Zgârcenia December 19, 2010

M-am săturat să trăiesc alături de un om zgârcit ca tine.

Ia verigheta înapoi.
Dar unde este hârtia cu care era împachetată? Era
cerată.
Deut. 24:19-21 Când vei secera holda în ţarina ta şi vei
uita vreun snop în ţarină, să nu te întorci să-l iei, ci lasă-l
să rămână al străinului, săracului, orfanului şi văduvei, ca
Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate
lucrurile mâinilor tale. Când vei scutura măslinul tău, să
nu te întorci să culegi rămăşiţele, ci lasă-le străinului,
orfanului şi văduvei". Când vei strânge roadele viei tale,
să nu aduni rămăşiţele, ci lasă-le străinului, orfanului şi
văduvei.
Era un sfînt pe nume Philagrios, care trăia în pustiul
Ierusalimului şi muncea din greu, ca să-şi cîştige pîinea.
Cum stătea, odată, în piață încercînd să-şi vîndă lucrul
mîinilor sale, cineva pierde o pungă cu o mie de galbeni.
Bătrînul o găseşte şi rămîne pe loc zicîndu-şi: „Cine a
pierdut-o trebuie să vină". Şi, într-adevăr, păgubaşul a
apărut (după o vreme] plîngînd în hohote. Bătrînul îl
trage deoparte şi-i dă banii. Acela îi ia şi vrea să-i
dăruiască din ei. Bătrînul însă n-a vrut. Atunci omul a
început să strige: „Veniți să vedeți ce-a făcut omul lui
Dumnezeu". Dar bătrînul a fugit pe ascuns şi a ieşit din
oraş, ca să nu fie lăudat.

1
Zgârcenia December 19, 2010
Simon ben Shetah was busy with his tiring work at the
spinning mill. His disciples told him: Rabbi, we would like
to purchase an ass to help you; actually to relieve you
from your difficult walks. They went and bought an ass
from an Arab. When they brought it to their master,
they found a fine pearl hanging from its neck. As they
were rejoicing over their find, the master asked them if
the one who sold (vândut) it knew about the pearl. To
their negative response he ordered them to return the
pearl. Do you think that Simon ben Shetah is a barbarian
who wants to profit from another's loss? On the
contrary, he wants the Name of God to be blessed
because of his account (cauza sa, a aprecierii sale): This is
the greatest recompense to wait for in the world" (/. BM
2,8,5c)…Not to give back the pearl, would have been to
profane the Name, to diminish God's holiness in this
world.

Although my grandfather was not very rich, he was

the richest man in his village. On each of my birthdays he
would bring an elephant. I would sit on the elephant and
throw coins all around. That was his great joy. In his days
there were golden coins, not paper notes. That's what I
have been doing my whole life: throwing golden coins all
along. I am still throwing, sitting on an elephant.

2
Zgârcenia December 19, 2010
Toamnă
mesteacănul işi aruncă
bănuții de aur.

Se spune că viața bate filmul. Aceasta e valabil și în ce

privește zgârcenia. Iată ce povestește o femeie: O
prietenă de-a mea pe nume Chloe a fost invitată la prima
întâlnire la un meci de baseball de către un tip pe care-l
chema Joe. După meci, ei erau în maşină şi el i-a cerut
contravaloarea biletului. Ea i-a răspuns că nu are bani,
aşa că el i-a spus că putea să-i scrie un cec. „Biletul tău a
costat treizeci şi şase de dolari. Dă-mi mai bine patruzeci
şi o să considerăm că ai achitat şi benzina. O să plătesc
eu hot dog-urile şi pungile de nachos1." Ea i-a răspuns:
„Tu m-ai invitat în oraş, asa că nu mi-am luat la mine
niciun ban." Răspunsul lui a fost: „Ah, bine. Nicio
problemă. Îmi dai tu când poți săptămâna viitoare."
Săptămâna următoare, Joe i-a telefonat şi şi-a lăsat
adresa în mesajul înregistrat pe robot. Ea l-a sunat înapoi
şi i-a spus „îţi trimit un cec. Totuşi, o să scad 1,42 dolari
pentru acest apel interurban, 39 de cenţi pentru timbru
şi 25 de cenţi pentru plic. Ţinând cont cât de zgârcit eşti,
nu o să te taxez şi pentru cerneală. Dar numai dacă
promiţi că nu mă mai suni niciodată."

