Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În partea de miazăzi a Franţei, într-un orăşel neînsemnat, se afla un *birt sărăcăcios. Acolo se adunau, la
vremea mesei, muncitorii de la o fabrică vecină. Erau lucrători săraci şi nu le dădea mâna să se înfrupte din multe
feluri. Aşa că ştergeau cu miez de pâine sosul farfuriilor până ce nu mai rămânea nimic în urma lor.
În preajma birtului *se oploşise un câine slab şi flămând ca vai de el. Dădea târcoale meselor, dar nu se alegea
cu mare lucru. Abia înfuleca, pe ici-colo, câteva firmituri căzute pe sub scaune. Să capete un os ori o bucată muiată în
sos gras, nici vorbă de aşa ceva! Câinele se lingea pe bot şi îşi strâmba gâtul, tot aşteptând să se milostivească vreun*
muşteriu.
De la o vreme, băgă el de seamă cum mergea orânduiala birtului. Ca să-şi împuţineze cheltuielile, stăpânul nu
tocmise niciun băiat ori o fată de serviciu. Fiecare muşteriu se ducea singur la oblonul dinspre bucătărie, suna un
clopoţel, îşi căpăta porţia şi pleca la masă cu farfuria plină.
,, Hm! Îşi spuse câinele în sine, într-o bună zi. Mi se pare că e rost să mă înfrupt şi eu dacă voi avea puţin noroc
”.
Zis şi făcut. A aşteptat până ce au plecat muncitorii de la masă. Apoi s-a apropiat de oblon şi a tras cu dinţii de
frânghia clopoţelului. Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis şi bucătăreasa a pus, ca de obicei, o farfurie plină cu
mâncare pe pervazul oblonului. Nu s-a uitata să vadă cine sunase. Ştia că lucrătorii sunt nevoiaşi, dar cinstiţi; după ce
mâncau, fiecare trecea pe la tejgheaua birtaşului să-şi plătească porţiile.
Câinele se căţără până la farfurie, înfulecă mâncarea cu mare poftă, şi după ce s-a lins pe bot, a plecat frumuşel
la plimbare.
Azi aşa, mâine aşa, aşa o săptămână. Începuse să se îngraşe. El era cel mai credincios muşteriu al birtului.
Dar cum *urciorul nu merge de multe ori la apă, într-o zi pungaşul a fost prins. Cea dintâi pornire a birtaşului l-
a îndemnat să apuce mătura de coadă şi să-i dea vinovatului o lecţie straşnică. Însă inscusinţa animalului îl înduioşase.
Nu-l alungă şi nici nu-l luă la rost.
Din acea zi îi îngădui să-şi ia porţia pe faţă, odată cu muşteriii din fiecare zi.
Câinele venea, suna clopoţelul, îşi căpata porţia, apoi trecea pe la tejghea, clătinând din coadă, în semn de
mulţumire. E drept că îşi plătea demâncarea acum, păzind birtul şi curtea de hoţi.
*birt=restaurant *muşteriu=client
*se oploşise=se adăpostise *urcior=vas de lut
Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul,
văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire şi
altora. Şi aşa, se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un
butuc nesimţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!
Aşa era pe vremea aceea.
Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care
sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:
— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute.
— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani; să ierte cinstită faţă dumnevoastră, dar aista e un leneş care nu
credem să fi mai având păreche în lume, şi-l ducem la spânzurătoare, ca să curăţim satul de-un trândav.
— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară ca un câne, fărădelege! Mai bine
duceţi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi*, ia aşa, pentru
împrejurări grele, Doamne fereşte! A mânca la posmagi şi-a trăi şi el pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a mai
perde Dumnezeu pentr-o bucăţică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.
— I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana; că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre
săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte
cucoanei, că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ţi dăm sopon
şi frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi posmagi; să tot trăieşti, să nu mai mori! Să-şi puie
cineva obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i şi asta. Dar tot de noroc să se
plângă cineva... Bine-a mai zis cine-a zis că: "Boii ară şi caii mănâncă". Hai dă răspuns cucoanei, ori aşa, ori aşa, că n-
are vreme de stat la vorbă cu noi.
Partea I(54p)
A.
1. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele subliniate în text: odată, zicând, sărmanul. 6p
2. Extrage, din textul marcat cu chenar, un adjectiv, un pronume personal şi un substantiv. 6p
3. Precizează funcţiile sintactice ale cuvintelor subliniate în structura: Pe drum se întâlnesc ei cu o
trăsură în care era o cucoană. 6p
4. Motivează folosirea virgulelor în structura: — Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani. 6p
B.
5. Identifică trei dintre personajele care participă la acţiune. 6p
6. Numeşte două moduri de expunere folosite în text. . 6p
7. Exprimă-ţi opinia în legătură cu decizia cucoanei de a-l salva pe leneş. 6p
C.
Realizează rezumatul textului citat. 12p
Partea a II-a (36p)
Scrie un text de 10-15 rânduri în care să-ţi imaginezi un alt final al povestirii, pornind de la ideea că omul
leneş acceptă oferta cucoanei. În textul creat de tine vei folosi ca moduri de expunere naraţiunea şi dialogul.
Din oficiu - 10 puncte
BILETUL NR. 1
Duminică, mersese la muzeu cu unchiul Alexe. Acolo, a fost impresionat de scheletele unor animale cât casa. După
această plimbare, s-a gândit să povestească prietenilor cum a văzut el o asemenea dihanie. Născocise un animal. Îşi
închipuise ce ar fi putut să facă. Acum, toţi vorbeau despre el. Credeau în animalul imaginar. Era descris de băieţi. Era
desenat de fete. Era pus în exemplele de la gramatică de către toţi colegii. Se codi un timp, dar se hotărî să scrie o carte
despre barabumbozaur când o să crească. Toată lumea are să ştie şi despre numele lui.
I.1.(9 p.) Transcrie un cuvânt compus, altul obţinut prin conversiune şi unul derivat;
2. (12 p.) Oferă enunţuri cu diversele sensuri ale cuvintelor era, casa, carte;
II.(30 p.) Povesteşte, după momentele subiectului, lectura Două loturi de I. L. Caragiale.
Prof. examinator 1:
Prof. examinator 2:
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „VASILE BURLUI” SUCEVENI
AN ȘCOLAR 2014 – 2015
SESIUNEA DE CORIGENȚE
BILETUL NR. 2
Într-un roman pot intra, fără a deranja pe cineva, fragmente din scrisori, comentarii jurnalistice sau artistice, poeme,
prospecte publicitare etc. Textul literar nu mai este pur, având intenţia de a da iluzia haosului vieţii.
I.1. (18 p.) Alcătuieşte enunţuri cu sensurile diferite ale cuvintelor mai, roman, a da;
2. (12 p.) Precizează paronimele cuvintelor literar, iluzia alcătuind câte un exemplu cu acestea;
II. (30 p.) Caracterizează un personaj literar din textele studiate de tine în acest an şcolar.
Prof. examinator 1:
Prof. examinator 2: