Hagi Tudose – rezumat

Aflat în biserica “Sfânta Troia”, naratorului i se relatează povestea Hagiului, un om tare

zgârcit care dispare numaidecât când ctitorul începe să vorbească despre cele sfinte.

Hagiul pune deoparte fiecare ban câștigat și sustrage tot ce poate de la cei din jur prin
vicleșug. Duce, astfel, o viață mizeră, alături de nepoata sa Leana.

Lipsurile îl îmbolnăvesc, dar este repus pe picioare de stăpânul său, căruia îi ia în cele din
urmă prăvălia.

Hagiul exclude posibilitatea unei căsătorii, familia ar fi o cheltuială în plus. Iar lui, banii îi
aduc fericirea.

Aflat la bătrânețe vorbele ctitorului îl înspăimântă și hotărăște să viziteze locurile sfinte.

Dar ajunge să facă negoț cu lemn “sfânt”.

În pragul morții cere să i se facă foc și o ciorbă. Regretă imediat și pune să fie returnate,
iar banii, recuperați.

Își dă apoi duhul pe un morman de galbeni.

Este înmormântat cu fast și o parte considerabilă din avuția lui este donată bisericii, spre
surprinderea celor din jur care doar își imaginau cum ar fi reacționat Hagiul văzând toate
acestea.

Hagi Tudose – rezumat pe capitole

I Troițenii se mândresc din cale afară cu biserica lor “Sfânta Troia”, numărând și
lăudând fără încetare minunile săvârșite aici, dar fiecare în felul său, ceea ce duce adesea
la ceartă.Și sunt gata oricând să vorbească despre măiestria bisericii lor oricărui om le
iese în cale.Iar cei care au un cuvânt contra modului în care care sunt zugrăviți sfinții, sunt
pe îndată judecați.

II Așa a pățit și naratorul care a fost luat în primire de patru inși, însă ctitorul era cel
care vorbea. Printre ceilalți trei se află și Hagiul. Când ctitorul vorbește de judecata de apoi
și de adunarea de comori în cer, nu pe pământ, Hagiul se face nevăzut. Atunci ctitorul
povestește cât este acesta de zgârcit și cum nu dă niciun ban bisericii, deși are mulți puși
deoparte.

III Și nu făcea Hagiul nici foc iarna indiferent cât de frig era, nici porci nu tăia de
Crăciun, nici ouă nu vopsea de Paște, nici miel nu mânca, spre disperarea nepoatei sale
Leana care suferea odată cu el.
Spunea Hagiul că lui, banii îi aduc adevărata bucurie.Doar că, de la atâta economie, s-a
îmbolnăvit. Stăpânul său l-a pus pe picioare, invitându-l la masa lui. Apoi i-a propus să se
însoare. Hagiul, însă, a refuzat spunând că soția și copiii înseamnă o cheltuială în plus.

IV Într-un final, ajunge singurul stăpân al prăvăliei și se îndreaptă fericit spre casă. În pat
începe să-l macine diverse gânduri, iar când candela a pocnit, s-a gândit numaidecât că e
semn rău.

V A dus Hagiul o viață chinuită până la bătrânețe când a fost nevoit să vândă prăvălia.
Însă vorbele din biserică ale ctitorului îl chinuiau, astfel, s-a hotărât să vadă locurile sfinte.
Dar la întoarcere a început să facă negoț cu lemn sfânt.

VI Ajuns la 80 de ani, într-o noapte geroasă se îmbolnăvește de friguri. Abia atunci cere
să i se facă foc și o ciorbă de găină. Dar imediat își dă seamă că acestea reprezintă aurul
lui, copii și nevasta. Și cere numaidecât să fie aruncate și să-și recupereze banii. Într-un
final, Leana îl găsește pe o grămadă de galbeni și-și dă duhul în fața ei, spunându-i să nu
se uite, căci ochii fură.

Hagiul este înmormânt cu mare fast și o donație considerabilă este făcută bisericii. Încât,
cei din jur spun că dacă ar ști cum se cheltuie banii lui, Hagiul ar muri.

Nuvela Hagi Tudose mi-a adus aminte de romanul Poveste de Crăciun al lui Charles

Dickens. Personajele principale se aseamănă între ele. Atât Ebenezer Scrooge, cât
și Hagi Tudose sunt două persoane avare.

Iar, în timp ce la Dickens găsim un final fericit, căci vizita fantomelor îl fac pe Scrooge să
se îndrepte și să fie generos, Hagi Tudose are parte de un final tragic. După o viață trăită
în mizerie și plină de lipsuri, moare singur pe grămada lui de galbeni.

Nuvela Hagi Tudose a fost adaptată și într-o piesă de teatru, tragi-comedie. Prima

reprezentație a avut loc în 1920 la Teatrul Național din București. De asemenea, Hagi
Tudose reprezintă și prima piesă de teatru înregistrată pe bandă magnetică a Foneticii de
aur, în 1951. Iar în 1980, nuvela a fost ecranizată și sub formă de teatru T