ANCA MUNTEANU PSIHOLOGIA COPILULUI SIA ADOLESCENTULUI Editie revizuita si adaugitaCUVANT PREGATITOR Cunostintele aferente acestei lucrari apartin, mai intai, profesiunii de om. Dar ele fac parte si din alfabetul indispensabil al oricarui educator, indiferent de ipostaza in care se intrupeaza. Caci se pot ,educa” paéméntul, apa, focul, aerul si metalul, dar nu inainte de a educa oamenii. Psihologul este o specie aparte de educator, c&ci natura celui, pe care il modeleaz& este tulbur&tor si primejdios de similaré cu propria sa natura. Esentialul este s& cunosti aceast§ plasmuire inefabila si fragild, indiferent daca trebuie sa te apleci in afara sau sa te repliezi in interior. Viata seamana cu o simfonie format din mai multe parti, care nu fac altceva decat s& retugeze si sa dezvolte tema initiald a copilariei. lata de ce nu se poate intelege esenta umana fara a cunoaste, mai intai, aceasta varsta ce anticipeaza, in fond, universul de care suntem capabili. Ca gi bulgarele de zapada, copilul poarté cu sine si din pulberea drumului pe care il strabate. De aceea, este necesar sa veghem asupra influentelor ce se exercité asupra lui, dar si sa-l invatém curajul gi responsabilitatea de a zbura intr-o zi. Pentru aceasta este nevoie de stiinta, rabdare si optimism. Dar, mai presus de toate, este nevoie de iubire, de foarte multa iubire. Caci, indiferent de calitatile si defectele sale, un copil este intotdeauna un cer, adic o perspectiva pe care nu avem voie sa o ratém. AM.CATEVA PRECIZARI Developand cronologic atracfia mea faji de psihologia copilului si a adolescentulul, doresc s& mentionez c& ea mi-a fost inoculata, inc& din timpul studentiei, prin cursul predat de un minunat dascal si om, doamna prof.univ.dr.doc. Stela Teodoresou, de la Universitatea Al Cuza’ din lagi. Mai apoi, preocuparile pe aceast tema a doamne’ prof.univ.dr.doc. Ursula Schiopu, de la Universitatea din Bucuresti, precum si personalitatea sa inconfundabilé mi-a furizat deopotriva un imbold, dar $i un model greu de atins. Desigur, experienta mea matema gi-a avut rostul ei, c&ci astfel am realizat cat este de mare prapastia dintre teorie si practic& in problema cunoasterii si ‘educdirii unui copil, sau altfel spus, c& In acest domeniu ramanem mereu scolari. Traiectoria serpuitoare a profesiunii mele m-a adus, intr-o zi, pe malul acestei discipline. $i poate c& abia atunci, printre studeji si pentru studenti am redescoperit cu adevarat copilul, cum numai maturitatea f-| poate dezvalui. ‘Am evocat acest periplu emotional, pentru a demonstra cat de amplu se consteleaz ‘paleta gfatitudinilor mele. Dar nu este totul, deoarece pentru transformarea unei iubir’ intr-un proiect si apoi Intr-o realltate editoriald a fost nevoie de cativa suporteri de nadejde. In acest context, adresez mulfumiri speciale colaboratoarei mele, prep.univ. Delia Ciotéu, de la Universitatea de Vest din Timisoara, pentru zilele lungi ale unei veri toride pe care mi lea daruit, cu pilduitoare r&bdare si delicat& afectiune, in scopul culegeril textului suplimentar, aferent actualel versiuni, precum si in scopul tehnoredactarii primare a lucrarii pe ansamblu, Nutresc ganduri de recunostint& prietenei mele, pictorita Camelia Crigan- Matei deoarece a acceptat, pentru a doua oar, si innobileze prin subtiltatea talentului ei, coperta unei crti semnate de mine. Pentru fructuoasa si deja recidivista noastra colaborare, doresc s& reinnoiesc sentimentele mele de gratitudine conducerii edituri, doamnei director ‘Augusta Anca, precum si domnului consiler editorial, Adrian Dinu Rachieru. Calde mulumiti domnigoarei Rodica Nicolae pentru priceperea si solictudinea cu care mi-a cizelat, pentru tipar, forma final a cérti de fat’. ‘Sunt recunoscaitcare si domnului Emanuel Pitut, precum gi echipei sale de tipograti de la , Vatran Allanz’. Multumesc si tuturor celor, nenumiti aici si care s-au abatut adeseori din drum lor, pentru a-mi fi alétur. AM. IDENTITATEA PSIHOLOGIEI COPILULUI $I A ADOLESCENTULUI (Problematica, legile domeniului gi caracterul interdisciplinar de fiintare) A. SCHITA PRELIMINARA 4 Acum cand omenirea goneste spre coliziune cu mileniul Ill, aga,cum remarca A. Toffler (1995), istoria puterii se modifica. Principalele ei surse: violenta, averea si cunoasterea traverseaz inexorabile restructurari. Astfel, violenfa se converteste treptat in lege, iar averea devine cunoastere. Rezulté in consecinta ca prin ,fiecare fugaré nanosecunda” cunoasterea creste in prestanta, deoarece ea ,a devenit resursa finala a afacerilor... substitutul final’ (A. Toffler, 1995, p.95). 4 Dat fiind aceast{ conjuncturé (conform unui studiu prospectiv realizat de UNESCO si facut public in cadrul Congresului International de Psihologie, desfagurat in 1990 la Leipzig), psihologia se va plasa, la inceputul mileniului viitor, in topul stiintelor vremii, alaturi de genetica moleculara si microelectronica. 4 Psihologia varstelor se instituie astazi ca o ramurd fundamentalé a psihologiei, aléturi de psihologia general, psihologia diferentiala, cea sociala gi cea patologica. Aparitia ei, ca gi a celorlalte derivatii, atest procesul de maturizare si expansiuné’a stiintelor psihologice. in cadrul psihologiei varstelor, ciclul de crestere si dezvoltare. (cu cele trei secvente majore: copildria, pubertatea si adolescenta), ocupa un loc privilegiat, dat find ponderea sadecisiva in instrumentarea destinului uman. Ca urmare, psihologia copilului si a adolescentului polarizeaza un interes mereu mai viu, atat din partea specialistilor, ct si a publicului larg in acest timp al marilor sinteze si replieri de forte, pe care Ellen Kay (inca in anul 1900) il denumea, cu emotie si speranta, ca un secol al copilului. Nici autoritatile institutionalizate ale veacului n-au ramas insensibile la aceste imperative. Fara a detalia, cateva exemple vor fi sugestive. Inc& in anul 1948, prin Declaratia Universal a Drepturilor Omului a fost stipulat pentru orice fiinté umana dreptul fundamental la educatie. Ulterior, in Tuna no’ din anul 1959, Adunarea rala a ONU a ratificat Declaratia Drepturilor Copilului, care recunoaste oficial specificitatea copilariei, postuland drepturi pe masurd (la sAnatate, securitate, invatamant si educatie, protectie impotriva drogurilor etc.). Romania a aderat si ea la acest document, incepand cu anul 1990. Fara indoiala, orice societate civilizata si-a protejat copiii, femeile si batranii, iar progresul comunitatii umane nu poate fi conceput fara cultul valorilor, cea ce presupune respectul fata de elite, dar si fati de cei care pasager traverseazi pericade de fragilizare (gravidie, maternitate, menopauza, andropauza etc.), precum si fata de vitregitii destinului, respectiv fata de handicapati. Referitor la acestia din urm&, UNESCO, in cooperare gi din inifiativa guvernului spaniol a organizat la Salamanca (Spania), in iunie 1994, 0 conferinté mondiala care a reunit reprezentanti din 92 de tari si 25 de organizatii internationale. Animat& de nobilul imperativ al ,gcolilor pentru tofi, aceasté reuniune a adoptat Declaratia de la Salamanca ce jaloneaza principiile, politica si practica educationala a copilului cu probleme speciale, ‘ In ultimii ani, alaturi de constanta deschidere fata de copil, a aparut © preocupare mai activa faté de varsta adulté si de senectute, ceea ce evoca efortul societatii actuale de a fructifica toate eneigille sale si de a trata cu deferenta orice fiinta umana, indiferen: care este varsta ei. Se reafirma astfel viabilitatea ideii formulate de C.G.Jung (1990), conform careia cea de a doua parte a vietii umane trebuie revalorizata, caci acum, pe fondul estomparii tuturor stridentelor funciare varstelor anterioare gi al armonizarii structurilor de personalitate, intra in scen& procesul de individuatie, cel ce semnifica acele metamorfoze interioare pe care individul trebuie sa le traverseze pe drumul contorsionat al realizarii de sine ca totalitate. ‘A Copilul reprezint’ acea fiint’ uman care populeaza @ ontogeneza de la varsta prenatala si pan in pubertate, adica pana la 10-14 ani. Aga cum mentiona H.Piéron (1959)(in monentul nasterii el nu este decat (Gn careidat a ar ite) adicd o potentialitate care va urca treptelé umanizari numai sub actiunea sinergica a factorilor educativi. Incontestabil, varsta_copilariei_este_incomparabil mai. lunga la om decat la orice alta specie. Chiar daca initial copilul este o fiinté extrem de vulnerabild si inapt& de a supravietui pe cont propriu si fara aportul adultului, el poseda o-remarcabila plasticitate si forté adaptativa. M.Debesse (1977, p. 124) avea perfecta dreptate cand spunea ca \2 educa inseamné a indita, a inalta copilul pana la starea de om") @ Varsta copilariei are viata, culoarea si contururile ei pe ri ecifice, diferite de oricare etapa ontogenetica. laté de ce fel jomartsta(din lb. greaca, teleios - incheiat, morfe - fori), gare interpreta psihicul copilului dupa_tiparele oferite de cel adult, constituie_o viziune p di mult vehiculata in secolul al XVIIea, considera copilul_un adult in miniatura. Aceasta conceptie a fost spulberata | Seianant Ye elite J.J Rousseau prin celebrul sau roman Emil sau Despre educatie (aparut in anul 1762, ed. romaneasca din 1973). lar invitatiamarelui pedagog francez,. formulaté in aceasta carte: ,incepeti deci prin a studia mai bine pe elevil vostri caci, desigur, nu-i cunoasteti_deloc", a ramas de o actualitate tulburatoare, in pofida celor trei secole care s-au asternut de la formularea ei. ne_perimaté si desuet&. Astfel, téoria '‘ul. FaraMndoiala, cunoagtoredautentica a copilului nu se peate face decat prin caldura, ‘afectiune si speranta. lata pentru ‘@OUVItEle ‘daltuite pe lespedea care acopera locul de veci al Mariei ‘Moe@SSOrH'(1977, p.15), renumitul pedagog italian, constituie nu ‘sfoaldn nétfuritor testament, dar si un inepuizabil imperativ: i : ,Eu Ti rog pe.copili dragi care pot totul, s& 0 8@ uneascd cu mine spre a cohstrui pacea in oameni si fn lume”. “LX Precizand obiectul de studiu al psihologiei copilului si ntului, vom arata cA acesta implica mai multe i: _individuale, mai_precis, difvensi iticularitatile de varst&_si_i 4 rile fr deosebiegeeioies psihologice ite_Intre copii si ele patiogenszet o— iil Acéleiagi varste, precum si fact dezvoltarii psihice $i nézet B.EXCURS ISTORIC wd, 5 A Premisele psihologiei copilului gsi adolescentului se ‘pierd: in wmbra-secolelor, cdc: ea are izvoare stravechi ce trebuie autate in toate» gandurile si-experientele legate de copil si adolescent, incepand cu zorii umanitati. ¥ Ml Comenius, Rousseau, Pestalozzi gi Frébel, nume de- rezonantéi ale clasicismului pedagogic, au fertilizat terenul pe care @ germinat psihologia copitului, ca ramura distincta a psihologici. Fenomenul s-a petrecut la finele secolului al XIX-lea gi inceputul Secolului al XX-lea, tn consonant cu efervescenta generat de asimilatea metodei experimentale gi, Tespectiv, a instrumentului Statistic in psihologie. Printre ©xponentii ei de marca citam: @ A_Binet (1857 - 1911), care fondeazé ,Societatea libers pentru studiul copitului (4905) $i sorie lucrarea Idei noi despre copii (1909), lucrare unde lanseaz& renumitul test mental realizat de el in colaborare cu Th. Simion: ,Scara metricd a inteligentei”. 