Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un
gânditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din
1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966,
onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.Este autorul a 30 de volume științifice, opere literare și
eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată,
foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în
calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.Opere de debut: povestirea "Cum am găsit piatra
filosofală", "Romanul Romanul adolescentului miop", eseul "Yoga".
Structura: 2 Volume:
· Primul volum cuprinde 3 părţi ,prima parte având 10 capitole ,a doua parte 9 ,iar a treia 8 capitole.
· Al doilea volum, intitulat GAUDEAMUS,cuprinde 3 părţi, prima parte cuprinzând 23 de capitole ,a doua
parte 13 ,iar ultima parte cuprinzând un singur capitol.
Personajele:
IV. Episodice: Maria(fata cizmarului vecin), Vally (verişoara adolescentului), Perri,Caleia, Noisil,Pake, Sylvia,
D-ra Alexandrescu, Morariu ,Domnul Leontescu,Tolihroniade, directorul, Filimon, Gianni
Locul acţiunii: În Bucureşti, la şcoală, în mansardă, în parc , "la casa cu felinare roşii", în sala de clasă , la
"Muza" ,"La Valea Călugărească ,în Via lui Morariu" ,
· Primul Volum/Partea I;
Adolescentul se hotărăşte să scrie un roman ,pornind de la Jurnalul său ,ca sursă de inspiraţie. Se gândeşte
la viitoare personaje, persoane, la titlu pentru roman ,cum ar fi "Dragoste de copil", "La şaptesprezece ani",
titluri sugerate de Vally. Romanul ,hotarî adolescentul ,va fi primul din seria "Dacia Felix".După o experienţă
neplăcută la scoală ,unde fusese ascultat ,se întoarce acasă ,cu gândul că singurul lucru care l-ar putea
scăpa de repetenţie este "Romanul adolescentului miop".
Tânarul se hotărăşte să-l adauge pe prietenul Robert in roman, dar nu ştie ce intrigă va avea romanul.Ştie
doar că e obligatoriu să-l scrie pentru a putea trece in clasa a-7-a. Împreună cu Jean Victor Robert, Dinu şi
Perri au ieşit cu patru fete in Parcul Carol.Pentru "doctor" întâlnirea a fost un eşec, renunţând să mai iasă
cu fete.Îi spune lui Robert că va fi un personaj important in romanul său,un personaj ridicol,iar Robert se
enervează, nu vrea ca personajului său să i se cunoască şi părţile bune si in urmatoarele zile încearcă să
pară schimbat spre uimirea celorlalţi baieţi.
Tânărul miop reciteste întâmplarile din clasa.Caleia e ascultat la istorie de Noisil, Tolihroniade îi şopteşte.
Pake va rămâne repetent pentru că Vanciu ,profesorul de matematică,l-a prins cu cateva sandwich-uri şi un
litru de ţuică.La ora de muzică, domnul Boloveanu îşi vinde un teanc de foi,o noua romanţă de-a
sa,intitulată "Crinul",cu şase bani foaia,apoi la sugestia copiilor o cantă la orgă.Are loc pregatirea pentru
serbarea de sfarşit de an, Fosil ,în acest timp, încearca să fugă de la oră,copiii pârându-l.Aguletti a plâns la
ora de chimie,folosind numele tatălui său decedat,pentru a scăpa de calificativul "insuficient".Dinu e
schimbat mult, deşii e frumos şi inteligent nu mai iubeşte chimia.Pe Robert il dor ochii din cauza cititului si a
formolului cu care s-au dat clasele duminică.Teza la mate la care "doctorul" nu ştie să rezolve nimic,are
loc.Fanica a reuşit la chimie şi e foarte fericit oferindu-le copiiilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolată.El
are o frică teribilă de Toivinovici, profesorul de chimie.
În acest capitol ne sunt prezentaţi 2 tineri de Bucureşti . Discutia se desfasoară in jurul unor teme perioada
adolescenţei: tinerii deştepţi sunt nefericiţi, alţi elevi urmăresc fetele si doamnele de pe bulevard.Sylvia
este fată simpatizată de Dinu, pe care il întâlnea in aceeasi familie, de doua ori pe an:de Sfântul Dumitru şi
în a treia zi de Paşti,considerată de tânarul miop ,o fată vulgară. Totul se petrece intr-o atmosferă
englezească. Robert vorbeste despre posibilitatea de a ţine o femeie de brat.Dinu povesteste o
intamplare ,pe care ,adolescentul cu defecte de vedere o notase. Dinu povesteşte cum era rapit de pe
stradă de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoască. După cum afirma Robert, ceea ce
spuse Dinu ,se asemăna cu "Păcatul" de I.L.Caragiale.
