Catedrala "Reîntregirii"
Arhiepiscopia Ortodoxã
Alba-Iulia
Cstrãbunã
redinþa
REVISTÃ EDITATÃ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXÃ ROMÂNÃ A ALBA- IULIEI ANUL XVII NR. 4 (253) APRILIE 2007

Mesaj ºi actualitate
Glasul Evangheliei: Dumi-
p.2
nica a 6-a din Postul Mare
ºi Duminica a 2-a dupã Paºti
Pr. Iosif Zoica
 Fii bun ºi spune-mi un cuvânt
Pr. Dan Popovici
Cuvântul ierarhului p.3
 ªtiu cã porunca Lui este
viaþa veºnicã
Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei
p.4
Cuvântul scris
 Repere de moralã creºtinã
Pr. Iosif Zoica
Cuvinte de Înviere p.5
 Învierea lui Hristos...
Pr. Teodor M. Popescu
Observator cultural p.9
 Diortosirea Sfintei Scripturi (XV)
Lucian Bâgiu
Atitudini p.10
 O erezie reanimatã artificial
Ioan Gându
Efigii p.11
 Ioan Alexandru
Natalia-Asinefta Topârcean
Itinerar spiritual p.12
  Sfântul Cuthbert din Lindisfarne (II)
Protos. Macarie Drãgoi
p.13 Acum
Varia ºi cele de dedesubt. Deci, sã prãznuiascã toatã fãptura
 ªtiri ºi informaþii bisericeºti
ierarhului
Cuvântul
„ªTIU Cà PORUNCA LUI ESTE
VIAÞA VEªNICÔ
Iubiþi credincioºi,
ând pe rând, oameni dragi trec în
R lumea de dincolo. Cei ce fac parte
din universul nostru spiritual se mutã
la Domnul. ªi, ca mâine, ºi noi vom
fi chemaþi de Domnul Hristos prin poarta
morþii, de la „moarte” la „viaþã”. De
suntem sinceri, vom spune ca ºi Ion
Agârbiceanu: „Dacã te gândeºti, viaþa
nici mãcar nu e scurtã, ci-i numai o pãrere,
aºa trece de repede. Nici nu ºtii ce-i ºi
viaþa asta! Atâta ºtii, cã te bucuri ºi te
desfãtezi în minunile din jurul tãu, în firea
întreagã. Cãci oricât le-ai cunoaºte, ele
tot minuni rãmân, minuni de frumuseþe”.1
ªi în duh de rugãciune, vom exclama
împreunã cu Lucian Blaga: „Opreºte,
Doamne, trecerea! ªtiu cã unde nu e
moarte nu e nici iubire – ºi totuºi, Te rog:
Opreºte, Doamne, ceasornicul cu care
ne mãsori destrãmarea”.2
APELUL IERARHILOR ARDELENI
CÃTRE CLASA POLITICÃ ROMÂNEASCÃ
la înþelepciune ºi nãdãjduim cã poporul român nu va fi umilit în
aºteptãrile lui.
toate s-au umplut de luminã: ºi cerul ºi pãmântul
învierea lui Hristos, întru Care s-a întãrit.
Ioan 12, 50
Plãmãdit din sufletul românului, care
nu se poate obiºnui cu gândul despãrþirii
de lumea aceasta trecãtoare, Fãt Frumos
– flãcãul cel mai mic al împãratului – ºi-a
fixat ca þintã a vieþii sale aflarea „tinereþii
fãrã bãtrâneþe ºi a vieþii fãrã de moarte”.3
„T inereþea fãrã bãtrâneþe ºi viaþa
fãrã de moarte” nu ne-o poate oferi decât
Cel ce El însuºi e „Viaþa” (Ioan 14,6),
Cel care „a cãlcat cu moartea pe moarte
ºi celor din morminte viaþã le-a dãruit”.
El ne spune limpede cã porunca Tatãlui
celui ceresc „este viaþã veºnicã” (Ioan
12,50).
Iubiþi fraþi ºi surori,
Viaþa pãmânteascã, oricât s-ar strãdui
ºtiinþa ºi oricât ar progresa omenirea, are o
Editura "Reîntregirea"
www.reintregirea.ro
"Veniþi în ziua cea vestitã
a Învierii, sã ne împãrtãºim
din rodul cel nou al viþei,
din dumnezeiasca veselie ºi
din Împãrãþia lui Hristos."
(canonul învierii, cântarea a 8-a)
N
oi, ierarhii Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei,
Criºanei ºi Maramureºului, întruniþi în ºedinþã de lucru
la 27 martie 2007, considerãm cã este de datoria
noastrã sã ne adresãm tuturor oamenilor politici din actuala
legislaturã, nu atât în numele Bisericii cât mai ales în acela al
electoratului transilvan, din care ºi noi facem parte împreunã cu
cei peste patru milioane de cetãþeni ortodocºi pe care-i pãstorim.
A dânc întristaþi, în ultima vreme, de spectacolul pe care ni-l
oferã arena noastrã politicã ºi fiindu-ne evident cã ultimul lucru la
care se gândesc aleºii noºtri, fie de la putere, fie din opoziþie, este
tocmai poporul care i-a învestit cu mandatul de a conduce þara, le
adresãm tuturor un cãlduros apel de a depune toate eforturile întru
depãºirea orgoliilor personale, intereselor partinice sau vendetelor
acoperite ºi de a gãsi grabnic soluþii pentru pace ºi cooperare în
slujba exclusivã a binelui public.
R eamintim obligaþia moralã ºi legalã de a nu fi folosite
prezenþele, însemnele ºi simbolurile religioase în scopuri politice
ºi de a nu invoca numele lui Dumnezeu sau al Bisericii cu
uºurinþã ºi iresponsabilitate. Experienþa din ultimii 17 ani a
dovedit cã asemenea abuzuri se întorc împotriva autorilor lor ºi
cã electoratul ºtie sã sancþioneze derapajele de la morala creºtinã
ºi principiile democratice. Pe cei ce nu cunosc îi informãm cã
un locaº de cult nu poate fi ridicat fãrã binecuvântarea
episcopului, aºa încât pe teritoriul Mitropoliei noastre nu se vor
construi „biserici electorale”.
N
e rugãm la Dumnezeu pentru binele tuturor, reînnoim apelul
Mitropolitul BARTOLOMEU al Clujului,
Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei,
Episcopul SOFRONIU al Oradiei, Bihorului si
, Sãlajului,
Episcopul JUSTINIAN al Maramuresului si, Sãtmarului,
Episcopii vicari IRINEU si, VASILE,
Arhiereii vicari PETRONIU si , IUSTIN
limitã. Ca un clopot al veºniciei ne sunã în sfãrâme toarta fântânii…, ºi ca pulberea
urechi sentinþa lui Dumnezeu: „pãmânt eºti
ºi în pãmânt te vei întoarce” (Facere 3,19).
Chiar intraþi în Uniunea Europeanã, nu
sã se întoarcã în pãmânt cum a fost, iar
sufletul sã se întoarcã la Dumnezeu, Care
l-a dat” (Ecclesiastul 12,1, 6-7).
putem scãpa de acest final. Proorocul Dupã Emil Cioran, aºa cum reiese
David scrie: „Anii noºtri s-au socotit ca din lucrarea „Pe culmile disperãrii”, viaþa
pânza unui pãianjen; zilele anilor noºtri sunt n-ar fi decât o tragicã ºi limitatã stare
ºaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, de fapt, care nici nu meritã trãitã. Numai
optzeci de ani, ºi ce este mai mult decât cã aceasta-i o pãrere singularã, pe care
aceºtia, ostenealã ºi durere; cãci trece viaþa poate cã nici el n-a avut-o pânã la capãtul
noastrã ºi ne vom duce” (Psalm 89, 10-12). vieþii. Consensul unanim al omenirii este
Dar Solomon, urmaºul lui, dupã ce altul. Oamenii care nu cred într-o altã
ne face o atenþionare, ne mângâie cu lume, sunt morþi încã din aceastã viaþã.
afirmaþia cã sufletul se duce la Dumnezeu: Mântuitorul a spus referitor la aceºtia:
„Adu-þi aminte de ziditorul tãu în zilele „lasã morþii sã-ºi îngroape morþii lor”
tinereþii tale, înainte sã vinã zilele de (Matei 8,22).
restriºte… Mai înainte ca sã se rupã funia Andrei,
de argint ºi sã se spargã vasul de aur, ºi Arhiepiscop al Alba Iuliei
sã se strice ulciorul la izvor, ºi sã se continuare în pag.
3