12 @ H. Wallon (1879 - 1962), care initiaz& revista ,Copilaria” (1948) gi este autorul unor lucrri de referint& in domeniu: Copilul turbulent (1925), Originile caracterului ta copil (1934); Evolutia psihologicé a copilului (1941); De la act la gandire (1942); Originile gandirii la copil (1945) etc. Este fondatorul unui laborator de psihologie a copilului. ® Dupa opinia sa, pe ruta ontogenetica survin o serie de scrize’, ce restructureaz& periodic personalitatea individului, Spre deosebire de Piaget, care este Preocupat de geneza logicii, Wallon isi focalizeaza.atentia asupra_genézei fiintei_u , fenomen ce rezulté din relatiile pe care acesta le Stabileste de timpuriu cu semenii sai. Acordand prioritate afectivitatii, el semnaleazi rolul Structurant pe care Il joac acéasta in exisfenta copilului, In descendenta filosofiei iui Bergson, psihologul francez introduce conceptul deflate concratyCo semnificd ansamblul .transformarilor cantitative si calitativé, pe care omul le traverseaz.- brusc sau lent datorité raporturilor ce le stabileste cu ambianta. Desi a desfagurat o impresionantd activitate de laborator, Wallon nu a idolatrizat niciodata virtutile experimentului in cercetarea psihologica, ramanand preponderent un observator prin vocatie; WJ. Piaget (1896-1980) este creatorul unui curent cu ample reverberatii in epoca si anume, epistemologia genetica, disciplina care studiaz4 problemele de gnoseologie, prin abordarea experimentala a modului cum $e formeaza structurile > operatorii, pe. traseul evolutiei ontogenetice a gAndirii copilului, > Opera plagetiand cuprinde. posto 50 de carti si monografii, cele mai elocvente, din perspectiva disciplinei care ne intereseaz& in contextul de fata, sunt. urmatoarele: Limbajul gi gandirea la. copil (1923); Reprezentarea lumii la copil (1926); Nasteroa inteligentei (1936); Psihologia « inteligenfei (1947): Introducere in epistemologia geneticé (1950); Judecata moralé lacopil (1957); Psihologia copilului (1966, in colaborare cu B. Inhelder) etc. @ Conform opiniei sale, inteligenta si gandirea reprezinta © suit de operatii ce iau nagtere prin interiorizarea unor actiuni. Pana la varsta de 15-16/17 ani, in evolutia mentala a individului se succed mai multe stadii, care culmineaza cu gandirea operatorie formala, ce semnificé momentul superior de echilibrare dintre obiect si subiect. Ideea forta care i-a fertilizat intreaga sa opera si care s-a conturat inca intr-un articol scris la varsta de 15 ani (si dedicat adaptarii molustelor alpine la altitudine) se refer la modul cum un organism reuseste s& supravietuiasca si eventual sa evolueze, in pofida provocarilor ostile ale mediului. Conotatiile filosofice ale acestei probleme |-a indemnat ca, in repetate randuri conteste, atat blazonul de psiholog, cat si acela de psihlog al copilariei. Afirmandu-si deschis identitatea de epistemolog, el isi va focaliza atentia asupra genezei functillor de cunoastere. Ca urmare, studiul copilului nu va fi un scop in sine, ci numai un mijloc pentru a afla cum evolueaza inteligenta acestuia, de la formele ei tudimentare pana ajunge la stadiul gandirii logice, adicd la etapa cea mai inalta a pogesylui.de adaptare. Rolul periferic otupat defafectivitatd in gestionarea operei sale se datoreste faptului cd aceasta ,nu_creeaza nimic intelectual’, ? ci are pentru inteligent& doar o functie strict énergetica, asa cum »functionarea unui automobil depinde de benzina care actioneaza asupra motorului, dar nu modifica structura masini" (apud. R. Zazzo, 1983, p. 292). In pofida faptului c& preocuparile piagetiene s-au focalizat precumpanitor asupra functiilor cognitive, care in aparenta distoneazé flagrant cu prioritatile psihanalizei, marelé savant elvetian a manifesiat o constanta deschidere fata de acest curent major al veacului nostru. Concret, el este cea dintai somitate care prezinta in Franta o expunere nemedicalé pe teme de psihanalizi (1919), urmate s' de alte’ interventii similare in cadrul unor’ congrese 14 internationale. Dar raporturile sale cu psihanaliza nu se opresc aici, pentru ca, asa cum o atesté numeroase personalitati stiintifice, Piaget a intrefinut pe toat durata vietii sale un dialog bogat si fertil cu discursul psihanalitic, aspirand chiar spre o autentica ‘sintezi cand ,psihologia functiilor cognitive si psihanaliza vor functiona intr-o teorie generala care le va ameliora pe amandoua, corectandu-se una pe alta” (apud. R. Zazzo, 1983, p. 297). @ Printre reprezentantii de frunte ai psihologiei copilului se numaraé gi Ed. Claparéde, W. Stern, S. Freud, A. Gesell, L. Carmichael, A. Berge, M. Debesse, sotii Zazzo, J. Chateau, G.Berger, P.Osterrieth, A.Freud, sotii Bichler, R. Spitz, M. Klein, F. Dolto, W: Bion, J. Bowlby, D. V. Winnicott, E. Erikson, B: Bettelheim, Vigotski, Leontiev, Luria, Galperin, Mencinskaia s.a. @ in Romania, problemele copilariei si adolescenjei au bene- ficiat de slujitori fideli si prestigiosi: N. Vaschide, C, Georgiade, |. Popescu-Teiugan, U. Schiopu, Al. Rosca, A. Chircev, T. Slama-Cazacu, E. Verza, S. Teodorescu, P. Popescu-Neveanu, St. Zisulescu, A. Tucicov-Bogdan, I. Radu, |. Holban, A. Neculau, M. Zlate, N. Mitrofan, P. Golu, M. Golu, T. Rudica, T.Pruna, L. lacob, A. Gugiuman, A. Stoica, M. Caluschi, |. Dragan, D. Vintilescu, P. Velciov, M. Jigau, E. Bonchis $.a ® Dupa opinia lui J. Piaget (1972), formulaté in lucrarea Psihologie si pedagogie, versantul inoitor pe care s-a angajat psihologia copilului, din anul 1935 incoace, este dominata de trei obiective prioritare: * formarea inteligentei si asimilarea activa a cunostintelor; rolul experientei in formarea notiunii; * optimizarea mecanismelor de transferare a experientei sociale gi lingvistice de la adult la copil. 15C. LEGILE PSIHOLOGIEI COPILULUI $I ALE ADOLESCENTULUI Ca in orice stiinté socio-umand si in acest domeniu problematica legilor aferente poate fi abordata din mai multe unghiuri de vedere. 4 Mai intai de toate, se poate opera distinctia dintre legi de stare (statistice) si legi de desfagurare (dinamice). Prima categorie, cea a egilor de stare, caracterizeaza ansamblul fenomenelor de acelasi fel si surprind trasaturile unui proces psihic la un moment dat (proces in plind devenire), precum si existenta simultand a unor insusiri psihice. Cat priveste lex de_di rare, acestea determina traséiturile psihice ce oe lor dialectic cu altele-noi. Ele arata, de pilda, cum experi iente initial nesemnificative, prin acumulari: cantitative genereazd modificari calitative. Astfel, un copil de 3 ani daca se joac& doar de cateva ori impreuné cu alti copii, nu inregistreaza initial nici o modificare comportamentala. Dupa un numar de ani ins&, survin achizitii notabile cum sunt: sociabilitatea, spiritul de colaborare, fantezia etc. Printre legile de desfasurare mentionam: legea celei mai mari tentatii, legea incercarilor si erorilor In rezolvarea problemelor etc, A Dintr-o alt& perspectiva, mentionam cA psihologia ». copi-lului si adolescentului nu se poate sustrage nici de sub incidenta unor legi ale psihismului in general. _ Concret, este vorba de urmatoarele: /@ legea general a dezvoltarii culturale, cotat& de P. @ Janet ca fundamentala in psihologie gi care demonstreaz& c& orice functie inainte de a fiinta in plan intern (intrapsihic) a existat in plan extern (interpsihic, social). De pilda, limbajul constituie, mai intai, un mod de comunicare cu: cei ‘din jur apoi, in 16 ipostaza de limbaj intern, devine suport pentru gandire; 6 legea diferentierii i integrarii proceselor psihice se refera la aceea c&, initial, orice fenomen psihologic functioneaza global, nediferentiat, dupa care, treptat el se specializeaz4, subordonandu-se imperativelor centrale ale psihismului; . © legea constientizarii postuleaz’ un mare adevar si anume c&, numai prin confruntarea cu 0 problema, un Conflict sau esec se ajunge la constientizarea corecta a faptului sau a relatiei respective. De exemplu, copilul care deseneazd pe pamant cu un betigor din lemn moale (ce se va rupe imediat), va realiza c& nu este suficient s& foloseasc& un instrument care s& : reproduc forma creionului, ci conteaza si duritatea lui; © legea generali a altemantei activititii fizice si psihice, pus in evident de H.M.Fay (1940), arata ca intensificarea cresterii fizice se acompaniaz’ de o diminuare a celei psihice si invers. A Abordarea legilor ce regizeazi domeniul respectiv se poate face gi in fun de etapele ontogenetice pe care le Parcurge individul. De pild’, varsta_prescolar este guvernaté de legea celei mai i ii. 4 in fine, exista gi legi ce caracterizeaza diferite procese psihice. Pentru localizarea ideii, mentiondm cateva exemple: pentru senzatii~legea pragurilor absolute si diferentiale; pentru perceptie — legea constantei perceptive; pentru memorie — legea_uitarii a lui Ebbinghaus etc. CENTRAL Tip TIMISOARA oy O19 = yu F69 Ok 7D. LEGATURA PSIHOLOGIEI COPILULUI $1 A ADOLESCENTULUI CU ALTE STIINTE A Funcfionarea interdisciplinara a oric&rei stiinte constituie astazi o cerinté elementaré de supravietuire si progres. Dat find amplitudinea si complexitatea obiectivelor pe care trebuie sa le rezolve. psihologia copilului si a adolescentului, aceasta angajeaza raporturi.de cooperare si sustinere bilateralé cu o serie de ramuri si discipline conexe. A Ca urmare, ea intretine legaturi stranse cu stiinta. mama (psihologia generala) a cérei satelit este, dar si cu alte discipline derivate, mai mult sau mai putin liniar, din’ aceeasi matca: psihopatologia, defectologia, zoopsihologi: Avand in vedere unitatea dintre dimensiunea somatica si cea psihica, domeniulla care ne referim, stabileste raporturi reciproc avantajoase si cu o-setie de stiinte biologice si medicale cum sunt: pediatria, na infantila si puericultura etc. Intrucét nu poate evita o serie de inferente cu caracter general, psihologia copilului si adolescentului angajeaz& colaborari fructuoase si cu filosofia, etica, estetica, logica, so A Asa cum. nea Goethe,) copilul reprezini a rf minunaté a omenirii"{ adic& ‘acettézaur inepuizabil care‘poarta cu sine toate fgaduintele posibile. lata pentru ce, psihologia copilului si a adolescentului are-o important particulara in peisajul atat de zbuciumat al epocii contemporane. Ea constituie un instrument indispensabil in recuzita educativa a adultului pe drumul anevoios, dar atat de nobil si pasionant, care duce catre emanciparea definitiva a copilului. Aceasta alchimie inegalabila ca profunzime si subtilitate, ce caracterizeaza schimbul de stafeta dintre generatii a inspirat felurite reflexii, pline de consistenta si culoare. Astfel, miarele gAnditor arab K.Gibran (1985) compararparintii cu un arc de la care copii sunt trimisi ceparte, ,ca niste sageti vir’. 