1
Sortiment de chipsuri cu brânză.
3
Zgârcenia December 19, 2010
Și tot acestei femei un anume Danny i-a povestit
despre o femeie cu care de câteva luni ieşea la
restaurant. Într-un weekend, ea l-a invitat la cină ca să-şi
ia revanşa. Când a ajuns la ea acasă şi a deschis
frigiderul, a văzut că nu erau decât două articole
înăuntru: muştar şi pâine veche. Debra i-a spus: „Am vrut
să mă duc la alimentară, dar nu am avut dmp. Am putea
merge acum la supermarket?" El a însoţit-o până la
magazin şi s-a oferit să ia un cărucior pentru
cumpărături. Debra a mai luat un cărucior şi l-a anunţat:
„O să avem nevoie de amândouă." Apoi, s-a apucat să
îndese produse în ambele cărucioare, până au fost pline
ochi. Cărucioarele erau atât de grele încât abia a reuşit
să-l împingă pe al ei până la casă. Cât a costat? Aproape
două sute de dolari. Danny mi-a spus: „Am plătit tot ce
pusese în cărucioare, iar ea nu mi-a mulţumit în niciun
fel, sau măcar să se fi arătat cumva recunoscătoare. Ca
să pună capac, nici măcar nu mi-a gătit o cină ca lumea.
A desfăcut un pachet de semipreparate şi mi-a pregădt o
bucată de pui de o sută de grame. [Asta în condiţiile în
care Danny este un tip masiv.] Fripturile de cinci sute de
grame pe care le alesesem eu s-au evaporate în eter."
Când l-am întrebat dacă a mai ieşit vreodată cu ea la
restaurant, el mi-a răspuns: „Aş prefera mai degrabă să
mă întâlnesc cu un borfaş, să-l invit la masă și mai apoi
acela să mă tâlhărească."(Sherry Argov, De ce bărbații se
însoară cu scorpii, p. 164).
4
Zgârcenia December 19, 2010
Există o lege a zgârceniei enunțată de Sfântul Apostol
Pavel în a Doua Epistolă către Corinteni: „Cel ce seamănă
cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera” (II Cor. 9, 6).
Zgârcitul își primește mereu palma înapoi pentru
comportamentul său. Pe vremea când mănăstirea Sf.
Treime din Eghina, unde vieţuia Sf Nectarie, era în
construcţie, într-o zi au avut nevoie de mai multă apă ca
să stingă varul. Sfântul a coborât la un om ce locuia în
apropiere. El avea în curte o fântână, dar din cauza
secetei nivelul apei era scăzut. Din zgârcenie, din grijă
pentru plantele din grădină, omul n-a vrut sa-i dea.
Părintele Nectarie, fără să se supere, însoţit de maici şi
de căruţa cu butoaiele goale, i-a spus familiei la plecare:
“Sănătate şi să scăpaţi cu bine”. Ajungând la mănăstire,
Sfântul a intrat în biserică, a căzut în faţa icoanei Maicii
Domnului şi s-a rugat îndelung. Nu după multă vreme în
vale s-a auzit un zgomot prelung. Un puhoi de apă a
ţâşnit din fântâna acelui om şi a inundat grădina. Au
început să plângă înţelegând minunea.
Înțelepciunea populară nu s-a sfiit niciodată în a taxa
zgârcenia. În popor se spune că „Cel zgârcit moare cu
pâinea-n traistă.”. Chiar dacă nu moare, pâinea se
mucegăiește acolo. Sfântul Vasile cel Mare observa că
„În fântâni apa se face mai bună când se scoate mereu;
iar dacă fântânile sunt părăsite atunci apa din ele se
împute; tot astfel bogăția care stă locului e
nefolosituare, iar mişcarea ei şi trecerea din mână în
5
Zgârcenia December 19, 2010
mână este îndeobște folositoare și de roade
aducătoare”. Unii afirmă că există o legătură între
zgârcenie și constipație. Atitudinea ta, modul în care te
raportezi la lume, e clar că are efecte asupra corpului. Un
om care nu e atașat de bunurile materiale, care le
consideră mijloace, nu scopuri, un astfel de om are
trupul relaxat. Un om zgârcit, posesiv, e mereu
tensionat. Îi e frică să nu piardă ce a dobândit și această
frică și tensiune se transmite și în trup. Când
împrejurările îl forțează să dea ceva, pur și simplu îi
tremură mâna. Mai mult decât atât, starea lui lăuntrică
impregnează tot ceea ce posedă și tot ceea ce e silit să
dea. Odată la avva Ilarion a venit un sătean şi acela i-a
adus şi nişte lapte de la o femeie. Avva Ilarion i-a spus:
„Du-i-l înapoi că l-a muls cu zgârcenie”. Nu numai că
zgârcenia își pune pecetea asupra a ceea ce are în