Adolescentul vorbeşte despre prietenul său Marcu, un tânăr înalt, uscat, cu părul creţ, pe care prietenii îl
strigă din cauza nasului "Ţăndărică" , şi , din cauza faptului că e evreu ,"Marcala".În fiecare dimineaţă, vine
cu un roman la scoală, pe care îl citeşte chiar şi atunci când profesorul explică. În ziua în care trebuie să fie
ascultat se interesează de lecţii, răspunzând profesorului cu seninătate, spunându-i că nu ştie.Marcu nu-l
suportă pe domnul Furtuneanu şi nici domnul Furtuneanu nu-l suportă pe Marcu.Deoarece, în urmă cu un
an, când toţi baieţii trebuiau să se tundă din cauza faptului că fac otită, profesorul venea la şcoală cu părul
lung, Marcu făcând comentarii acide la adresa profesorului.
"Doctorul" rămâne corigent la germană din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare, care îl face să uite
lectia. Cuprins de disperare, se gândeşte chiar la sinucidere. O alta corigenţă, de data inevitabilă, apare la
matematică. Motivul ,din punctul de vedere al profesorului e acela ca copiii să înveţe mai bine, corigentul
crezând că a învăţa matematică e un dar.Adolescentul isi face, plin de entuziasm un program prin care isi
propune să înveţe toată materia într-un an.Nerespectand acest program, rămâne corigent la matematică,
işi propune să o inveţe la vară.
Are loc serbarea de sfarşit de an , unde cei mai deştepţi păşeau curajoşi, să-şi ia diploma si cărţile. Pentru
acest premiu invăţaseră tot anul. Fanfara era prezentă, colegii premianţilor ii felicitau. Înauntrul
adolescentului miop se dădea o lupta aprigă între gândurile şi sentimentele sale. Scrie cu ură în jurnal că îî
ura pe adolescenţii aceia.Munceau puţin şi câştigau mult.Mai tarziu,Dinu a vazut listele din clasa lui. Erau
patru corigenţi la matematica: El,"Doctorul", Chioreanu, Bonas. Ultimii doi erau cei mai inculţi. Acasă
trebuit sa se prefacă trist din cauza corigenţei.
Deşii a rămas corigent la matematică, nu se gândeşte deloc la acest fapt. Se va apuca de matematică la
sfarsitul lunii august. Profită de vacanţă pentru a citii ce-i place. Într-o dimineaţă, în timp ce citea o operă
a lui Panait Istrati cunoaşte un vagabond cu care a purtat lungi discuţii. Vagabondul ,un evreu tanar, prost
imbracat,care trecuse prin multe, i-a povestit viaţa sa, făcându-l pe adolescent să viseze la propria lui viaţă,
propriul lui drum.In vacanţă ,încetase să mai scrie romanul, nu se mai întâlnea cu prietenii,doar citea şi
aştepta sfârşitul lunii iulie,pentru a merge în excursie în tabăra de la Dumbrava Sibiului.Nu mai dorea ca în
romanul său să apară o eroină ,ci dumbrava ,deoarece era un loc curat.
Adolescentul ajunsese acasă mult mai devreme decât se aştepta, invocând motivul lipsei banilor.Era
hotărât să înveţe.Trei zile mai tarziu, citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbravă.Nu învăţase
nimic, dorea să studieze psihologia, sperând că se va înţelege pe sine.Tânărul află că examenul de corigenţă
trebuie susţinut pe data de 15 septembrie ,amânând pregătirea pâna la începutul lunii ce urma. Examenul
se apropia , "doctorul" era dornic să citească nişte cărţi, amând studiul mereu. Decide că dacă nu învaţă
tot ,se va sinucide. Pâna la examen, învaţă câteva capitole, fiind încercat de gânduri ciudate. Vanciu îî
promovează pe toţi ce au susţinut examenele.
Mansarda este locul ce îi oferă adolescentului dorinţa de a cufunda în lectură ,este locul ce îi oferă
protecţie , unde îşi petrece majoritatea timpului. Nu-şi pierde însă ideea de a scrie romanul , trebuie să
scrie ,nu să gândească. Adolescentul surprinde, prin fereastra mansardei sale, cursul vieţii vecinilor săi , 2
tineri necunoscuţi . Momente precum pregătirea ceaiului de către soţ, cum seara se stinge lumina în
camera lor ,acesta dispreţuindu-i. Acesta mărturiseşte că mansarda este o parte a sufletului său ,ce
cuprinde multe amintiri ,iar gândul că mansarda ar putea fii a altcuiva îl sperie.
"Un liceu model" ce va fii jucată la Sfântul Spiridon.Personajele sunt chiar profesorii lor ,doctorul jucându-l
pe Toivinovici ,deoarece semăna cu acesta.Unul dintre cuplete era dedicat elevului bolnav de gălbinare din
cauza chimiei. La Valea Călugărească ,în Via lui Morariu , baieţii s-au plimbat. Deşi erau fete şi must , băieţii
erau trişti ,deoarece parintele lui Morariu i-a supravegheat şi nu au putut profita.