18 La randul su, strlucitul nostru filosof, C.Noica (1990, p.8) nota in Jumal filosofic: ,Discipolul vine la tine sé-ti ceara. Tu trebuie sa-l inveti cd nu are nimic de primit c& trebuie s& creascé. Discipolul vrea s& devina iedera...”, desi trebuie sé devina doar el insusi.FACTORII DEZVOLTARII PERSONALITATII COPILULUI SI A ADOLESCENTULUI A. PREAMBUL 4 Potentialitarea nedefinita, dar atat de promitatoare pe care © reprezinté orice copil. la nastere, devine realitate numai daca traverseaz4 un proces complex gi indelungat de modelare, ce presupune interactiunea dintre ereditate, mediu si educate. 4 Gradul de implicare a factorilor respectivi in-epopeea devenirii fiintei umane.a fost amplu comentat in literatura de resort, ceea ce a condus la structurarea urmatoarelor directii majore: Modelul organicist (activ), care pedaleaza prioritar pe factorii ereditari. Aceasta orientare isi are sorgintea inca la Platon si Aristotel, capaté amploare prin lucrarea lui F.Galton, intitulaté Hereditary genius (1895), dar ramane activa gi in secolul nostru, prin G.Stanley Hall, A.Gesell, E.L.Thorndike, prin teoria determinismului genetic (D.Jensen, H.J.Eysenck), prin etologie (creaté in 1966 de |.Eibl-Eibesfeldt), prin sociobiologie (initiat in 1975 de E.O. Wilson) etc. In plan educativ, acest tip de teorie alimenteaza o viziune | sceptica; Modelul mecanicist (reactiv) deplaseazi accentele in © dezvoltarea copilului asupra factorilor de mediu. Dintre exponenfii acestei directii mentionam pe: J.Locke, Helvetius, M.Rosenzweig, V.Durand $.a. Si o serie de curente vor promova un ‘asemenea model: behaviorismul _(J.Watson), Se 20 neobehaviorismul (B.Skinner, C.Hull), ‘invafarea social (E.N.Miller, A.Bandura) etc. Optimismul pedagogic pe care il genereaza orientarez respectiva capaté uneori accente naive, desuete: »Dafi-mi un prunc normal fiziologic, afirma raspicat J. Watson (apud. |.Bontag gi colab., 1983, 1.25) si voi face din el; dupa dorinfa, un fizician, un | Preot sau un om de afaceri”. ® Modelul interactionist acrediteazi o viziune mai realista, ce vrea s8 concieze extremele anterioare, considerand of forjarea_ personalitatii umane este rezultatul interventiei concertate dintre ereditate si mediu. © serie_de curente prestigioase subscriu acestei directi: psihanaliza (S.Freud gi discipolii si, mai mult-sau mai putin fideli), constructivismul genetic (J.Piaget), constructia persoanei (H.Wallon, L.S.Vigotski) ete. B, ROLUL EREDITATI a[Ered itatealeste proprietatea fundamentala a materiei vil de atoriserva $1 transmite de la antecesori la succesori ceea ce este definitoriu pentru specia Tespectiva. Aceast& particularitate a fost sesizat din cele mai vechi timpuri, dar abia in secolul nostru datorita prestatiilor remarcabile realizate de genetica si biologia moleculara (multe incununate cu Premiul Nobel), comunitatea umand a facut pasi in decriptarea misterului ei. AA fost identncat ara materiala a eredititiif(ce se afl in nucleul fiecdrei celule, find reprezentata de cromozomi, gene. acizi_nucleici), precum si legile care o guvémeaza (Mendel, - lorgan). Fata a detalia, mentionam ca genele sunt plasate pe.cromozomi intr-o ordine liniar& riguroasa si sunt formate din acizi nucleici (ARN si ADN). } A Totalitatea genelor formeaza programul {_genotipul sau patrimoniul ereditar. { Asa cum mentioneaz& Kagan si Segal (1976), in fiecare |_celulé umana exist intre 20.000 si 125.000 de gene. Pentru orice ~fiinf& umana potenfialul genetic rézulta din imbinarea unitatilor | materne si paterne. Fiecare specie are un anumit numar de cromozomi (de pid, omul poseda 23 de perechi). Dintre acestia, | 22-de perechi-sunt autozomi si sunt prezenti, atat la sexul masculin, | cat gi la cel feminin. A 23-a pereche ins&, sunt heterozomi ' (cromozomi sexuali) gi diferé la barbat fata de femeie. Concret, la sexul masculin existé un cromozom X si unul Y, in schimb la sexul fomint parol eromazam X. Recs ‘ovulul contine intotdeauna un cromozont X, 1-timp-ee’ spermatozoidul poarta fie un cromozom X, fie unul Y. Mai apoi, egcamozomul X are o lungime de cinci ori mai mare decit cromazomul Y si cuprinde Staats yore -Cind 5 gene. Cand ovulul intalneste un spermatozoid Y (androsperm) se naste un baiat, iar ‘cand intalneste un spermatozoid X (ginosperm) se naste o fetita. Prin urmare, intotdeauna tatal este cel care determina sexul feopilului, =. y intrucaf* nu toate genele de pe cromozomul x au echivalente pe cromozomul Y, la sexu! masculin apar caractere " recesive sex-linkate-Datorita vulnerabilitatii crescute a barbatului fata de‘anomaliile sex-linkate, numérul avorturilor spontane, cat si a , Cazurilor dé decestao-Varsta timpurie este mai mare in cazul acestui sex. Altfel spus, datorité faptului cé poseda doar un singur cromozom X, sexul masculin este dezavantajat din’ punct de vedere genetic. i apoi, baiatul se dezvolta mai lent decat fata, de la varsta intrauterina si pana la maturitate (Hutt, 1972). Din pacate, rata nou nascutilor care prezinté tare cromozomiale este destul de crescutd, aproximativ 1/100, conform atelor furnizate de Hetherington: gi Parke (1986). genetic, | Pentru a decela prezenta unor anomalii genetice si a lua [masurile adecvate in timp util, se practicd diagnoza prenatal a ‘produsului de conceptie. Dintre cele mai uzitate mijloace de ‘investigatie mentionam: amniocenteza, sonografia etc. Amniocenteza/consta_in_examinarea_unei-mostre-de-tichid— amniotic, _prelevat i ids a _sptamana de de _la_femeia_gravidi—in—a—6- sarcina (data care reprezinta timpul optim pentru aceasta analiza). Intrucat in lichidul respectiv plutesc celule care provin de la fetus, cercetandu-le putem_detecta_ tee jai respectiv e ereguli. Se apreciazé c prin aceasta metoda se pot evidentia aproximativ 60 de anomalii cromozomiale sau disfungtii metabolice. jonografia/ se_refera_la_proiectarea_pe_abdomenul femeii gravi cicol sunete si vizualizarea. I dus. “ace ictie_de_structurile interne bombardate prin jetul espectiv si care pot fi uterul matern, placenta sau fetusul. Metoda este utilé in a surprinde prezenfa Unor anomalii, precum microcefalia (subdezvoltarea marimi craniului si a creierului) si acefalia (absenta unor parti din creier). itre cele mai raspandite maladii cromozomiale amintim: sindromul Down, sindromul Turner, sindromul triplu X, sindromul Klinefelter, sindromul X-fragil. ‘ySindromul Down (mongoloism) este provocat de aparitia in timpul meiozei a unei aberatii la nivelul celei de-a 21-a perechi de autozomi, care genereaza, fie o perturbare a ordinii cromozomilor, fie Prezenta unui cromozom suplimentar, adicé 47 in loc de 46, cat este normal pentru fiinta umana). Frecvent aceasta maladie se manifesta la mamele care au o varsta inaintata. Investigatiile de ultima or& au scos in evidenta ca la o patrime din pacienti, spermatozoidul este responsabil de a fi livrat cromozomul aditional, ceea ce inseamna ca Si tatii (mai ales, cei de peste 45 de ani) pot induce o asemenea maladie (Hetherington si Parke, 1986). Tabloul clinic al acestei maladii aliniaz& o fizionomie de mongoloid (cap rotund gi plat, nas mic, dentitie defectuoasa, gat scurt etc.), un retard fizic si mental 23Precoce si o mare vulnerabilitate la o serie de boli (motiv pentru care, de regula, moartea survine inainte de instalarea adolescentei). In continuare, vom prezenta cateva din'maladiile provocate de unele disfunctii la nivelul cromozomilor sexuali. Sindromul Turner este specific sexului- feminin, datorité absentei unui cromozom X din perechea XX, ceea ce inseamna ca, in acest caz, existé doar 45 de cromozomi, iar marca specifica este XO. Pacientele respective sunt scunde, cu o forma bizara a gurii si urechilor. De regula, sunt normale din punct de vedere intelectual, sunt sociabile si cu un accentuat simt al umorului. In schimb, ele prezinté frecvente greutati la scris si in rezolvarea problemelor spatiale. Absenta hormonilor feminini prejudiciazd formarea caracterelor sexuale secundare. .Antagonizand, printr-o’ hormono- terapie cu estrogeni acest deficit, se poate influenta favorabil dezvoltarea lor fizicaé, fara a se elimina sterilitatea ce le caracterizeaza. . syhSindromul triplu X este prezent doar la femei, datorité aparifiei unui cromozom suplimentar la perechea XX. Simptomatologia specifica se caracterizeazd printt-o serie de perturbari la nivelul capacitatii de invatare, precum si a unor carente in planul memoriei si al limbajului, desi nu este vorba de un retard mental propriv-zis. indromul Klinefelter apare numai la sexul masculin, datorita alipirii la perechea XY, a unui cromozom X, de unde rezulta © configuratie specifica XXY. YSindromul X-fragil este prezent gi el doar la barbat, prin aparitia unui cromozom Y suplimentar, alaturi de perechea XY, ceea ce determina o amprenta caracteristicd gi anume, XYY. Faté de barbatii normali, pacientii afectati de cele doud maladii au o statura mai inalt& si un QI. mai redus. In cazul sindromului Klinefelter apar sterilitatea si unele trsaturi feminine ca, de pilda dezvoltarea excesiva a sAnilor. Multé vreme s-a crezut c& indivizii XXY si XYY sunt un autentic pericol social caci, dat find agresivitatea lor funciara, din randul lor s-ar recruta criminalii cei mai 24 feroci. Studii ulterioare. au mai retugat ceva din aceasta emblema sumbra, intrucét s-a demonstrat cA numai la persoanele XYY, tendinfele infractionale si rata criminalitatii este mai ridicata fata de Populafia normala. In plus, s-a dovedit cu acest prilej c&, indiferent daca sunt sau nu prezente anomaliile cromozomiale, retardul mental este unul din factorii favorizanti ai criminalitatii (Hetherington gi Parke, 1986). 4 Dupa aceasta paranteza indispensabila gi inainte de a patrunde in miezul problemei, se cuvin cateva precizari termino-logice: Genotipul reprezint& cantitatea de informatie stocaté intr-o celula si aflata in stare latent, fara sa fi cunoscut inca influenta mediului; Fenotipul este rezultatul interactiunii dintre genotip si mediu (prin muttiplele sale influente). In contextul acelorasi decantari conceptuale trebuie facuta demarcatia dintre innascut si mostenit. Astfel, cand un copil vine pe lume cu o serie de aberatii cromozomiale inexistente, la parintii si { ~ bunicii sai, este indicat ca ele sa fie considerate ca innascute sinug mostenite. 4 Prin-urmare, aga cum mentioneaz& M.L.lacob (1994), ereditatea este o premisa cu o logica probabilista, care poate oferi individului o gans& (cand este normal configurata) sau o negansa (daca este tarata), ® Privind din perspectiva filogenetic’ ereditatea umana se poate constata cé ea posedd un set restrans de instincte, comparativ cu cea animala, motiv pentru care copilul este total dependent fata de parintii s4i, ceea ce -a determinat pe K.Lorentz (apud. M.Llacob, 1994, p.37) s&1 considere ,un specialist in nespecializare” ereditara Psihicul apartine sferei fenotipului, ceea ce inseamna ca el presupune interactiunea dintre ereditate si mediu (G.Allport, 1981). 