2 Mesaj ºi actualitate
G LASUL
- „copiii care au murit
A ne întreba despre (ne)adevãrurile de
credinþã fãrã a experia ºi fãrã a preludia
Taina în ani ºi ani de „citire în slova
vremii”, fãrã a recunoaºte cã, dacã nu te mai închini
dogmelor revelate o faci unor ipoteze, supoziþii,
exhibiþii, „aºchiilor sãrite din trunchiurile (nu o datã
gãunoase, n.n.) ale scientismului”, fãrã a recunoaºte
cã tot ceea ce este frumos, pozitiv ºi bun în lume vine
tocmai din ceea ce nu poate fi cuantificat, mãsurat,
dovedit prin experienþele de tip finitudinal ºi ilar-
scientist, înseamnã a întoarce spatele evidenþei, cu
rea credinþã, cu atâta ignoranþã ºi atât de amatorist;
sau este, altfel spus, a cere cuiva, sãnãtos la minte
fiind, sã stea impasibil, chiar dacã: „îi fuge adevãrul
de sub picioare” (…) Tocmai, pentru cã orice adevãr
revelat, deturnat sau contracarat de unul scientist,
echivaleazã cu a încerca sã furi omenirii dreptul la
oniric ºi metafizic, înseamnã sã reduci complexitatea
ºi mãreþia existenþei ºi a vieþii, complexitatea înseºi a
fiinþei, la propria neputinþã ºi a transfera totul în sfera
speculaþiei ºi teoreticului, înseamnã a renunþa la
„cãutarea referinþei”. Câtã vreme, ar trebui sã trecem
numaidecât la a ne întreba: pentru ce semi-adevãrurile,
minciunile, disimulãrile, fãþãriile, tabieturile prea
lumeºti, arogante, lipsa de compasiune, credinþa
îndoielnicã (nu cea declarativã, la care ne pricepem
atât, ci aceea dubitativã în lucrarea ei), pentru ce feþelor
multiple ale rãului, nu interpunem nimic în afara unei
teoretizãri ºi fabulospiritualizãri sforãitoare (?!)
Aºadar, acum mãcar, în acest timp de iertare, de
Jertfã ºi Înviere, sã încercãm un exerciþiu de minimalã
delicateþe, de seninãtate ºi bucurie, de tandreþe ºi
duioºie, cu gândul la Iubirea Veºnicã (…)
DUMINICA A VI-A DIN POST
(A FLORIILOR)
EV. IOAN 12,1-18;
Pericopa evanghelicã duminicalã începe cu
participarea lui Iisus la cinã, în Betania, alãturi de
Lazãr cel înviat din morþi, de Marta ºi Maria ºi de
ucenici, între care ºi Iuda Iscarioteanul (…) Are
loc episodul ungerii picioarelor lui Iisus, indignarea
lui Iuda ºi predicþia fãcutã de Fiul lui Dumnezeu, în
cauza Patimilor ºi Morþii Sale. Nu lipsesc nici
arhiereii, care îi pun gând rãu ºi lui Lazãr, tocmai
pentru cã minunea fãcutã asupra lui sporea
numãrul aderenþilor lui Iisus; urmeazã intrarea
triumfalã în Ierusalim, entuziasmul poporului,
lecþia de smerenie a Mântuitorului ºi toate celelalte
"FII BUN ªI SPUNE-MI UN CUVÂNT..."
(continuare din nr. trecut)
C
omentatorii Patericului remarcã la Pãrinþii
pustiei o atitudine ºi oprivire înþelegãtoare,
neobsesivã a pãcatului, agreºelii omeneºti.
Eºecul nue decât o etapãnecesarã, un feedbackcorector,
o parte integrantã a procesului de învãþare. Tocmai din
aceastã perspectivã, avva Sisoe poate sã mulþumeascã
lui Dumnezeu ºi pentru timpul pierdut. Acelaºi avva
Sisoe care ºtie cã dupã ce ne-am schimbat perspectiva,
avem de luptat cu inerþia vechii perspective. Citesc în
Noul Testament ºi mã întorc la cel vechi, constatã el.
Perspectiva sa nu îi e însã întunecatã de acest neajuns.
El e decis sã îºi continue calea. În acelaºi Pateric se
povesteºte cã atunci când avva Romano era aproape de
obºtescul sfârºit, ucenicii s-au adunat împrejurul sãu ºi
l-auîntrebat: „Cumtrebuie sãne rânduimmai departe?”
Bãtrânul le-a zis: „Nu ºtiu sã fi spus vreunuia dintre voi
un lucru mai înainte de a-mi fi pus în gând sã nu mã
mânii dacã acela nu va face ce i-am spus sã facã. Aºa
am trãit tot timpul, paºnic ºi în bunã înþelegere”. Dacã
psihologia motivaþionalã ºi-ar cãuta precursori, în avva
Romano ar putea gãsi unul, cãci unul din principiile
acestei psihologii afirmã: „Dacã vrei sã ai o atitudine
pozitivã, acþioneazã ca ºi cumai avea-o ºi, în curând, vei
descoperi cã ai devenit aºa cum þi-ai dorit”. Iuda a trãit
mult timp lângã Iisus, dar nu ºi-a schimbat atitudinea.
Tâlharului celui de-a dreapta i-a trebuit extremde puþin
ca s-o facã. E un lucru ce ar trebui sã ne dea de gândit
nouã celor ce auzim mereu Cuvântul lui Dumnezeu.
Care ar fi atitudinea sau perspectiva creºtinã ºi ce ar
deosebi-o de altele? Religiile orientale, bunãoarã, induc
o atitudine de seninãtate de împãcare în faþa a tot ceea
ce vine peste noi, bun sau rãu, dureros sau plãcut.
Creºtinul însã are o atitudine de mulþumire, semn al
EVANGHELIEI
(…) Se zice cã atunci când alegem ori ne este datã
suferinþa tocmai din „mâna” Domnului, cât ºi ca
probã a faptului cã finalmente viaþa este mai tare
ca moartea (iar viaþa se va prelungi peste limitele
ei contingente, aºa cum va sã se întâmple, iatã, cu
Fiul lui Dumnezeu), din raþiuni nu de oricine
pricepute, acceptate, asumate, „sufletul aºteaptã
sã se despartã de trup” (iar asta este „o lege a
firii, a creaþiei”, o paradigmã divinã, o lucrare
minunatã, subliminalã, în purtarea de grijã a lui
Dumnezeu, o dovadã incontestabilã ºi adãugabilã
a infinitei iubiri a lui Dumnezeu pentru om). Aºadar,
au venit Floriile cu soare ºi soarele cu Florii; ºi cu
atâtea întrebãri, nedumeriri, tulburãri, confirmãri,
cu atâta încãrcãturã soteriologicã, cu atâta blândeþe
ºi înþelepciune iisusiacã, cu atâta labilitate,
duplicitate, amnezie, frenezie patologizatã în cele
din urmã, cu atâta mârlãnie ºi viclenie omeneascã.
Chiar dacã, într-un exerciþiu de binecuvântatã
imaginaþie, de Florii ar trebui sã zburãm cu duhul:
„într-o poianã de flori, aflatã între douã piscuri
pe care sã se odihneascã cerul; unde, cât ai clipi
din ochi, în faþa noastrã sã se înalþe o mãnãstire
luminatã, strãlucitoare, cu turle bãtute în aramã,
cu icoane bogate ºi atât de vii, din care sfinþii sã
se pregãteascã sã coboare jos, pe pãmânt”, cam
aºa i se revela destinul, în urmã cu 55 de ani,
temerarului ºi mult încercatului pãrinte Iustin Pârvu
de la Mãnãstirea Petru Vodã, Neamþ (…) Aºadar,
vin Floriile, un alt tip de întâlnire cu Iisus; asta ºi
pentru cã angoasa pãmânteascã, drama omului
postadamic, este tocmai: „neîntâlnirea cu Hristos,
dinlãuntrul unei mistuitoare nevoi a ispãºirii,
expierii ºi mântuirii”. Vin Floriile ºi, Iisus blând,
pe mânzul asinei, vine deopotrivã strãlucitor,
majestuos ºi simplu, natural, apropiat; iar în
sufletele celor care-L osaneazã, El citeºte
deopotrivã durere, suferinþã, suspiciune, sincerã
întâmpinare urmatã de ulterioarã abandonare, un
chip al sufletului omului glisând; liniºtea dinaintea
unei furtuni socio-istorico-soteriologico-morale,
dovedirea ºi limpezimea atâtor veacuri de
aºteptare. Dar ºi discreta pregãtire a Universului
pentru ceea ce va sã urmeze: agitaþia ºi neliniºtea
stelelor, sfiala ºi aprinderea soarelui, zbuciumul
pãmântului, urletul pietrelor; totul din pricini
minunate, din durere ºi iubire, într-o
atotcuprinzãtoare, astralã ºi irepresibilã agonie. ªi
aºa, lumea, Universul pre-simte cã ceva se va
TEOLOGIA LUCRULUI MÃRUNT (III)
dobândirii libertãþii duhovniceºti. Patericul ilustreazã
recurent aceastã libertate. Avva Pistos povestea: „Ne-
am dus ºapte anahoreþi la avva Sisoe, care locuia la
Clisma, ºi l-am rugat sã ne spunã un cuvânt. El ne-a zis:
„- Iertaþi-mã, eu sunt un om simplu”. Am mers însã la
avva Or ºi la avva Athre. Avva Or era bolnav de 18 ani.
M-am închinat înaintea lor ºi le-am cerut sã-mi spunã
un cuvânt. Avva Or mi-a spus: „Ce sã-þi spun eu þie?
Du-te ºi fã ce vezi. Dumnezeu e al celui râvnitor, care
se jertfeºte în toate”. Avva Or ºi avva Athre nu erau din
aceeaºi regiune, dar s-au împãcat de minune pânã la
ieºirea din trup. Avva Athre era foarte ascultãtor, iar
avva Or era din cale afarã de smerit. Am petrecut
câteva zile cu ei, ca sã-i iscodesc, ºi am vãzut o minune
pe care a fãcut-o avva Athre. Cineva le-a adus puþin
peºte ºi avva Athre a vrut sã i-l pregãteascã bãtrânului.
A luat cuþitul ca sã-l cureþe, dar tocmai atunci l-a
strigat avva Or. El a lãsat cuþitul în peºte ºi n-a mai
curãþat, iar eu am rãmas uimit de marea lui ascultare,
fiindcã n-a spus: „Mai aºteaptã puþin, pânã curãþ
peºtele”. L-amîntrebat: „Cumai dobândit o asemenea
ascultare?” El mi-a zis: „Nu eu sunt ascultãtor, ci
bãtrânul”. Apoi m-a luat ºi a zis: „Vino sã-i vezi
ascultarea”. A fript peºtele, arzându-l anume, ºi i l-a
dus bãtrânului. Acesta a mâncat fãrã sã zicã nimic. ªi
când l-a întrebat: „E bun peºtele, avva?”, el a rãspuns:
„Foarte bun”. Apoi i-a adus ºi puþin peºte gãtit cum
trebuie, zicându-i: „Pe acesta l-am ars, avva”, iar
bãtrânul i-a rãspuns: „Da, l-ai ars un pic”. Atunci
avva Athre mi-a zis: „Vezi cât de ascultãtor este?”
Am plecat de la ei strãduindu-mã din rãsputeri sã fac
ceea ce-am vãzut”. Acestea le-a povestit fraþilor avva
Sisoe. Unul dintre noi l-a rugat: „Fii bun, spune-mi ºi
Aprilie 2007
sunt ºi ei în împãrãþia morþii?”–
întâmpla ºi se va cuprinde de o neliniºte ºi sfâºiere
pe care nici n-o poate împãrtãºi ºi de care nici nu
se poate elibera – este preþul pe care Creaþia va sã-l
plãteascã, este înlãnþuirea inimii creatului, de Cel care,
în vremea aceea a fost, ascultaþi: „atât de curajos,
de fidel, de iubitor, încât a ales sã moarã de
dragul credinþei ºi oamenilor pe care i-a iubit
într-atât; aºadar, Iisus n-a fãcut nimic altceva
cu omul decât l-a iubit, l-a iertat, l-a slujit, a
murit pentru el”. ªi atunci, de unde pseudo-slujirea
noastrã?; de unde cerbicia unora dintre noi?; de
unde supralicitarea în cauza condiþiei noastre
(i)morale, frivole, frustrate, atât de vanitatã?; de
unde nebunia ºi apostazia ºi prea-pãmânteºtile ºi
prea-lumeºtile noastre aspiraþii?; de unde deruta
noastrã, care este asemenea unei sãgeþi cãreia
niciodatã nu i se va ºti drumul?; de unde mai multul
nostru? Iatã, toate aceste „calitãþi” ºi deprinderi
deviante, ne atât de mult aseamãnã cu cei care,
de Florii, l-au aclamat pe Hristos, pentru ca,
apoi, mirosind alte oportunitãþi ºi aºteptând altã
gâlceavã ºi alt tip de câºtig decât cel religios-
moral, „profesioniºtii” aflatului în treabã
numaidecât au aplaudat rãstignirea” (ticãlos, biet,
prãpãdit, nevolnic, ignorant, viclean, naiv, stult,
ingrat, nãtâng, nefericit, nestatornic om, de ce ai
fost în stare?!; dubitativule, codoºule,
preamândrule, patibularule, neavenitule
sacerdot, care faci mai mult decât sã slujeºti ºi sã
iubeºti, sã fii blând ºi smerit cu inima, nici nu
ºti în ce mare eroare ºi pericol te afli?!).
DUMINICA A II-A DUPÃ PAºTI
(EV. IOAN 20,19-31);
Atmosferã de mare Tainã, de aºteptare, de multã
(in)certitudine, de mare nerãbdare, va fi fost în locul
unde erau retraºi ucenicii de teama iudeilor. ªi totul se
va fi sporit, se va fi limpezit, îmbucurat, elucidat,
luminat, dezlegat, re-descoperit odatã cu venirea la ei,
a lui Iisus, prin uºile încuiate (…) Dacã credem în
Hristos cel înviat, dacã-L aºteptãm ºi-L dorim, va
veni ºi în mijlocul nostru, îºi va arãta ºi confirma ºi
descoperi dumnezeirea ºi iubirea Lui, chiar prin minuni.
Totul se va împlini, dacã noi nu ezitãm câtuºi de puþin,
dacã nu stãruim în îngrijorãri, labilitate, slãbiciune,
îndoialã, dacã nu subordãm credinþa raþiunii, dacã nu
suntem creºtini pasivi, creºtini doar cu numele, creºtini
de duminica ºi de zile mari; dacã urmãm calea credinþei,
a perplexitãþii ºi uimirii pânã la capãt; dacã suntem
tu un cuvânt”. El a zis: „Cine se þine nebãgat în seamã
(cine a lepãdat egoismul, cine trãieºte discret, firesc)
împlineºte toatã Scriptura”. Când avva Athre a lãsat
cuþitul în peºte, avva Sisoe a rãmas uimit de marea lui
ascultare, cum uimit a rãmas ºi de smerenia avvei Or.
Uimiþi rãmânem ºi noi de marea simplitate dar ºi de
marea profunzime a cuvântului avvei Sisoe: „Cel ce se
þine nebãgat în seamã împlineºte toatã Scriptura”. Toate
virtuþile constau în aceastã detaºare de sine. Nimic
fãcut cu egoism, posesiv, non-detaºat nu poate fi un
lucru bun, o virtute: fã orice lucru detaºat, debarasat
de pãrerea de sine, de egoism. Când pui suflet în ceea ce
faci, când cauþi sã fii cât mai atent, dar ºi mai detaºat,
atunci ceea ce faci e o laudã adusã lui Dumnezeu, o
celebrare. A acþiona detaºat înseamnã a nu deveni
Credinþa strãbunã
curajoºi, hotãrâþi, motivaþi, exemplari din punct de
vedere al actului credinþei (…) Mai mult, dacã ºtim sã
depãºim ºi sã „salvãm” prin credinþã „lucrarea”
oricãrei ispite, dureri, suferinþe, încercãri, convinºi fiind
cã ºi din fragilitatea noastrã trupeascã,
caracteriologicã, poate „învia” ºi se poate face
cunoscutã puterea ºi lucrarea lui Dumnezeu în toatã
mirabilitatea, unicitatea, mãreþia ºi splendoarea ei.
Cã, tocmai atunci când suntem „striviþi” de ezitãri, de
ispite, de îndoieli, de încercãri, o clipã de credinþã poate
sã aprindã în noi lumina, în care sã vedem,
duhovniceºte, scump sângele ºi iubirea Jertfei lui Iisus;
ºi atunci totul va sã se aºeze ºi înveºniceascã tainic ºi
minunat în sufletele fiecãruia dintre noi (…) Una peste
alta, fãrã Dumnezeu, omul este în continuã încordare
cu lumea în care trãieºte, parcã tot timpul stigmatizat
de un trecut ºi prezent întunecat. Chiar dacã adesea:
„apar replierile, întoarcerile spre binele frãmântat,
conºtiinþa zãdãrniciei din lipsa comuniunii (nu
doar cu Dumnezeu, ci ºi cu semenii), din lipsa unui
solid suport ºi crez moral”.
În atari situaþii, pânã ºi cele mai tari caractere
ºi firi cedeazã ºi rãmâne „fiinþa sã suporte o crizã
sufleteascã prelungitã”. ªi aºa, se naºte, dacã vreþi
voinþa, dorul de asistenþã sufleteascã, a
convieþuirii tangibile ºi limpiditibile; ºi aºa, s-
a întâmplat cu Toma, pânã în clipa în care a intrat
în ceea ce putem defini, în avatarurile fiinþei, timpul
esenþializat. Din clipa re-descoperirii Învãþãtorului
(înviat), amintirea dureroasã a timpului trãit în
ezitare ºi prea mult voluntarism, iatã, va spori ºi
intensifica puterea ºi lucrarea credinþei sale, care
va sã se aureoleze în mãreþia, devoþiunea, taina,
minunea, botezul martiriului (…) ªi aºa, neliniºtitul
peregrin ºi-a consumat episodul de îndoialã ºi
exhibare a raþiunii ºi, fiind nevoit sã suporte
„decantarea stãrilor încordate ale sensibilitãþii”,
intrã în ceea ce se poate defini a fi „starea de veghe
a cãutãrii Celuilalt”, dramaticã experienþã de
viaþã care reclamã transfigurarea. Totul, pornind:
„cu limpedea / lumânare a cãinþei în inimã”,
adicã în „ipostasa asceticã a eului”, a unei
purificãri integratoare într-o simbiozã a suferinþei
ºi smeririi care finalmente, într-un lacrimariu
iniþiatic re-gãseºte, înveºniceºte fãptura rãtãcitã
ºi muritoare.
Pr. Iosif Zoica
obsedat de faptele tale, a nu le acorda o importanþã
necuvenitã, nici mãcar a nu le evalua. Faptele noastre
nu pot condiþiona harul, nu-l pot forþa sã vinã. Oricât
ai ºlefui cãrãmida ea nu va deveni oglindã. Harul vine
când trãieºti spontan, detaºat, când nu aºtepþi sã vinã,
când nu te grãbeºti. El va veni pe neaºteptate, exact
atunci când nu te gândeºti. Pe mãsurã ce progresezi
duhovniceºte se schimbã ºi calitatea celor mai banale
activitãþi. Devii mai prezent în ceea ce faci, dar ºi mai
detaºat, mai destins, mai luminos, mai zâmbitor.
Acþiunile au un anumit farmec, ceilalþi se simt atraºi
de tine. Ceea ce faci nu va mai fi o corvoadã, nu o vei
mai resimþi ca pe o muncã. Vei acþiona pur ºi simplu.
Iar când bucuria s-a stabilit în inimã, orice act devine
celebrare, radiazã liniºte, pace, mângâiere,
binecuvântare. Lumea vãzutã ºi lumea nevãzutã,
planul material ºi cel spiritual nu sunt separate, ele
formeazã împreunã o singurã realitate. De aceea
activitãþile materiale nu trebuie dispreþuite. Pãrinþii
pustiei împleteau mereu rugãciunea cu munca.
Divizarea materialului de spiritual a creat un ºablon
schizofrenic. Dacã desparþi materialul de spiritual
acþiunile tale vor fi goale, mecanice. Abia când cele
douã planuri sunt împletite acþiunile tale vor avea viaþã,
vor fi mai eficiente, dar ºi mai sensibile, mai estetice.
Nobleþea unei acþiuni nudepinde de faptul cãe materialã
sau spiritualã, ci depinde de calitatea celui ce acþioneazã.
Cu cât omul e mai duhovnicesc cu atât activitatea lui
materialã dã mai mult rod, cu atât e mai impregnatã
de graþie ºi compasiune.
(continuare în nr. urmãtoare)
Pr. Dan Popovici
 Credinþa strãbunã
„ªTIU Cà PORUNCA LUI ESTE
continuare din pag. 1
T oþi gânditorii serioºi, nu mai vorbim
de creºtini, cred în viaþa de
dincolo. „Fãrã viaþa de dincolo,
n-are nici un înþeles viaþa de aici, nici o
frumuseþe, nici o armonie, nici o nobleþe.
Ne-o spune mintea ºi inima noastrã, ºi
mai presus de toate, ne-o spune Domnul
ºi stãpânul vieþii, când zice: «Eu sunt
învierea ºi viaþa; cel ce crede în Mine, chiar
dacã va muri, va trãi. ªi oricine trãieºte
ºi crede în Mine, nu va muri în veac» (Ioan
11,25-26)”.4
Sfântul Pavel afirmã cu convingere
cã „dacã acest cort, locuinþa noastrã
pãmânteascã, se va strica, avem zidire
de la Dumnezeu, casã nefãcutã de mânã,
veºnicã, în ceruri” (2 Corinteni 5,1). Aºa
cã trãim pe pãmânt, dar capãtul cãii
noastre este în Cer. Tot ce facem aici are
repercusiuni dincolo. Acolo este fericirea
deplinã pe care nu o cunoaºtem câtã
vreme suntem în trup, dar o bãnuim. O
presimþim cu sufletul nostru ºi ne este
profeþitã tot de Sfântul Pavel: „Cele ce
ochiul n-a vãzut, ºi urechea n-a auzit, ºi
la inima omului nu s-au suit, pe acestea
le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe
El” (1 Corinteni 2,9).
M ai mult decât atât, nu numai
sufletul nostru intrã în eternitate, ci datoritã
învierii lui Hristos, ºi trupul va învia,
îmbrãcat în slavã ºi nemurire. Toþi ne vom
schimba, „deodatã, într-o clipealã de ochi,
la trâmbiþa cea de apoi. Cãci trâmbiþa va
suna ºi morþii vor învia nestricãcioºi” (1
Corinteni 15,52).
Drept mãritori creºtini,
Sfântul Pavel, care era convins de
nemurirea sufletelor ºi de învierea
trupurilor, avea o singurã preocupare:
îndreptarea vieþii ºi cunoaºterea lui
Hristos. Pe toate celelalte, spunea el, „le
privesc drept gunoaie, pentru ca pe
Hristos sã-L dobândesc” (Filipeni 3,8).
Era convins cã încã n-a „dobândit
îndreptarea”, dar o urmãrea cu
îndãrãtnicie, ca sã poatã ajunge „la
învierea cea din morþi” (Filipeni 3,11).
Nu numai Sfântul Pavel, ci orice om
de pe pãmânt simte cã lucrul cel mai
important este sã biruiascã moartea ºi sã
ajungã la fericita înviere din morþi.
Învierea înspre fericire nu se poate
dobândi fãrã efort. Fãt-Frumos, care
întruchipeazã idealul curat ºi genuin al
românului, ajunge la „tinereþe fãrã
bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”, dupã
ce se luptã cu Gheonoaia ºi cu Scorpia ºi
le biruieºte. Creºtinul ajunge la viaþa cea
veºnicã fericitã dupã ce se luptã cu
patimile ºi le învinge.
Îndreptarea ºi sfinþirea vieþii trebuie
sã o urmãrim fiecare dintre noi, în
perspectiva învierii din morþi. Sfinþirea vieþii
o dobândim în Bisericã pentru cã, de fapt,
Biserica ne pregãteºte pentru eternitate.
Domnul Hristos ºi toatã revelaþia Noului
Testament vorbesc, înainte de toate, de
eternitate ºi de ceea ce duce acolo. Pentru
Aprilie 2007
VIAÞA VEªNICÔ
noi, care suntem zidiþi din nimic, este greu
sã ne gândim la veºnicie. Dar întâlnim
aceastã veºnicie. Cum? Trãind în
Bisericã, ºi aceastã viaþã trãitã în
Bisericã este o pregãtire pentru veºnicie.
Existã profeþii ºi preziceri, fãcute cu
douã mii de ani înainte, referitoare la
vremurile noastre.5 Ele dezvãluiau ce se
va întâmpla mult mai târziu, în zilele
noastre. Aceasta înseamnã cã toatã viaþa
noastrã se desfãºoarã dupã un plan
stabilit înainte, ca dupã un program.
Dumnezeu este veºnic, iar noi oamenii
suntem legaþi de vremuri.
D acã rugãciunile adresate lui
Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfinþilor,
primesc un rãspuns provenind de la ei,
este clar cã ei trãiesc. Dar cum trãiesc
ei, noi nu putem înþelege acum. Când
Arhimandritul Sofronie de la Essex era
chinuit de gândul morþii, de gândul
veºniciei, se întreba: cum sã înþelegi
eternitatea? Ca o miºcare ce nu se
opreºte niciodatã? Ca o veºnicie
chinuitoare? Sã înþelegi mântuirea ca o
ascensiune, ca un urcuº nesfârºit cãtre
Dumnezeu, cãtre Nemãrginit, cãtre
Infinit? Rãspunsul i-a venit din Sfintele
Scripturi: Scripturile spun cã avem
posibilitatea de a trece de la cele ce se
petrec în timp la o „dimensiune” mai presus
de timp, cã existã o trecere în eternitate.6
Eternitatea, veºnicia, este o viaþã din
belºug dimpreunã cu Hristos. Ceea ce
simþim aici ca suferinþã ºi ca moarte va fi
în Împãrãþia lui Dumnezeu iubire care se
dãruieºte total, dragoste desãvârºitã care
nu mai þine seamã de sine-însãºi, dragoste
care-L îmbrãþiºeazã pe Dumnezeu, pe
Sfinþii Lui ºi lumea întreagã. Dragoste
triumfãtoare care va socoti toatã acea
desfãtare ca o bogãþie a propriei sale vieþi
ºi va resimþi ca o profundã bucurie faptul
cã-i vede pe alþii întru slavã, strãlucind
ca soarele.
Spuneam cã îndreptarea ºi sfinþirea
vieþii o realizãm în Bisericã. Pentru cã în
Bisericã se aflã mereu Domnul Hristos,
„împãrtãºindu-se pe Sine tuturor
credincioºilor prin Sfintele Taine”.7 Unde
este El, acolo nu mai este moarte, acolo
omul a trecut de la moarte la viaþã, trãieºte
deja viaþa veºnicã. De aceea e foarte
important sã ne spovedim ºi sã ne
împãrtãºim des, cu pregãtirea cuvenitã,
pentru cã Domnul Hristos zice: „Eu sunt
pâinea cea vie care s-a pogorât din cer.
Cine mãnâncã din pâinea aceasta viu va fi
în veci” (Ioan 6,51). Cu învierea lui Hristos
„prãznuim omorârea morþii, sfãrâmarea
iadului ºi începãtura altei vieþi veºnice”.8
Adevãrata viaþã pe pãmânt începe
de la Învierea lui Hristos, pentru cã este
o viaþã care nu se sfârºeºte cu moartea.
Fãrã Învierea lui Hristos, viaþa
omeneascã nu e altceva decât o agonie
ce se sfârºeºte cu moartea. Aºa cum în
pãcat se gãseºte moartea, în sfinþenie se
gãseºte nemurirea ºi veºnicia cea fericitã.
Iubiþi credincioºi,
S fântul Ioan Iacob,
nevoitor la Mãnãstirea „Sfântul
Gheorghe Hozevitul” din Þara
Sfântã, trecut la cele veºnice în
anul 1960, fusese orfan de mic.
L-a crescut cu multã dragoste
bunica sa, Maria. Dar pe când
bãiatul era la liceu, ea a murit.
Tânãrul a rãmas al nimãnui.
Î n ziua de Paºti, dupã
masã, tot satul mergea în cimitir
sã aprindã candele ºi lumânãri
la mormintele celor dragi. 9 A
Cuvântul ierarhului 3
mers ºi micul orfan, sã aprindã
lumânãri pe mormântul proaspãt
al bunicii sale. Lumea se bucura,
clopotele sunau vesel, numai un
tânãr plângea suspinând,
aplecat sã aprindã lumânãri pe
mormântul de lângã bisericuþa de
lemn. Fiind cu totul copleºit de
durere, aude un glas din sunetul
voios al clopotului, zicând: „Nu
mai plânge azi, copile, ºi nu fi
supãrat / Cãci iatã sunt cu tine,
Hristos a înviat!”.
Uimit, copilul s-a ridicat ºi
s-a uitat împrejur sã vadã de
unde vine glasul. Din altarul cu
zidul afumat, Îl vãzu zâmbind pe
Domnul Hristos cel înviat din
morþi. Sufletul ºi faþa i s-au
luminat, plânsul a încetat, ºi ori
de câte ori auzea sunet de clopot
îºi aducea aminte de chipul cel
blând al Mântuitorului. „ªtiu, îi
spunea inima, cã porunca Lui
este viaþa veºnicã” (Ioan 12,5).
ªi dorind, ca Sfântul Pavel, „sã
ajungã la învierea cea din morþi”
(Filipeni 3,11), ºi-a pãrãsit þara
ºi a plecat la Locurile Sfinte, unde ºi-a
sfinþit viaþa.
N-a fost singurul pe care privirea
cea blândã a lui Hristos l-a pãtruns ºi l-a
determinat la o viaþã sfântã. Lucrul acesta
s-a petrecut ºi cu Zaheu vameºul, când
Domnul a ridicat ochii ºi l-a privit în duh.
Petru, care se lepãdase de Domnul în
noaptea patimilor, la privirea Lui blândã,
s-a pocãit cu cutremur „ºi ieºind afarã, a
plâns cu amar” (Luca 22,62).
Sfântul Siluan s-a rugat multã vreme
sã-L vadã pe Domnul ºi, când îºi pierduse
speranþa ºi-L credea de neînduplecat, L-a
vãzut. Apoi a mãrturisit: „Nu existã pe
pãmânt om atât de blând ºi plin de iubire
ca Domnul nostru Iisus Hristos. În El e
bucuria ºi veselia noastrã. Sã-L iubim,
iar El ne va duce în Împãrãþia Lui!”.10 El
ne va duce în viaþa veºnicã cea fericitã.
Mai mult, a adãugat: „Când, întru
Duhul Sfânt, sufletul vede cât de blând ºi
smerit e Domnul, se smereºte pe sine pânã
la capãt. Aceastã smerenie e cu totul
deosebitã ºi nimeni nu o poate tâlcui în
cuvinte. Dacã oamenii ar ºti prin Duhul
Sfânt ce fel de Dumnezeu avem, s-ar
schimba cu toþii: bogaþii ar dispreþui
bogãþiile lor, savanþii ºtiinþa lor, ocârmuitorii
puterea ºi vaza lor. Toþi ar trãi într-o pace
adâncã ºi în iubire, ºi o mare bucurie ar
domni pe pãmânt”.11
Iubiþi fraþi ºi surori,
Din Altarul Cel de Sus, Domnul
Hristos, Cel înviat din morþi, ne priveºte ºi
pe noi. Ne vede împresuraþi de necazuri
ºi de bucurii, de lipsuri ºi de belºug, de
suferinþe ºi de sãnãtate. ªi ne zice: „În
lume necazuri veþi avea, dar îndrãzniþi. Eu
am biruit lumea” (Ioan 16,33). Iar în ceea
ce priveºte cel mai amar pahar pe care
trebuie sã-l bea orice pãmântean, moartea
trupeascã, Îl auzim spunându-ne cu
convingere cã porunca lui Dumnezeu „este
viaþã veºnicã” (Ioan 12,50).
Un slujitor al lui Hristos a scris o
carte frumoasã intitulatã: „Orice zi e un
rãsãrit de soare”. 12 Rezumatul ei este
urmãtorul: când te scoli dimineaþa ºi-þi mai
desfãtezi încã o datã ochii privind zãrile
minunate ce te înconjoarã, nu eºti tu un om
fericit? Constatând cã ai douã picioare
sãnãtoase ºi te poþi ridica din pat, iar alþii
sunt duºi cu cãruciorul, nu eºti tu un om
fericit? Când vezi cã ai douã braþe
sãnãtoase cu care poþi munci, iar alþii sunt
infirmi, nu eºti tu un om fericit? … Ai o mie
de motive sã fii senin, sã fii optimist ºi sã
înfrunþi cu curaj toate necazurile cu care te
încearcã viaþa.”
I ar în ceea ce priveºte moartea,
aceastã mare sãrbãtoare, cea mai mare, ne
repetã de nenumãrate ori: „Hristos a înviat
din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând, ºi
celor din morminte viaþã dãruindu-le!”. De
fapt, adevãrata moarte nu este despãrþirea
sufletului de trup, ci este pierderea credinþei,
renunþarea la urcuºul duhovnicesc,
renunþarea omului la binecuvântata misiune
de a naºte prunci ºi de a promova viaþa. Iar
la sfârºitul cãii de pe pãmânt, Domnul Hristos
ne aºteaptã în curþile Sale.
Cel ce a spus: „Eu sunt Viaþa” (Ioan
14,6) ne aºteaptã cu braþele deschise;
important este ca noi sã vedem aceste
braþe întinse. Citim în cartea „Mântuirea
Pãcãtoºilor” cã „o viaþã de negrãit a gãtit
Dumnezeu pentru prietenii sãi. Viaþã
fericitã, viaþã nemãrginitã, viaþã care nu
ºtie de stricãciune sau schimbare! Viaþã
fãrã de întristare ºi fãrã de moarte! Acolo
nu este vrãjmaº, ca sã vatãme cât de puþin,
nici necaz, ca sã aducã vreo mâhnire.
Dragostea este desãvârºitã ºi nu mai e nici
o fricã. Ziua e veºnicã, iar noapte nu este.
Hrana orânduitã a sufletului este a-L vedea
pe Dumnezeu faþã cãtre faþã”.13
Cu convingerea cã „porunca Lui este
viaþa veºnicã” (Ioan 12,50), vã îmbrãþiºez,
vã urez sãrbãtori fericite ºi vã zic în graiul
tradiþiei creºtine:
Hristos a înviat!

1
Ion Agârbiceanu, Din pragul marei treceri¸ Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1978, p. 20.
2
Lucian Blaga, Poezii, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã, 1966, p. 77.
3
Petre Ispirescu, Opere I, Bucureºti, Editura pentru
Literaturã, 1969, p. 5.
4
Pr. Gheorghe Butnaru, Coborâri în adâncuri,
Bucureºti, 1943, p. 140.
5
L’Archimandrite Sophrony, Buisson Ardent, 10,
Lausanne, 2004, p. 27.
6
7
Ibidem.
Iustin Popovici, Omul ºi Dumnezeul-Om, Sibiu,
Editura Deisis, 1997, p. 97.
8
Slujba Învierii, Alba Iulia, 1997, p. 42.
9
Ieromonah Petroniu Tãnase, Icoane smerite,
Editura Bizantinã, 2002, p. 22.
10
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznãdejdii ºi
iadul smereniei, Alba Iulia, 1994, p. 135.
11
12
Ibidem, p. 79.
Luis Evely, Chaque jour est une aube¸ Paris, Éditions
du Centurion, 1987.
13
Agapie Criteanul, Mântuirea Pãcãtoºilor, p. 472.
4 Cuvântul scris
† ANDREI ANDREICUÞ
REPERE DE MORALÃ CREªTINÃ
Î
n locurile în care a trãit ºi învãþat, urmele
paºilor lui Iisus, deopotrivã gingaºi ºi
apãsaþi, sfioºi ºi neºovãielnici – se zice –
sunt încã jilave. Aºadar, evidente, reale, autentice,
„încãpãþânate”, încã plângânde (oare de ce, dupã
atâta amar de vreme?), ca o tânguire, ca o chemare,
ca un cântec de dragoste ºi de moarte (…) Cumplitã
boalã este rãtãcirea, amoralitatea, trãirea pur
vegetativã, viaþa cu înlocuitori, mult prea
instinctualizatã, in-afectivã; lipsirea sufletului de
privilegiul jertfei, al iubirii ºi frumosului, ca destin.
Pânã acum, nici un doctor, iatã, n-a putut explica ºi
tãmãdui atari infirmitãþi; ele se vor agrava ºi adânci
ºi se vor fi bântuit de întuneric, dacã nu „apelãm” la
Cel în stare sã ne scape (ºi) de pierderea în lumea
incertitudinilor, ºi îndoielilor. În acest caz cel
„apelat”, Hristos, ne consultã ºi ajutã sã fim
victorioºi în lupta cu noi înºine (în lupta care se dã în
sufletul nostru între senzaþii ºi sentimente). Iar
„reperele de moralã creºtinã”, tocmai asta înseamnã:
învãþãtura ºi iubirea lui Hristos (…)
Din aceastã perspectivã, lucrarea IPS Andrei
Andreicuþ, profesor de Teologie Moralã ºi
Spiritualitate Ortodoxã, adevãratã ars theologica,
la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, reia, cu
atentã ºi cuvenitã fidelitate, ºi esenþializeazã,
explicit ºi argumentat, pânã la exhaustiv, procesul
metanoic, avatarurile omului duhovnicesc, într-un
timp, iatã, când ignorarea ori tãcerea spiritului
devin pericol prin aceea cã ne izgoneºte de la cele
drepte, de la cele adevãrate care ne dau sens. Uimit
(ºi drept) înaintea majestãþii divine, trebuie sã o
spunem deschis, arhiereul ºi profesorul Andrei
Andreicuþ, se numãrã printre cei foarte puþini care
mai iau, azi, în serios (asumat, responsabil,
mãrturisibil,angajat) viaþa trãitã în lumina
(adevãratei) morale creºtine. De aceea, a ieºit
victorios din oceanul nepãsãrii, al ispitelor, al
capcanelor ºi disimulãrilor în care pluteºte în derivã
PR. GEORGES FLOROVSKY
BIBLIE, BISERICÃ, TRADIÞIE
C rescut în mediul teologiei ruse de la
începutul secolului al XX-lea, migrând
spre Apus datoritã regimului bolºevic,
pãrintele Georges Florovsky ºi-a orientat
propovãduirea spre mediul societãþii americane
aflatã în plinã afirmare, imediat dupã cel de-al
doilea rãzboi mondial. Aici va încerca sã etaleze
valoarea spiritualitãþii ortodoxe, oglinditã într-o
viziune misionarã ºi ecumenicã, în jurul Seminarului
Ortodox Sfântul Vladimir din New York, apoi de
la catedra marilor universitãþi americane.
S-a nãscut la data de 28 august 1893 în Odessa.
A murit la data de 11 august 1979 în Princeton,
New Jersey. A fost unul dintre cei mai mari teologi
ortodocºi, istoric al gândirii creºtine, interpret al
literaturii ruse ºi un lider ecumenic de excepþie. Tatãl
lui, Vasilii Antonovich Florovsky, a fost rector al
Academiei Teologice ºi slujitor la Catedrala
Schimbãrii la Faþã. Mama lui, Klavdia Georgievna
Popruzhenko, a fost fiica unui profesor de limbile
greacã ºi ebraicã. Dezvoltarea intelectualã a
pãrintelui Georges a început destul de devreme, fiind
înconjurat de adulþi care aveau pregãtiri academice.
În 1911, Georges Florovsky ºi-a terminat studiile
gimnaziale; la vârsta de 17 ani s-a înscris la
Universitatea din Odessa unde a studiat filosofia ºi
ºi-a dezvoltat o fundaþie istoricã solidã. În 1921 a
fost invitat la Praga de cãtre preºedintele
Cehoslovaciei pentru a preda filosofia dreptului. În
1922, Georges s-a cãsãtorit cu Xenia Ivanovna
Simonova ºi s-a stabilit la Paris, unde a fost membru
fondator al Institutului Teologic „Sfântul Serghie”.
Aici a predat Patristica (1926-1948), iar în 1932 a
fost hirotonit preot. În 1948 a plecat în Statele Unite
ale Americii, devenind profesor de teologie la
Seminarul Teologic „Sfântul Vladimir” (1948-1955).
În anul 1950 este numit decanul acestei ºcoli, predând
ºi istoria Bisericilor rãsãritene la „Harvard Divin-
ity School” (1954-1965). Ca membru al
Departamentului Slav, predã din 1962 pânã în 1965,
iar între anii 1955-1959 este membru al „Holy Cross
Aprilie 2007
Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007
o lume, pe cale de secularizare quasi-totalã; într-un
timp care se „rãsteºte” la noi, ne terifiazã, ne
ademeneºte, ne disconforteazã cu vorbe ºi sensuri
ºi (ipo)teze, mergând de la ilar la apocaliptic, de
parcã am fi: „poporul condamnat sã-ºi tot strângã
la piept visele moarte ºi sã tot nãdãjduiascã doar
la recuperarea, din risipã ºi ficþiune, a simþurilor
isterizate de obiceiuri strãine ºi ciudate” ºi nu
poporul lui Dumnezeu (…) Probând o minuþie
admirabilã, un evident simþ al decelãrii ºi
gradualizãrii, o ºtiinþã a recuperãrii ºi limpezirii
ethosului, un adept al elevaþiei suple, uºor moderate
ºi a-teribiliste, iubitor al duhului ºi limbajului paterical,
aºezat, calm ºi condescendent, pânã la a-ºi statua
Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2006
Theological School”. Între 1965-1972 a predat la
Universitatea din Princeton studiile slave.
Arhicunoscut în lumea teologilor, pãrintele
Florovsky, din pãcate, nu a fost tradus în limba
românã decât sporadic, în unele reviste de
specialitate sau citat în diverse studii. Iniþiativa
Editurii Reîntregirea a Arhiepiscopiei Ortodoxe
Române de Alba Iulia de a edita toate scrierile
pãrintelui, adunate în paisprezece volume este una
curajoasã, mai ales acum când lumea se clatinã
spiritual ºi bâjbâie între credinþa adevãratã ºi
surogate care mai de care mai atrãgãtoare.
Primul volum – Biblie, Bisericã, Tradiþie (cu
o introducere de Pr. conf. univ. dr. Mihai
Himcinschi, tradusã ºi prefaþatã de teologul Radu
Teodorescu) – constituie lucrarea pilot în înþelegerea
teologiei pãrintelui Florovsky ºi, mai ales, în
înþelegerea a ceea ce înseamnã discurs teologic de
bunã calitate ºi valoare. Chiar dacã astãzi
preocuparea pentru citit ºi gãsirea de portiþe în
timpul liber pentru a dedica vreme ºi sufletului în
special sau culturii în general nu mai are acelaºi loc
de frunte în activitãþile de zi cu zi, considerãm cã
lucrarea pãrintelui Florovsky va revigora conºtiinþa
nu numai a teologilor, ci ºi a iubitorilor de carte de
orice categorie.
Deºi este scrisã într-o manierã destul de
academicã, lucrarea puncteazã probleme teologice
care privesc nu numai pe oamenii de specialitate ci
pe orice creºtin care mai este încã interesat de
problemele istorice ºi actuale ale Bisericii ºi ale
învãþãturilor ei.
Deschiderea ecumenicã a mesajului pãrintelui
Florovsky este de bun augur pentru criza prin care
trece astãzi dialogul dintre biserici, uneori mai dur în
ceea ce priveºte lucrurile mai puþin importante ºi de
multe ori maleabil în probleme de credinþã. Chiar cu
probleme de acest gen debuteazã ºi Biblie, Bisericã,
Tradiþie – adicã cu acea pierdere a înþelesului
cuvintelor Sfintei Scripturi a cãror multiplã
interpretare greºitã a dus, de-a lungul istoriei, la
destinul de clarissimus sacerdos (ºi subliminal:
„de credincios fervent”), IPS Arhiepiscop Andrei
tocmai asta aratã, mãrturiseºte, dovedeºte,
întãreºte: «creºtinismul nu este doar o sumã de
învãþãturi, o doctrinã religioasã, ci este viaþã
nouã, trãitã potrivit acestei învãþãturi; este: „o
viaþã nouã cu Hristos ºi în Hristos, condusã de
Duhul Sfânt”». În acelaºi timp, trebuie sã subliniem
permanenta preocupare de a evita abstractizarea
exacerbatã ºi ideologizarea moralei creºtine ºi a
proceda la insinuarea ei în viaþa realã, prin
cultivarea conºtiinþei morale, prin menþinerea ei în
stare de limpezime ºi sanitate continuã (se
recomandã în acest sens: spovedirea regulatã,
lectura duhovniceascã, participarea la sfintele
slujbe, întrevederea regulatã ºi dialogul deschis cu
duhovnicul). Tocmai, pentru cã nu ajunge sã ºtii
doar, oricât de mult, despre ºtiinþa moralei; de
altfel, teologia, mai mult ca oricare din sferele vieþii,
înseamnã ºtiinþa trãitã. Asta, pentru cã limba,
cuvântul este doar o parte, chiar dacã importantã,
a vieþii; mai ales când în cauzã sunt aduse valori
care se împãrtãºesc mai degrabã prin bucurie, prin
deschiderea inimii ºi iubire subînþeleasã. Atunci dar,
privirea, starea iscoditoare ºi contemplativã, ab
initio, se dã uºor la o parte ºi face loc mãreþiei
emoþiei, fragilitãþii ºi deopotrivã densitãþii gustului
pentru metafizic, unui neobosit, intim ºi arzând dor
de mirabil (…)
Morala înseamnã, nu în cele din urmã, ºtiinþa
de a alege (din ascultare, din trãire, din dorire).
Aºadar, oamenii care aspirã la moral(itate), trebuie
sã accepte cã nu vor fi instantaneu „altfel”, cã
trebuie perseverenþã, rãbdare, efort, luptã, voinþã,
încredere, smerire, abandonare (tãierea propriei
voinþe); tocmai, pentru cã nu este deloc uºor ca în
sufletul cuiva sã se producã modificãri chiar
structurale, adevãrate conversiuni, menite sã ducã
la conºtiinþa moralã, acel: „instrument aºezat de
naºterea mulþimii de învãþãturi greºite, astãzi
reconsiderate pe ici pe acolo de secte ºi culte
pãrtinitoare în consecvenþa transmiterii adevãrului
divin al persoanei ºi învãþãturilor Mântuitorului Iisus
Hristos. Cartea în sine are un mesaj hristologic,
persoana Mântuitorului fiind coloana centralã care
susþine valoarea cuvintelor marelui teolog. Cu o micã
introducere în istoria Bisericii Creºtine, pãrintele
Florovsky aduce în discuþie problematica dezvoltãrii
credinþelor religioase creºtine în raport cu cultura
vremii, alinierea lor la doleanþele dogmatice ale unor
eretici predicatori ai propriilor învãþãturi ºi, în fine,
inevitabila tragedie a ºapte veacuri de sinoade
ecumenice care au clarificat adevãrul în lumina
sfinþeniei Sfinþilor Pãrinþi. Toate acestea, alãturi de
multe alte devieri ºi probleme au dus la secularizarea
vieþii bisericeºti, ca urmare a pactului tacit pe care
Biserica, în împrejurãri istorice presante, l-a fãcut
cu puterea statalã, (atenþie, nu politicã). Prin urmare,
astãzi, în secolul în care lumea s-a dezvoltat mai
mult decât îºi putea cineva imagina, omul post-
modern ºi-a creat propria bisericã, acolo unde îºi
poate exprima sentimentul religios în voie, dar unde
varietatea de spiritualitãþi depãºeºte capacitatea
de înþelegere, acolo unde îi poate da dreptate lui
Dumnezeu ºi unde îl poate contrazice în acelaºi
timp, acolo unde Hristos, cel care a restaurat
lumea, a devenit un fel de mare iniþiat, un yoghin al
Þãrii Sfinte, blasfemiat ºi umbrit de personalitãþi
ºi idei de-a dreptul scabroase: „Trãim astãzi într-
un veac plin de haos ºi dezintegrare intelectualã.
Este posibil ca omul sã nu se fi decis, iar
varietatea opiniilor sã fie dincolo de orice
nãdejde ºi reconciliere? Probabil unicul
indicator luminos pe care îl avem ºi care ne
conduce prin ceaþa minþii veacului nostru
disperat este doar „credinþa care a fost
descoperitã sfinþilor”, aceasta oricât de învechit
ºi arhaic ar pãrea idiomul Bisericii primare,
judecat dupã standardele noastre vremelnice”.
Aºa se exprimã, cu toatã profunzimea ºi cu toatã
Credinþa strãbunã
Dumnezeu în substanþa sufletului omenesc, cu
ajutorul cãruia sã facã deosebire între faptele
care consoneazã cu voinþa divinã ºi faptele
oponente voinþei divine; conºtiinþa moralã este
capacitatea de a deosebi binele de rãu în cazuri
concrete” (…) Câþi oameni, atâtea conºtiinþe
morale, pe de altã parte, datoritã libertãþii voinþei
(liberului arbitru); aºadar, având ºi conºtiinþã
moralã ºi libertatea voinþei, iatã, sporeºte
responsabilitatea faptelor noastre («fiecare fiind
responsabil, „sui generis”, de sãvârºirea sau de
împlinirea unei fapte, precum ºi de consecinþele
acesteia, în mãsura în care a fost angajatã la
aceasta libertatea voinþei sale»).
Nu trebuie neglijatã nici conºtiinþa moralã de
imagine, masca (?!), în mare vogã azi; de aici rezultã
acel melanj nefericit, în care musai sã coabiteze
adevãrul cu falsul, autenticul cu sulemenitul ºi
pomãdatul ºi impostorul, valoarea cu mediocritatea,
discreþia, sfiala, moralitatea cu tupeul, vorbãria,
fãþarnicia; ºi aºa, se poate ajunge, Doamne pãzeºte,
la diluþia ºi discutabilitatea autoritãþii ºi veridicitãþii
„eficienþei” ºi rostului moralei (…) Vom încheia,
spunând cã existã multã antinomie în spaþiul ºi starea
moralei. Faþã de aceastã stare de fapt putem: «fie sã
chibiþãm suficienþi ºi plini de orgoliu, fie sã intrãm
în” joc” ºi sã schimbãm, în bine, ceea ce þine de
noi». Tocmai, pentru cã ºi din pricina legii morale
naturale, mintea ºi sufletul nostru trebuie (ar trebui)
sã se revolte pe rãu ºi sã-l refuze. Dacã nu-l poate
preschimba în tainã ºi converti în bine (…) ªi, ca sã-
l parafrazãm pe Dan Puric, în orice loc s-ar afla,
sacerdotul, mai mult ca oricine, ar trebui sã
neprihãneascã clipa ºi viaþa, asemenea îngerului
pãzitor; viaþa ºi faptele lui, ale sacerdotului, sunt
volens nolens expresia propriului suflet, chipul sãu
de dincolo de cuvinte, justificãri, disimulãri, sunt
„fotografiile” pe care le „scaneazã” ºi apreciazã
deopotrivã Dumnezeu ºi lumea. Tocmai, pentru cã,
se zice: ordinea lumii, lumea însãºi, va supravieþui
numai dacã cei rânduiþi în sacerdoþiu nu-ºi pervertesc
menirea, ci ºtiu, ard de dorinþa de a pãstra misterul
fragilitãþii omului de vocaþie cu totul specialã ºi de a
salva „câtimea de frumos”, de candoare, de bine,
atât cât mai poate exista într-o lume de care cu greu,
acum, mai putem ºti ce se va alege.
Pr. Iosif Zoica
sinceritatea
pãrintele Flo-
rovsky, iar noi
cititorii nu
putem sã nu
regãsim în
cuvintele lui o
nostalgie la
adresa Rãs-
tignitului a
cãrui iden-
titate a fost
aproape fu-
ratã de post-
modernitate.
Mesajul ºi ac-
tualitatea tra-
diþiei adevã-
rate a Bisericii constituie su-biectul princi-pal pe
sche-letul cãruia se construieºte capitolul 2 al lucrãrii
– responsabilitatea evenghelizãrii în limitele
susþinute de tradiþia vie a cãrei prezenþã în Bisericã
îi asigurã adevãrata continuitate. Vorbind despre
catolicitate (universalitatea Bisericii, nu în sensul pe
care îl înþeleg unii astãzi – ºi anume acela al expansiunii
seculare a Bisericii – ci universalitatea care rezidã
din capacitatea lui Iisus Hristos de a mântui
omenirea ca Dumnezeu ce este), pãrintele trece apoi
la problemele care privesc menirea Bisericii creºtine
în lume (cap. 4), funcþiile tradiþiei în istoria
bisericeascã (cap. 5) – în care erudiþia teologului este
pusã la încercare de limbajul academic al pãrintelui
Florovsky, tratând apoi despre autoritatea sinoadelor
ecumenice în demersul prin veacuri al Bisericii, ca sã
încheie cu elogierea gândirii sfinþilor pãrinþi, analizând
în special învãþãtura Sfântului Grigorie Palama ºi
caracterul existenþial al acesteia.
În concluzie, Biblie, Bisericã, Tradiþie adoptã
în maniera în care este scrisã puterea omului plin
de har care vorbeºte cititorului ºi care îl ºi face sã
înþeleagã anumite lucruri destul de puþin întâlnite
poate. Cu stilul sãu inconfundabil ºi cu o mânã
sigurã pe capacitãþile ei teologice, pãrintele
Florovsky ne pune în mânã o carte mai mult decât
folositoare pentru formarea omului integru din
punct de vedere intelectual ºi mai ales teologic, de
valoare într-o lume cu valori diverse.
Liviu Stanciu
 Credinþa strãbunã Aprilie 2007 Cuvinte de Înviere 5

CUVÂNT LA Î NVIEREA DOMNULUI

de SFÂNTUL IOAN GURÃ DE AUR

A m lepãdat povara postului, dar n-am

lepãdat rodul lui, pe care e vremea sã-l
culegem. A trecut oboseala nevoinþelor, dar
sa nu treacã râvna faptelor bune. S-a dus postul,
dar sã rãmânã evlavia. Mai bine spus, a trecut
postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel
duhovnicesc. Acesta e mai bun decât acela, iar acela
pentru acesta s-a fãcut. Dupã cum, când posteaþi,
vã spuneam cã se poate sã nu posteºti, deºi posteºti,
tot astfel ºi acum vã spun cã se poate sã posteºti,
deºi nu posteºti. Cum poate sa nu posteascã cel
care posteºte? Iatã: când cineva se opreºte de la
mâncare, dar nu se opreºte de la pãcate. Cum poate
sã posteascã cel care nu posteºte? Iatã: când se
bucura de mâncare, dar nu gustã din pãcat.
Poate sa se îmbete ºi cel care nu bea vin („Vai
de cei care se îmbatã fãrã vin!” - Isaia 28, 1) ºi
poate sã fie cumpãtat ºi cel care bea vin („Foloseºte-
te de puþin vin pentru stomacul tãu ºi pentru desele
tale slãbiciuni” - I Timotei 5, 23). ªi oare nu ne
învaþã Apostolul: „Nu vã îmbãtaþi cu vin, în care
este desfrânarea, ci umpleþi-vã de Duhul” (Efeseni
5, 18). Aceasta este beþia cea bunã. Umple mintea
pânã sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul sã nu
mai poatã turna nimic în el! Paharul nostru de bunã
beþie sã fie potirul cel duhovnicesc, potirul neîntinat
al sângelui Celui Înviat, care nu îmbatã, nici nu
moleºeºte, ci ne întãreºte întru cumpãtare. De
aceastã beþie sã ne îmbãtãm, iar de la cealaltã sã ne
abþinem, ca sã nu pângãrim acest mare praznic, al
pãmântului ºi al cerului deopotrivã. Cãci bucurie
mare este astãzi ºi pe pãmânt, ºi în cer. Dacã atunci
când se întoarce un singur pãcãtos, este bucurie pe
pãmânt ºi în cer (Luca 15, 7), cu cât mai mare bucurie
va fi în cer când întreaga lume este smulsã din mâinile
diavolului? Acum saltã de bucurie îngerii, acum se
veselesc arhanghelii, acum heruvimii ºi serafimii
prãznuiesc împreunã cu noi Învierea cea de a treia
zi.
„Foarte mult am dorit sã mãnânc Paºtele
acesta cu voi”, a zis Domnul (Luca 22, 15). Iar
dacã a dorit sã prãznuiascã Paºtele împreunã cu
noi, atunci negreºit cã a dorit sã prãznuiascã ºi
Învierea. Aºadar, când îngerii ºi arhanghelii se
bucurã, iar Stãpânul tuturor puterilor cereºti
prãznuieºte El Însuºi împreunã cu noi, ce pricinã
de întristare mai rãmâne?
Sã prãznuim sãrbãtoarea aceasta atât de
mare ºi de luminatã a Învierii Domnului, nu numai
cu prisos de bucurie, ci si cu prisos de evlavie.
Cãci Domnul a înviat, ºi a înviat ºi lumea
dimpreunã cu El, ºi legãturile morþii s-au rupt
prin Înviere. Adam a pãcãtuit ºi a murit. Dar
Hristos n-a pãcãtuit ºi a murit. O, lucru nou ºi
minunat: acela a pãcãtuit ºi a murit, Acesta n-a
pãcãtuit ºi a murit! Pentru ce? Pentru ca acela
ce-a pãcãtuit ºi a murit sã poatã sã scape de
legãturile morþii prin Cel Care n-a pãcãtuit, dar
a murit. Aºa se petrece ºi în afacerile bãneºti:
cineva, de multe ori, rãmâne dator ºi, pentru cã
nu are cu ce sã plãteascã, este þinut în lanþuri.
Altul nu e datornic nimãnui, dar, pentru cã poate
sã plãteascã, plãteºte ºi îl slobozeºte pe cel vinovat.
Astfel s-a întâmplat ºi cu Adam: era dator ºi
stãpânit de diavol, dar nu putea sã plãteascã.
Hristos nu era dator, nici nu era stãpânit de diavol,
dar putea sã plãteascã datoria. Si iatã cã, venind, a
plãtit cu moartea Sa pentru acela care era stãpânit
de diavol, ca pe acela sa-l slobozeascã.
Ai vãzut isprãvile Învierii? Ai vãzut iubirea
de oameni a Stãpânului? Ai vãzut mãreþia purtãrii
Lui de grijã? Sã nu fim aºadar nerecunoscãtori
faþã de un astfel de binefãcãtor, nici sã nu ne lenevim
sub cuvânt cã a trecut postul, ci acum, mai mult
chiar decât înainte, sã avem mare grijã de suflet,
ca nu cumva, îngrãºându-ne trupul, sã rãmânã
sufletul mai neputincios, sau nu cumva, îngrijindu-
ne de rob, sã neglijãm stãpânul! Cãci care este
folosul dacã, sub pretextul sãrbãtorii, mãnânci
peste trebuinþa ºi depãºeºti în toate mãsura? Acest
lucru ºi trupul îl pângãreºte, ºi puterea sufletului
o micºoreazã. Sã pãzim deci mãsura ºi trebuinþa,
împlinind cu sufletul ºi cu trupul cele cuvenite, ca
nu cumva sã vãrsãm deodatã toate cele adunate
prin post. Vã opresc eu oare de la a va desfãta de
hranã ºi de odihnã? Nicidecum. Vã îndemn însã
ca, împlinindu-vã cele de trebuinþã, sã nu depãºiþi
mãsura în desfãtãri, încât sãnãtatea sufletelor
voastre sã nu cunoascã vãtãmare.
În adevãr, unul care depãºeºte hotarele
trebuinþei, nici de plãcere nu se bucurã, cade, pãþeºte
boli ºi alte necazuri. Eu însa nu mã îndoiesc cã veþi
da urmare acestor îndemnuri, pentru cã ºtiu
ascultarea voastrã.