Domnul Leontescu este redactorul revistei la care adolescentul trimitea constant articole, acestea fiind
publicate. Tânărul se învoieşte de la ora de gimnastică ,pentru a-i face o vizită domnului Leontescu.Nu era
prima dată când încerca să obţină un onorariu. Lua douăzeci şi cinci de lei pe articol.Chiar dacă intenţia lui
fusese onorariul ,nu îi spune acest lucru ,nici peste saptămâni ,totuşi nu se oprea din trimisul articolelor.
Redactorul îl amăgea ,spunăndu-i că a vorbit cu domnul director şi că-şi va primii onorariul. Deoarece
realizează că nu reuşeşte nimic ,nu mai trimite articole,adolescentul, fiind conştient că este talentat.
Luna noiembrie ,aduce tristeţe în oraşul lipsit de vitalitate.Melancolia îl cuprinde pe tânărul miop, care
încearcă să redevină o persoană puternică ,era foarte hotărât ,cu pumnii stânşi ,ochii înclestaţi.Prin minte îi
treceau momentele prin care prin durerea trupului devenea stăpânul sufletului, se simţea puternic când se
forţa să facă ceva.Tânarul considera cele mai frumoase zile atunci când se biciua.În fiecare noapte ,înainte
de a stinge lampa ,se bucura de dulci desfătari.Renunţase la desfătari ,şi , şi-a căutat prieteni ,care să-l
ferească de tristeţe.Amintirile l-au făcut să redevină tânărul preocupat de ştiinţe.
Au loc repetiţiile pentru spectacolul "Un liceu model" ,profesorii erau alături de actori ,împărtaşind-le
entuziasm, unii fiind mai expresivi ,alţii mai timizi.Toate aceste impresii find culese de adolescent la
fereastra mansardei.Toţi se adună în sala de muzică ,Minulescu fiind primul.Regizorul este Domnul
Filimon ,de la Teatrul Naţional ,care se confruntă cu probleme datorită lipsei de dicţie a lui Pake. Domnul
Boloveanu face repetiţii cu fanfara ,şi încearcă ,fără succes să-i atragă pe elevi ,unii dintre ei făcând
observaţii cu glas tare ,pentru a auzii domnul Boloveanu.Actorii sunt fericiţi deoarece profesorii nu-i mai
ascultă.
Adolescentul încearcă să pătrundă în lumea pe care nu credea că o va cuceri, sufletul şi mintea sa.Încerca să
înţeleagă trările şi sentimentele,se întreba cum va ajunge acolo.Îl întristau lucrurI simple , înăuntrul său
găsea sentimente şi concepţii contradictorii.Acestea îl făceau să se simtă nemotivat în scrierea unui
roman.Însă ,iese din această starer ,aprinde lampa, şi rămâne cu regretul timpului pierdut.
Liceul era locul în care elevii învaţă mereu, deşi puţini înţeleg ceea ce învaţă. Orele de latina sunt ţinute de
un maestru ocultist şi filozof , care se ocupa mai mult de plăcerea logică, decât de cunoştinţele de
gramatică.Bratasanu ştie să traducă din latină , traduce fară ajutorul unui dicţionar.Adolescentul nu îl
invidiază ,deoarece deşi ia doar premiul I ,nu e informat ,învaţă doar lecţia de zi.Marcu ,deşi este cel mai
leneş, şi are insuficient la latină e mult mai informat ,a citit volume de Boisser ,ceea ce nu a făcut nimeni.
Adunările băieţilor au loc in mansardă, transmiţându-i adolescentului o stare de spirit pe care nu o are
mereu. Fănică este dirijorul, acestia cântă numeroase tipuri de cântece: patriotice, bătrâneşti. Aceste
întâlniri se prelungeau noaptea, un prilej pentru a discuta repetiţiile pentru "Un liceu model"şi pentru a-l
bârfii pe Robert ,care, după părerea băieţilor era insuportabil. Tinerii porniseră la colindat, unii oameni nu i-
au primit, băieţii reacţionând nervos. Însă unii oameni i-au poftit în casă, i-au servit cu bunătăţi. La sfârşit s-
au întors în casa tânărului miop, unde, pe masă era vin. După ce au băut, tinerii au plecat, însă "doctorul" a
stabilit o întâlnire cu Dinu, la aniversarea lui Fănică.