25Rezulté ca orice fenomen psihologic. se formeaza $i retuseaza intreaga noastra viata, deci, in acest plan nu exista o ereditate pura. In plus, ereditatea igi pune amprenta in mod diferit asupra proceselor psihice. Dup& R.Zazzo (1946), cu cat un fenomen este mai complex cu atat depinde mai putin de ereditate. Studii_ mai recente au furnizat o serie de elemente supli-mentare care ne oblig’ la unele retusuri, Astfel, s-a demonstrat ca, atat schizofrenia, cat si comportamentul agresiv au importante premise ereditare\ Concret, cAnd intr-o pereche gemelara, unul din frati sufera de schizofrenie, sansele ca si celalalt sa dezvolte aceasta maladie este de 50% pentru monovitelini si doar de 15% pentru cei bivitelini(Gottesman si Shield, 1982). In plus, asa cum mentioneazé Ch. G. Morris, (1988)(copiii parintilor schizofreni, vor fi afectati de zece ori mai frecvent de boala respectiva, comparativ cu restul populatiei infantile, care nu prezinté asemenea tare familialey @ Alti cercetatori au argumentat rolul major al ereditatii si it alte directii. Cateva exemple vor fi edificatoal entru inteligenta generala (Wilson, 1983); pentru abilitatea verbala si spatiala, precum si pentru memorie, temperament, preferinté fat de anumite alimente, stransul mainii la salut, deprinderea de a fuma sia consuma alcool {Farber, 1981); pentru abilitatea de a povesti, cat si pentru atractia faté de anumite hobby-uri, nume, tigari, tatuaje, spray-uri etc, (apud. Morris, 1988). In fine, a fost relevati si conditionarea genetic evident din cazul alcoolismului cronic gi al actului suicidar. A Temele ereditare ale psihismului se refera la o serie de dispozitii sau predispozitii. $i anume: * particularitatile sistemului arhitectonice pe starea legaturilor); * particularitatile analizatorilor vizual, auditiv, chinestezic, verbomotor; ului’ nervos (repartitia _ariilor creier, structura celularé a zonelor, 26 © raportul dintre primul gi al doilea sistem de semnalizare (aptitudini. senzorio-motorii simple, .memorie brut, dispozitii afective fundamentale). O parte dintre aceste predispozitii se vor activa imediat dup& nastere, altele mai tarziu in ontogeneza, dupa cum exista unele ce nu se vor activa niciodata. Cert este ca patrimoniul nostru ereditar este constelat multiplu gi difuz, ceea ce inseamna ca in functie de solicitarile mediului sau ale educatiei (ca factor de mediu constient si sistematic organizat), o directie sau alta va prinde contur. Dar zestrea noastra genetica nu actioneaza ca o fatalitate, deoarece aceiagi factori exteri pot realiza unele ajustari si retusuri, chiar dacd nu sunt spectaculoase, asupra unei eventuale ereditati tarate. @ Conform studillor de creatologie, la nastere orice fiint& umané, ce poseda un Q.I. normal (de cel putin 90), tezaurizeazd o potentialitate creatoare, macar minima, pentru un oarecare do-meniu, potentialitate ce va deveni manifesta numai daca individul respectiv va beneficia in familie si in gcoala de un climat educativ creativogen. A Aportul ereditatii in dezvoltarea personalitatii umane uziteaza de mai multe metod e ancheta familiala, prin care se realizeazé comparatii intre nivelul intelectual al parintilor si cel al copiilor proprii, dar gi intre frati si surori. Extinzand studiul si la alte rude de sAnge din cadrul aceleiasi familii putem ca prin aceasta ,fehnicé a pedigriului’, s& stabilim in ce masura gradul de rudenie influenteaza asemanarea dintre persoanele respective; « fenomenul adoptiunii, cand se confrunta cotientul de inteligenta al parintilor cu al propriilor copii si, respectiv, cu al copiilor adoptati; « studiul copiilor institutionalizati (in case de copii, orfelinate), ce presupune compararea inteligentei unor arindivizi care, desi partajeaza acelagi mediu de viata, au 0 Zestre nativa extrem de diversa; * metoda gemenilor, cea mai pretioasd dintre ele si care a fost utilizaté de numerosi autori: Galton, Gesell, Thompson, Woodworth, Freeman, Burt, Wilson, Farber, Oancea-Ursu §.a. Concret este vorba, atat de Studiul_gemenilor monovitelini (monozigoti), cat sia celor bivitelini (dizigoti, fraternali). Alternativa cea mai fericité este desigur cercetarea monovitelinilor, deoarece prin intermediul lor natura ne ofera sansa de a ne afla in fata celor mai asemanatoare (nu si identice) fiinte umane din punct de vedere ereditar, cea ce ne justifica s& atribuim mediului diferentele dintre ele. Spre edificare, preciz&m ca, in timp ce gemenii monovitelini apar datorit& sciziunii aceluiasi zigot (ovul fecundat) si, prin urmare, posed un genom comun, gemenii bivitelini se nasc prin fecundarea a doua ovule distincte, aga incat patrimoniul lor ereditar nu este mai asemanator decat al fratilor_obignuiti. Singurul element’ specific pentru ei este faptul ca intrauterin Partajeaza acelasi mediu de viata. Configuratia sarcinii gemelare monoviteline este depen-denta de data la care se produce diviziunea zigotului (A. Piontelli, 1992): ' ¢ daca aceasta are loc in prima zi dupa fertilizare, gemenii respectivi poseda fiecare placenta, corion si sac amniotic propriu; daca diviziunea survine tn urmatoarele gapte zile de la conceptie, monovitelinii in cauza sunt dotati cu placenta si corion comun, dar cu sac amniotic. separat; daca diviziunea se produce in intervalul din a gaptea gi a treisprezecea zi de la fecundare, gemenii monovitelini PartajeazA deopotriva. placenta, corionul gi sacul amniotic; * In fine, daca diviziunea se realizeazi intre a treisprezecea si a paisprezecea zi, apare un fenomen nedorit, cel al gemenilor siamezi. A Oricat de multe haruri ar acumula metoda gemelara ea nu este infailibila. In spriinul acestei afirmatii se pot invoca urmatoarele (J.Larmat, 1977): * este dificil si destul de laborios de a decide dacd o Nagtere. gemelara este mono sau bivitelina. in alternativa c4 sexul gemenilor respectivi difera, putem sa fim siguri cd este vorba de o situatie bivitelina. Apartenenta la acelasi sex sau o placenta comund nu evocd intotdeauna o° gemelaritate monovitelina. Din pacate, nici studiul ultrasonografic, realizat in timpul gestatiei, nu este pe deplin edificator, abia analiza atenté a placentei gi a membranei despartitoare dupa nastere, la care se adaugi analiza unor trasaturi fizice (aspectul urechilor, circumferinta capului) sau analiza sangelui, poate conduce la un diagnostic ferm (Piontelli, 1992); * avand in vedere frecventa relativ redusa de nasteri gemelare (dupa cum mentioneazi_ Gh.Oancea-Ursu in 1985, 0 nastere bivitelina apare cam la 80-100 de nasteri, iar una monovitelina aproximativ la/340 de nasteri) este dificil de a constitui egantioane reprezentative pentru cercetare; * deoarece partajeazé acelasi spatiu uterin, unul dintre gemeni este intotdeauna dezavantajat, ceea ce ji va determina o Constitutie fizic& mai fragila. Spunem aceasta deoarece, asa cum a demonstrat-o experimental Piontelli (1992), adeseori cel mai mic dintre gemeni este mai precoce si mai dinamic dupa nastere; 29« datorité unor caracteristici specifice ale mediulyj post natal, la gemeni se poate vorbi initial de o dezvoltare ceva mai lenta (inclusiv in plan intelectual). Aceasta particularitate se datoreaz’, pe de o parte, supraprotectiei cu care familia inconjoars perechea gemelara, pe de alta parte, unui fenomen numit ,vraja cercului inchis”, ce consta in aceea ca gemenii isi ajung unul altuia si, ca urmare, angajeaza o gama mai restransa de relatii cu anturajul. A Conjugand datele furnizate de eminentele domeniului, (in urma cercetérilor realizate prin intermediul acestor metode), cu’ observatiile empirice, ce s-au stocat de-a lungul vremii, putem acredita aportul ereditatii in dezvoltarea personalitatii umane, invocand cateva argumente majore: @ Aparitia ,copiilor minune’, care de la o varsta. frageda, cand educatia nu avea inca timp sa-si spuna cuvantul, probeazi aptitudini exceptionale pentru un domeniu. in muzica s-au inregistrat cele mai frecvente precocitati, ce aliniazé nume de rezonanté precum Mozart, Haydn, Rimski| Korsakov, Mendelhson-Bartoldy, Enescu $.a. Nici celelalte domeni nu sunt vitregite de asemenea aparitii eclatante: in literaturi (Goethe, Goldoni); in pictura (Rafael Sanzio, Repin, Grigorescu); in) gtiinté si tehnica (Gauss, Pascal, Newton, Leibniz, Stephenson] Edison, T.Vuia gs.a.). $i domeniul matematic cunoaste apariti spectaculoase. Este vorba de acei copii, care probeaza virtuti atat de strdlucite in ceea ce priveste calculul mental, incat pot intra in concurenta cu performantele unor calculatoare mai putin sofisticate Printre acestia se numara unele persoane ce au raémas in anonimat| altele care si-au adus contributia la propasirea stiintei (Gauss, Euler] Ampére). Copii de geniu au fost gi lulia Hagdeu (care la varsta de 2 ani stia s& scrie, iar la 3 ani s& citeasca), dar si Nicolae lorga (care lectura in original clasicii francezi, incd de la varsta pregcolara); 30 @ Existenta ,marilor familii” (H.Salvat, 1972), adicd posibilitatea transmiterii din tat& in fiu, timp de mai multe tii, a unui talent remarcabil pentru un anumit domeniu. De notorietate este familia Bach, in muzica, unde din cei 57 de. membrii nascuti pe parcursul a cinci generatii, un numar de 15 persoane au fost compozitori remarcabili. Cel-mai stralucit dintre ei ramane desigur J.Sebastian Bach, in-preajma muzicii c&ruia ,vezi cum se infiripé Dumnezeu’ (E.Cioran, 1991, p.79). Fiind cdsatorit de doua ori, el a avut 20 de copii, dintre care 10 au manifestat evidente aptitudini muzicale. $i familia Strauss a furnizat cdteva talente remarcabile in domeniul muzical..Cazuri similare s-au semnalat si in literatura (familia: Dumas); in pictura (familia Tizian, Holbein); in matematica (familia Bernoulli); in fizicd (familia Bequerel): in stiinfele naturii (familia Darwin) etc. Fara indoiala, in toate aceste cazuri prezénta“Unor teme de sorginte ereditaré este incontestabilé. Dar nu este totul, caci persoanele respective vor partaja cu rudele lor (mai mult sau mai putin directe), nu numai o constelatie fericita de gene, ci si un climat de viata stimulativ pentru inflorirea aptitudinii respective (P. Golu, 1985). Comparatie intre diverse categorii de persoane sub aspect intelectual. Un studiu atent si nuantat al problemei identificd doua ipos-taze distincte: Indivizi care traiesc in acelasi mediu de viata. Aceastd alternativa comporta urmatoarele precizari: ¢ cel mai aseman&tor coeficient intelectual (Q.I.) se inregistreaza la gemenii monovitelini (diferenta este de 3,1 puncte), apoi la bivitelini (diferenta este de aproximativ 8,5 puncte) gi, in fine, la fratii si surorile obignuite (diferenta este de 13,2 puncte); 31* coeficientul intelectual al parintilor este mai apropiat de al propriilor copii decat de al copiilor adoptati (cu toata comunitatea de mediu existential); ‘calitatea cotientului de inteligenté pentru copii neinrudifi, ce cresc Impreuna (in orfelinate, aceeasi familie), este extrem de variabila datorité diferentelor evidente dintre capitalul lor ereditar; ¢ Indivizi ce traiesc in medii diferite: * gemenii univitelini raman asemanatori in ceea ce priveste nivelul intelectual, chiar dacd sunt despértiti (diferenta fiind pana la 6 puncte). Mai mult