Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupa I
Se dă textul:
Undeva, într-un sat, un boier avea într-un pom două zarzăre. De fapt, zarzărul făcuse
mai multe fructe, dar tot mâncându-le, rămăseseră numai astea două, undeva pe o cracă,
foarte sus. Atunci şi-a chemat argatul, care era însuşi Păcală, în carne şi oase.
- Măi Păcală, zise boierul din cerdac, ia urcă-te tu în copac şi scoboară cele două
zarzăre.
- Îndată, cucoane.
Se urcă, ajunse la zarzăre şi văzându-le cât sunt de coapte şi mălăieţe, nu-l răbdă
inima şi scăpă una pe gât, aproape nemestecată. Se dădu jos din pom şi-i întinse boierului
zarzăra rămasă teafără.
- Dar unde-i zarzăra cealaltă, măi Păcală?
- Am mâncat-o, cucoane!
- Cum ai mâncat-o, Păcală?
- Aşa, bine, cucoane!
- Cum bine, Păcală?
- Uite-aşa, cucoane! Şi hap! O înghiţi şi pe a doua.
Minciună
— Ia mai stai, măi [(...) Păcală] măi, şi mi-i spune o minciună! îi zice dascălul.
Da [(...) Păcală]:
— Dacă n-am vreme... Mă duc degrabă acasă, să umplu un sac cu orz, c-a trecut un om
c-un car de peşte şi tot strigă prin sat că cine i-a da un sac de orz, îi dă unul de peşte. Mă duc
degrabă, că mă tem că l-oi scăpa.
— Ce spui?! zice dascălul. Dacă-i aşa, mă duc şi eu degrabă după peşte.
Fuge dascălul acasă, umple un sac cu orz, îl umflă în spinare şi fuga pe o uliţă, pe alta, tot
întrebând pe câţi îi întâlnea dacă n-au văzut pe cel cu peşte.
— N-aţi văzut, n-aţi auzit, mă rog?
— Da de unde, dascăle? N-a fost nici un om cu peşte... Da cine ţi-a spus dumnitale?
— Vai de mine, dascăle! D-apoi nu ştii că mai mincinos decât [(...) Păcală] nu se află ?
Iar dascălul, atuncea, se opreşte, îşi pune sacul jos, oftează, se şterge pe frunte şi zice:
— Bată-1 mama focului să-l bată!... D-apoi şi pe mine cine Dumnezeu m-a fost pus să-l
rog să-mi spuie o minciună? Mi-a făcut-o, blăstămatul!
Păcală și hangiul
Perceptorul păcălit
Păcală și porcul
Într-o zi, Păcală ducea un porc să-l vândă la târg. Pe drum, nu ştiu ce-i vine porcului
că nu voia nici în ruptul capului să meargă înainte.
Trage Păcală încoace, trage încolo, înjură, dar porcul să mişte: neam!
Văzând că nu se poate scoate la cap cu animalul, îi veni lui Păcală o idee. Începu să se
învârtească împrejurul animalului, şi luându-1 apoi de frânghie, porni la drum. De astă dată
porcul îl urmă supus.
Pe drum se întâlni cu Tândală, care-1 întrebă:
— Dar unde duci porcul, Păcală?
— Vorbeşte întâi încet, răspunse Păcală în şoaptă, el crede că-1 duc înapoi acasă.