INVIEREA LUI HRISTOS, LUMINA LUMII

Î
nvierea Mântuitorului, al cãrei imn -
Troparul Paºtilor - este cel mai triumfal pe
care l-a cântat ºi l-a auzit vreodatã neamul
omenesc, creeazã în noi, creºtinii, o stare
sufleteascã ce nu se poate compara cu nici una din
cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei
uºurãri, unei bucurii, unei încrederi ºi unei nãdejdi
pe care n-o poate produce în om nici un alt fapt, nici
un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emoþie din
cele ce pot încerca sufletul nostru.
Aceastã bucurie pascalã este îndeosebi
caracteristica Bisericii Ortodoxe. Nici una din
celelalte Biserici nu simte ºi nu exprimã cu bogãþia
ºi harul imnografic semnificaþiile, puterea ºi
binecuvântarea Învierii lui Hristos. Imnul Învierii
este un strigãt de triumf ºi de bucurie care ne ridicã
pânã la cer, este o stare sufleteascã unicã ºi
incomparabilã, este privilegiul ºi fericirea noastrã
de creºtini!
Când Iisus Mântuitorul trãia în suferinþã ºi
umilire în zilele patimilor, El era, privindu-L
omeneºte, cel mai nefericit, mai pãrãsit, mai
neajutorat, mai nãpãstuit, mai zdrobit dintre toþi
oamenii. Niciodatã un om n-a fost mai greu lovit
pentru binele ce fãcea, mai duºmãneºte tratat, mai
crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat ºi profanat,
ca Iisus Hristos.
Nu numai ce care-L rãstigneau, urlau ºi
blestemau, nu doar un popor se desfãta la privirea
durerilor Lui fizice ºi morale, ci o lume întreagã, de
atunci ºi pana astãzi, a gãsit în osânda ºi în moartea
Lui o plãcere, o satisfacþie, un sentiment ca de
dreptate ºi de putere a ei împotriva „blasfematorului”
ºi „înºelãtorului Aceluia”, cum îl numeau cu ipocrizie
cei care L-au dat spre chinuire ºi moarte.
Împotriva lor, a tuturor, a celor care L-au
acuzat ºi batjocorit de atunci ºi pânã astãzi, Iisus
Hristos Nazarineanul, numit în derâdere „Regele
Iudeilor”, rege încoronat cu spini, rege al cãrui tron
era o Cruce, rege fãrã gardã, pãrãsit de ai Sãi, pãzit
sub grea ºi rece lespede de piatrã, pentru cã a izbândit
cea mai strãlucitã ºi neaºteptata biruinþã ce s-a vãzut
vreodatã: biruinþa asupra morþii ºi asupra rãutãþii
omeneºti totodatã. Aceastã biruinþã a putut fi
tãgãduitã, dar nu I-a putut fi smulsã niciodatã.
Dezamãgiþi ºi tulburaºi, înºelãtorii de atunci
au plãtit pe strãjeri ca sã spunã, împotriva evidenþei
ºi a raþiunii însãºi, cã El a fost furat noaptea de
ucenicii Lui fricoºi din mormântul întãrit cu pazã ºi
peceþi. Necredincioºii de mai târziu au nãscocit un
ºir de ipoteze, presupuse ºtiinþifice, ca sã tãgãduiascã
Adevãrul, faptul dumnezeiesc. Cels ºi Profiriu,
raþionaliºti ºi alþi închipuiþi luminaþi, au gândit
Învierea lui Hristos cu mintea lor materialã scurtã,
orbitã de patimã, strâmbatã de prejudecãþi
anticreºtine, ºi au declarat cã este o amãgire.
Împotriva argumentelor stoarse necredinþei ºi
a pretextelor cu pãcat, Învierea lui Hristos s-a
dovedit ºi s-a impus cu puterea faptului împlinit ºi
cunoscut, astfel cã imnul ei de slavã face de atunci, ºi
va face totdeauna, bucuria noastrã ºi a lumii întregi.
Împotriva tuturor raþiunilor omeneºti, împotriva
„înþelepciunii” de jos a celor care au cãzut în robia
superstiþiilor ºi a legendelor necreºtine, împotriva a
tot ce s-ar putea zice ºi scrie stã faptul Învierii,
transformat în Biserica permanentã ºi universalã,
stã creºtinismul întreg, ca dovedire ºi încredinþare
neclintitã ºi nedezminþitã a Învierii lui Hristos.
Împotriva a tot ce I-au spus ºi-I vor mai spune
iscusiþii întru tãgadã a miracolului creºtin stã dovedit
ºi nezdruncinat, drept ºi tare ca un munte de adevãr
dumnezeiesc ºi omenesc, cuvântul simplu ºi drept al
Apostolului: „dacã Hristos n-a înviat, zadarnicã
este atunci propovãduirea noastrã, zadarnica ºi
credinþa voastrã” (I Corinteni 15,14), iar
propovãduirea ºi credinþa Lui ºi a noastrã n-a fost ºi
nu este zadarnicã. Împotriva construcþiilor de ipoteze
ºi de subtilitãþi omeneºti, stã un argument ce nu se
poate rãsturna, micºora ºi contrazice niciodatã: cel
mai important fapt istoric care s-a produs vreodatã,
stã creºtinismul cu credinþa ºi cu Biserica sa, zidite
pe adevãrul istoric ºi moral al Învierii lui Hristos,
stã o realitate mare cât 20 de secole.
Cu cât a dãinuit ºi a crescut în acest timp îndoiala
sau tãgada Învierii lui Hristos, cu atâta a crescut
puterea ºi însemnãtatea ei de biruinþã asupra firii ºi a
rãului morþii. Cu cât va dãinui ºi va creºte încã îndoiala
sau tãgada Învierii lui Hristos, cu atât se va vãdi prin
contrast adevãrul ei triumfãtor, de fapt, de viaþã ºi de
credinþã; va creºte ºi se va întãri în convingerea
noastrã, bazatã pe existenþa adevãrului Bisericii
universale: Hristos a Inviat! Cu cât omul ºi omenirea
întreaga vor cunoaºte mai multe biruinþe, cu atât va fi
mai mare între toate Biruinþa lui Hristos. Nici cele
mai strãlucite ºi mai lãudate victorii
omeneºti: ale lui Cyrus, Alexandru cel Mare,
Hanibal, Cezar, Napoleon sau ale generalilor
mai noi, nu se pot compara cu marea ºi
îndoita biruinþã a lui Hristos asupra morþii
ºi a rãului. Nici cele mai mari biruinþe asupra
naturii – diguri, canale, tunele, viaducte, sau
alte succese omeneºti, nu se pot compara ca
putere, ca efect ºi ca importanþã cu  biruinþa
lui Hristos asupra morþii, ca rãu fizic ºi ca
rãu moral, fãcut lui de necredinþa ºi de
rãutatea celor ce L-au tãgãduit ºi osândit ca
blasfemiator ºi înºelãtor.
Biruinþele omeneºti creeazã stãri
relative, limitate ºi schimbãtoare, dar Biruinþa
lui Iisus Hristos a creat o stare absolutã ºi
permanentã, o stare moralã de natura,
mãrimea, puterea ºi importanta spiritului.
Biruinþa lui Hristos a îndreptat un rãu imens
ºi cutremurãtor ºi a întemeiat o realitate
spiritualã salvatoare. Fãrã Învierea lui
Hristos, azi nu exista creºtinism ºi nici
Bisericã; sau, cum zice Apostolul, nu era
propovãduirea ºi credinþa; fãrã Învierea lui
Hristos, trãiam în întuneric ºi ne târam în
viciu, ne închinam la idoli. Fãrã Învierea lui Hristos, Moartea ºi rãul s-au biruit, spaima cea mare a
omenirea era ºi azi sufleteºte cu 2000 de ani în urmã trecut, cele mai grele zile pe care le-a trecut pânã
sau, poate, prin regres, cu mult mai mult, în barbarie ºi acum omenirea au fost ziua morþii ºi a ºederii lui
mizerie moralã. Ce ar fi fost omenirea fãrã Învierea lui Hristos în mormant. Nici un rãzboi, nici o nãvãlire,
Hristos, fãrã creºtinism ºi fãrã Bisericã, fãrã Apostoli, nici un asediu, nici o prigoanã, nici foamete, nici
fãrã Evanghelie, fãrã Sfinþi, fãrã credinþã, fãrã sublima boalã, nici cutremur, nici un cataclism, nici o
iubire creºtinã, fãrã multele ºi marile idei ºi fapte de nenorocire n-au putut întrista ºi ameninþa omenirea
bine ºi de culturã aduse de creºtinism, fãrã miile de cum a fãcut-o Moartea lui Hristos.
martiri care au cucerit cu suferinþe ºi cu sânge dreptul Bucuria pascalã, pe care Biserica Ortodoxã o
omului la libertatea de gândire ºi de credinþã, fãrã evoca intens ºi solemn patruzeci de zile, este bucuria ºi
virtuþile sublime ºi fãrã instituþiile de binefacere nãdejdea noastrã cea mai mare, nu doar patruzeci de
incomparabile ale creºtinismului, fãrã capodoperele zile, ci de fiecare zi ºi ceas al vieþii noastre de creºtin, de
de gândire, de caritate ºi de arta cu care creºtinismul a fiecare zi ºi ceas. Cu fiecare cântare pascalã ºi cu fiecare
umplut, a înnobilat ºi a ridicat lumea? salut pascal “Hristos a Inviat!” adeverim, mãrturisim
Creºtinismul este tot ce a cunoscut mai sfânt, ºi trãim marele Lui Cuvânt dumnezeiesc: “În lume
mai binefãcãtor ºi mai salvator neamul omenesc, necazuri veþi avea, dar îndrãzniþi, Eu am biruit
creºtinismul este opera Jertfei ºi a Învierii lui Hristos. lumea!“ (Ioan 16,33). În aceastã biruinþã credem ºi
Prin Învierea lui Hristos, grija cea mare ºi izbandim, cântând imnul triumfului creºtin:
durerea au trecut. În Învierea lui Hristos avem HRISTOS A INVIAT!
suprema bucurie, putere ºi garanþie a nãdejdilor
noastre: Hristos a Înviat! Adevãrul ºi dreptatea Pr. Teodor M. Popescu
Lui nu mai pot fi pecetluite în nici un mormânt.

6 Observator cultural
(continuare din nr. trecut)
A cceptând constatarea lui Alexandru George
conform cãreia despre biografia mamei
„nu ºtim aproape nimic […] dincolo de
ceea ce poate rezultã din laconismul puþinelor acte”1 ,
adãugându-i, în acelaºi timp, observaþia cã mama lui
Mateiu era de o condiþie materialã ºi intelectualã
comunã, vom înþelege mai bine de ce tânãrul crai, în
nevoia de a gãsi un vinovat care sã-i legitimeze
frustrãrile, nu se putea focaliza decât asupra tatãlui.
În primii ani ai ºcolii, Mateiu îºi alege drept
prieteni copii cu descendenþã aristocraticã (sau care,
în mod compensatoriu, suplinesc lipsa unui
impresionant arbore genealogic cu o avere pe mãsurã).
Acceptat aparent fãrã prea mari probleme într-o
companie atât de selectã, el resimte permanent ºi
dureros diferenþa între el ºi ceilalþi copii, rod al
cãsãtoriei lui Ion Luca Caragiale. Pe lângã aceasta,
frustrarea trebuie sã-i fi sporit de fiecare datã când
era strigat în catalogul ºcolii, acolo unde era trecut pe
numele mamei (Constantinescu Mateiu). În 1889, la
numai 14 ani, Mateiu inventeazã o genealogie
onorabilã familiei sale, descoperind cã strãmoºii
din partea mamei sunt þãrani înnobilaþi de Mihai I,
iar descendenþii pe linie paternã aparþin unei familii
aristocratice italiene.
Acest acut antagonism dintre imaginaþie ºi
realitatea destinului matein va genera multitudinea
trãsãturilor excentrice ale personalitãþii lui Mateiu I.
Caragiale. Scriitorul „arborase o mascã impenetrabilã,
se refugia în forul sãu interior, dar era ºi un personaj
pitoresc al vieþii literare, chiar frecventator al boemei,
lipsit în toate de simþul mãsurii”.2 Discutabilã,
CELELALTE ROMÂNII – ROMÂNIILE CELUILALT
CULTURA ºI IDENTITATEA ROMÂNEASCÃ REFLECTATÃ ÎN OCHII POPORULUI POLONEZ
(continuare din nr. trecut)
N oi fiinþãm aºadar, existãm ca entitate
numai ºi numai într-o relaþie organicã pe
care o avem cu Celãlalt, care ºi el existã
pentru cã eu, prin diferenþa mea, îi pun în evidenþã
identitatea. Astfel, noi, cu locurile ºi spaþiile noastre
definitorii, ne punem în evidenþã unicitatea tocmai
rezonând cu Celãlalt, rezonând într-un spaþiu care îl
oglindeºte pe al meu. Închistarea nu produce decât
oglinzi prãfuite; oglinzile limpezi, chiar dacã nu
reflectã întocmai obiectul asupra cãruia se deschide,
sunt acelea care îl opun pe Unul Celuilalt, care deschid
o idee, o valoare cãtre alta, aceste oglinzi veritabile
sunt lumi care curg unele spre altele, din ambele
sensuri ºi creeazã acea diferenþã de care avem nevoie
pentru a putea descoperi în noi adevãrata identitate.
În acest punct al lucrãrii mele voi reveni la
Campania TVR1 - Mari Români, tocmai pentru cã
ea a lansat o provocare pentru acel tip de român
care percepe lumea din jurul lui ºi se percepe pe sine.
În primii zece mari români care au rãmas în ultima
fazã a cursei se afla, dupã aºteptãrile tuturor cred,
Mihai Eminescu, o altã personalitate controversatã
în ultimii 6 ani, de la numãrul incendiar din „Dilema”
care demolase statuile poetului pentru a-l reduce în
sensul de a duce la nivelul operei sale. Perioada
comunistã în care poetul a beneficiat numai de statui
ºi de recitatori absenþi a fãcut în aºa fel încât
Eminescu sã ajungã, întocmai ca ºi România, la un
nivel al identitãþii pierdute, al unei imagini care nu
mai corespundea nici pe departe cu opera, ºi nici cu
poetul. Ioan Stanomir sintetizeazã mecanismul de
funcþionare al mitului poetului naþional astfel:
„Cristalizarea panteonului naþional ºi impunerea
raportãrii/conduitei “patriotice” sunt factorii
motivând poziþia privilegiatã rezervatã
literaturii. Dincolo de diferenþe, receptarea, la
nivelul comunitãþii, în cazul unor Eminescu […]
ori Mickiewicz, este una care transcende simpla
judecatã de valoare esteticã. Canonizarea
rãspunde unui imperativ de construcþie
Aprilie 2007
PORTRETUL UNUI
- MATEIU CARAGIALE -
desigur, existenþa acestui complex al primului
nãscut detronat, biografia mateinã oferind
argumente atât celor care susþin cât ºi celor care
neagã existenþa lui. Fapt este cã nimeni – în virtutea
documentelor existente – nu poate nega frustrarea
lui Mateiu, relaþia sa cu totul specialã cu I.L.
Caragiale.
Condiþia modestã a genealogiei sale îl
determinã pe Mateiu sã-ºi atribuie descendenþe
fabuloase care, descoperite, îi conferã conºtiinþa unei
superioritãþi traductibile în plan real printr-o fisurã
între el ºi societate. Odatã fãcut acest pas, dezinteresul
total pentru orice fel de activitate practicã
generatoare de liniºte materialã, este de înþeles.
Vocaþia eºecului este, deci, consecinþa directã a
conºtiinþei superioritãþii.
Pe când avea numai 18 ani, Elena Farago,
menajerã atunci a familiei Caragiale, este curtatã
insistent de Mateiu, care îºi atribuia încã de la o
vârstã fragedã, o maturitate precoce. Colegii de
ºcoalã îl porecleau contele; în mare mãsurã, porecla
era, evident, peiorativã, viitorul scriitor, însã, lua
totul în serios.
La 20 de ani, Mateiu I. Caragiale soseºte la
Berlin, împreunã cu familia tatãlui, pentru a face
studii de drept. Elev cu bune rezultate în copilãrie,
Mateiu se dovedeºte a fi un student îndãrãtnic, nu
frecventeazã cursurile ºi ignorã orice preocupare
serioasã.
A vorbi despre o vocaþie a eºecului implicã o
definire succintã a concepþiei mateine despre viaþã.
Situaþia materialã bunã a tatãlui, stabilitatea oferitã
„D’un point de vue anthropologique, l’identité est un rapport et
non pas une qualification individuelle comme l’entend le language
commun. Ainsi, la question de l’identité est non pas ”que suis-je?”
mais ”que je suis par rapport aux autres, que sont les autres par
rapport a moi?” Le concept d’identité ne peut pas se separer du
concept d’alterité.”1
identitarã: ceea ce vehiculeazã discursul
“poetului naþional” devine, progresiv, vulgata
difuzatã întregii comunitãþi de cetãþeni.”2 Deºi
demersul de a dãrâma statuile imaginare ºi reale
ale lui Eminescu din metalul românesc, care se
folosea de imaginea lui în mod abuziv, a fost unul
absolut necesar, ceea ce se întâmplã azi este, din
nou, un alt abuz. Cliºeul eminescian s-a cliºeizat la
rândul lui pentru cã, aºa cum devenise la modã
acum 15-20 de ani sã te foloseºti de poezia
Luceafãrul pentru a demonstra anumite calitãþi
intelectuale, aºa este acum la modã sã se relativizeze
orice imagine sau interpretare a lui Eminescu. În urmã
cu douã sãptãmâni, Dan C. Mihãilescu, într-o
emisiune de televiziune spunea urmãtorul lucru,
extrem de valabil ºi pentru condiþia lui Eminescu
azi în mentalul românesc: „Orice exces de
relativizare este un nou tip de absolutizare.”3
Însã, deºi mentalul românesc, blocat acum într-o
etapã a relativizãrii a multor imagini, valori, idei,
între care se aflã ºi Eminescu – în faza actualã un
Eminescu lipsit de orice autoritate, desfiinþat,
pierdut – am descoperit în afara României un
Eminescu surprinzãtor, care mai are multe de spus.
A fost necesar pe parcursul unui an sã predau
Eminescu, poezie de dragoste ºi filosoficã, dar ºi
prozã. Mã temeam de un refuz al studenþilor de a
intra într-un dialog, de încerca mãcar sã înþeleagã
contextul în care a apãrut Eminescu, ºi mi-am
propus sã explic atât perioada comunistã în care s-
au exploatat anumite scrieri eminesciene, cât ºi
momentul Dilema, atât de necesar. M-am pregãtit
astfel pentru cã auzisem cã în aceeaºi situaþie se
BALCANIC
de ea era, în concepþia mateinã, rodul unor lovituri
financiare iscusite ale bãtrânului Ion Luca Caragiale.
Perpessicius înclinã sã atribuie prosperitatea materialã
a familiei Caragiale unei munci asidue, unei acumulãri
treptate.3 Alexandru George, dimpotrivã, crede cã
„[…] nu este exclus ca Mateiu sã fi înþeles ceea ce era
prea evident ºi anume cã relativa bunãstare a tatãlui
nu era rezultatul trudei literare […] ci hazardul
unor moºteniri [subl. n., O.I] ”4 .
Mateiu, într-o adevãratã tradiþie balcanicã,
excludea „[…] ideea efortului de a cuceri o poziþie în
societate”, înlocuind-o cu aceea „de a obþine totul
dintr-o singurã loviturã”.5 Ideea de a urma dreptul
ºi de a trãi în Berlin cu o sumã modestã i se pãrea
inacceptabilã.
În primãvara anului 1905, I.L Caragiale
realizeazã inutilitatea prezenþei lui Mateiu la Berlin,
expediindu-l în þarã. Ruptura dintre tatã ºi fiu se
acutizeazã, episodul Berlin fiind marca unui dublu
eºec: pe de o parte, Mateiu se întoarce în þarã cu
acelaºi statut, pe de altã Parte, în ochii tatãlui el
apare ca un pierde-varã incapabil sã-ºi asume destinul
unui om matur. Aceastã din urmã consecinþã riscã
sã treacã neobservatã pe temeiul cã, oricum, ideile ºi
opiniile bãtrânului Caragiale nu-l afecteazã prea tare
pe Mateiu. În realitate, însã, nepãsarea balcanicã
imposibil de negat în structura temperamentalã
mateinã devine cu atât mai pronunþatã cu cât Mateiu
resimte acut dispreþul tatãlui sãu ca pe un dezacord
nu faþã de o anume situaþie sau conjuncturã, ci faþã
de toate demersurile sale, indiferent de zona în care
s-ar plasa acestea.
aflã poetul polonez
Adam Mickiewicz,
redus ºi el pentru
mentalitatea polonezã
doar la o imagine ºi niºte
statui. Ceea ce am descoperit
a fost, însã, uimitor; purtãtorii
de prejudecãþi ºi care au pornit de la
o imagine înainte sã ajungã la operã nu
au fost studenþii, ci tocmai eu. Eu, exponent al
culturii româneºti într-o þarã unde plecasem tocmai
sã predau aspecte ale acestei identitãþi culturale,
am descoperit cã plecasem cu imaginea pe care
românii o aveau despre Eminescu, de saturaþie ºi
teamã în acelaºi timp, cã despre Eminescu, din
pãcate, azi, poate nu se mai poate zice nimic. Am
descoperit în discuþiile ºi abordãrile studenþilor mei,
un Eminescu pe care ºi l-ar dori toþi profesorii de
limba ºi literatura românã care predau în România,
un Eminescu încã seducãtor pentru minþile tinere,
un Eminescu stimulator care a fãcut ca o salã
întreagã de curs sã asculte un student, vorbind
despre filosofia poeziei eminesciene ca despre lucrul
cel mai incitant ºi mai plin de sens azi, un Eminescu
ce a marcat atât de mult acea grupã de studenþi cã
au vrut sã ºtie mai mult, ºi mai mult ºi mai mult.
Experienþa lui Eminescu ca Altul, ca diferenþã,
ca provocare seducãtoare ºi actualã înainte de toate,
mi-a demonstrat încã o datã cã unul dintre motivele
pentru care România se aflã într-o crizã identitarã
azi ºi pentru care Eminescu, asemenea lui ªtefan
cel Mare, ºi-au pierdut orice interes este ideologia.
Ideologia atâtor ani a rezultat, în mod natural în
Credinþa strãbunã
Ajuns în þarã, Mateiu doreºte o reabilitare,
manifestându-ºi intenþia de a deveni ofiþer. Examenul
îl pune, însã, în faþa unui al doilea eºec. Din cauza
constituþiei sale fizice6 , este respins.
Oricum, moralitatea în accepþiunea ei clasicã,
îi era strãinã lui Mateiu, aºa cã îl putem ghici trecând
cu relativã uºurinþã peste consecinþele desfrâului din
perioada berlinezã, dar nu acelaºi lucru se poate spune
ºi despre impactul pe care îl are respingerea de la
ºcoala de ofiþeri, pe un motiv atât de jignitor pentru
un individ convins de superioritatea sângelui albastru
care îi curge prin vene. Din descrierea sugestivã fãcutã
de George Cãlinescu în Istoria literaturii române de
la începuturi pânã în prezent surprindem un Mateiu
I. Caragiale care acordã o deosebitã atenþie mersului,
þinutei, convins fiind cã un aristocrat e dator sã-ºi
etaleze nobleþea în orice situaþie, dovedindu-se nu
numai un erudit desãvârºit, ci ºi o prezenþã fizicã
agreabilã. Intuim, astfel, lovitura pe care trebuie s-o
fi resimþit din plin contele, respins la un examen
tocmai din cauza constituþiei sale fizice.
(continuare în nr. viitoare)
Ovidiu Ivancu
1
Alexandru George, Mateiu I. Caragiale, Bucureºti,
Editura Minerva, 1981, p. 13.
2
Ibidem.
3
Perpessicius, Opere, Bucureºti, Editura Minerva, 1981.
4
Alexandru George, op. cit., p. 17.
5
Ibidem, p. 24.
6
Ibidem, p. 31.
respingerea unei
pãrþi a identitãþii
noastre, dar o
respingere la
rândul ei abso-
lutã, secatã de
orice po-
tenþial, cel
puþin
pentru viitorul apropiat.
Experienþa aceasta, pe care cred cã oricum au
trãit-o ºi alþi români peste graniþã, este dovada cã
Eminescu, la fel ca probabil multe alte segmente ale
identitãþii noastre culturale, nu au nimic bolnav în
sine, nu reprezintã o plagã în sine, ci doar o imagine
a unei mentalitãþi care trebuie la rândul ei
împrospãtatã. ªi cu atât mai interesant este faptul
cã identitatea culturalã româneascã are o ºansã pe
un teren al diferenþelor, în România Celuilalt, care
este dispus sã se deschidã el însuºi spre noi, pentru a
ne da ºansa de a ne apropia de noi înºine.
(continuare în nr. viitoare)
Emilia Ivancu
1
J.F.Gossiaux, Le paradoxe de l’ identité, în L’identité.
L’individu, le groupe, la societé, volum coordonat de Jean-
Claude Ruano-Borbalan, Sciences Humaines Ëdition, Auxerre
Cedex, 1999, p. 25.
2
Ioan Stanomir, Frontiere, eroi ºi fantasme: un bilanþ
central european în „Idei în dialog”, Revistã lunarã de
cultura ideilor, editatã de Academia Caþavencu, anul II,
www.ideiindialog.ro.
3
Dan C. Mihãilescu, Mari români, TVR1, 04.09.2006.
 Credinþa strãbunã Aprilie 2007 Observator cultural 9
Diortosirea Sfintei Scripturi (XV)
Recuperãri
culturale De cãtre ÎPS Bartolomeu Anania Poesis - Poesis - Poesis
(continuare din nr. trecut) „RIDICÃ-TE ºI BUCURÃ-TE NOAPTEA, JUMÃTATE VIS
JUMÃTATE FLOARE VINEREA MARE
CÂND I TE’MBII VEGHERII"

C artea Vechiului Testament asupra cãreia Valeriu

Anania ºi-a putut exercita cel mai prolific talentul
artistic pare a fi, însã, Plângerile lui Ieremia,
dealtfel ultima dintre cele ºase cuprinse în volumul anticipativ
pruncuþii tãi fragezi sunt duºi în robie,
din urmã mânaþi de tirani.” (p. 1036).