Sâmbăta era ziua în care liceeni se plimbă prin oraş, împărtaşind trăiri, impresii. Adolescentul recunoaşte că
s-a uitat adesea după trupurile feminine. Oraşul era monoton, sâmbăta nu era provincială ca duminica, care
e o zi ce pregăteşte omenirea pentru celelalte zile, o zi de relaxare. "Doctorul" recunoaşte că aştepta
sâmbăta deoarece era "Ziua trupului". În fiecare sâmbătă, împreună cu prietenii mergeau la o casă, acolo îşi
alegeau fata după bunul plac, iar după ce restul se petrecea fără emoţii, lăsa banii şi pleca.Scriitorul era
conştient că nu e dragoste, prietenii l-au lăudat, iar el făcut cinste într-o berărie.
Giovanni Papinni, era un om desavârşit, ce îi inspira tânărului bucurie şi tristeţe în acelaşi timp. Scriitorul
italian i-a luat iniţiativa a ceea ce a vrut el să scrie, şi, pentru acesta, îl ura. Însă îl iubea pentru că i-a scris
viaţa. Se identifică cu Papini, însă tânărul vrea cu totul altă personalitate, se gândeşte la o schimbare, însă
se poartă o luptă în sufletul său, lupta de a descoperii rădacini, acolo unde nu sunt. Pare revoltat de faptul
că lectorii l-ar putea acuza de plagiat, dar în acelaşi timp încrezător, pentru că era gata să dovedească
oricui, că ce este al lui, e al lui.
Jurnalul se extindea pe durata unui an întreg, era plin de reflecţiile unui adolescent ce trăieşte ciudatele
perioade ale adolescenţei. Prietenii se depărtau ,de luni de zile era singur ,revederea era tot mai rece. În
vechea mansardă , băieţii află cazul lui Radu, un băiat de la internatul din Braşov, repetent, miop, cu buze
mari, care era cinic şi consuma băuturi alcoolice. Motivul comportamentului său ,fiind moartea mamei sale,
băieţii considerandu-l cinic pentru că nu-si arată durerea. Scriitorul povesteşte apropierea bacalaureatului,
fapt ce îl sperie, fiind conştient că Vanciu îi va lăsa corigenţi.
Capitolul V, intitulat "Tristeţi, in vară"
Corigenţa devenise o certitudine, nu ştia dacă va păşii la Universitate, sau dacă va aştepta luni la rând noi
examene. Citeşte amintiri notate în caiet, vrea să lupte singur. Realizează că, în curând, nu va mai fii
adolescent ,şi, că romanul nu l-a scris încă ,caietele cu amintiri înmulţindu-se.Era trist, suferea, era singur în
acea casa , plină de amintiri, era confuz, nu stia de ce îl napădeau amintirile.
Sunt prezentate schimbările de mentalitate şi preocupari ale tânarului. Timpul a trecut, cărţile de filozofie,
Jurnalul, ştiinţele, istoria, Felix Le Dantec si Haeckel, nu-l mai fascinau.Nu ştie ce îi lipseşte, se gândeşte la
credinţa, la faptul că nu crede în sfinţi.Încerca să creadă în el, mărturisea că simte cum sufletul său e ridicat
şi lovit.Nu-şi înţelegea sentimentele.
După examenul de corigenţă , pentru care adolescentul şi Marcu învăţaseră , adolescentul spunând, că, în
sfârşit a învăţat matematică ,urma bacalaureatul.Tânărul citise mult ,şi, se simţea ofensat de atitudinea
profesorilor.În timpul probei orale, îşi amintea lecturile ştiinţifice studiate şi zilele din laborator.Este sigur că
va promova, şi, notează în caiet sentimentele ce l-au pătruns în ziua examenului ,rămâne însă şi
îndoiala ,dacă nu va trece.
Adolescentul este fericit că a terminat liceul ,şi, totodată cuprins de nostalgie ,nu vrea să renunţe la
adolescenţă. La sfârşitul toamnei se hotărăşte să scrie romanul , doreşte să surprindă realitatea firească şi
dramatică ,începând să scrie romanul.
Explicaţia titlului.
Titlul ”Romanul adolescentului miop”,reprezintă cheia descifrării textului ,anunţând ideea poetică, tema şi
motivele literare. Din punct de vedere structural, este format din două substantive comune
articulate("Romanul adolescentului") si un adjectiv ("miop"), fiind folosit cu sens denotativ, denumind o
carte a unui om in perioada adolescentei, care avea probleme de vedere.
”Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta,
pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca
asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla
dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?"
În acest citat este prezentată frica adolescentului ,un gând ce ar putea să-i distrugă visele ,îi era frică
de nehotărâre ,de viitor.
"Dacă sufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-aş putea cunoaşte pe cel adevărat?”
Prin această sintagmă , naratorul comunică lectorului faptul că vrea să se cunoască ,că nu îi mai este frică să
se descopere.Vrea să ştie ce îi este menit să facă în viaţă.
Adolescentul , prin acest citat ,vorbeşte despre maturizarea lui. Despre faptul că trebuie să lase unele
amintiri şi gânduri în urmă ,pentru a putea scrie noi paginii în viaţa sa.