebuie să garanteze verificarea, în diferite faze (construcţie,

3.7. ASPECTE METODOLOGICE ŞI OPERATIVE

Studiul de impact mai trebuie să conţină:

4.1.1. Efecte negative potenţiale

4.1.2. Efecte pozitive potenţiale

4.2.1. Efecte negative potenţiale

4.2.2. Efecte pozitive potenţiale

4.3. APE SUPERFICIALE

4.3.1. Efecte negative potenţiale

4.3.2. Efecte pozitive potenţiale

4.4. APELE SUBTERANE

4.4.1. Efecte negative potenţiale

4.4.2. Efecte pozitive potenţiale

4.5. SOL, SUBSOL, SISTEM HIDROGEOMORFOLOGIC

4.5.1. Efecte negative potenţiale

4.5.2. Efecte pozitive potenţiale

4.6.1. Efecte negative potenţiale

4.6.2. Efecte pozitive potenţiale

4.7.1. Efecte negative potenţiale

4.7.2. Efecte pozitive potenţiale

4.8.1. Efecte negative potenţiale

4.8.2. Efecte pozitive potenţiale

4.9. RADIAŢII IONIZANTE

4.9.1. Efecte negative potenţiale

4.9.2. Efecte pozitive potenţiale

4.10. FLORA ŞI VEGETAŢIA

4.10.1. Efecte negative potenţiale

4.10.2. Efecte pozitive potenţiale

4.11.1. Efecte negative potenţiale