Se constatã faptul cã Valeriu Anania nu îºi propune –

motto: vremea este a sluji stelelor
binecuvinteazã reginã a nopþii Se jeluie bradul în toacã,
La stânã talanga rãsare.
Poezia Vechiului Testament (2000). ªi aceasta deoarece ar fi fost dealtfel superfluu – sã restaureze alternanþa Jertfit e pe Cruce azi Mielul,
specificul „arhitectural”, de compoziþie, al textului ebraic, versurilor lungi (cu numãr par) cu cele scurte (cu numãr dacã Doamne
distinct ºi unic în comparaþie cu celelalte cãrþi poetice, invoca impar), ºi nici nu îºi construieºte versurile neapãrat în E Vinerea Mare!
oamenii sunt ca florile
imperativ necesitatea unei restaurãri într-o formulã cât mai funcþie de alternanþa recitativã dintre tonurile tari ºi cele
fidelã posibil originarului autentic. Din Introducere deducem slabe. Ceea ce reuºeºte Valeriu Anania este formularea (se scuturã din te miri ce)
ºi reperele de construcþie formalã în funcþie de care conþinutului ºi a semnificaþiei versetului în ºase stihuri,
Se strânge a zilei luminã
eu vreau sã fiu candoare
traducãtorul poet a conferit un nou aspect cãrþii în discuþie, cuprinse într-o strofã echilibratã, armonioasã, ceea ce însã Pedeapsa-i nedreaptã ºi cruntã;
fundamental revizuit în comparaþie cu toate ediþiile anterioare îi impune, ca ºi compromis, abandonul principial al în nume propriu ºi
Dar Maica Maria, Fecioara
ale Bibliei în limba românã: „Printre bijuteriile poetice ale literalitãþii. Abundã, ca artificiu, pãstrarea „cuvintelor visul scris de ºoapte
Vechiului Testament se numãrã ºi Plângerile lui Ieremia... nucleice”, „întãrite” însã copios de formulãri originale, Îngenunche, tãcutã.
(...). / Cartea este alcãtuitã din cinci capitole, cãrora le create dupã propria intuiþie ºi sensibilitate poeticã ºi, (din crisparea gândurilor
corespund cinci poeme, toate aparþinând genului elegiac, în intrinsec, lingvisticã. Prozodia, prin ritm ºi tonalitate, de-a fi cuvinte ºi luminã)
aria mai generalã a literaturii funebre. (...). / Cele cinci elegii aminteºte mai degrabã de poezia eroicã, epicã, desigur Durere! Durere! Durere…!
sunt scrise în formã fixã, dupã reguli prozodice dintre cele adecvatã contextului evocãrii lui Ieremia, aceea a unei cetãþi
* Prin tine se naºte simþirea
mai riguroase. Primele patru au fiecare 22 de strofe, adicã cãzutã în dizgraþie ºi a unui popor strãmutat în masã de dacã Doamne Prin tine … când eºti nesfârºitã,
numãrul literelor din alfabetul ebraic; primul cuvânt al fiecãrei cãtre cuceritorul venetic. Practic, în tot cuprinsul fiecare dor a fost cândva soare ºi
strofe începe cu litera respectivã. A cinchea elegie nu este lamentaþiei sale elegiace, Ieremia expune, preponderent S’aratã Iubirea!
marcatã cu literele alfabetului, dar are, în schimb, tot 22 de narativ, un episod tragic al seminþiei sale. Relaþionarea fiecare vis odatã floare
strofe. La rândul lor, strofele poemelor 1, 2 ºi 3 au fiecare evenimentelor la voia divinã asigurã caracterul teologic- eu
câte ºase stihuri, ale poemului 4 câte patru, ale poemului 5 funebru al elegiilor. Se roagã pe Cruce Iubirea,
câte douã. Incantaþia prozodicã era, în mare mãsurã, Pe aceeaºi logicã a versificãrii cât mai echilibrate, (sclavul uimirii ºi cântecul risipã Se duce, la ceruri, Curatã,
rezultatul alternanþei dintre versul mai lung (cu numãr impar) þintind cãtre expresia astfel impecabilã, putem cita versete- a frumuseþii subtile)
ºi versul urmãtor, mai scurt (cu numãr par), dar ºi al strofe ale Capitolului 4, alcãtuite din câte patru stihuri,
Se-ntoarce, cu milã, spre lume:
alternanþei recitative dintre tonurile tari ºi cele slabe. Oricum, precum versetele 8-9: voi sã depun mãrturie „Ei nu ºtiu ce fac –
toate acestea fac parte din taina vechii poezii ebraice, cu care 1914: „Întunecatu-s’au mai mult decât spuza la judecata de apoi a iluziilor Iartã-i, Tatã!”
limbile greacã ºi latinã – ºi cu atât mai puþin cele moderne – chipul lor, nu s’au cunoscut întru ieºiri, închegatu-s’a
nu pot avea nimic în comun. Versiunea de faþã pãstreazã pielea lor preste oasele lor, uscatu-s’a, fãcutu-s’a ca un (din durerea de tot
arhitectura fiecãrui poem ºi, în limitele posibilului, încearcã lemn. / Mai buni erau rãniþii cei de sabie, decât cei
Ioana Ratã
,
a iubirii imposibilelor) …
echivalenþele prozodice adaptate la virtuþile de astãzi ale limbii rãniþi de foamete, mers-au împinºi dela roadele
române; ca ºi în Cartea lui Iov, atunci când o tãlmãcire literalã þarinelor.” (p. 964).
nu a fost posibilã, textul a pãstrat cuvintele nucleice, pe care 1936: „Chipul lor a ajuns mai negru decât
le-a prelungit prin cuvinte întãritoare.” (p. 1035). funinginea, pe uliþe nu-i poþi recunoaºte; pielea lor s’a
În opinia lui Valeriu Anania, capacitatea autorului antic zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aºchie de lemn. / Mai
de a-ºi organiza expresia materialului poetic dupã unele repere fericiþi au fost cei care u cãzut de sabie, decât cei morþi RÃSTIGNIREA DOAR DE ZIUA ÎNVIERII
formale stricte „... demonstreazã, o datã mai mult, cã de foame, care se prãpãdesc încet, doborâþi de lipsa
Plângerile sunt opera unui mare poet.” (p. 1035). Or, ceea ce roadelor de pe câmp.” (p. 793).
favorizeazã exercitarea spiritului artistic al traducãtorului 2001: „Acum li-i chipul mai cernit ca fumul, soarele faun iatã Sosit-a iar ziua-nvierii
sunt tocmai constrângerile de construcþie ale poemelor cã nimeni de pe strãzi nu-i recunoaºte; s-a într-atât înroºit (ºi) A Domnului Iisus Hristos,
originare, „rigorile poeziei cu formã fixã”, tipologie faþã de pe trupuri pielea s’a lipit de oase: este pe-aºa de neliniºtit încât E ziua mare-a împãcãrii,
care poetul Valeriu Anania se dovedise, vreme de jumãtate de s’a scorojit de parc’ar fi de lemn. lumina-i se mai abia întrevede E ziua cea mai de folos.
secol, extrem de ataºat, o confinitate intimã arogându-l pe
artist într-o legãturã osmoticã ºi cu acest aspect al tradiþiei, al Mai buni erau rãniþii de sub spadã pânã la a nu mai rãmânea
clasicismului, în literaturã. Tãlmãcitorul-scriitor este atent la decât acei ce sunt rãniþi de foame, nimic (din ea) E-o zi în plinã primãvarã
„mutaþia valorilor estetice” pe care genul liric ºi-a însuºit-o în cei ce s’au scurs, prin carne strãvezie, de aceea dar În sufletele noastre-acum,
epoca modernã, în ceea ce priveºte expresia, aspectul exterior de dorul unor fructe de pe câmp.” (p. 1042). eu am un dor instaurat ºi trist E ziua ce ne-aduce iarã,
al acestuia, mutaþie evocatã dealtfel, ca un paradox al Pe final, în ultimele douã versuri, observãm ºi de vremi din cele de demult (ºi) O veste la-nceput de drum.
modernitãþii, ºi în cazul tãlmãcirii unora dintre cãrþile poetice intervenþia strict în sensul poetizãrii metaforice. Eforturile
biblice. Cu toate acestea, poetului Valeriu Anania îi sunt pentru restaurarea arhitecturii originare se constatã ºi în
«de clipele de bucurie
familiare ºi funciare, în genere, aspectele „vetuste” ale artei, cazul Capitolului 5, ale cãrui strofe sunt alcãtuite din când indiferent de ce E vestea mare a-nvierii,
înþelese ca infinit mai genuine decât experienþele – ºi doar câte douã versuri. Exemplificãm prin versetul 4, credeam cã trãim în plin mirabil Dintr-un mormânt întunecat,
experimentele – contemporane. Reconstituirea arhitecturii selectat întrucât conþine, din nou, o mostrã de creaþie când eram mai calzi ºi Unde-a fost pus în faptul serii,
Plângerilor lui Ieremia este, pentru poetul Valeriu Anania, metaforicã confinã sensului literal, proprie însã lui Valeriu deferenþi cavaleri Iisus Hristos s-a ridicat.
o provocare artisticã, înþeleasã ca recurs la expresia esteticã, Anania:
1914: „Apa noastrã cu argint o am bãut, lemnele
cu iubirea-ingenuã prinþesã
prilej oferit de a restaura, o datã în plus, originarul monadic
al poeziei antice ºi al Cãrþii Sfinte. Prin restaurarea noastre cu schimb au venit.” (p. 965). pierdutã în lumea oamenilor» El ne-a trimis din nou la viaþã,
Plângerilor lui Ieremia este de presupus cã Bartolomeu 1936: „Bem apa noastrã cu bani, lemnele noastre * Pe noi cei mulþi de pe pãmânt
Valeriu Anania revine, integrator, într-un archae al le primim cu platã.” (p. 793). tocmai ªi iar ne-a dat o nouã fiinþã
absolutului spiritual. 2001: „Din propria fântânã bem apã ºi dãm bani pentru cã purtãm în noi Ca sã ne facem legãmânt.
Vom releva, pentru început, modalitatea în care poetul ºi neplãtim pãdureaducând-o, grea, în cârcã.”(p. 1043). ca pe-o minune
Valeriu Anania a restructurat esenþial arhitectura versetelor,
prin metamorfozarea acestora în strofe poetice intervenind, Tot în ideea relevãrii intervenþiei categorice a poetului care nu se mai împlineºte Un legãmânt pentru credinþã,
uneori semnificativ, inclusiv asupra conþinutului lexematic, în tãlmãcirea textului, însã nu neapãrat prin dezvoltarea preschimbata Un legãmânt cu Dumnezeu,
prin reformulãri, parafraze sau chiar adãugiri creative unor „cuvinte întãritoare”, ci prin certe reformulãri contiguitate a suferinþei Care cu marea lui Fiinþã
personale, ce nu au modificat sensul expresiei, ci i-au conferit poetizate, putem cita interferenþa versetelor 18-19 ale în superbie ºi cuvinte tãiate Pe noi ne-ndrumã tot mereu.
doar o nouã înfãþiºare, artisticã. Capitolul 1, versetul 5, în Capitolului 2: încât
care Ieremia se referã la decãderea/dezastrul suferit de 1914: „18. ... nu-þi da trezie þie, nici sã tacã lumina
Ierusalim, cetatea sfântã: ochilor tãi. / 19. Scoalã-te, bucurã-te noaptea, la Rãstignirea (doar) rãmâne El ne îndrumã ºi ne învaþã
1914: „Fãcutu-s’au cei ce’l necãjesc pre el spre începãturile strejii tale...” (p. 961). culoarea albã a Jertfei Cum sã urmãm neîncetat,
cãpetenie, ºi vrãjmaºii lui spre cârmuire, cã Domnul l-au 1936: „18. ... nu înceta, ochiul tãu sã nu în Preacurateþea sa (ºi) Cum sã urmãm a Lui povaþã
smerit pre el, pentru mulþimea pãgânãtãþilor lui, pruncii zãboveascã! / 19. Scoalã-te, jeleºte în timpul nopþii, la strigãtul de dragul Cã de-aceea a-nviat.
lui mers-au în robie, înaintea feþei celui ce’i necãjeºte.” început de strajã...” (p. 791). celor mai nefericiþi fii
(p. 958). 2001: „18.... sã nu te dai odihnei, iar lumina
1936: „Vrãjmaºii ei sunt biruitori, duºmanii ei sunt din ochii tãi sã nu-ºi sporeascã vocea! ai pãmântului A înviat din morþi Hristos!
cu voie bunã; cãci domnul a umilit-o din pricina multelor 19. Ridicã-te ºi bucurã-te noaptea, peste care fascinul ºi E mare bucurie acum,
ei pãcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea când i te’mbii vegherii;” (p. 1039). vocaþia lumii pentru trãdare E bucurie pentru toþi
asupritorului.” (p. 789). aºterne samavolnic Acei ce calcã pe-al sãu drum!
2001: „Acei ce-l apasã sunt încã deasuprã-i, (continuare în nr. viitoare)
tãcerea...
duºmanii sunt încã la cârmã, Asist. univ. dr. Lucian Bâgiu
cã-n faþa noianului sãu de pãcate
culcatu-l-a Domnul cu fruntea’n þãrânã: Pr. Iosif Zoica Iosif-Ioan Ianc
10 Atitudini
BISERICA
O EREZIE REANIMATÃ ARTIFICIAL
P
entru ca toþi oamenii acestei þãri ortodoxe
sã înþeleagã exact despre ce este vorba
(indiferent de vârsta, etnia, orientarea
spiritualã sau ocupaþia lor, vis-a-vis de procesul intentat
Statului Român de CNCD), în aºa-zisul „rãzboi al
icoanelor” (sintagmã mediaticã absolut incultã ºi
ilogicã, întrucât nu icoanele se rãzboiesc între ele, ci un
grup de nefericiþi vrãjmaºi ai icoanelor îºi aratã, chiar ºi
în secolul al XXI-lea, adversitatea iraþionalã faþã de
chipul Mântuitorului Hristos, al Maicii Domnului sau
al Sfinþilor înfãþiºaþi prin arta strãveche ºi sfântã a
iconografiei; subliniem cã „arta sacrã a icoanei nu a
fost inventatã de artiºti. E o instituþie venind de la
Sfinþii Pãrinþi ºi din Tradiþia Bisericii”) trebuie sã
precizãm câteva lucruri teologico-culturale elementare,
dar esenþiale:
1) Substantivul discrimi-nare înseamnã: a)
deosebire, distingere între mai multe elemente; b)
politicã prin care un stat sau o categorie de cetãþeni ai
unui stat sunt lipsiþi de anumite drepturi pe baza unor
consideraþii neîntemeiate; discriminare
rasistã=segregaþie. Dupã fr. discrimination, lat.
discriminatio, -onis. Verbul a discrimina înseamnã a
separa, a face deosebire, a distinge. Din lat.
discriminare, fir. discriminer DEX pag. 307). Deci, a
distinge, a discerne lucrurile, din punct de vedere
spiritual, cultural ºi moral, înseamnã a avea
discernãmânt, iar a lipsi cetãþenii de un anumit drept
printr-o politicã discriminatorie înseamnã cu totul
altceva. În mod sigur, însã, a obliga prin euro-dictate
alte neamuri (aºadar, ºi pe români!) sã nu aibã sau sã
nu-ºi foloseascã dreptul la discernãmânt se numeºte
sigur discriminare spiritualã, culturalã ºi moralã!
2) Cum anume i-ar putea „discrimina” pe unii
elevi (o minoritate) prezenþa lumii cereºti înfãþiºatã prin
icoane în clasele de ºcoalã, de vreme ce în þara noastrã
existã moschei, sinagogi ºi „case de rugãciune”
aparþinând unor minoritãþi cu alte orientãri religioase,
iar copiii acestora au dreptul consfinþit prin lege de a
învãþa în ºcolile de stat, dar ºi în cele particulare, dupã
propria lor liberã alegere? Ar avea cineva curajul sã
propunã scoaterea semilunei din viaþa publicã a statelor
musulmane sau interzicerea stelei lui David în Israel din
AVE, SAMARINEANULE! (II)
(continuare din nr. trecut)
S e risipeºte ºi aceastã ºansã de a fi ridicat din
moarte la viaþã, iar cel lovit de tâlhari se
resemneazã, gândindu-se cã-ºi dã viaþa în
mâinile acelui Dumnezeu în care a crezut tot timpul ºi
poate cãIahve, îninfinita lui bunãtate, vaavea milãde cei
rãmaºi în urmã, de soþialui credincioasãºi de copilaºii sãi.
Nu mai aºteaptã pe nimeni ºi cum o vrea Cel de
Sus! κi pierde cunoºtinþa ºi se trezeºte legat pe un asin ºi
parcã nu-l mai dor atât de tare ranile, pe targa
improvizatã de un om cãlare pe asinul sãu. E viu, a
scãpat, dar Doamne, prin ce minune?! Acum constatã
cã poate deschide gura, ºi nici mirosul de sânge nu mai
existã ºi parcã un val de cãldurã îi invadeazã trupul ºi
simte o bucurie imensã ºi o mulþumire infinitã pe care o
trimite cãtre cer ºi cãtre omul din faþa lui, care nu poate
fi altfel, este binefãcãtorul ºi salvatorul sãu.
Ajung la o casã de oaspeþi ºi „omul din faþa sa” îl
întreabã: „Cum þi-e, frate?!”. „O, mult, mult mai bine!”
ºi lacrimi de recunoºtinþã se scurg din ochii care încep sã
se limpezeascã. Gazda lor îl instaleazã într-un pat ºi-i
acordã îngrijire, plãtitã tot de bunul samarinean, care-ºi
duce binele pânã la capãt.
Iudeului nu-i vine sã creadã cã un samarinean,
un omdintr-un neampe care iudeii îl dispreþuiau, poate
sã aibã atâta bunãtate. Nu voi uita niciodatã binele
fãcut ºi se va ruga pentru toþi samarinenii ºi le va
spune tuturor iudeilor ce-nseamnã acea milã ºi omenie
de cel mai înalt grad, mila care i-a salvat viaþa ºi care
l-a schimbat pentru totdeauna. Pânã acum iudeul nu
era atât de atent la fãpturile umile ºi neajutorate, nu le
fãcea rãu, dar nici prea mult bine. Pânã la sfârºitul
vieþii va fi atent la tot ºi la toate, dar mai ales la cei mai
nefericiþi dintre semenii sãi.
Iatã, dezvoltatã pe larg, povestea spusã de Iisus
învãþãtorului de lege, care „voia sã se îndrepteze pe sine”
doar dupã ce L-a cunoscut.
Aprilie 2007
ÎN LUME
instituþiile acestui stat, pe motiv cã acestea i-ar
discrimina pe creºtinii (ortodocºi, catolici, armeni,
copþi) din aceste þãri? Nici pomenealã de aºa ceva.
Chiar dacã existã o deosebire netã între religia
musulmanã (majoritarã) ºi cea creºtinã (minoritarã),
acolo nimeni nu îndrãzneºte sã susþinã oficial cã ar
exista vreo formã de discriminare religioasã!
3) Ei bine, la noi, într-o þarã majoritar
ortodoxã, în care drepturile minoritãþilor religioase
sunt respectate prin lege sau prin simplã toleranþã
reciprocã, moralã ºi de bun simþ, un obscur profesoraº
din provincie (care nu uitã sã se declare fariseic„bun
creºtin”- Sic!) cuteazã în cumplita sa ignoranþã
teologico-culturalã, sã încerce reanimarea artificialã
a unei vechi erezii, condamnatã de cãtre Sfinþii Pãrinþi
întruniþi în al VII -lea Sfânt Sinod Ecumenic de la
Niceea (convocat de împãrãteasa Irina: anul 787) ºi
anume iconoclasmul!
SCURT ISTORIC AL ICONOCLASMULUI
„Aceastã miºcare religioasã ereticã din
Imperiul bizantin, în secolul al VIII-lea d. Hr.,
sub influenþa islamismului, urmãrea eliminarea
cultului icoanelor cu sprijinul împãratului Leon
al III-lea Isaurul; erezia reapare mai târziu la husiþi
ºi albigenzi... Sinodul de la Constantinopol din
843 a restabilit definitiv cinstirea icoanelor. E
simptomatic faptul cã iconoclasmul, în culmea sa,
loveºte în acelaºi timp icoana ºi starea monasticã,
cultul sfinþilor ºi maternitatea divinã a Nãscãtoarei
Theotokos (Maica lui Dumnezeu)... «Nu împotriva
icoanelor lupþi, ci împotriva Sfinþilor», i-a spus
Sfântul Ioan Damaschin împãratului Leon al III-lea.
Dimpotrivã, intransigenþa apãrãtorilor
ortodocºi ai icoanei, mergând pânã la martiraj,
depãºea cu mult elementul didactic sau artistic din
icoanã, apãrând însãºi baza credinþei creºtine, fiindcã
în ea este concentratã întreaga Ortodoxie. Teologia
ºi spiritualitatea Bisericii creºtine rãsãritene, în
totalitate, sunt rezumate în taina Chipului Sfânt al
Domnului Iisus Hristos - «prototip al icoanei Sale»,
Cãruia I Se cuvine toatã slava, cinstea ºi închinãciunea,
„Care dintre aceºti trei þi se pare cã a fost
aproapele celui cãzut între tâlhari?
Cel care a fãcut milã cu el.
ªi Iisus i-a zis: Mergi ºi fã ºi tu asemenea”.
Iisus îi dã rãspunsul la prima lui întrebare: „Ce sã
fac ca sã moºtenesc viaþa de veci?”, dar completeazã cu
pildã, cu exemplu la modul cel mai iubitor cu putinþã.
Iatãce trebuie sãfacemnoitoþi pentrua intraîn Împãrãþia
cerurilor, iatã cum trebuie sã-l tratãm pe aproapele,
iatã ce înseamnã „a fi aproapele celuilalt”.
Cãci aceasta nu putea pricepe fariseul, „cine este
aproapele meu”, cum trebuie sã-l tratez pe aproapele ºi
ce înseamnã sã-l iubesc ca pe mine însumi. Pentru
fariseu,noþiuneaaproapeluinuexista,între el ºi aproapele
era o distanþã imensã ca de la pãmânt la cer. Cine este
aproapele meu?! Cel cãruia îi datorez tot binele de care
sunt în stare ºi care este la fel ca mine, are suflet, are
inimã, are ochi, are trup care este din nervi ºi din sânge,
care se poate lovi, care se poate rãni, care suferã ºi
plânge, care oricând poate sã cadã între tâlharii
ignoranþei ºi egoismului nostru, suficienþei pãcãtoase ºi
pãguboase totodatã.
Sã-l iubesc pe el, pe aproapele ca pe mine însumi.
Cãci ce fac eu pentru mine însumi?! Mã hrãnesc bine,
mã îmbrac bine ºi dacã am o boalã mã tratez cumnu se
poate mai bine. Pentru o suferinþã oarecare sunt în stare
de acea suferinþã. Mie însumi îmi dau tot ce este mai
bun. De ce nu fac acest lucru pentru cel în suferinþã,
pentru „celãlalt” în suferinþã?
Pentru cã în noi, oamenii, existã o boalã, mai
degrabã o mare deficienþã, care se numeºte egoism,
care derivã din egolatrie, o iubire degradatã, o iubire de
sine deºãnþatã, o autoadmiraþie ºi o închinare idolatrã
doar faþã de mine, caºi când eu sunt propriul dumnezeu
ºi-n afarã de mine nu mai existã nimeni altcineva ºi mie
mi se cuvine totul. ªi voi, ceilalþi, nu trebuie sã primiþi
în tot locul, în toatã vremea ºi în toate împrejurãrile,
acum ºi în vecii vecilor. Amin”.
Nu vom mai spune aici decât cã Platon(„hoþul
divin al lui Socrate” - Sic!) exprima colocvial, în
felul sãu unic ºi inimitabil: „Frumosul este mãreþia
adevãrului”. Paul Evdochimov arãta cã geniul limbii
greceºti a împlinit aceastã afirmaþie nãscocind un
termen unic, kalokagathia, care face din bine ºi
frumos versanþii aceleiaºi culmi; pe ultima treaptã a
sintezei, cea oferitã de Biblie, Adevãrul ºi Binele se
oferã contemplaþiei, viaþa lor în simbiozã marcând
integritatea fiinþei ºi fãcând sã þâºneascã frumuseþe.
„Ceea ce cuvântul spune, imaginea ne aratã în
tãcere” aratã Pãrinþii celui de-al ºaptelea Sinod despre
icoane; Evdochimov denumea arta icoanei „o
teologie a frumuseþii.”
Cum ar putea Frumosul, Adevãrul, Binele ºi
teologia lor sublimã sã „discrimineze” pe cineva,
prin prezenþa simbolurilor creºtine: în biserici, ca
obiecte de cult; în spitale, ca un prim gest elevat; altruist
ºi taumaturgic; în ºcoli ca material didactic de culturã
ºi un semn de perenitate în arta sacrã, iar în instituþii,
ca un reper al apartenenþei noastre indestructibile la
spiritualitatea creºtin-ortodoxã? Poate numai o
descriere obiectivã a percepþiei distorsionate a realitãþii
divino-umane (din mintea câtorva iconoclaºti întârziaþi
ºi legaliºti opaci) ne-ar putea sugera un posibil rãspuns!
Dar rãspunsul acesta ar trãda pustiul, urâtul,
autoamãgirea, egolatria ºi infirmitatea gravã de
percepþie a frumosului divin din sufletele acestor
nefericiþi ºi tragic rãtãciþi, apostaþi, teomahi sau ce-or
mai fi ei (dimpreunã cu cei care îi împing din umbrã la
acest neo-gnosticism tupeist ºi mortificant), dar ºi la
noi forme de non-conformism teofob ºi clerofob, cãci
lucru curat nu poate fi o asemenea discriminare vãditã
a unei majoritãþi ortodoxe în duh (singurul care
înviazã!), de cãtre o minoritate împotrivitoare ºi
rãzvrãtitoare prin litera care ucide!
Cine „judecã”, dorind sã o mai ºi
„reglementeze”, fãrã s-o cunoascã, opþiunea ortodoxã
majoritarã? „Desigur”, un autonumit „consiliu
(ne)naþional al discriminãrii” format din juni
cosmopoliþi, musai cu ifose „liber-cugetãtoare”,
nimic de la mine ºi sã vã mulþumiþi cã vã permit sã fiþi
slujitorii mei. De unde provine aceastã grijãegoistã numai
pentru propria mea persoanã, iar comportamentul faþã
de celãlalt este ca faþã de un duºman, rival, sau altceva
care îmi este indiferent? Rãspunsul ºi prinacesta, originea
acestei falii, acestei separãri a unuia faþã de celãlalt este
numai pãcatul originar, cel care ne-a separat de
Dumnezeu, prin încãlcarea poruncii divine. De atunci
noi, oamenii, am pãstrat în fiinþa noastrã cãzutã acest
imbold de a ne separa, de a ne privi prin rupturã, de a fi
pãrþi separate de întreg ºi numai prin efort ºi printr-o
voinþã imensã de unitate, pe care numai credinþa ne-o
poate da, mai putem reface, mãcar parþial, unitatea din
începuturi. ªi o putem face doar prin iubire faþã de
aproapele, creat ca ºi mine de acelaºi Dumnezeu, Care
este, a fost ºi va fi. Tratându-l pe celãlalt ca pe un frate
înseamnãcã îl mãrturisesc pe Dumnezeu ca Tatãl tuturor
creaturilor. Cãci Dumnezeu-Tatãl ne iubeºte pe toþi ca
pe fiii lui, cu iubire neþãrmuritã ºi fãrã discriminare ºi de
aceea noi avem datoria de a ne iubi ca fraþi, cãci suntem
toþi fii ai Tatãlui ceresc.
Asistãm astãzi, oarecum neputincioºi la fenomene
mai mult decât îngrijorãtoare. Cei care vorbescîn numele
lui Dumnezeu-Tatãl sau în numele lui Iisus Hristos, cei
care sunt învãþãtorii templelor de astãzi, nu-L mai
întreabã pe Iisus, ca sã se îndrepteze pe sine, sau pentru
a moºteni viaþa de veci: „ce sã fac, Doamne?”. Câþi
dintre ei îl mai întreabã, în acest sens, câþi dintre noi?! De
obicei, noi îi cerem bunãstare materialã, prosperitate,
roade, bogate ºi alese, sãnãtate trupeascã cât cuprinde,
viaþã îndelungatã pe acest pãmânt ºi nu îndreptare de
sine, ºi nu ce ar trebui sã facem ca sã moºtenim viaþa
veºnicã, aºa cum îl întreabã învãþãtorul de lege din
parabolã. Cãci fraþilor, în primul rând acestea trebuie sã
le ceremlui Dumnezeu:îndreptare desine ºifaptele binelui,
faptele iubirii de aproapele, pentru a moºteni viaþa de
Credinþa strãbunã
susþinuþi ritos ºi ameninþãtor de autoarea unei blasfemii
anticreºtine ordinare, de-o trivialitate extremã
(rãsplãtitã penibil cu un premiu „UNITER”, probabil
pentru încurajare, fiindcã talentul literar lipseºte cu
desãvârºire - Sic!), sau de o oarecare „contesã” (aprigã
teofobã ºi ortodoxofobã) cu damfuri de „expertã în
comunicare”, revenitã pe meleagurile noastre pentru
a ne oferi lecþii de (dez)integrare spiritualã ºi moralã cu
o aroganþã abia disimulatã, dar ºi cu jenante dezacorduri
gramaticale (formularea „ei însuºi” reprezintã una
dintre multele sale agramatisme „comunicate”
entuziast tuturor românilor cu carte, profesori, studenþi
sau elevi - Sic!). Acestei întrebãri legitime îi rãspunde
cu mult bun simþ ºi un filosof antic (Democrit), mult
citat pânã ºi de unii materialiºtii contemporani:
„Dascãlul nebunilor nu este cuvântul, ci
nenorocirea!”. ªi oare ce nenorocire mai mare i se
poate întâmpla oricãrui nebun, dacã nu lãsarea la voia
minþii lui de cãtre Creatorul sãu?
(continuare în nr. urmãtor)
Dr. Ioan Gându
veci. Celelalte, necesare vieþii pãmânteºti, sã le lãsam în
seama lui Dumnezeu, cum fac pãsãrile cerului, care nici
nuseamãnã, nici nu secerã. Noi trebuie sã ieºimîn fiecare
zi la lucrarea noastrã ºi sã nu le uitãm pe cele esenþiale.
Ca unsublimlaitmotiv, revin cuvintele lui Iisus din finalul
parabolei:
„Care dintre ei þi se pare cã a fost aproapele
celui cãzut între tâlhari?
Cel care a fãcut mila cu el.
ªi Iisus i-a zis: Mergi ºi fã-i ºi tu asemenea”.
ªi cine a fãcut milã cu el?! Cineva la care nu se
gândea nimeni. N-a fãcut-o preotul, n-a fãcut-o levitul!
Nu aici, nu cei doi erau în primul rând datori sã-l ridice
pe cel cãzut? ! Nu erau ei datori sã fie exemplul, modelul
spiritual, dupã care noi ne ghidãm?!
Dar ca ºi în cazul altor parabole asistãm la o
rãsturnare de situaþii într-o logicã divinã paradoxalã.
Oare nu-l putem asemãna pe samarinean cu fiul
teslarului?! Dar cine este de fapt samarineanul?!
Neputinþa preotului, neputinþalevitului,neputinþanoastrã
ca oameni de cine este rãscumpãratã? Când noi, cu
limitele noastre omeneºti, datorate necredinþei, nu putem
sãvârºi binele, cine vine sã ne ridice din patul durerilor
noastre?! Nu Iisus Hristos?! ªi atunci bunul samarinean
nu este Iisus Hristos? Când vorbea despre samarinean,
Iisus vorbea despre sine. Dar acest adevãr nu ne absolvã
pe noi de datoria moralã de a-i întinde o mânã de ajutor
celui lovit, celui cãzut.
Oricum, Iisus o face în locul nostru. Dar noi cu ce
mairãmânemºi cu cefapte bune ne prezentãmla Judecata
de Apoi ºi cumvomjustifica îngropareatalantului primit,
neînmulþirea lui?! Aceasta înseamnã cã samarineanul
poate fi oricare dintre noi ºi trebuie cãutat, mai ales, în
acea simplitate adânc iubitoare, în acea smerenie care
tace ºi fãptuieºte, neºtiutã de mãrimile acestei lumi ºi
care este cu adevãrat temelia celor ce sunt ºi a celor ce nu
sunt, a vãzutelor ºi nevãzutelor, cum spune Dionisie
Areopagitul.
De aceea, ori de câte ori vãd un om sãvârºind un
bine altui om îi spun: „Ave!”
Ave, samarineanule, oricine ºi oriunde ai fi!
Ilorian Pãunoiu