chiar, date fiind similitudinile zestrei lor ereditare, monozigotii vor semana mai mult intre ei dac& vor creste separat deoarece, incepand cu pubertatea, nu vor mai face eforturi disperate de a se individualiza (S.Farber, 1982); cotientul de inteligent& este mai apropiat in cazul fratilor si surorilor care traiesc desparfif, decat la copii neinruditi ce cresc impreuna. Unele experiente pe maimute. In deceniul al treilea al secolului nostru sofii Kellog din SUA (de profesie psihologi) au realizat un experiment inedit, crescand impreuna, in conditi’ educative identice, propriul lor fiu pe nume Donald, impreuna cu Goa, un pui de cimpanzeu. Cu toate progresele notabile gi rafinamentul comportamental pe care le-a dobandit maimuta, in acest climat uman, odata cu aparitia limbajului la copil, acesta isi va surclasa ,fratele” curand, eliminandu-| definitiv din cursa pentru umanizare. Desi Goa devenise o autenticd vedetd printre antropoide, ea nu-si va putea depaisi niciodata conditia animalier’, datorita barierelor impuse de propria sa ereditate. La concluzii similare ajunge gi familia de psihologi sovietici Kots, care a realizat o cercetare cu obiective apropiate de cea americana, avand drept protagonist pe cimpanzeul leni. 32 in a doua jumatate a veacului nostru, cupluri de psihologi (sotii Hayes, Gardner, Premack ¢.a), sau cercetatori solitari (H.Terrace, F. Patterson s.a) au studiat in ce masura antropoidele sunt capabile sa invete limbajul uman. Rezultatele au fost in general modeste, cu exceptia celor obfinute de dr. F.Patterson (1985),0 ‘cercetatoare americana, specialist in psihologie animala, care a reusit printr-un travaliu asiduu, dar pasionant (ce a inceput in anul 1972) s&-si invete eleva, pe gorila Koko, ca la varsta de 14 ani s& posede un limbaj surprinzator pentru o maimuta. Concret, vocabularul ei avea in dotare 500 de cuvinte, la care se adduga si 500 de semne din limbajul Ameslam (al surdo-mutilor). Alaturi de aceste achizitii lingvistice remarcabile, prin coabitarea ei in mediul uman, ea a dobandit cu repeziciune gi unele ,metehne” specifice acestei lumi: admiratie de sine (,Frumos animal gorila"), nervézitate, minciund, mici pasiuni (pentru guete, pentru pisici) etc. Performantele obtinute de Koko sunt singulare, restul experimentelor de aceeasi factura s-au soldat cu efecte minore, ceea ce ar sugera ca si in lumea animalelor ca gsi in cea umana, natura nu este la fel de generoasa cu fiecare individ. Chiar dac& nu putem bagateliza nici modul defectuos gi neunitar de proiectare a experimentelor respective (si care a constituit 0 alté surs& de controverse), putem aprecia, in final, cA nici macar primatele (adic cea mai evoluata specie animala) nu pot fi umanizate cu adevarat datorita unor ziduri postulate de o ereditate limitativa; © Expresiile faciale la om, pentru o serie de trairi afective ca: gestul de aprobare, rAsul, plansul, flirtul au un caracter universal, indiferent de timpul sau locul caruia fi apartine, sau de nivelul sau cultural. Rezult& c& mimica oricarei fiinte umane poate fi corect decodificaté de o persoana, ce apartine altei culturi. Acest lucru este posibil deoarece avem de a face cu un set de reactii, care apar{in unui fond ereditar comun intregii noastre spe: 33Ideza a fost vehiculaté pentru prima oara de Ch.Darwin, la finele secolului trecut, dar a cApatat consistenté prin studiile etologice realizate de |. Eibl-Eibestfeldt, dar si prin cele interculturale: H.C.Triandis, W.W.Lamber, M.Cuceloglu, P.Ekman, E.R.Sorensen, W.V. Friesen $.a. ‘A In incheiere, vom prezenta cateva asertiuni generale cu privire la aportul ereditatii in formarea gi dezvoltarea personalitatii copilului. Cu toate ca problema a fost atat de mult framantata, ea nu este inca pe deplin elucidata, ceea ce |-a determinat pe R.B.Cattell (apud. J.Larmat, 1977, p.74) s& observe, cu o umbr& de umor, c& in aceasta chestiune s-a produs ,mai multé cdlduré decat luming’. O asemenea stare de lucruri igi subordoneaza mai multe conotatii fildsofico-politice, ce au alimentat doctrine gi practici aberante (eugehig, rasism) si care au culminat cu monstruozitafile inimaginabile comise sub flamura nazismului. Problema efetiitatii ramane in suspensie si datorita manierei jnc& lacunare de investigare a ei. BazAndu-se prioritar pe masurarea inteligentei prin teste, se pleaca din start de la o viziune artificiala, atomizanta asupra psihismului uman. Caci, in realitate, personalitatea umana functioneazd permanet ca un tot unitar gi indivizibil, ceea ce aruncd o lumina nu tocmai favorabilé asupra pretentiei exagerate si false a oricdrui test de a izola in stare pura un proces psihic sau altul. 30% Dincolo de toate aceste discutii, putem afirma -ca ereditatea reprezinta o premisa indispensabilé a dezvoltarii, chiar daca nu constituie singurul ei zeu, cum credea renumitul scriitor O.Wilde. Rostul zestrei ereditare este de a postula granifele pana la care educafia poate inainta, fara a furniza ins& gi garantia cA miezul dintre aceste granite va fi valorificat integral. C, ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PERSONALITATI COPILULUI $1 A ADOLESCENTULUI Geneza gi devenirea. personalitatii copilului se aflé sub incidenta factorilor de mediu A Spre nuantarea problemei, mai nou se vorbeste si de ,situatie’. Astfel, A.Neculau (1996), solidar cu o perspectiva constructivisté asupra personalitati, atrage atentia asupra - necesitatii de a aborda fiinta umana intr-un context situational. Dupa opinia profesorului finlandez M.Takala (1984), situatia tsi subsumeaza ,istoria invari’, in care a fost antieriaf individul, cat si »tranzactiile” \ui cu mediul din trecut sau prezent. Pentru ca mediul s& devina situatie, el trebuie s4 imbrace o serie de ipostaze concrete. In categoria de situatie se aliniaz4 mediul geografic, fizic, cultural, modul si stilul de viata (Neculau, 1994). , ‘A Dintr-o perspectivé extrem de generala, mediul poate fi definit ca ansamblul influentelor postnatale care se exercita asupra individului. Ca si ereditatea, mediul poate oferi o sansa sau, dimpotriva, o negansa pentru dezvoltarea fiintei umane, {inand cont de modul favorabil sau nefavorabil in care este constelat., & Procedand, in continuare, la abordarea frontal a problemei, putem identifica o multitudine de elemente, ce populeazi aceasta categorie, elemente care se pot grupa in urmatoarele componente si subcomponente: @ factori interni ¢ factori externi: ¢factori fizici ¢ factori soci - neorganizati - organizati. ae. plind constructie a copilul C1. Factori interni A Conform lui I.Nicola (1992, p.57) acest tip de factori se refera la patrimoniul nativ, la efectele maturizarii biologice, precum si la ansamblul tuturor achizitilor psihologice pe care individul le dobandeste pe parcursul existentei sale. A Dupa opinia noastra, in consonanta cu datele cele mai recente oferite de stiinta actual, un loc particular printre factorii de mediu intern il detine ambianta intrauterina. Influenta universului prenatal asupra person aflat in spatiul uterin, a fost acceptata din cele mai vechi timpuri la multe popoare orientale sau amerindiene, ceea ce s-a materializat nu numai in diverse productii narative, dar si in practici ce acorda protectie speciala femeilor gravide i viitorilor copii. @ Civilizatia occidentala, exersataé s& accepte doar productiile ratiunii si fenomenele testabile, s-a dovedit mult mai rezervata in aceasta problema. Desigur, unele exceptii au existat si aici: la Hypocrate, in Biblie sau la Leonardo da Vinci, ceea ce nu anuleaza insa atitudinea profund refractaré existenta, pe ansamblu, in spatiul occidental, la adresa acestei chestiuni (cotaté acum patru decenii, dacd nu o fantasmagorie deplasat4, atunci macar o extravaganté mult prea pitoreasca pentru a fi compatibila cu spiritul sobru, auster si riguros al stiintei). ‘@ Dar iat cé dupa anii '60, concomitent cu dezvoltarea si rafinarea mijloacelor de investigatie medicala, vom asista la o demolare treptaté a acestei mentalitati. O serie de cercetatori entuziasti $i nonconformisti se vor inrola cu perseverenta la aceastd cauzé (Ch.Spezzano, L.Schwartz, D.H.Scott, _U.Huttenen, P.Niskanen, L.Sontag etc). Ca o sintez’ a acestor generoase strédanii, cartea semnata de Th.Verny gi J.Kelly, in 1981 si aparuta tn editie franceza cu titlul: La vie sécrete de l'enfant avant sa 36 | | | 1 naissance (Viafa secret a copilului nenascut, 1982) revolutioneaza realmente, prin argumente impecabil instrumentate _stiintfic, imaginea clasica despre existenta intrauterina a copilului, spulberand principii, atitudini si prejudecat ® Copilul in uter este o fiinté activa, aflata in plin proces de intemeiere a propriei Personalitati, nu numai sub aspect fizic, ci gi psihologic. Incepand cu a sasea séptamana din momentul concepftiei, fetusul, in paralel. cu spectaculoasele transformari fiziologice, igi pune gsi bazele propriului sau alfabet psihologic. Achizi-tiile sunt initial nesemnificative, dar statornice, iar din al treilea trimestru de viaté prenatala, copilul poseda deja un aparat psil in plina ascensiune (poate reactiona senzorial, a dobandit un sistem rudimentar de invatare, memorie, de intelegere si afectivitate). ¢@ Asa cum alimentele, alcoolul, - tutunul sau medica-mentele ingerate de mama influenteaza fetusul, tot asa si tonusul ei psihologic, pe care copilul il percepe cu acuratetea $i precizia unui mini-radar, vor marca in mod definitoriu Ppersonalitatea in devenire a acestuia. Deoarece, in viata intrauterina, mama constituie singura fereastré spre lume a copilului, trebuie ca intre cei doi protagonisti ai maternitatii sa se infiripe, inca de timpuriu, o relatie afectivé bogat gi securizanta, lubirea mamei si acceptarea cu bucurie gi serenitate a sarcinii (pe care fetusul o decodificd) au o importanta capitala pentru copil, deoarece afectiunea matemna inalfa in jurul copilului un scut protector, ce poate stopa si neutraliza unele agresiuni externe. Gravidele care se ocupa de orice altceva in afara copilului pe care jl poarta, deci mamele ce practic un autentic ,abandon uterin’, vor exercita asupra psihicului acestuia o trauma profunda, cu efecte putin controlabile. »lmaginati-va, afirma Th.Verny si J.Kelly (1982, p.25) ce afi simti daca ati fi inchis singur intr-o incdpere timp de sase, sapte, opt luni, 37coset far nici o stimulare intelectuala gi afectiva. Aceasta este, in mare, situatia fetusului ignorat.”