Romantismul muzical

În mod curent, termenul romantic este uzitat pentru a desemna un autor, o operă,
aparţinând epocii romantice, o atitudine creatoare dominată de afectiv, opusă
obiectivismului clasic, sau un stil opus echilibrării, simetriei şi clarităţii clasice. Dezamăgit de
realitate, artistul romantic îşi căuta alinarea contemplând şi idealizând trecutul. Şi artistul
Renaşterii şi-a întors privirea spre trecut, dar spre modelul culturii antice, care a dominat şi
secolul clasicismului. El reînvia cultura antică păgână pentru a lupta împotriva bisericii şi a
aşeza omul în centrul preocupărilor.

Un alt loc de refugiu pentru romantici a fost natura, cu peisajul ei singuratic, neîntinat de
mâna omului. De fapt, era o atitudine de protest împotriva oraşului şi a burgheziei
dominatoare. Romanticii idealizează viaţa satului, unde omul este mai aproape de natură, de
izvorul sănătos al vieţii.

Altă evadare este în spaţiul exotic, cu o viaţă curată şi ideală. Sentimentul naturii este
pentru romantici un spaţiu de puritate şi un loc pentru cugetări solitare. Îndreptându-se spre
natură, spre viaţa omului simplu, artiştii romantici descoperă arta populară. Folclorul este
considerat ca un vestigiu al trecutului şi ca o experienţă artistică mai apropiată de natură.
Valorificarea folclorului aduce o sevă nouă în creaţia muzicală, constituind un important
element de regenerare a culturii muzicale şi de accentuare a particularităţilor naţionale ale
popoarelor.
Forme muzicale ale muzicii romantice instrumentale

 Balada

 Rapsodia - Fantezie instrumentala, bazata predilect pe melodii populare.

 Liedul - Gen muzical vocal construit pe un text liric sau un poem literar, acompaniat
de pian.

 Impromptu - Fantezie liber compusa, pentru pian.

 Elegie

 Nocturna - Gen muzical instrumental foarte popular in perioada romantica.

 Baracola - Vechi cântec venetian al gondolierilor.

 Balet

 Uvertura - Piesă orchestrală care precedă o lucrare muzicală de mari proporţii sau
care constituie o lucrare independentă. Piesă instrumentală constituind partea
introductivă a suitelor preclasice.

 Simfonie - Forma cea mai importanta a compozitiilor orchestrale; deobicei compusa

din 4 parti: prima in forma de sonata, ultima in forma de rondo, variatiune sau
sonata; intre ele, o parte lenta (adagio, andante) şi o alta vivace (menuet, scherzo).

 Suita - Succesiune de piese muzicale in acelasi ton, dar cu tacturi diferite.