Credinþa strãbunã
IOAN ALEXANDRU. VIRTUÞILE MORALE ºI SIMBOLURILE BIBLICE
DE LA „VÃMILE PUSTIEI”
Î
n 1971 apare în Franþa, la Editura A LA
BACONNIÈRE, Neuchatel un volum
colectiv de eseuri care cuprinde
prelegerile poeþilor europeni ce au luat parte la
congresul internaþional de poezie de lângã Paris,
intitulat „Spiritualitate anticã ºi spiritualitate
bizantinã în poezie”. În acest volum apare ºi
cuvântarea lui Ioan Alexandru la congresul
respectiv, eseu în care poetul aduce în luminã
câteva probleme esenþiale ale noii poezii imnice,
aºa cum însuºi autorul o concepea, în volumele
sale, începând cu „Imnele Bucuriei”: imnul ca ºi
cântare adevãratã, deplinã ºi institutoare de
istorie, poetul ca glas al Logosului, rostul
transfigurator al poeziei.1 Ideile sale sunt reluate
concentric în eseuri ca Poetul în cetate, Rostul
poeziei, Spre poezia bizantinã, Patria ºi poezia,
Puterea vizionarã a poeziei, Cum se scrie un
imn ºi strânse apoi în cele douã volume ale
jurnalului sãu literar Iubirea de patrie. Poetul se
recunoaºte ca descendent, în suflet românesc, al
marilor imnografi bizantini, de la Romanul
Melodul la Ioan Damaschinul, cu toatã tradiþia
ªcolii Studiþilor2 , dar nu mai puþin tributar poeþilor
români ai iubirii – agape: Eminescu, Goga, Coºbuc
ºi, poate paradoxal pentru noi, Blaga3; ca poet al
nostru imnograf prin excelenþã, îl recunoaºte Zoe
Dumitrescu Buºulenga4, iar sintagma poet al
Logosului Vieþii ne apare ca o identificare a lui
Ioan Alexandru în integralitatea sa creatoare.5
Un punct de vedere care nu trebuie absolutizat.
Irumperea în luminã a acestor imne a fost anunþatã
ºi pregãtitã de o serie de volume de poezii6 care
reitereazã imagini ºi simboluri diverse, de sorginte
pindaricã, folcloric româneascã, biblicã ºi bizantinã.
Odatã cu Imnele Bucuriei (1973) începe un lung
proces de decantare ºi metamorfozare: „Lumea
nu trebuie negatã, ci transfiguratã” 7. Astfel
trebuie consideratã poezia lui Ioan Alexandru în
ANDREI ªAGUNA ªI BISERICA SÂRBÃ (III)
(continuare din nr. trecut)
ituaþia Bisericii Ortodoxe Române din
S
Transilvania, în preajma anului
revoluþionar 1848 era dificilã ºi
apãsãtoare, fiind supusã unor persecuþii ºi
presiuni venite din mai multe direcþii:
administraþia de la Viena, puterea
administrativã localã, constituitã aproape în
exclusivitate din maghiari, mitropolia de la
Karlowitz care dorea cu orice preþ sã
concentreze în mâinile ei coordonarea vieþii
confesionale a tuturor ortodocºilor din Imperiul
Habsburgic etc. Biserica Ortodoxã din
Transilvania, deºi era cea mai veche în principat
ºi dispunea de cei mai numeroºi credincioºi în
raport cu celelalte confesiuni, nu era recunoscutã
de guvernul de la Viena, iar în cadrul
administraþiei centralizate a Karlowitzului „nu
se bucura de privilegiile naþiunii iliro-sârbe”1 .
Andrei ªaguna era conºtient cã toate aceste
circumstanþe îi vor face extrem de dificil actul
de organizare ºi administrare confesionalã, la
acestea adãugându-se nemulþumirile ºi uneltirile
din propria-i bisericã concertate de partizanii
celor doi candidaþi la demnitatea episcopalã
cãrora le-a fost el preferat de cãtre împãrat.2
În ciuda bunelor relaþii dintre Iosif Rajacic
ºi Andrei ªaguna, ierarhia sârbeascã nu
manifestã nici cea mai micã urmã de înþelegere
pentru aspiraþiile românilor cãtre o organizare
Aprilie 2007
LA „IMNELE MARAMUREºULUI”
IOAN ALEXANDRU ºI EMIL
ªIMÃNDAN, ARAD, 1993
succesivele sale întrupãri, pentru cã „dacã vei rosti
imn trebuie sã stãpâneºti fiinþa graiului cu
îndelungã cuviinþã” 8. Pentru cã se cuvine, fãrã
exagerare, sã subliniem faptul cã poezia lui Ioan Alexandru, Pãmânt transfigurat, Bucureºti, Editura
Alexandru creeazã în literaturã un nou model de Minerva, 1882, p. XXV.
imn, în care cântarea iubirii se naºte dintr-o
anumitã concepþie despre rostul poetului în lume, Editura Dacia, 1978, p. 189.
despre artã ºi credinþa – iubire - nãdejde, dar mai
Mitr. Andrei ªaguna
bisericeascã de sine stãtãtoare, realizare care, în
concepþia lui Andrei ªaguna, constituia un ideal
de bazã al credincioºilor ortodocºi din
Transilvania, o realizare ce putea sã aibã
implicaþii asupra întãririi unitãþii ºi conºtiinþei
naþionale a tuturor românilor. Aceastã diferenþã
de concepþie dintre ierarhii sârbi, conservatori ºi
adepþi ai unei conduceri ortodoxe centralizate în
Imperiul Habsburgic, ºi cei români, în frunte cu
ales din fuziunea la focul inspiraþiei a simbolurilor
de origini ºi filiaþii foarte diverse ca timp ºi spaþiu
de manifestare. În acest sens, Ion Bãlu observa
legãturile care se stabilesc între artã ºi religie9 în
opera lui Ioan Alexandru, aºa cum acesta a
identificat-o în scrierile marilor filosofi occidentali:
„ªi una ºi alta determinã în receptor o stare
sufleteascã favorabilã contemplaþiei. În
nãzuinþa de a cuprinde sensul ascuns al lumii,
creatorului i se dezvãluie mai mult sau mai
puþin adânc o parte din sensul ei religios, arta
având cu religia drept comun contemplarea
misterului existenþial.”10
Considerând din acest punct de vedere imnul lui
Ioan Alexandru vom putea observa, ca tehnicã
fundamentalã de creaþie aglomerarea ºi aglutinarea
simbolurilor ºi imaginilor, considerând simbolul din
perspectiva accepþiunii lui Mircea Eliade: „Gândirea
simbolicã nu este apanajul exclusiv al copilului,
al poetului sau al dezechilibratului; ea este
consubstanþialã fiinþei umane: precedã limbajul
ºi gândirea discursivã. Simbolul reveleazã anumite
aspecte ale realitãþii – cele mai profunde – care
resping orice alt mijloc de cunoaºtere. Imaginile,
simbolurile ºi miturile nu sunt creaþii arbitrare
ale psihicului; ele rãspund unei necesitãþi ºi
îndeplinesc o funcþie: dezvãluirea celor mai secrete
modalitãþi ale fiinþei. ”11
(continuare în nr. urmãtor)
Natalia-Asinefta Topârcean
1
Ulvine Alexandru, Notã biobliograficã, în: Ioan
2
Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Cluj-Napoca,
3
Scrisori Ioan Alexandru – Justinian Chira, 2001,
Andrei ªaguna, pentru care ieºirea de sub tutela
administrativã sârbeascã reprezenta un
important pas spre emanciparea naþionalã, a ºi
constituit motivul unor aprigi dispute, conducând
în final la rãcirea definitivã a relaþiilor dintre
Iosif Rajacic ºi Andrei ªaguna.
Revoluþia de la 1848 i-a adus pe cei doi mari
prelaþi ºi în posturã de conducãtori ai neamului
lor: Iosif Rajacic devenise patriarh al naþiunii
sârbe, iar Andrei ªaguna preºedinte al Adunãrii
Naþionale Româneºti de la Blaj, calitate care îi
conferã automat rolul de reprezentant principal
al românilor la curtea de la Viena3 . Interesele
lor, chiar dacã se suprapuneau în multe probleme
ce vizau mai cu seamã constituirea unor state
naþionale independente, erau opuse în materie de
administrare confesionalã. Conservatorismul lui
Iosif Rajacic ºi dorinþa expresã a ierarhilor sârbi
de a-ºi menþine ºi chiar întãri jurisdicþia asupra
românilor ortodocºi din Ardeal nu fãceau deloc
casã bunã cu ideile naþionaliste ale lui Andrei
ªaguna, care a simþit adeseori în rândul
românilor stãrile de tensiune generate de
subordonarea religioasã faþã de sârbi ºi pe care
începuserã sã-l irite instrucþiunile primate de la
consistoriul din Karlowitz4 .
Ca om de mare þinutã moralã ce era, Andrei
ªaguna a nutrit toatã viaþa sentimente de
puternicã recunoºtinþã pentru sprijinul pe care i
Atitudini
Efigii 11
apud Grai. Revistã de artã ºi literaturã. An I, Nr. 1 /
2002, p. 8. În acest sens poate fi cititã interpretarea pe care
Maria-Daniela Pãnãzan o realizeazã la poezia lui Lucian
Blaga ca ºi poet religios, în Poezia religioasã româneascã.
Cuvânt înainte de Î.P.S. Andrei Andreicuþ ºi o prefaþã de
prof. univ. dr. Ioan Buzaºi, Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2006, p. 99.
4
Ioan Alexandru, Imne, Bucureºti, Editura Minerva, 1977.
5
Ioan Alexandru, Prinos la Putna, în: Imnele Putnei,
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1985: «Stã în puterea
izbãvitoare a Logosului resurecþia, cãci iubirii faþã de Logos
îi datorez cartea de faþã», p. 8; de asemenea, în revista Grai,
Anul I, Nr. 1/2002, întâlnim articolul lui Sebastian
Moldovan, Ioan Alexandru, poet al Logosului Vieþii, Ioan
Pintea, Ioan Alexandru ºi Logosul întrupat – un dialog.
6
Zoe Dumitrescu Buºulenga, Prefaþã la Ioan Alexandru,
Pãmânt transfigurat, Bucureºti, Ed. Minerva: “La 23 de
ani, în 1964, volumul de debut Cum sã vã spun, trãda o
conºtiinþã sigurã de artist ºi de om. Conºtiinþa aceasta timpurie
a unei vocaþii certe conferea o gravitate absolutã universului
poetic care prindea sã se închege vizibil din versuri simple ºi
puternice ale începutului... În anul 1969, apãrea volumul
Vãmile Pustiei, volum mãrturisind poetul la rãscruce de
drumuri... Semnificaþia ascunsã ºi luptãtoare a spiritului se
relevã cu o forþo concentratã de aspre asceze”, p. VII.
7
Scrisori Ioan Alexandru – Justinian Chira, 2001, apud
Grai. Revistã de artã ºi literaturã, An I, Nr. 1 / 2002, p. 8.
8
Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, vol I, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1978, p. 272.
9
Cu referire la opera lui Ion Alexandru, termenii aproape
banalizaþi în lumea secularizatã: religie ºi religioºi nu trebuie
sã ne invite la o lecturã înºelãtoare. De fapt Ioan Alexandru
îi ocoleºte, am spune cu grijã, poate tocmai din cauza
multiplelor semnificaþii pe care cuvintele le-au primit în
decursul timpului.
10
Ion Bãlu, Fascinaþia credinþei, în: Grai, An I, Nr.1/
2002, p. 2.
11
Mircea Eliade, Imagini ºi simboluri, Traducere de
Alexandra Beldescu, prefaþã de George Dumezil, Bucureºti,
Editura Humanitas, 1994, p. 15.
l-a oferit Iosif Rajacic. Aceste sentimente se
impunea adeseori a fi reprimate, întrucât intrau
într-o oarecare contradicþie cu obligaþiile ce-i
reveneau lui Andrei ªaguna „ca reprezentant al
unui popor persecutat”5 , care-ºi cautã locul ºi
identitatea între naþiunile europene ºi al cãrui
comportament confesional era supravegheat ºi
coordonat de mitropolia de la Karlowitz.
(continuare în nr. viitor)
Arhimandrit dr. EMANUIL RUS
staretul mãnãstirii Bixad
1
Silviu Dragomir, Andrei ªaguna ºi Iosif Rajacic. Un
capitol al istoriei relaþiilor dintre Biserica româneascã ºi
biserica sârbeascã, în Silviu Dragomir, Studii privind
istoria revoluþiei române de la 1848, ediþie, introducere,
note, comentarii de Pompiliu Teodor, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1989, p. 162.
2
Pentru ocuparea scaunului episcopal au candidat doi
nepoþi ai rãposatului episcop Vasile Moga, care s-au clasat
înaintea lui Andrei ªaguna în preferinþele celor 41 de
protopopi, cu 33 ºi respectiv 31 de voturi. Andrei ªaguna a
obþinut 29 de voturi, dar intervenþiile lui Iosif Rajacic ºi
„sistemul de vot aplicat de guvern au putut face posibilã
instalarea sa definitivã” în scaunul episcopal transilvan, cf.
Silviu Dragomir, op. cit., p. 172.
3
Andrei ªaguna a fost unul dintre preºedinþii Adunãrii
Naþionale de la Blaj ºi ºeful delegaþiei trimise la Viena
pentru a susþine pe lângã împãrat drepturile românilor din
Transilvania.
4
Keith Hitchins, Ortodoxie ºi naþionalitate…, p. 211.
5
Ibidem.
12 Itinerar spiritual
LUCIAN BÂGIU
NELINIºTEA SINGURÃTÃÞII ºI MIRAJUL
(continuare din nr. trecut)
O altã nuvelã care dezvoltã tematica
omului aflat în conflict cu propriul destin
este Un bãrbat ºi o femeie. Constituitã
pe fundalul unei nopþi de Revelion intime, naraþiunea
face uz de flash-back-uri pentru revelarea conflictului
existent între personajele acesteia: un cuplu a cãrui
dramã existenþialã e conturatã de umbrele întunecate
ale îngerului morþii care le-a rãpit copilul nenãscut.
Tragedia trecutului e izvor de ironii ºi sarcasme,
sursã de reproºuri ºi de învinovãþiri reciproce, de
acuzaþii grave de omicid ºi de autoflagelare datoritã
presupoziþiilor soþului referitoare la diversele acþiuni
pe care fiica lor le-ar fi îndeplinit dacã nu ar fi murit
în acel accident de maºinã, din dimineaþa unui alt An
Nou, cu mulþi ani în urmã.
Aceastã torturã este, dealtfel, singura
modalitate de atacare a vidului existenþial ºi a
sterilitãþii emoþionale survenitã odatã cu moartea unui
ideal care a luat cu el pofta de viaþã, visele ºi speranþele
viitorilor pãrinþi. Personajele sunt anonime însã cu
atât mai bine conturate cu cât seismele lor sufleteºti
sunt sondate pânã dincolo de limita suportabilului.
Dialogul dintre cei doi e presãrat cu ironii ºi cinisme ce
relevã o filosofie de viaþã nesãnãtoasã, guvernatã de
viciul alcoolismului ºi al fumatului excesiv. Fiind o
altfel de interpretare a dictonului latin „In vino
veritas!”, nuvela surprinde zbaterea, agonia ºi
inutilitatea pe care o resimte omul în faþa morþii ºi a
hazardului precum ºi rãzvrãtirea faþã de un destin
nedrept care marcheazã existenþe ºi sfredeleºte
conºtiinþe. Se speculeazã, de asemenea, tipica vinovãþie
pe care supravieþuitorul unui accident o resimte faþã
de cei morþi, sentimentul de inutilitate ºi futilitate a
existenþei umane atât de fragilã ºi de perisabilã.
Notele peiorative sunt redate de apelative cu
un sens depreciat: „dragul meu”, „draga mea”
sugerând un dulce sarcasm care nu poate fi generat
decât de moartea iubirii care permite revenirea la
raþiunea purã prin care se poate sonda în mod
obiectiv trecutul ºi se poate autopsia cadavrul unor
sentimente expirate. Simbolistica vinului roºu se
apropie, aici, de aceea a sângelui ºi a pãcatului, motiv
suficient pentru femeie de a-ºi mãrgini preferinþele
la vinul alb care nu îi aminteºte de pierderea suferitã
cu ani în urmã. Din aceastã cauzã, cuplul
experimenteazã condiþia de oameni rataþi, de pãrinþi
rataþi care au pierdut ocazia de a se integra într-o
lume a familiºtilor ºi a portretului de familie ce
SFÂNTUL CUTHBERT DIN LINDISFARNE şI
APOSTOLATUL SĂU ÎN ŢINUTURILE ANGLO-SAXONE (II)
(continuare din nr. trecut)
Î
n Occident se vorbeºte tot mai des astãzi
de monahi cu viaþã contemplativã ºi monahi
cu viaþã apostolicã, însã aceastã distincþie
folositã din raþiuni practice nu trebuie exageratã,
fiindcã am fi determinaþi astfel sã separãm pe nedrept
douã aspecte esenþiale ale vieþii creºtine, inseparabil
unite. Încã din primele veacuri creºtine, atât cãlugãrii
cu viaþã de obºte, cât ºi anahoreþii din Rãsãrit sau
Apus, au jucat un rol hotãrâtor în convertirea
popoarelor la creºtinism1 . Printre aceºtia se disting
ºi cãlugãrii misionari irlandezi ºi romani, în frunte
cu Sfinþii Paulin, Aidan ºi Cuthbert, care au
evanghelizat populaþia anglo-saxonã din
Northumbria secolelor VII ºi VIII. Aceastã perioadã
este cunoscutã în istorie drept “vârsta de aur” a
acestei provincii, “una din cele mai uimitoare
perioade de înflorire culturalã”2 .
Cel dintâi care a ajuns în Northumbria a fost
Sfântul Paulin trimis de la Roma în Anglia în 601,
împreunã cu alþi misionari, de Papa Grigorie Cel
Mare pentru a ajuta la lucrarea de convertire la
creºtinism începutã deja în Kent de Sfântul Ierarh
Augustin. La scurt timp va ajunge capelan al Prinþesei
Ethelburga din Kent, iar în urma cãsãtoriei acesteia
cu Regele Edwin al Northumbriei, Paulin se va
îndrepta spre nord unde, începând cu anul 625, va
desfãºura o intensã activitate misionarã, trecând la
creºtinism pe rege ºi pe locuitorii acelor þinuturi. Dupã
moartea lui Edwin, survenitã în urma unei bãtãlii în
633, Regina Ethelburga ºi Paulin vor fi nevoiþi sã se
reîntoarcã în sud, în timp ce mare parte din populaþia
Aprilie 2007
ABSOLUTULUI (II)
reuneºte trei generaþii. De aceea acest cuplu se
vãdeºte suspendat într-un spaþiu al amãrãciunii,
al indivizilor neîmpliniþi care nu se pot ralia nici
universului parental dar nici nu se pot întoarce la
statutul de proaspãt cãsãtoriþi. Cuvintele amare,
remarcile ascuþite sunt pe post de sãgeþi otrãvite
într-un dans macabru al anulãrii de sine ºi a
celuilalt, al unui act ritualic de purificare ce se
desfãºoarã în fiecare noapte de Revelion începând
cu data accidentului fatal.
Asistãm la o dramã a omului supus incidenþei
soartei indiferent de statutul socio-profesional ori
de orientarea ideologicã, o însingurare ºi o izolare
a individului care, deºi aflat în apropierea unui alt
om, nu gãseºte resortul necesar oglindirii de sine,
pierzându-ºi astfel identitatea ºi apartenenþa la
ordinea socialã. Aceastã cãsnicie nu mai reprezintã
decât o unire acidentalã a douã singurãtãþi, o
condamnare la un supliciu, un fel de penitenþã pe
care destinul o aplicã omului care, pentru o clipã a
avut nesocotinþa de a se crede fericit, posesor al
absolutului ºi deþinãtor al cheilor cunoaºterii.
Însã, odatã cu Inefabil, se pãtrunde într-un
alt univers ontologic ce surprinde, de aceastã datã,
omul în cãutarea febrilã ºi palpitantã a sufletului
pereche, a iubirii ca energie modelatoare a
universului ºi ca notã definitorie care asigurã
armonia, reiterând muzica sferelor. Personajele
centrale ale naraþiunii sunt angrenate într-un
fermecãtor joc al seducþiei presãrat cu orgolii,
principii ºi lupte îndârjite purtate în spatele
privirilor complice ºi al jocurilor de cuvinte.
Pe de o parte avem conturatã imaginea unui
student rebel, îndrãgostit de profesoara de la
seminarul de miercurea dimineaþa, jinduind cu o
ingenuitate molipsitoare la reîntregirea armoniei
cuplului androginic generator de inspiraþie; iar la
celãlalt pol se aflã profesoara tânãrã, mãcinatã de
drama însingurãrii într-o lume a perechilor – pânã
ºi lacrimile sunt gemene – ce râvneºte la compania
alintãtoare a bãrbatului-idee. Acest joc de roluri
reprezentat de imaginea lumii ca teatru e unul alert,
fiecare fiind conºtient de sentimentele ºi gândurile
celuilalt, ei supunându-se doar convenþiilor sociale,
prefãcându-se ºi ascunzându-se în spatele
stereotipiei behaviorale care ar putea condamna o
relaþie dintre o profesoarã ºi studentul ei.
Iubirea e ridicatã, aici, la rangul de forþã
bãºtinaºã va reveni la pãgânism. Doi ani mai
târziu, Regele Oswald, dornic sã reînvie în
Northumbria credinþa creºtinã, a chemat aici pe
câþiva dintre cãlugãrii irlandezi din Mãnãstirea
