Discurs

Salut! Cum vă simțiți? Bine?...Minunat! În acest discurs aș

vrea să vă prezint niște curiozități interesante despre renumita
pictură Mona Lisa. De ce am ales să vorbesc despre această
temă? Ei bine, fiind un om al artei mereu mi-am demonstrat
interesul față de marile opere ale lumii, una dintre ele fiind
Mona Lisa. Scopul acestui discurs este de a vă ridica puțin
nivelul cultural și de a vă informa cu niște surse captivante. De
asemenea mi-aș dori ca pe parcursul discursului să rămâneți
atenți pe ceea ce spun și pe ceea ce vă arăt din cauza că poate
totuși vi se va părea interesant până la urmă și acest discurs vă
va da un imbold pentru studierea istoriei artelor plastice în
continuare.
Gioconda sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo
da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu
expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată
cea mai renumită operă din istoria picturii. În prezent tabloul
este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală
pentru orice vizitator. Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de
plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. În general, se poate spune
că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei Giocondei se
datorează procedeului de pictură „sfumato”, dând tabloului un
aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul
enigmatic. Identitatea personajului portretizat nu este încă
sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența
tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi
vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale
din Toscana. Pictura reprezintă unul din primele portrete pe
fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că
fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un
nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai
târziu în cursul realizării compoziției. Tabloul a fost restaurat în
mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă
trei straturi de pictură sub cel vizibil. Celebrul zâmbet al Mona
Lisei a fost analizat de câțiva cercetători. Revista The New
Scientist a elaborat un studiu bazat pe analizele unui program
de recunoaştere a emotiilor pe chipul uman. Analizele
cercetătorilor au scos la iveală faptul că, după expresia feţei,
Mona Lisa ar fi fost în proporţie de 83% fericită, 9% dezgustată,
6% temătoare şi 2% furioasă. Istoria tabloului este plină de
peripeții. Leonardo era foarte atașat de el și îl purta totdeauna
cu sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc I l-a
invitat în 1516 să se stabilească în Franța, în castelul din
Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai
întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După
Revoluția Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a
luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul
Luvru. În timpul Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat
ascuns într-un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se
constată dispariția tabloului din muzeu. S-a descoperit că un
angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo
Perugia, convins că tabloul aparține Italiei, l-a furat purtându-l
sub manta la ieșirea din muzeu. A fost descoperit când a
încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florența.
După ce a fost expus în principalele orașe ale Italiei, revine la
Luvru în 1913.
În concluzie pot spune că scriind acest discurs mi-am dat
seama cât de multe secrete poate să ascundă un singur tablou
și cât de multe nu cunoaștem despre unele opere ale lumii.