stăpânire zgârcitul, dar, așa cum sesizează foarte adânc
un proverb: „Zgârcitul orice apucă se usucă”. Starea ta
lăuntrică se răspândește în jur. Orice intră în raza de
acțiune a zgârcitului se usucă, este iradiat de ceea ce
emite ființa sa. Profunda înțelepciune populară constata
că „Zgârcitul e totdeauna sărac” și că „Leneșul mai mult
aleargă și zgârcitul mai mult pierde”. Da, zgârcitul e
totdeauna sărac, pentru că în lăuntrul său e pustietate.
Acolo nu crește nimic, cât vezi cu ochii doar deșert. Da,
zgârcitul mai mult pierde, pentru că „Cine nu se îndură
de un cui pierde şi potcoava.”
6
Zgârcenia December 19, 2010
Există două categorii de zgârciți: zgârciți doar cu
ceilalți (despre care în popor se spune „Mojicul bogat e
ca un câine lăţos, care numai lui îşi ține de cald”. - Hotel
în spațiu ) și zgârciți și cu sine însuși (, pe care tot poporul
îi caracterizează astfel: „Zgârcitul nici el nu mănâncă, nici
pe altul nu vrea să-l vadă mâncând.”). În Marea Britanie
scoțienii sunt cunoscuți ca cei mai zgârciți. despre ei
circulă următoarea maximă: „Scoțianul care îi arde casa
dă un beep la pompieri”. Lada de lemn și cea de fier –
venirea comuniștilor la putere. Cei zgârciți doar cu
ceilalți mai sunt cum sunt, dar cei zgârciți și cu ei
înșiși...Înțelepciunea populară îi numește zgârie-brânză,
sau frige-linte. Oricum, la adresa ambelor categorii
proverbele sunt necruțătoare : „Mai lesne vei face un
puţ în mare decât o găurică în punga zgârcitului” sau
„Sacul zgârcitului gură n-are şi al risipitorului fund n-
are”.
Patima pe care o ai îți ascute simțurile și te face să
sesizezi lucruri care celorlalți le scapă. Sfântul Vasile a
remarcat că „Zgârcitul cunoaște sunetul monedelor şi
deosebeşte moneda adevărată de cea falsă; dar nu
cunoaște deloc pe fratele care este lipsit.”. Tot el a băgat
de seamă că „Pe cel zgârcit îl veseleste până la extrem
luciul frumos al aurului, dar el nu se gândeste câte
suspinuri ale săracului însoţesc acest lucru”. Îl veseleste
până la extrem luciul frumos al aurului. Se închide în
cameră și zornăie monedele trecându-le dintr-o mână, în
7
Zgârcenia December 19, 2010
alta, lipindu-le de obraz, adorându-le. Păcat că zgârciții
de azi nu se mai pot bucura de această plăcere, aceștia
putând doar să contemple numărul de zerouri afișat de
automatul bancar. Oricum, liniște nu au nici aceștia, căci
există haiduci și în cyber spațiu, hackerii, care, cine știe?,
vor intra chiar în contul tău.
Dar oamenii nu sunt dispuşi să împărtăşească ceea ce
au.
Într-o comunitate evreiască, un om cuvios era pe
patul de moarte. Era un om sărac, dar foarte bogat
sufleteşte. Întreaga comunitate era îngrijorată. Toți
medicii au venit la căpătâiul său, dar nu au putut face
nimic. Cu fiecare clipă care trecea, moartea părea tot mai
aproape. Când întreaga comunitate s-a adunat rabinul le-
a spus oamenilor:
- Nu mai putem face decât un singur lucru. Nimic
altceva nu ne mai poate ajuta. Trebuie să donăm fiecare
câţiva ani din propria viată acestui om care moare, dacă
vrem să mai profităm de înțelepciunea lui.
Oamenii l-au ascultat, căci îl iubeau pe acel om. Unul
dintre ei a ieşit în faţă şi a spus:
- Eu donez doi ani din viaţa mea. Altul a spus:
- Dau şi eu un an.
Un al treilea a spus:
- Eu donez o lună din viata mea. Iar un al patrulea a
spus:
- Eu donez o zi.
8
Zgârcenia December 19, 2010
Unul, extrem de zgârcit, a spus:
- Donez şi eu: un minut.
Chiar şi un minut din propria viaţă dăruit altcuiva
înseamnă foarte mult. Atunci când te afli pe patul de
moarte, te vei bucura chiar şi de un minut în plus de
viaţă.
A sosit rândul lui Nastratin Hogea să iasă în fată. Nu
era evreu, dar îl cunoştea pe acel om şi îl iubea sincer. De
aceea, a spus: - Douăzeci de ani!
Nimănui nu-i venea să-şi creadă urechilor. Un evreu
care stătea lângă el l-a tras de mânecă şi i-a şoptit:
- Ce faci, Nastratin? Ai înnebunit de tot? Douăzeci de
ani de viată? Este prea mult! Şi nici măcar nu eşti evreu!
- Din viata soţiei mele! a completat Nastratin.