. @ Dar reevaluarea rolului jucat de mama in ecuati parentalé presupune gi reconsiderarea aportului patern gi aceasta deoarece tatal, indeplinind un rol major in asigurarea g- conservarea armoniei -psihice a partenerei, devine _indireci responsabil si de starea viitorului sau copil = oh C2. Factori externi @ Factori fizici A Personalitatea umana, pe intreaga ej claviaturi: somato-psihicd, se aflé sub influenta factorilor fizici. Fenomeny: este pe deplin explicabil, deoarece omul nu este numai un: emitator, ci si un receptor ultrasensibil de vibrafii, atat la cele? care provin din spatiile siderale indepartate, cat si din imediata sa apropiere. In consecinta, totul ne influenteaza: evolutia Soarelui, @ Lunii gi a celorlalte planete, conditiile geografice, clima, factori meteorologici (temperatura, vant, presiune), flora, fauna etc. Ca urmare, nu este gresit s& afirmam ca orice persoani. este intr-un fel, mai mult sau mai putin, meteorosensibila, cece ce inseamna ca tonusul ei psihic este conditionat si de aspectu, insorit sau cenusiu al vremii. Desigur, formula temperamentala @ individului are si ea un cuvant greu de spus la acest capitol. e In aité ordine de idei, s-a constatat cé randamentu, intelectual cel mai bun se inregistreaza la temperatura de 15-17, grade Celsius, iar elevii sunt mai disciplinafi toamna siiarna. Se vorbeste si de unele accente stoice prezente jin comportamentu locuitorilor zonelor montane, fata de cele epicureice, depistate tn cazul locuitorilor de la ges. al 38 @ Flora si fauna au gi ele o importanta cardinala, deoarece influenteaza calitatile hranei si ale aerului. Datorité srargei interdependente dintre dimensiunea somatic si cea psihica, este normal ca tot ce contribuie la fortificarea uneia, sa reverbereze favorabil si asupra celeilalte. Virtutiileincontestabile ale unei alimentatii lacto- vegetariene (care racoleazA-pe zi ce trece adepti din randul celor mai diferite categorii sociale), au demonstrat cat de importanta este pentru bunastarea fiintei umane educatia in alimentatie. Renunfarea si in acest domeniu la amatorism, improvizatie si prejudecdti (unele generate de insagi medicina clasica), ar putea contribui la noi deprinderi alimentare, mai putin sofisticate, mai naturale si incomparabil mai sanatoase pentru omul contemporan. Istoria umanitatii furnizeaza suficiente exemple despre efectele profund devitalizante asupra unor-popoare, pe care le-au provocat diverse erori sau excese alimentare. Dupa unii istorici, nefastul obicei al populatiei de a-si conserva alimentele in vase de plumb a fost una din cauzele care au dus la imbolnavirea ei de proportii si, in final, la prdbusirea Imperiului Roman. Daca malinut este profund daunatoare, mai ales, in ultimele luni de gestatie gi in primii ani de viata (datorité efectelor nefaste exercitate asupra maturizarii sistemului nervos), supra- alimentafia nu este nici ea mai putin nociva. 20% In concluzie, o alimentatie rafionald (cu deplasarea prioritatilor catre produsele lacto-vegetariene), ar putea contribui nu numai la sporirea imunitafii naturale a organismului si, prin aceasta, ar spori sansele in lupta cu o serie de maladii cotate inéurabile, dar, in acelasi timp, ar provoca si o armonizare a intregii personalitati. Afirmatia ,spune-mi ce manénci, ca sa-fi spun cine est? devine astfel, dintr-o simpla gluma, un adevar de necontestat. 39@ Factori sociali ~ & Odat& cu factorilor fizici asupra fiintei umane este tot mai filtrata, corectata sau chiar denaturata uneori de prezenta factorilor sociali. Acestia se subdepartajeazé, la randul lor, in urmatoarele componente: ¢ conditii socio-economice, adicd resursele materiale pe care le poseda familia copilului respectiv, conditii ce trebuie s4 fie de valoare medie pentru a asigura o dezvoltare armonioasa a personalit&tii acestuia; * conditii socio-profesionale, care se refera la profesiunile persoanelor ce populeaz’ ambianta imediat& a copilului (mai ales, ale parintilor): e conditii socio-igienice, ce desemneaza toate strategiile uzuale prin care se asigura copilului o stare de s&natate optima, atat fizica, ct si psihologica; e conditii socio-culturale, care evoca nivelul de instruire al celor aflati in anturajul cel mai apropiat al copilului, precum gi ansamblul consumurilor culturale in care este implicat acesta. Un nivel cultural, cel putin mediu al familiei, constituie un factor stimulativ; * conditii socio-comunicative gsi socio-afective, ce cuprind atat climatul afectiv in care traiegte copilul, cat si diversitatea relatiilor pe care le angajeaz& cu cei din jur. A Intrucat in momentul nasterii, omul nu este decat o potentialitate umand, transfomarea lui in realitate reclama imperios, ca inca din momentul nasterii, sa fie angrenat intr-un proces de socializare. Fenomenul implicd mai multe fatete : * socializarea primar (a c&rei paternitate apartine lui A.Kardiner, 1939) se referé la ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobandesc membrii unei colectivitati umane, datorité partajarii, de i | | progresele inregistrate de omenire, influenta - timpuriu, a aceluiasi spatiu existential. Acest tip de socializare alimenteaza aparitia. specificului national Catre varsta de 6/7 ani, procesul socializarii primare inceteaza (apud. S.Mentzos, 1977); * socializarea secundara implica totalitatea trasdturilor pe care un individ le dobandeste in urma impactului exercitat asupra lui de institutii precum: scoala (cu diversele ei grade), institutiile culturale, organizatiile politice etc.; * socializarea anticipativa (R.K.Merton, 1945) evoca acele statusuri si roluri spre care persoana respectiva aspira in viitor. 4 Pentru a nuanfa si aprofunda rolul factorilor de mediu, in ultimul timp, s-a impus un nou termen: niga de dezvoltare (Super si Harkness, 1982). Aceasta cuprinde ansamblul tuturor elementelor cu care un copil intra in telatie, la o anumita-varsta. Coneret, continutul nigei de dezvoltare urmareste urmatoarele aspecte: . * obiectele gi locurile la care are acces copilul intr-o anumita etapa ontogenetica; * reactile celor din jur fata de copil; © registrul de competente pe care adultul le stimuleaza la fiecare varsta; * activitatile pe care adultul le impune copilului, fara cere consimtamantul si cele pe care i le propune, iar copilul le accepta de bunavoie. Fara indoialé, niga de dezvoltare are o structura flexibila, care oscileaza de la o cultura Ja alta, in functie de imperativele educative ale fiecarei natiuni (traditia avand o pondere particulara, in acest sens). Spre exemplificare, vom mentiona ca in intervalul cuprins intre 4-9 ani, prioritatile difera: in SUA, pe primul loc se plaseaza studiul, in Japonia - jocul, in Kenia - munca, iar in India - interactiunile de natura socialé (B.Brill gi H.Lehalle, 1988). mnA Mediul social se prezinté ca 0 configuratie labirintica si dinamica de elemente, greu de inventariat si controlat, oe influenteaza personalitatea umana de-a lungul intregii sale existente Rolul sau major in formarea si dezvoltarea personalitafii umane poate fi atestat prin cdteva argumente sugestive: : Factorul social reprezint’ o conditie peremtorie pentru insagi procesul de umanizare. In acest sens, L.Malson (apud. H.Salvet, 1972, p.165) afirma, cu deosebita inspiratie: »lnainte de intalnirea cu semenii si cu grupul sau, omul nu este altceva decat o suma de virtualitati, tot atét de imponderabile ca un abur transparent. Orice condensare presupune un mediu, adicé lumea celorlalti”. Cazul celor §2 de copii salbatici, crescuti de animale, mai ales de lupi, demonstreaz4 ca, in absenta anturajului uman, nu numai_ca asistém la o deturnare gi la o retardare dezolanta a procesului de umanizare, ci chiar la 0 compromitere definitiva a acestui fenomen. Sansele de recuperare sunt ou atat mai modeste, cu cat interventia factorului uman survine mai tarziu (decisivi fiind, aga cum a demonstrat-o opera freudiana, primii doi-trei ani de viata). a Procedand cronologic, primul caz de acest gen ll constituie celebra pereche de gemeni, Romulus si Remus care, desi au fost crescuti de o lupoaicd, ar fi intemeiat oragul Roma. O asemenea ipotezd este absolut fantezisté, ea avand mai mult conotati sentimentale si, mai ales simbolice. eae: Pardsind insa spatiul insolit al legendelor, exist si o serie de cazuri reale, unele dintre ele polarizand chiar eforturi educative dintre cele mai autorizate gi mai temerare din partea specialistilor: ¢ bdiatul despre care vorbeste Condillac in 1694, originar din Tarile Baltice si care fusese adoptat de ursi; ¢ copilul descris de Fronius la Brasov (1781); 42 © Victor din Aveyron, prezentat de Itard (1799); ¢ Amalia $i Kamala din India (1924), doua fetite crescute printre lupi si apoi recuperate in mediul uman. Cea mai mica dintre ele, pe nume Amala, a murit curand, dupa cateva tentative de fuga,.in schimb, Kamala a fost supusa unui program intens de umanizare. La capatul unor eforturi pertinente si concertate, care au durat peste 10 ani, setul de achizitii dobandite se prezenta extrem de modest: ea arbora mersul biped doar cand era supravegheatd, pentru c& de obicei se deplasa ,in patru labe’, vocabularul ei reunea doar 40 de cuvinte, la masa folosea cu dificultate tacamurile, profitand de orice gest de neatentie din partea educatorilor pentru a ménca cu gura, direct din farfurie, sau a rupe carnea cu unghiile etc.; fetita descrisé de Davis (1940); * Ramu, descoperit in jungla indiana (1968); ° Genie, o fetita din Los Angeles (SUA), sechestraté de ctre parinti intr-o camera a casei parintesti, inc& de pe la doi ani gi finuta intr-o perfect izolare pana la varsta de 13 ani, cnd a fost salvaté (1970). Beneficiind, in continuare, de un climat educativ normal, ea a facut progrese evidente mai mult sub aspect cognitiv decat lingvistic (domeniu unde a ramas cu multiple carente sintactice). ¢ in fine, mai recent, copilul salbatic din Asia Mica, crescut de o gazela. 20% Toate aceste cazuri au demonstrat ca ereditatea singura (chiar in ipoteza ca ea ar fi generos constelata) nu poate compensa efectele dezastruoase ale unui mediu neadecvat si deficitar. Specializarea functionala a emisferelor cerebrale este provocatd cu prioritate de mediul socio-cultural.Se apreciazé c& in zorii civilizatiei umano, numarul stangacilor era predominant. Astazi ins4, sub influenta factorilor socio-culturali, situatia s-a modificat, dreptacii fiind cei mai numerosi. Dr. T.Tsunoda (1980), profesor la Universitatea din Tokio, a | demonstrat cd la poporul japonez (si la cel polinezian), lateralizarea emisferei stangi a creierului este-si mai pronuntats, comparativ cu celelalte popoare ale lumii. Aceasta particularitate — se datoreaza unui fenomen social _ specific, respectiv | caracteristicilor limbii vorbite in aceasta zona a globului, ce » abunda de vocale si elemente afectogene. Rezulté c& emisfera stnga, care in mod uzual regizeaz& functiile limbajului, le-a preluat si pe cele ale gandirii si afectivitatii, de a cdror gestiune se ocup’, preponderent, emisfera dreapta. Structura gi modul de funcfionare a proceselor psihice, . in general, oscileaza in strans& dependenta cu tipul de ci din care face parte individul. izatie Din perspectiva studilor interculturale, mai vechi sau mai noi, | rezulté c& modelele culturale igi pun amprenta asupra perceptiei, | memoriei, gandirii, imbajului, imaginatiei etc. Margaret Mead (1928), o celebritate in domeniu, a demonstrat ca in Insula Samoa, tinerii nu traverseaza clasica crizi a adolescentei, iar in Insula Noua Guinee, unde rolurile sociale sunt inversate (barbatul se ocup& de servitutile c&minului, iar femeia de procurarea hranei), asistim