Iona, în frunte cu episcopul Aidan, care au întemeiat
comunitatea monahalã din Lindisfarne. De aici
Sfântul Aidan, ajutat de fraþii din obºte, a strãbãtut
în lung ºi în lat Northumbria, binevestind
Evanghelia, botezând sufletele ºi hirotonind preoþi
pentru micile comunitaþii creºtine3 .
Iona era centrul unui ansamblu piramidal de
mãnãstiri, rãspândite din sudul Irlandei pânã în
Insulele Hebride. Datoritã strânselor legãturi cu
douã dintre cele mai influente dinastii hegemone
ale Britaniei saxone – regii Northumbriei ºi clanul
O’Neill -, aceastã comunitate monasticã a reuºit
sã domine prin cãlugarii ei întreaga lume celticã
din extremitatea nordicã. Misiunea lor a constituit
puþinul reper stabil al peisajului medieval timpuriu,
aflat într-o perpetuã schimbare.4 De altfel,
calugarii irlandezi ºi-au împlinit apostolatul ºi în
pãrþile Galiei, ajungând pânã în nordul Italiei.5
În perioada în care au ajuns ºi misionarii din
Iona în Insulele Britanice, în jurul anului 634, se
naºte într-o familie bogatã din Northumbria
Sfântul Cuthbert, unul dintre cei mai populari ºi
iubiþi sfinþi englezi, pe drept cuvânt numit încã din
vechime “fãcãtorul de minuni al Angliei” sau, cum
îl proclamã contemporanii, “Sfântul Serafim de
Sarov al Angliei”6 .
Bogatele detalii din viaþa sa contemplativã
modelatoare, de formã de comunicare interumanã
– e ºi cazul unor expresii folosite de ambele
personaje cu acel straniu sentiment al deja-vù: „ªi
declanºã ºtergãtoarele pe parbrizul multisferic
acum, aduce cu o pânzã a acelei tendinþe din
arta plasticã impresionistã, parcã pointilistã se
numea.”4 , „Îmi dezbrac maºinal paltonul, mã
descalþ, îmi dau jos ochelarii complet inutili,
parcã ar fi douã tablouri pointiliste, oare unde
am mai auzit despre curentul pointilist?”5 –,
criteriu de cunoaºtere, de „citire” a sufletului
pereche dar ºi modalitate de epuizare a trãirilor
umane, de reducere a acþiunilor sale la o stare de
nemiºcare melancolicã: „În aºteptarea timpului
regãsit...”6 La celãlat capãt se aflã raþiunea care
ucide fericirea, dezgoleºte adevãrul ºi neutralizeazã
farmecul ºi magia iubirii. Acest student la litere
are, de altfel, o definiþie foarte clarã a dragostei
adevãrate, el iubeºte nu persoana în sine ci absolutul
pe care îl regãseºte în conformaþia emoþionalã a
acesteia. Umbrela apare aici ca metaforã a iubirii
împãrtãºite, capabilã de a recompune cuplul
androginic ºi de a acþiona ca un scut de protecþie
împotriva profanului ºi a agenþilor destructivi ce
þin de mundan.
O altã dimensiune a cunoaºterii de sine ºi
deopotrivã a celuilalt este tãcerea care, spre
deosebire de Lucian Blaga, la care aceasta e o
modalitate de izolare, un refuz de livrare cãtre
ceilalþi, aici are o altã valenþã: aceea de canal
superior de comunicare a Sinelui, tãcerea dintre
îndrãgostiþi fiind sinonimã cu gãsirea unui alt tip
de limbaj, mult mai profund ºi elementar, un canal
de schimb a douã entitãþi care se apropie atât de
mult încât ajung sã se confunde una cu cealaltã.
Secvenþa: „Mi-e dor de tine. Þie nu þi-e dor de
tine?”7 face apel la cunoaºterea de sine prin
dimensiunea pe care ne-o dã oglindirea în ochii
celuilalt. Aceste singurãtãþi ale îndrãgostiþilor
situaþi de convenþiile sociale pe paliere diferite
converg spre o înãlþare prin contopire, un acord
tacit ºi cu atât mai încântãtor a douã personalitãþi
ce þintesc spre un ideal comun.
Minunile, care rezidã în lucrurile simple ale
vieþii, sunt parte integrantã a acestei poveºti de
dragoste puþin altfel, atât prin perspectiva narativã
care se schimbã într-un ritm halucinant sondând,
pe rând ºi cu o repeziciune ameþitoare psihicul
ºi misionarã, douã filoane îmbinate armonios de
Cuthbert, ne-au rãmas de la doi dintre cãlugãrii
care au preluat mãrturiile de la cei care l-au cunoscut
îndeaproape pe Cuvios, beneficiari ai minunilor ºi
darurilor sale duhovniceºti. Prima lucrare despre
viaþa lui Cuthbert a fost întocmitã de un cãlugãr
anonim din Mãnãstirea Lindisfarne în jurul anului
700, la scurt timp dupã descoperirea moaºtelor sale
întregi ºi nestricãcioase. Venerabilul Beda, monahul
supranumit “pãrintele istoriei Angliei” va scrie în
anul 716 o altã versiune a Vieþii lui Cuthbert ºi-i
va dedica câteva pagini în monumentala sa Istorie
bisericeascã a poporului englez 7 .
Pe baza acestor izvoare aghiografice, vom
prezenta în cele ce urmeazã figura harismaticã ºi
asceticã, misionarã ºi caritativã a acestui mare
pãrinte din tezaurul comun al spiritualitãþii Bisericii
nedivizate.
Una dintre primele mãrturii pe care le reþine
Beda înainte de intrarea lui Cuthbert în monahism
este vedenia minunatã pe care o are în adolescenþã
în momentul în care precursorul sãu Aidan a fost
mutat la cele veºnice. Cuthbert se gãsea cu oile
departe de casã, pe Lammermuir Hills. Era noapte,
iar în timp ce însoþitorii care se aflau cu el se
odihneau, dupã obiceiul sãu, el priveghea în
rugãciune. Dintr-o datã, a vãzut o luminã puternicã
rãspândindu-se din înaltul cerului iar o mulþime de
îngeri, în cântãri preafrumoase, au coborât pe
pãmânt de unde au luat degrabã în ceata lor, un
suflet care strãlucea ca soarele. Atâta bucurie a
Credinþa strãbunã
personajelor, cât ºi prin scenele întunecate, cu note
profetice petrecute în decorul unui bar al idealiºtilor,
moment în care se opereazã o scindare a individului,
o reiterare cât se poate de laicã a Trinitãþii ca
elemente disparate ale aceleiaºi personalitãþi,
capabile de autoscopie. Omul apare astfel ca sumã
a întâmplãrilor, entitate situatã la confluenþa dintre
trecut ºi viitor, prezentul revelându-se ca o linie a
demarcaþiei aproape insesizabilã. Ceea ce dã
savoare acestei poveºti e poate tocmai natura
intelectualizatã a actanþilor principali, nu avem de-
a face aici cu simpli muritori, cãutãtori ai unei Pietre
Filosofale contrafãcute, ci cu douã personaje care
au întrezãrit absolutul din pricinã cã, mai înainte
de toate, au reuºit sã-ºi zãreascã postamentul pe
care zac, acea condiþie inferioarã, de fiinþe supuse
legilor universului ºi puterilor care nu þin cont de
regulile teluricului.
Exact din aceastã luptã încleºtatã cu existenþa
se naºte miracolul iubirii, din meditaþiile asupra
admiraþiei estetice ºi din preocupãrile comune ale
protagoniºtilor. Contactul dintre cei doi se stabileºte
prin intermediul Logos-ului, cel mai sigur ºi mai
clasic mod de comunicare ºi de creaþie deopotrivã.
Împlinirea supremã e constituitã din armonizarea
lumii ºi a universului personal, din ralierea pe
aceeaºi axã a celor douã personalitãþi-pereche, din
îngemãnarea idealurilor ºi a dorinþelor mundane
care vor deveni materia primã pentru construirea
unei noi lumi.
Ca o concluzie la stilul autorului se poate
observa predilecþia pentru valorificarea temelor ºi
motivelor fundamentale ale literaturii universale,
interpretarea în cheie proprie a unor simboluri deja
consacrate ºi care, la o primã vedere, ar putea pãrea
epuizate ºi acoperite sub toate aspectele. Însã
modalitatea de combinare a acestor elemente dau
textelor sale originalitatea ºi scânteia inovatoare a
improvizaþiilor aparente. Lucian Bâgiu se vãdeºte
ca un autor care experimenteazã – cu un
constructivism de o stranie maturitate – diverse
tehnici narative, plecând de la banala ºi îndelung
uzitata narare la persoana a III-a ºi mergând pânã
la mixarea hipnoticã a perspectivelor narative
oferite de puncte de vedere duble; un scriitor care
se muleazã surprinzãtor de uºor diferitelor epoci,
contexte ori clase sociale reuºind sã exploateze la
maximum situaþii de suspans psihologic ºi de
introspecþie razantã.
Costinela Rolea
4
Lucian Vasile Bâgiu, Neliniºti, Bacãu, Editura
Grigore Moisil, 2006, p. 43.
5
Ibidem, p. 49.
6
Ibidem, p. 69.
7
Ibidem, p. 55.
simþit atunci, ne spune Beda, încât a început sã
mulþumeascã cu lacrimi lui Dumnezeu pentru
minunea de care-l învrednicise, luând hotãrârea sã
lepede toate pentru a putea câºtiga acea fericire
cereascã ºi pentru a intra ºi el în lumina cea
neînseratã. A împãrtãºit celor care se aflau cu el
din bucuria comuniunii cu Sfinþii lui Dumnezeu,
încercând sã le aprindã în inimã dragostea
dumnezeiascã: “Cât de nenorociþi suntem cã ne
lãsãm în voia somnului ºi a lenei, aºa încât niciodatã
nu vedem slava celor ce privegheazã mereu cu
Hristos. Iatã, dupã aºa o scurtã priveghere ce
minunãþii am vãzut! Poarta Raiului s-a deschis ºi o
ceatã de îngeri a dus înauntru sufletul unui om sfânt.
Câtã vreme noi suntem încã în întunericul cel mai
adânc, iatã, acesta are bucuria de a trãi de-a pururi
în locaºurile Împãrãþiei, împreunã cu Împãratul
ceresc”. În ziua urmãtoare a aflat cã în momentul
în care a avut vedenia, Sfântul Aidan, episcopul de
Lindisfarne, s-a mutat la Hristos. Auzind acestea,
ºi-a pãrãsit oile ºi a luat hotãrârea de a intra în
mãnãstire 8 .
Protos. Macarie Drãgoi
1
A se vedea: Tomáš Špidlík, Michelina Tenace, Richard
Èemus, Spiritualitatea Rãsãritului creºtin, III.
Monahismul, trad. diac. Ioan I. Icã jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2000, pp. 165-167.
2
Benedicta Ward, High King of Heaven. Aspects of
Early English Spirituality, London, 1999, p. 15.
3
Janet Backhouse, The Lindisfarne Gospels, London,
2003, pp. 7-8.
4
Peter Brown, Întemeierea creºtinismului occidental,
Editura Polirom, 2002, pp. 188-203.
5
Jacques Le Goff, Evul mediu ºi naºterea Europei,
Editura Polirom, 2005, pp. 34-35.
6
Andrew Phillips, Orthodox Christianity and the
English Tradition, Felixstowe, 1997, p. 24.
7
A se vedea D.H. Farmer Introduction în vol. The
Age of Bede, London, 2004, pp. 16-17.
8
Bede, Life of Cuthbert, trad. J.F.Webb, în vol. The
Age of Bede, London, 2004, pp. 49-50.
Credinþa strãbunã
ªtiri - ªtiri
Perspective noi în reactivarea unui
Comitet Interconfesional creºtin
L ideri religioºi din diferite confesiuni au discutat un plan de
acþiune pentru a aduce Europa înapoi la rãdãcinile sale
creºtine. Lideri creºtini din statele baltice ºi din fostele republici
sovietice s-au întâlnit în perioada 27-28 februarie 2007 în Moscova,
ca parte a pregãtirilor pentru Adunarea Ecumenicã Europeanã care
va avea loc în luna septembrie a acestui an în România. A fost
luatã decizia unanimã de a fi reactivat Comitetul Consultativ
Interconfesional Creºtin, ºi a fost redactatã o declaraþie comunã
care face apel la statele ºi societãþile europene sã respecte principiile
europene. Sesiunile de lucru au fost organizate de Biserica Ortodoxã
Rusã. Tema întâlnirii a fost “Europa contemporanã: Dumnezeu, omul
ºi societatea. Drepturile umane ºi schimbarea moralã”.
Participanþii au condamnat tendinþa potrivit cãreia, în numele
egalitãþii ºi al dorinþei de “corectitudine politicã”, societãþile ºi
guvernele europene încearcã sã legitimizeze practici ce submineazã familia. În declaraþia
lor, reprezentanþii religioºi au respins “apelurile pentru legalizarea uniunilor între persoane
de acelaºi sex, încercãrile de legalizare a drogurilor, susþinerea acceptabilitãþii din punct de
vedere moral a avortului ºi a eutanasiei, precum ºi propaganda insistentã a “culturii morþii”,
a duºmãniei între naþiuni ºi religii, a violenþei, a libertinajului, a homosexualitãþii ºi a altor
pãcate periculoase pentru indivizi ºi pentru societãþi”. “Pãcatele nu pot fi justificate în
drepturile omului”, a spus Mitropolitul ortodox Kirill de Smolensk ºi Kaliningrad. “Nu
condamnãm persoanele ci pãcatele”.
Reprezentanþii eclesiastici au evidenþiat marea responsabilitate pe care o au creºtinii
europeni din secolul XXI: “Depinde de noi dacã Europa rãmâne fidelã moºtenirii sale creºtine
sau dacã, în schimb, moare în istorie sub influenþa unor puternice forþe exterioare”. Europa
a fost “extrem de vulnerabilã în faþa influenþei devastatoare a materialismului, consumismului,
secularismului agresiv, necredinþei ºi relativismului moral”. Participanþii au remarcat pasivitatea
în rândul creºtinilor europeni în a pretinde respect pentru valorile ºi credinþele lor. Ei au
contrapus aceasta cu exemplul eforturilor islamului ºi ale musulmanilor de a obþine toleranþã
pentru principiile lor. Creºtinii trebuie sã începã un dialog cu adevãrat deschis ºi constructiv
între ei înºiºi, cu societatea, guvernele ºi alte religii. “Nu avem mai puþin decât necredincioºii
dreptul ca glasul nostru sã fie auzit în societate ºi de a avea influenþã în luarea deciziilor care
modeleazã în societate principii de comportament ºi forme de viaþã”.
Una dintre propunerile aprobate de toþi participanþii a fost reînfiinþarea Comitetului
Consultativ Interconfesional Creºtin. Înfiinþat în 1993 la Moscova, comitetul a urmãrit sã
menþinã contactul ºi sã slujeascã drept un forum pentru schimbul de puncte de vedere între
diferitele confesiuni creºtine din Rusia ºi din fostele state sovietice. Organizaþia a fost activã
pânã în 2002, întâlnindu-se de trei sau patru ori pe an. De atunci, a fost practic inactivã.
Mitropolitul Kirill a arãtat cã reactivarea comitetului, care include acum þãrile baltice ºi acelea
care formeazã Comunitatea Statelor Independente, are un obiectiv practic: “sã fie matricea
religioasã ºi culturalã dincolo de graniþele Rusiei, precum ºi de afinitate în viziunea privind
problemele actuale fundamentale”. Arhiepiscopul catolic Tadeusz Kondrusiewicz al Arhidiecezei
Maica Domnului din Moscova, unul dintre cei trei preºedinþi ai comitetului, a explicat:
“Comitetul a fost singura organizaþie pentru discutarea de teme comune, pentru rezolvarea de
probleme ºi pentru schimbul de idei. Sunt foarte bucuros cã funcþioneazã din nou”.
catholica.ro
Portugalia merge “înainte” cu avortul
P arlamentul Portugaliei a aprobat o mãsurã care va permite avortul în primele zece
sãptãmâni de sarcinã, la mai puþin de o lunã dupã ce un referendum naþional a
aprobat o mãsurã similarã. Rezultatul referendumului din 11 februarie a fost însã invalidat
datoritã faptului cã numãrul de participanþi la referendum a fost sub limita necesarã.
Dupã nereuºita cu referendumul, premierul socialist José Socrates a continuat cu planurile
de legalizare a avortului. El a susþinut cã actuala legislaþie, ce permite avortul doar în caz de
viol sau dacã sarcina ameninþã viaþa mamei, este “învechitã”. Premierul a transmis
parlamentului o propunere legislativã care va permite avortul în primele stadii ale sarcinii.
“Pentru unele idei meritã sã te lupþi o viaþã întreagã”, a afirmat el dupã votul din parlament.
Când noua mãsurã va deveni lege, proces care poate dura câteva luni, Irlanda ºi Malta vor
rãmâne singurele þãri din Uniunea Europeanã care încã interzic avortul în majoritatea
circumstanþelor.
IN MEMORIAM
Preot GHEORGHE ªOMFÃLEAN
Aprilie 2007 Varia 13
- ªtiri - ªtiri
Slujbã de pomenire a lui
Constantin Brâncuºi la Paris
ineri, 16 martie a.c., la ora 11.00, în biserica parohiei ortodoxe
V române din Paris a fost oficiatã o slujbã de pomenire a marelui
sculptor român ºi a fost evocatã personalitatea lui Constantin
Brâncuºi la comemorarea a 50 de ani de la trecerea sa în veºnicie.
Slujba de pomenire a fost oficiatã de Înalt Prea Sfinþiþii Mitropoliþi
Teofan al Olteniei ºi Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentalã ºi
Meridionalã. Au participat reprezentanþi ai ambasadei României la Paris, membrii ai
comunitãþilor româneºti din mai multe oraºe ale Franþei ºi personalitãþi ale vieþii cultural-
artistice franceze.
În aceeaºi zi, ora 14.00, a avut loc slujba de pomenire la mormântul celui mai mare
sculptor român, în cimitirul parizian Montparnasse.
patriarhia.ro
religioase
INFO bisericeºti
Cuvintele “mamã” ºi “tatã”
de evitat în Scoþia
Î n instituþiile medicale din Scoþia, cuvintele “mamã” ºi “tatã”
se recomandã sã nu mai fie folosite, informeazã agenþia
Novopress România. Ca urmare a unei politici intitulate “Toleranþa
zero faþã de limbajul discriminatoriu”, Serviciul Naþional Sanitar din
Scoþia, împreunã cu organizaþia activiºtilor homosexuali “Stonewall
Scotland” au emis la începutul acestui an un manifest cu statut de
directivã intitulat “Dreptate pentru toþi - Provocarea cea mare”.
Una dintre prevederile acestui document interzice folosirea in instiþutiile medicale a
oricãrui termen ce face trimitere la structura tradiþionalã a familiei! “Atâta vreme cât
homosexualii, lesbienele, bisexualii, transexualii au copii, orientarea sexualã sau identitatea
genului nu are nici o legãturã cu buna creºtere a copilului”, se spune în document. Cuvinte
precum “mama”, “tata” sunt trecute la index pentru a nu fi folosite. Este condamnatã ºi
folosirea unor expresii precum “soþ ºi soþie”, considerate ºi ele ca fiind jignitoare la adresa
cuplurilor de acelaºi sex. În document este recomandatã utilizarea altor cuvinte. De exemplu:
“mama ºi tata” vor deveni “rude apropiate” sau “îngrijitori”, iar “soþul ºi soþia” - “parteneri”.
Lobby-ul homosexual a mai reuºit de asemenea impunerea în toate instituþiile medicale
obligativitatea afiºãrii în locuri cât mai vizibile (sãli de aºteptare, saloane, cabinete) a
imaginilor reprezentând cupluri de acelaºi sex. O altã prevedere cu valenþe tragicomice a
acestei directive, noteazã aceeaºi sursã, este schimbarea fiºelor medicale de înregistrare a
sexului pacientului, ele urmând sã conþinã în viitorul apropiat trei rubrici: Masculin, Feminin
ºi... Altul.
novopress.info
religioase
INFO bisericeºti
Propunere pentru interzicerea totalã
a avortului în Polonia
P oporul polonez rãmâne ferm în eforturile sale de a se opune expansiunii avorturilor,
scrie agenþia Novopress România. Un sondaj efectuat de Polska Grupa Badawcza
a dezvãluit cã majoritatea polonezilor sprijinã consolidarea legii care protejeazã viaþa umanã
de la concepþie ºi pânã la moartea naturalã. Astfel, 52,4% dintre polonezi sprijinã un
amendament constituþional care ar interzice avortul ºi eutanasia în orice circumstanþe. În
prezent avortul este permis atunci când sarcina apare în urma unui viol, incest sau când
fãtul prezintã malformaþii grave. Doar 15% dintre respondenþi s-au pronunþat clar împotriva
amendamentului.