Așadar oamenii nu sunt dispuşi să împărtăşească ceea
ce au. Dar dacă nu dăruieşti ceea ce ai, nu poţi primi mai
mult, pentru simplul motiv că nu eşti capabil. Nu meriti
să primeşti mai mult. Aceasta te vădește cine ești. nu
banii, ci faptele tale vorbesc.
It happened in Ramakrishna’s life: a very rich man
from Calcutta came. He was a great devotee of
Ramakrishna – at least he thought so. He had brought
one thousand gold coins to present to him.
Ramakrishna said, “I will not reject you because I don’t
want to hurt your feelings, so I accept your one thousand
gold coins. Now they are mine; will you do me a favor?”
The man said, “I am ready.”
9
Zgârcenia December 19, 2010
Ramakrishna said, “Take all these coins and throw them
in the Ganges.”
The Ganges was flowing just behind the temple where
Ramakrishna used to live. The man was very much
shocked. His gold coins…and he had collected them with
so much effort. He hesitated.
Ramakrishna said, “Your hesitation says that you have
not given them to me. These are my coins now; it is none
of your business. You just throw them in the Ganges. You
have given them to me, what does it matter? They don’t
belong to you whether I keep them or I give them to the
Ganges.”
The logic was clear. The man went very slowly, and it
took hours. Ramakrishna waited and waited. And he
asked one of his disciples, “Go and see what happened
to that man. Has he committed suicide? Has he jumped
with the coins into the Ganges? – because this is too
much time. It should have taken not more than two
minutes.”
The man went there, and there was a great crowd. And
that rich man was taking one coin after another. First he
would throw it on the stone pavement to see whether it
is absolutely twenty-four carat gold or not, and then he
would throw it into the Ganges. Naturally it was taking a
long time, and a great crowd had gathered – what is he
doing? And he was enjoying.
The man reported to Ramakrishna, so he himself went
10
Zgârcenia December 19, 2010
and he told the man, “You seem to be very idiotic. When
one collects money, naturally one has to collect it one
coin by one coin. But when you are throwing them, why
be retail (cu amănuntul)? Why waste time? You could
have thrown the whole bag, all one thousand coins, in
one go (dintr-una). And why are you making this
exhibition? What is the need of checking all the coins,
whether they are pure gold or not? They are not yours!
And when you are throwing them, whether they are
pure gold or not does not matter. But I know what the
reason is – parting with ( despărțirea) one thousand
coins in one go (dintr-o dată) is too much for you, so you
are parting (te desparți) with one coin at a time – and
that too, not without making an exhibition.”
To have a dancing heart, to have God in your being,
you have to share it. You cannot go on keeping it, like a
miser (avar), because miserliness (avariția) in your inner
growth is a death.
The ordinary economics is that if you go on giving,
you will have less and less and less. But the spiritual
economics is that if you don’t give, you will have less and
less and less; if you give, you will have more and more
and more.
Iisus a fâcut o afirmatie extrem de paradoxală: „Celui
care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua
chiar și ceea ce are". Sună de-a dreptul anticomunist.
Pare absurd. Ce fel de matematică este aceasta? „Celui
11
Zgârcenia December 19, 2010
care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua
chiar și ceea ce are". Ai crede că Iisus era în favoarea
oamenilor bogati și împotriva celor săraci. În realitate, el
nu se referea la o lege economică, ci la economia
supremă a vietii. Numai cei care știu să se bucure de
ceea ce au vor primi mai mult, căci cu cât se buoură mai
intens, cu atât mai mult cresc. Motorul de creștere al
vieții este bucuria. Fi}i recunoscători și bucurap-vă de
ceea ce aveÎi, indiferent ce v-a oferit viaja. Cu cât veti trăi