la o iperdezvoltare a agresivitatii feminine (comparabilé cu cea a barbatilor din mediul occidental), ceea ce prejudiciazd insdgi invulnerabilitatea ideii conform cdreia agresivitatea este apanajul masculinitati @ In fine, argumentul cel mai consistent si probabil cel mai invocat, se refera la influenta pe care o exercité mediul, prin | multiplele sale canale, asupra nivelului intelectual: ¢ Mult disputatul decalaj intelectual dintre rase, care a generat atatea complexe si nefericiri, se datoreazA nu unei ereditati 44 | gapricioase, ce favorizeazi pe unii gi fi persecuté pe alti, ci inegalitatii adeseori socante dintre conditiile ambientale in care traiesc populatiile diverselor zone geografice ale lumii. Faptul ca inca gi astazi milioane de oameni nu beneficiaza, nu numai de’ instructie si educatie, dar nici de cele mai-elementare conditii de hrana si igiena, constituie-un dureros.flagel pentru omenire in acest final de mileniu. Kagan si Klein (1973), intr-o cercetare realizati in Guatemala, au “determinat prezéenta unui retard _ intelectual remarcabil printre copili care proveneau dintr-o regiune izolaté. Studiind conditiile de mediu in care traiau indivizii respectivi, explicatia devine transparent. Pe parcursul primului an de viata, acestia erau izolati in colibe, lipsiti de jucdri si avand parte de ingrijir minime, precum gsi de un numér foarte restrans de contacte cu adulfi. Pe masura cresterii copiilor mentionati= lucrurile se vor schimba, intrucét ei vor fi solicitati sé-si asume tot felul de sarcini si responsabilitati, cea ce va contribui la depdisirea handicapului initial laté prin urmare cum, dupa opinia autorilor citati, ravagiile intelectuale provocate la debutul vietii de un mediu privativ sunt reversibile, in sensul ca individul le poate invinge daca se schimba calitatea influentelor ce se exercita asupra lui. O idee similara a fost vehiculata anterior si de Skeels, in urma unei investigatii de teren care a cuprins trei secvente, intre anii 1930-1966 (apud. Hetherington si Parke, 1986). © serie de studii pe teme rasiale au demonstrsat c& scolarizarea copiilor negri, chiar in statele civilizate (ca de pild’, in SUA) nu se realizeaza optim, datorita atitudinilor si expectantelor deficitare de care ei au parte faté de activitatea lor scolara, atat din partea propriilor parinti, cAt si a dascalilor. Laosa (1982) si Seginer (1983) au atras atentia asupra rolului major pe care il exercita asupra randamentului scolar al copilului, aspirafille si sfaturile parentale. Ori in cazul copiilor negri, de cele mai multe ori, parintii nu numai c& nu sunt capabili sa-i ajute la lectii, dar nici nu-i incurajeaz’, Tecomandandu-le un comportament conformist in scoala. Ca 45urmare, nu trebuie s4 ne surprinda daca numérul elevilor negri, care parasesc scoala inainte de absolvirea liceului este de doua ori mai numeros decat al elevilor albi (Hetherington si Parke, 1986). Din pacate, sirul anacronismelor nu se opreste aici, deoarece profesorii ingigi manifesta atitudini diferentiate fat&é de elevi, in functie de apartenenta lor rasiala. Cadmeas (1974) a stabilit cd la nivelul clasei ‘intai, 75% din observatiile negative facute in clasa se adresau copiilor negri sAraci, ceea ce le erodeaza din start imaginea de sine si le dilueaz& aspiratiile. RezultA ca aclimatizarea in SUA, din 1954, a scolii de formula desegregata reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficient’ pentru instaurarea unei educatii cu adevarat democratice; + Nivelul intelectual este influentat socio-economice gi culturale ale comunitatii persoana respecti Concret, studiind ,geografia intelectuala” a Frantei, realizata de M. de Montmollin (1959), prin testarea a mii de recruti, putem constata ca cei mai bine clasati din punct de vedere intelectual, sunt locuitorii zonelor puternic industrializate, in timp ce indivizii originari din regiunile agricole de tip patriarhal furnizeaza rezultate mediocre. In prelungirea acestor cercet&ri si cu valoare adiacent’, se constituie si prestatia dr. J.Cordier (1963), care a demonstrat cA majoritatea debililor mintali provin din mediile franceze paupere, ce trdiesc intr-o deplina promiscuitate. Fructificand metoda statisticd a geniilor, B.Cattell (apud. L.Bontag si colab., 1983) a aratat c& din cele o mie de personalitati ale SUA, pe care le-a studiat, majoritatea covarsitoare era originard din cele mai bogate state americane, atat din punct de vedere economic, ct si cultural; + Categoria socio-profesionala igi pune, si ea, amprenta asupra nivelului intelectual al unui individ. © Multi specialist apreciaza ca prezinté un-evident avantaj persoanele cu. studii medii si superioare. in acest sens, C.Burt (1961) a constatat, printr-un travali: experimental, c& intre intelectualii plasati In prima categorie de conditiile in care traieste 46 si cea a muncitorilor necalificati, respectiv a muncitorilor agricoli (ocupantii ultimei categorii - a gasea), se inregistreazé o diferenta important, de 50 de. puncte, in favoarea intelectualitatii; ¢ In fine, nivelul intelectual depinde gi de configuratia mediului educativ de care beneficiazd individul, deopotriva in familie si in gcoala. Aceasti problema comporta mai multe nuanfe: relativa inferioritate intelectuala a gemenilor nu este congenitala, ci dobandita datorité unor caracteristici ale mediului, atat a celui intrauterin (deoarece unul dintre ei este plasat in cuibul uterin intr-o pozitie mai : dezavantajoasé), cat si a mediului postnatal, cand datorit supraprotectiei proverbiale a familiei, dar si a fenomenului supranumit ,vraja cercului inchis” (in care gemenii igi ajung unul altuia, de unde gsi un deficit de comunicare cu exteriorul) rezulta, pe ansamblu, 0 diluare a interventiilor formative din partea mediului; © coeficientul intelectual al celor mai erse categorii de copii (gemeni monovitelini, bivitelini, frati gsi surori, copii adoptafi, copii institutionalizati etc.), educati in medii diferite, creste direct proportional cu valoarea mediului in care traiesc; © un spafiu intergenezic relativ mare, intre copiii aceleiagi familii, (optim este de cinci ani), are efecte favorabile asupra dezvoltarii lor intelectuale, prin aportul suplimentar de experienta; * fenomenul Pygmalion, detectat dup& opinia lui R.Rosenthal (1974) in aproximativ 200 de cercetari, probeaza efectele miraculoase pe care le genereaz4 asupra_ proceselor intelectuale ale elevului, atitudinea stimulativa a dascalului. in esenta. procedura experimentala se desfagoara conform aceluiagi ritual: dupa testarea unei colectivitati scolare ATsub raport intelectual, cercetatorul selecteaz&, complet aleator, un numar de elevi pe care fi recomanda corpului profesoral ca find cei mai inteligenti din intregul lot testat (desi in realitate, valoarea lor intelectual era extrem de variabila). Datorita atmosferei emulatorii si a creditului afectiv suplimentar pe care dascalii au realizat in jurul acestor elevi, dar si datorita stimularii propriei lor motivatii pentru studiu se constaté, cu ocazia retestarii lor (dupa aproximativ 12 luni), un avans substantial al cotientului lor de inteligenta, fat de cel inregistrat la plecare. Studiile mai recente au demonstrat ca fenomenul Pygmalion nu este activ doar in mediul uman, ci el functioneaza si in lumea animala. A Din dorinta de a controla atat capriciile ereditafii, cat si ale unui mediu organizat, societatea a pus bazele unui mecanism special, fara de care nu poate fi conceput progresul omenirii. Este vorba de educatie, respectiv de acea ,activitate sistematicé pe care adulfii 0 desfésoaré asupra copillor si adolescentilor, din dorinta de a-i pregati pentru viata, intr-un mediu determinat’ (E.Planchard, 1976, +9). @ Fiind un factor de mediu organizat, educatia se individualizeaza prin cateva note specifice. Si anume: caracterul ei constient, sistematic, institutionalizat si stiintifc. Ea define rolul conducator, atat in raport cu ereditatea, cat si cu. mediul. Deoarece influentele ei nu inceteaza_la varsta adult, chiar dacd se mai estompeaza, rezulta cat de legitim este conceptul de educatie permanent, concept atat de plastic sintetizat in dictonul latin »Tota vita schola est’. Comparativ cu ereditatea si mediul, in general, care pot oferi 0 gansi sau o negansa, educatia, ca. activitate. umanad specializatd, oferd in principiu o alternativa favorabil’. Desigur, nici un sistem educativ, in pofida celor mai bune intentii, nu poate 48 . fi_considerat perfect. B.Bettelheim (1969), reflectand asupra diverselor alternative educationale, conchide c& orice variantd reuneste deopotriva virtuti si carente, indiferent dacd parghia educativa majora revine parintilor, unei institutii sau comunitatii de tip Kibut . A. La capatul acestei analize, pe care am consacrat-o factorilor dezvoltarii personalitati, vom observa, impreund cu J.Larmat (1977) c&, atat ereditatea, cat si mediul aliniazi un arsenal de argumente comparabil de bogat si de elocvent. Ceea ce poate prea cel putin suspect, este c& deseori aceleasi date, developate din ‘unghiuri de vedere diferite, pot la fel de bine s& pledeze pentru oricare dintre cele doud cauze. Fenomenul este explicabil daca ne gandim ca in fiinta umané, ereditatea si mediul (atat cel organizat sub forma educatiei, ct cel neorganizat) fiinteaza intr-o asemenea simbiozd, incat incercarea de a le decupa si extrage ca entitafi pure este anacronica si profund artificiala. "F Sintetizand, putem spune ca ereditatea constituie premisa, mediul este conditia, iar educatia reprezinta factorul determinant al dezvoltarii personalitatii umane. Desigur, rolul major pe care Ml indeplineste educatia reclama instituirea unei forme de calitate superioara, care s& poatd controla loteria genetica si si 0 fructifice constructiv. De aceea, aga cum afirma M. Debesse (1970, P.23), ,fericit este copilul care gaseste astfel, in fiecare etapa a drumului, pe educatorul capabil sa-i insufle treptat forfa si elanul necesare implinirii destinului sau de om’. * Asezare mic’, preponderent de tip agricol, unde toate proprietatile apartin comunitati, iar educatia revine, nu atat périntilor, ci unui educator special pregatit in acest scop si care se numeste metapelet (din Ib. ebraicd, metapel — a avea ari). Concret, inca din a patra zi de la nastere, copilul este luat din familia sa si plasat spre educare alaituri de alti cinci copii de aceasi varsta, sub directa coordonare a unui metapelet. De la trei ani si jumalate, el este transferat intr-un grup mai numeros (de 18 persoane), avand un alt educator, care Ii continua modelarea personalitatii. 