U n om s-a mutat din lumea cu dor în Lumea

fãrã de dor; un smerit s-a mutat din lumea
credinþei în Lumea certitudinii; un truditor de elitã
la Altarul creºtin al Credinþei strãbune
dreptmãritoare a pãrãsit lumea nãdejdii
cununându-ºi sufletul în Biserica de dincolo de veac
într-o mântuitoare împlinire.
Miercuri, 21 martie 2007, Preotul
GHEORGHE ªOMFÃLEAN a fost prohodit în
biserica din satul natal - Sânpaul - de cãtre un
sobor de nouã preoþi, protos fiind Pr. Protopop
Gheorghe Nicolae ªincan care, în încheierea Sfintei
Slujbe, dupã ce a lecturat cuvântul de îmbãrbãtare
creºtinã ºi condoleanþe transmis din partea IPS
Andrei al Alba Iuliei, a rostit un necrolog sensibil ºi
sincer, ancorat în realitatea îndoliatã a clipei.
Preotul paroh Teodoror Vidican a prezentat
biografia celui ce a fost pãrintele GHEORGHE.
Nãscut la data de 26 iunie 1920, absolvent al Liceului
teoretic „Sf. Vasile”, iar apoi licenþiat al Academiei
Teologice din Blaj, este încorporat ºi trimis pe
frontul românesc al celui de-al doilea rãzboi mondial
- fapt ce-i va fi recunoscut prin decorarea cu „Crucea
comemorativã” ºi declararea sa ca veteran de
rãzboi. În anul 1946 s-a cununat cu doamna Maria,
cãsnicia fiindu-le binecuvântatã de Dumnezeu prin
naºterea a cinci copii: Monica, Mircea, Florentina,
Gheorghe ºi Silvia, care au luminat sufletul pãrintelui
cu bucuriile unor frumoase împliniri spirituale ºi
morale.
Preotul iconom-stavrofor GHEORGHE s-a
rugat ca slujitor la altarul bisericilor parohiale
din localitãþile Subpãdure, Sânpaul ºi Voiniceni,
fiindu-le credincioºilor creºtini luminã cãlãuzitoare
spre Hristos.
Fie ca Domnul ceresc - pe care L-a mãrturisit
cu hãrnicie - sã ocroteascã sufletul pãrintelui în
ograda fericirii veºnice !
A consemnat
PR. VALENTIN BERBECAR
Ca rãspuns la presiunile activiºtilor pro-avort, un partid naþionalist din coaliþia de
guvernãmânt a iniþiat o miºcare ce are ca scop înscrierea dreptului la viaþã în constituþia
polonezã. Liga Familiilor Poloneze (LPR) cere un amendament constituþional care ar garanta
“dreptul legal la viaþã din momentul concepþiei”. Mass-media europeanã ºi suporterii
avortului au reacþionat conform aºteptãrilor ºi au gãsit sprijin chiar ºi în politica culturalã
a Poloniei. Prima doamna a Poloniei, Maria Kaczynska, lansându-se în dezbatere, a declarat
cã protecþia copiilor ºi pacienþilor vulnerabili, precum ºi a bãtrânilor din Polonia este
suficientã. Obiecþiile aduse de soþia preºedintelui þãrii propunerii Pro-life au fost fãcute la
o întâlnire þinutã cu ocazia Zilei Internaþionale a Femeii, întâlnire organizatã de Naþiunile
Unite cu scopul de a promova agenda internaþionalistã a miºcãrii feministe. Radioul polonez
a declarat cã întâlnirea a avut loc la palatul prezidenþial ºi cã la ea au participat “feministe
cunoscute de stânga”.
Krzysztof Bosak, din partea Ligii Familiilor Poloneze, a declarat în faþa presei: “Am
introdus aceastã propunere deoarece dorim ca Polonia sã fie o þarã cu adevãrat democraticã,
unde drepturile fundamentale ale omului sã fie respectate. Legea avortului pe care o avem
acum este eugenicã. Îi împarte pe oameni în douã categorii: cei care au dreptul sã fie
nãscuþi ºi cei care nu îl au. Nu putem accepta aceasta în secolul XXI. Noi credem cã toþi
oamenii au aceleaºi drepturi - chiar ºi cei cu deficienþe sau cei aflaþi în pântecele mamelor.”
novopress.info
14 Actualitatea Eparhialã
Vineri 2 martie - Sâmbãtã,
3 martie Participã la festivitãþile
prilejuite de primirea Înaltpreasfinþitului
Pãrinte Andrei ca membru al Academiei
Europene din Salzburg (Austria).
Duminicã, 4 martie  Oficiazã
Sfânta Liturghie la Biserica Ortodoxã din
Viena, pãstoritã de Pãrintele Nicolae
Dura. Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
Este însoþit de pãrintele prof. dr. Emil
Jurcan, Prodecanul Facultãþii de
Teologie din Alba-Iulia, ºi de pr. lect.
drd. Jan Nicolae.
Luni, 5 martie Participã,
la Centrul Misionar Sf. Lazãr”, la
inaugurarea cursurilor cu preoþii
participanþi la derularea Proiectului
„Acasã în Europa”. Rosteºte un cuvânt
duhovnicesc. Oficiazã slujba de
înmormântare a Veronicãi Dulãu, mama
preotului Gheorghe Dulãu de la Parohia
Blaj Tiur. Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
Este însoþit de pãrintele arhid. Cãlin
Bulac, Directorul Radioului
„Reîntregirea”. Îl primeºte la Centrul
Eparhial pe domnul prof. univ. dr.
Tristram Engelhardt din S.U.A. (Texas)
ºi pe doamna prof. univ. dr. Corinna
Delkeskamp-Hayes din Germania.
Marþi, 6 martie Face o
vizitã pastoralã în Protopopiatul
Sighiºoara. Viziteazã Centrul Medical de
Zi pentru Vârstnici, Parohia Daneº ºi
locul de construcþie a noii biserici, Parohia
Criº (Biserica ºi Casa de Copii din
localitate), Biserica Parohiei Sighiºoara
IV (Pr. Opriº Dãnilã), Mãnãstirea „Sf.
Dimitrie” din Sighiºoara, Biserica în
construcþie a Parohiei Sighiºoara VI
(Pãrintele Crãciun Antonel), Parohia
Apold, Parohia ªaeº ºi Catedrala din
Sighiºoara. Este însoþit de domnul prof.
univ. dr. Tristram Engelhardt din S.U.A.
(Texas) ºi pe doamna prof. univ. dr.
Corinna Delkeskamp-Hayes din
Germania.
Miercuri, 7 martie
Participã la ºedinþa de senat de la
Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba-
Iulia. Oficiazã Sfânta Liturghie a
Darurilor mai Înainte Sfinþite la Biserica
Moiºa (Protopopiatul Târgu-Mureº).
Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
Joi, 8 martie Face o
vizitã pastoralã în localitatea Sântimbru,
la Parohia Ortodoxã Coºlariu Nou
(Paroh: Pr. Þuþui Radu). Participã, la
Casa de Culturã a Sindicatelor din
Alba-Iulia, la conferinþa duhovniceascã
„Cu iubirea pe moarte cãlcând”, susþinutã
de domnul prof. univ. dr. Tristram
Engelhardt din S.U.A. (Texas) ºi de
doamna prof. univ. dr. Corinna
Delkeskamp-Hayes din Germania.
Vineri, 9 martie Oficiazã
slujba de înmormântare a pãrintelui
ªandru Aurel de la Spitalul T.B.C.
Aiud. Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
Slujeºte Sfânta Liturghie a Darurilor mai
Înainte Sfinþite la noua capelã a Parohiei
Stremþ II (Paroh: pr. Silviu Bucurenciu).
Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
Sâmbãtã, 10 martie
Prezideazã ºedinþa Consiliului Profesoral
al Facultãþii de Teologie din Alba-Iulia.
Participã la slujba Vecerniei la Catedrala
Reîntregirii.
Duminicã, 11 martie
Oficiazã Sfânta Liturghie la Biserica
Parohiei „Centru” (Parohi: pr. lect. dr.
Dumitru Vanca ºi pr. Doru Gheaja).
Rosteºte cuvântul de învãþãturã. Este
însoþit de pãrintele Ilarie Moldovan,
inspectorul eparhial. Oficiazã slujba
Vecerniei ºi a Pavecerniþei Mari la
Agenda Î.P.S. Andrei
Martie 2007
Din agenda sãptãmânalã:
- În fiecare Luni, între orele 8.00-10.00, prezideazã ªedinþa Permanenþei Consiliului Eparhial;
- În fiecare Miercuri, la ora 10.00, realizeazã emisiunea „Cuvântul Ierarhului” (care se transmite ºi la ora
19.30, precum ºi Sâmbãta la ora 10.00);
- În fiecare Miercuri ºi Vineri, între orele 8.00-10.00, predã cursul de Moralã ºi Spiritualitate Ortodoxã la
Facultatea de Teologie din Alba-Iulia.
- În fiecare Sâmbãtã, între orele 8.00-10.00, predã cursuri de Spiritualitate patristicã la Masterat;
- Programul de audienþe al Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Arhiepiscop se desfãºoarã Lunea, Miercurea ºi
Vinerea între orele 10.00 ºi 15.00. Vinerea este rezervatã problemelor duhovniceºti.
Catedrala Reîntregirii. Rosteºte cuvântul
de învãþãturã.
Luni, 12 martie Participã
la ºedinþa Biroului de Senat de la
Universitatea „1 Decembrie 1918”.
Oficiazã, la Capela mortuarã din Alba-
Iulia, slujba înmormântãrii pentru tânãrul
Degan Horaþiu Ilie (de 21 de ani), decedat
într-un accident rutier. Rosteºte cuvântul
de învãþãturã.
Marþi, 13 martie Viziteazã
locaºurile noi de cult sau în construcþie din
Municipiul Reghin. Este însoþit de pãrintele
Ioan Galaþã, consilierul economic I al
Arhiepiscopiei.
Joi, 15 martie Face o vizitã
pastoralã în satul Colibi. Este însoþit de
pãrintele Ioan Galaþã, consilierul
economic I al Arhiepiscopiei. Viziteazã
locul de construcþie al noii biserici din
Cartierul „Dealul Furcilor”. (Paroh: pr.
Sebastian Simion Þandea). Participã la
Conferinþa „Rostul duhovnicesc al
metaniilor” susþinutã de P. S. Irineu Pop
Bistriþeanul, episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Clujului.
Vineri, 16 martie  Oficiazã
Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte
Sfinþite la Biserica din Parohia Lunca
Mureºului (Protopopiatul Aiud).
Hirotoneºte diacon pe tânãrul ªincan
Flaviu Gheorghe, licenþiat al Facultãþii de
Teologie din Piteºti, masterand la
Facultatea de Teologie din Alba-Iulia.
Rosteºte cuvântul de învãþãturã. Conferã
pãrintelui Sãrmãºiu Petru distincþia de
iconom.
Sâmbãtã, 17 martie
Oficiazã slujba Sfintei Taine a Botezului
în Biserica din localitatea Limba, pentru
fiul pãrintelui asist. univ. drd. Alexandru
Moldovan de la Facultatea de Teologie
din Alba-Iulia. Rosteºte cuvântul de
învãþãturã. Îl felicitã, la Centrul
Mitropolitan din Cluj-Napoca, pe Î. P.
S. Bartolomeu cu ocazia zilei de naºtere.
Duminicã, 18 martie
Oficiazã Sfânta Liturghie la Catedrala
Aprilie 2007 Credinþa strãbunã
copil al pãrintelui lect. univ. drd. Jan
Nicolae, de la Facultatea de Teologie din
Alba-Iulia. Rosteºte cuvântul de
învãþãturã. Participã la slujba Vecerniei
la Catedrala Reîntregirii.
Duminicã, 25 Martie, Buna
Vestire  Oficiazã slujba de sfinþire a
„Bisericii Vechi” (cu hramul „Buna
Vestire”) a Mãnãstirii Pãtrângeni/
Negraia. Oficiazã Sfânta Liturghie.
Rosteºte cuvântul de învãþãturã. Conferã
Maicii Stareþe Emiliana Mardare
distincþia de stavroforã, cu dreptul de a
purta cruce, iar pãrintelui Spiridon
Solomon, distincþia de singhel. Participã,
Micã din Târgu Mureº. Hirotoneºte preot la Cãminul Cultural din Almaºu Mare,
pe diaconul ªincan Flaviu, pentru a fi la dezbaterea publicã „Ce va fi altfel la
preot misionar în Protopopiatul Târgu- noi în sat dupã integrarea în U.E.”. Are
Mureº. Rosteºte cuvântul de învãþãturã. loc inaugurarea primului Punct de
Este însoþit de pãrintele conf. dr. Remus Informare Europeanã (P.I.E.) din cadrul
Oniºor, consilierul bisericesc. Slujeºte Proiectului „Acasã, în Europa”, proiect
Vecernia ºi Pavecerniþa Mare la având drept parteneri Asociaþia
Catedrala Reîntregirii. Rosteºte cuvântul „Filantropia Ortodoxã”, Arhiepiscopia de
de învãþãturã. Alba-Iulia ºi Universitatea „1 Decembrie
Marþi, 20 martie Se întâlneºte 1918” (prin Facultatea de Teologie
la Centrul Eparhial cu Domnul Mircea Ortodoxã). Este vorba despre primul P.I.E.
Hava, Primarul Municipiului. La din mediul rural deschis printr-un
Primãria din Sebeº, se întâlneºte cu parteneriat în care se implicã B.O.R.
Domnul primar Alexandru Dãncilã. Este Slujeºte Vecernia ºi Pavecerniþa Mare
însoþit de pãrintele Ion Galaþã (Consilier la Catedrala Reîntregirii. Rosteºte
economic I), de pãrintele Ignat Nicolae
cuvântul de învãþãturã.
(Consilier pe probleme de Asistenþã Marþi, 27 martie Participã, la
Socialã) ºi de pãrintele Moldovan Eugen,
Centrul Mitropolitan din Cluj-Napoca, la
protopopul de Sebeº. Viziteazã biserica lucrãrile Sinodului Mitropolitan al
pãrintelui Gheorghe Rablou, Centrul de
Mitropoliei Clujului, Albei, Criºanei ºi
Vârstnici din Bãrãbanþ ºi Capela Maramureºului.
Mortuarã din Bãrãbanþ; Realizeazã o
Miercuri, 28 martie Participã
înregistrare video pentru Postul de la slujba Vecerniei la Mãnãstirea Lupºa.
Televiziune OneTV.
Rosteºte un cuvânt duhovnicesc.
Miercuri, 21 martie Slujeºte Joi, 29 martie Prezideazã
Denia Sfântului Andrei Criteanul la
Sinaxa Anualã cu Stareþii, la Mãnãstirea
Catedrala Reîntregirii. Lupºa. Rosteºte un cuvânt duhovnicesc.
Joi, 22 martie Participã, la
Participã la Conferinþa „Omul frumos”,
Mãnãstirea Recea, la o ºedinþã a susþinutã de Maestrul Dan Puric, la
comisiei eparhiale economice. Este însoþit
Casa de Culturã a Sindicatelor din
de pãrintele Ion Galaþã. Oficiazã slujba Alba-Iulia.
Vecerniei Mari, împreunã cu P. S. Vasile
Vineri, 30 martie Slujeºte
Someºanul, la Catedrala Mitropolitanã Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte
din Cluj-Napoca. Susþine Conferinþa „ªi
Sfinþite la Biserica din Câmpeni-Vale.
totuºi iubirea” la Catedralã. Participã la Rosteºte cuvântul de învãþãturã.
o întâlnire cu studenþii ASCOR-iºti la
Sâmbãtã, 31 martie Slujeºte
Facultatea de Chimie din cadrul Sfânta Liturghie la Biserica Schitului
Universitãþii Babeº-Bolyai.
„Sfântul Lazãr” din Alba-Iulia. Rosteºte
Vineri, 23 martie Participã la cuvântul de învãþãturã. Participã la slujba
o orã de curs la Seminarul Teologic din
Vecerniei la Catedrala Reîntregirii ºi
Alba-Iulia. Rosteºte un cuvânt slujeºte la Litie. Participã la concertul
duhovnicesc. Oficiazã slujba Sfintei
(cântãri din Postul Mare) susþinut de
Liturghii a Darurilor mai Înainte Sfinþite Corul Codex Apulum dirijat de maestrul
la Târnãveni.
Iosif Fiþ, la Catedrala Reîntregirii.
Sâmbãtã, 24 martie Oficiazã A consemnat
slujba Botezului, la Biserica Memorialã
Arhim. Teofil Tia,
„Mihai Viteazul”, pentru cel de-al 5-lea
secretar eparhial
Senine gânduri ºi calde bucurii acum când Învierea
Mântuitorului Iisus Hristos ne umple vieþile ºi inimile de
mireasma ºi farmecul veºniciei.
Sã ne întoarcem dar sufletele spre rãsãrit ºi sã alergãm
cu picioare vesele la mormântul ce fiinþeazã viaþã ºi
înnoire, de unde Hristos lumineazã în haina cea nouã a
Învierii.
Sã ne împãrtãºim ca-n ziua cea neînseratã a Împãrãþiei
Sale cu "bãuturã nouã, nu din piatrã stearpã fãcutã cu
minuni", ci din Izvorul cel pururea fiitor, din harul Învierii
celei purtãtoare de luminã ºi viaþã curatã.
Sã fim mai buni, mai blânzi ºi mai înnoiþi când, în noaptea
Sfintelor Paºti, la ceas de veºnicie, vom canta împreunã
cu îngerii: "Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe
moarte cãlcând ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le."
Sãrbãtori cu bucurie ºi mult har!
Redacþia