un extaz mai profund, cu atât mai mult vă veti deschide
și cu atât mai mult veti primi de la viaţă, căci veţi deveni
capabili să receptaji binecuvântările acesteia. Cine nu se
simte recunoscător pentru ceea ce are va pierde tot ce i
s-a dat. În schimb, dacă omul este recunoscător,
existenţa îl ajută să crească și mai mult, considerându-1
demn să primească mai multe daruri, căci este capabil să
se bucure de ele. Cu cât iubești mai mult, cu atât mai
multă iubire se revazsă asupra ta. Cu cât ești mai
împăcat, cu atât mai mare este pacea de care te bucuri.
Cu cât dăruiești mai mult, cu atât primești mai mult,
pentru a putea dărui mai departe. Cu cât împărtășești
mai mult, cu atât mai dilatată devine fiinţa ta, pentru a
avea ce împărtăși.Aceasta este Legea dăruirii : pe măsură
ce dăruiţi, primiţi şi mai mult. De ce pare să se întâmple
astfel în mod iminent? Chopra explică asta prin faptul că
minţile şi trupurile noastre se află permanent în situaţia
de a dărui ceva universului şi a primi daruri de la el.
12
Zgârcenia December 19, 2010
Vrând-nevrând suntem puși în situația de a face
schimburi cu ceea ce ne înconjoară. Dăruind din ceea ce
noi înșine posedăm și creăm păstrăm acest flux într-o
mişcare continuă; nedăruind, curgerea încetează şi, la fel
ca în cazul sângelui, se produce coagularea. Cu cât
dăruim mai mult, cu atât suntem mai implicaţi în această
circulaţie şi primim înapoi o cantitate şi mai mare, în
forma iubirii, a lucrurilor materiale, a experienţelor
plăcute „întâmplătoare". Banii pun într-adevăr lumea în
mişcare, dar numai dacă se dăruiesc tot atâţia câţi se
primesc.
Exemplu: Şi aşa, în acea iarnă de demult, prizonierul
Radu Mărculescu a simţit cum peste el se coboară un har
divin şi a avut o revelaţie care l-a eliberat. A înţeles o
lege care contrazice anatomia, ceva ce ţine de alte sfere,
ceva profund cum doar sufletul poate fi: ”Pe cât îţi
cheltui puterile ca să îi ajuţi pe alţii, cu atât ţi le sporeşti,
de fapt, şi pe cât le economiseşti doar pentru tine, cu
atât le risipeşti”. Radu Mărculescu a sprijinit tot drumul
şi alt ostatic, împuşcat în gât, care s-a încăpăţânat să nu
moară....Câte amintiri nu i-au rămas din acel drum, parcă
infinit. A privit, cutremurat, cum s-au stins doi ofiţeri,
sportivi de performanţă, gimnaşti. Mărculescu îi invidia
pentru condiţia lor fizică. Era sigur că vor rezista, iar el,
un pişpiriu, va muri. A fost invers. Gimanaştii au cedat
repede. Camarazii sublocotenentului mărşăluiau în pas
cu moartea.
13
Zgârcenia December 19, 2010
A Zen monk, Lin Chi, was lying down in his
hut(baracă, colibă) looking at the full moon from the
window. He had only one blanket -- that was all that he
possessed -- and it was a cold winter night so he was
lying on his bed covered with the blanket enjoying the
full moon through the window. A thief entered. Lin Chi
felt very embarrassed (încurcat, stingherit),
embarrassed, because the thief had come at least five
miles -the town was that far away -- and he would not
be able to find anything, the hut was empty. That was
Lin Chi's embarrassment. So he gave the blanket to the
thief and said 'Please accept this, don't say no. I am a
very poor man but you are the first man who has made a
bit, a little bit rich. I am grateful to you! Just the idea
that a thief even visits me is so gratifying(agreabilă) that
you need not feel obliged; I am not giving this blanket to
you, but I will not accept your no.' The thief was so
puzzled, shocked, afraid too -- 'What kind of man is this?
To where have I come? This man looks mad!' -- he simply
escaped(a ieșit) with the blanket. Lin Chi wrote a small
haiku. Sitting on the window he wept (a plâns), and with
tears in his eyes he wrote this small haiku which says 'It
would have been beautiful (ar fi fost minunat) if I could
have given this moon to that thief. But I am such a poor
man -- I have only an old blanket. I would have liked to
give this full moon to him.'

