Mettez en

roumain:

Guy de

Maupassant, La parure, colectia Bufnița, Editura Paralela 45, 2011, p.36

Traducere

Într-o duminică, pe când își făcea plimbarea pe Champs Elisée pentru a

uita de grijile săptămânii ce trecuse, a văzut dintr-o dată o femeie care
plimba un copil. Era dna Forestier, totdeauna tânără, totdeauna
frumoasă, totdeauna seducătoare.
Doamna Loisel se simți emoționată. Să-i vorbească? Da, sigur. Și
acum că a plătit, îi va spune tot. De ce nu?
Se apropie.
– Bună Jeanne
Cealaltă nu a recunoscut-o imediat, se mira că este strigată atât
de familiar de această femeie bogată (nobilă). Se bâlbâi:
– Dar doamnă, nu știu, cred că vă înșelați.
– Nu, Eu sunt Mathilde Loisel
Prietena sa scoase un strigăt:
O, săraca de tine Mathilde, cât te-ai schimbat!
– Da, am avut zile grele de când nu te-am văzut, și de
sărăcie...și asta din pricina ta.
– Din cauza mea...de ce?
– Iți amintești acel râu de diamante pe care mi l-ai pregătit pentru
a merge la sărbătoarea ministrului?
– Da, și...?
– Ei bine, l-am pierdut