14
Zgârcenia December 19, 2010
Dacă dăruiţi, faceţi-o cu bucurie. Dacă vreţi să fiţi
binecuvântaţi, binecuvântaţi în tăcere oamenii
trimiţându-le un buchet de gânduri pozitive. Dacă nu
aveţi bani, faceţi un serviciu. Nu suntem niciodată
limitaţi în ceea ce putem dărui, pentru că adevărata
natură a ceea ce există este abundenţa: mii de flori, mii
de cântece de păsări... Cu cât omul dăruiește mai mult,
cu atât inteligenţa, inspirația și creativitatea lui sporesc.
Ni se pare că „Viaţa este uneori foarte zgârcită: trec
zile, săptămâni, luni şi ani fără să simţi nimic nou. Totuşi,
odată ce se deschide o uşă, o adevărată avalanşă
pătrunde prin spaţiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în
clipa următoare ai mai mult decât poţi duce” (Paulo
Coelho). Acum Cornul Abundenței s-a deschis, acum ai
început să simți pe propria piele ce înseamnă Legea
Dăruirii!

Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi

secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi
secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu
părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel
care dă cu voie bună.
8. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca,
având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi
spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor;
dreptatea Lui rămâne în veac".
15
Zgârcenia December 19, 2010
10. Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre
mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va
face să crească roadele dreptăţii voastre,
11. Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia
care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu (II Cor. 9, 6-
11).
Zgârciţii adună ca şi când ar trăi veşnic; risipitorii
risipesc ca şi când ar trebui să moară. (Aristotel)
Deschide uşa şi nu fi-i zgârcit ori ţine-o închisă şi stai
ascuns. (arab)
Părintele Sava Cimpoca avea un singur rând de haine.
Şi acelea uzate. într-o zi a venit la sfinţia sa o nepoată,
care avea oi multe, şi i-a zis bătrânul:
- Soro, dă-mi un kilogram de lână să-mi fac o flanea că
mi-e frig iarna.
- Nu pot, unchiule, să vă dau. Am nişte lână tigaie
undeva într-o magazie. Dar nu pot umbla la ea acum.
După puţine zile a venit plângând nepoata la
părintele.
- Vai, părinte Sava, mi-a furat lâna! Fă o rugăciune să
se descopere paguba, că sunt deznădăjduită.
- Dar câtă lână aveai?
- O sută de kilograme de lână tigaie am avut!
- Păcat, soro, să-ţi pui nădejdea în lucruri pământeşti.
Se supără Dumnezeu...

16
Zgârcenia December 19, 2010

17