49 aPROBLEMA STADIALITATII * & Evolutia ontogenetica a fiintei umane se realizeaza stadial, respectiv in succesiunea unor etape, care dupa expresia inspirata a lui M.Debesse (1981, p.12) sunt asemenea unor ,capitole distincte ale aceleiasi povestir’’. Dat fiind complexitatea ei, problema stadialitatii ramane o tema controversata, susceptibild de retuguri gi dezvoltari ulterioare. ¢ 4 Actualmente ea poate fi abordata, ataét in maniera longitudinalé (generand .stadiile genetice), cat si in maniera transversala (dand nastere la stadiile de varsta). Incd de la Inceput trebuie s precizim ca stadiul de varsté nu se suprapune peste cel genetic, deoarece poate cuprinde stadii genetice diferite, ceea ce inseamna ca, la o anumiti varst&, pot apare mai multe etape genetice, cauzate de gradul diferit de maturizare al proceselor psihice (exemplu:’ decalajul existent, in adolescent&,- intre maturizarea proceselor intelectuale, afective si morale). sAbordarea geneticd a stadillor presupune acceptarea urmatoarelor premise: * fiecare stadiu are o structura proprie, care inglobeaza si dimensiunile ce se conservi e in oricare etapa se realizeaz& un echilibru dinamic, adic se atinge, chiar dac& numai provizoriu, un anumit grad de perfectiune; * ordinea achizitiilor este imuabilé (de pildd, formarea nofiunii de. volum are loc'dupa cea de greutate)., Daca vom incerca sa stabilim 0 ordine valorica intre cele doud tipuri de stadializare amintite anterior si dacé vom avea in vedere intreaga existenta a individului este mai recomandabila utilizarea stadialitatii pe varste (psihodinamice), decat a celei genetice (psihogenetice). De altfel, intre diferiti autori existé mai mare consens cu privire la stadiile psihodinamice, in schimb, apar divergente referitor la criteriile etapizarii si la reperele cronologice de stadializare si substadializare (mai ales, dupa varsta adolescentei). Se considera c& ordinea stadiilor, atat a celor psihodinamice, cat si a celor psihogenetice este imuabila, chiar ; daca difera limitele cronologice gi intensitatea lor. in plus, vom ° adauga cé orice stadiu genetic sau dinamic are subetape. A Dupa opinia lui A.Gessel (1953), ascensiunea psihica umana este alimentata gi intretinuté de o fort mai puternicd decat energia atomica, forfa innascut&, dar care este potentata si augumentata de mediu. Ritmul schimbarilor la cele doua capete opuse ale ontogenezei este deosebit de alert. 4 Fiecare stadiu ontogenetic mixeaz4_ structuri psihologice perimate (pe cale de disparitie sau de restructurare) si structuri noi, in plina ascensiune, ce coloreaza, in mod specific, etapa respectiva. Ei bine, tocmai aceste structuri noi, crude sunt? cele mai modelabile ermeabile la influentele educative, motiv - pentru care ele trebuie identificate si cunoscute in acesté faz4 optima de interventie. Desigur, nu inseamna ca personalitatea umana adaposteste, sub acelasi invelis, mai multe personalitati, asa cum credea T.Ribot (1917). Schimbul de stafet& dintre structuri, ajustarile gi interacomodarile inevitabile acestui traseu, nu altereaza de regula armonia si coeziunea personalitatii, pe ansamblu. Nu este mai putin adevarat cd, in: fiecare secventa a dezvoltarii, asistam la o evolutie inegala a proceselor psihice (2 Subsistemelor). Este vorba de acel decalaj vertical sau transversal, despre care vorbea J.Piaget (1998). 51Exista irtotdeauna, pentru fiecare stadiu ontogenetic, anumite dominante care il singularizeaza si care influenteaz& si celelalte procese psihice (de exemplu, in copilirie intreaga personalitate este marcat& de dezvoltarea inteligentei si asimilarea cunostintelor). - - . 2, Structurile psihice pot traversa desigur si ,perioada de fragilizare’ (U.Schiopu gi E.Verza, 1995), de crize, datorité unui complex cauzal (de pilda: adolescenta, menopauza, andropauza). . &% & Orice studiu temeinic de psihologia varstelor necesita indeplinirea urmatoarelor doua obiective: © stabilirea criteriilor (a reperelor psihodinamice) de clasificare a stadiilor ontogenezei (U.Schiopu, E.Verza, 1995), © degajarea trasaturilor sugestive pentru fiecare stadiu, a acelor particularitati de varsté (anatomo-fiziologice si \ psihologice), comune tuturor indivizilor aflati in aceeasi etapa. Aceste caracteristici de varsta evoca. nivelul mediu la care persoanele respective au ajuns pe plan fizic si psihic. In afaré de acestea, exist si trasaturi individuale, ce sugereaza abaterile de la medie gi confera unicitate fiecarei fiinte umane. A Rasfoind literatura de ‘specialitate pot fi identificate numeroase variante de etapizare ontogenetica. Aceasta diversitate rezulta nu numai din multitudinea criteriilor $i a punctelor de vedere adoptate, cat si din ratiuni de esantionare. ; Spre localizarea ideii, s& contabilizam cateva exemple, dintre cele mai cunoscute: . )e M@ Conform lui J.J.Rousseau (asa cum apare in celebrul roman pedagogic Emil sau Despre educafie, ed. romaneasca din 1973) pana la maturitate, sunt traversate patru varste importante: ¢ de la nastere la 2 ani, cand dezvoltarea se focalizeaza in directia fizic& si motric’; 52 °- deja 2 la 12 ani, cand specific’ este dezvoltarea senzoriala; ¢ de la 12 la 15 ani, cand evolutia intelectualé intra in avanscena; * de la 45 la 18 ani, cand in miezul personalitati se plaseaz& dezvoltarea afectiva gi morala. ll Viziunea lui S.Freud in problema stadializarii s-a conturat, “ dup& mai multe revizuiri succesive, care incep cu renumita lucrare infitulaté Trei eseuri asupra sexualitatii (1905) si continua un mare numéar de ani. ® Pentru mentorul psihanalizei forta care propulseaza si intretine dezvoltarea psihica pe traseul ontogenezei este, in esenf4, de natura instinetiva. Mai precis, dintr-un meritoriu simt al dialecticii, Freud aagezat la temelia dinamismului psihologic ‘un »palemos” (un conflict intre doi termeni), dintre care primul este in mod obstinant ,Libido-ul’ (fie in acceptiunea de sexualitate, fie de dorinta, in general, de ,Eros”), iar cel de-al doilea termen este un alt instinct, care in evolutia conceptiei freudiene se identifica, rand pe rand, cu instinctul Eului, apoi cu cel agresiv si, in fine, cu instinctul mortii (,Thanatos”). Dar niciodata »partile beligerante” nu se vor infrunta cu sanse egale, deoarece Libido-ul va avea ‘intotdeauna Supremafia, atat pe orizontalé (ca termen constant), cat si pe vertical (ca termen prim si mereu invingator In disputa cu oricare alt instinct). Formuland aceste nuantari, trebuie sd acceptém, in consecinta, cA pansexualismul de care se face vinovat Freud nu este 0 acuzafie gratuita. Utilizand Libido-ul drept criteriu de departajare a stadiilor Personalitatii in ontogeneza, el identifica urmatoarele secvente: * stadiul oral (caracterizeaza, mai ales, primul an de ata). In aceasta etapa, gura devine principala ,zond erogena”, iar descrcarea Libido-ului se realizeaza prin activitatea de supt, a cdrei extensiune depaseste ratiunile strict alimentare; Z 53stadiul anal (se extinde, cu aproximatie, intre 1-3/4 ani), cand ,zona erogend" este reprezentata de mucoasa anala, iar satisfacerea Libido-ului se realizeaza prin expulzarea gi retentia materiilor fecale. Acum se structureaza si sado-masochismul: stadiul falic (indeosebi in intervalul 3/4 - 5/6 ani), cand organele genitale devin ,zona erogena" specifica, iar masturbatia_constituie calea de manifestare a Libido-ului, Acum intra in scena faimosul complex Oedip (la fete — complexul Electra, dupa Jung), care se concretizeaz4 prin afectiunea preferentiala pentru parintele de sex opus gi reticenta sau chiar ostilitatea fata de parintele de acelasi sex. Indiferent de apartenenta lui sexual, copilul crede in universalitatea organului masculin (a falusului), ceea ce la fetite va alimenta aparitia ,invidiei de penis’ si a ,complexului de castrare”, : perioada de latent’ (de la 6 ani pana | cand are loc o relaxare in planul sexualit odaté cu progresele survenite pe linia socializarii. iptensifica refularea (mai ales, pentru practici onaniste), ceea ce va declansa aparitia amnezi infantile, mecanism care desfagoaré un val de uitare asupra primilor ani ai copilariei; stadiul genital (ce debuteaz& odat& cu pubertatea si adolescenta), se dezvolt& sub primatul . organelor genitale, ajunse acum la maturitate. Satisfacerea Libodo-ului (ce cunoaste o recrudescenta deosebita) se realizeaz& prin: actul sexual. Astfel, functia de reproducere igi va subordona, treptat, instinctul sexual, care devine mult-. mai. altruist decat in etapele precedente, ‘ ¢ Le Multe dintre erorile gi extremismele vehiculate de psihanaliza ortodoxa au fost corijate partial, de curentul neofreudian. Aga, de exemplu, in antiteza cu Freud, care sanctifica importanta copilariei (indeosebi a primilor trei ani), C.G.Jung reevalueaz gi reageazA in drepturile ei firesti aportul varstei adulte in destinul uman, cand dezvoltarea se angajeazi pe un palier superior, sub influenta bogatei constelatii socio-culturale. @ Pe linia amendamentelor aduse freudismului se plaseaza si E.H.Erikson (1959), care dezvolté etapizarea lui Freud, completand-o, atat prin relevarea pentru fiecare perioada a unor trasaturi polare definitorii, ct gi prin addugarea altor stadii (ce acopera intreaga ontogeneza). Aprofundand toate aceste probleme, el este preocupat de relevarea importantei factorilor socio-culturali in edificarea personalitati. Progresele din ontogenez& sunt mult conditionate de maniera in care individul solutioneazd diversele crize ce survin implacabil. Desi aceste conflicte existé in latenté incd de la inceputurile vietii, ele se activeazd si domind in anumite atape. Solutionarea fiecarui conflict este conditionata de modul cum a fost rezolvat cel anterior. Dac& strategia este eficienté, aceasta evocd robustete psihicd, in caz contrar este vorba de prezenta unor carente de adaptare. @ Cele opt etape reperate de Erikson sunt urmatoarele: * primul an (incredere - neincredere). Definitorie pentru instalarea la copil a starii de incredere sau dimpotriva a celei de neincredere este calitatea relatiei pe care acesta o stabileste cu propria sa mama, in primul an de viata. Numai o prezenté materna calda, tonicd si receptiva la trebuintele sugarului poate inocula acestuia sentimentul confortabil gi at&t de vital al optimismului si sigurantei de sine; e prima copilarie (autonomie -° rugine, . indoiala). Aceast& etapa ontogenetica. caracterizeaza intervalul 5556 dintre 2-3 ani, cand are loc o dezvoltare apreciabilé a capacitatilor copilului. Dac& parintii ti stimuleazd exersarea acestor abilitati naturale se schiteaz@ un sentiment de autonomie. Dimpotriva, un cuplu parental prea protector si inhibant, sau unul prea exigent in fata inerentelor stangacii ale copilului, vor eroda nu numai ‘increderea in fortele proprii, ci vor determina aparitia Iindoielii si a rusinii; varsta pregcolara (initiativa - vind). Stadiul respectiv se extinde intre 3-5 ani, cand activismul si spiritul interogativ al copilului devin debordante. In alternativa ca familia sprijina dezvoltarea _ particularitatilor Tespective, se cristalizeaza spiritul de. initiativa. In schimb, daca parintii sunt prea punitivi sau. reticenti tn fala acestor manifestari, se dezvolté un sentiment de culpabilitate extrem de nociv; copilaria mijlocie (activitate - inferioritate). Este vorba de varsta care acopera ontogeneza intre 6-11 ani, fiind marcat& de inceputul scolaritatii, respectiv de un eveniment crucial pentru destinul individului. Acum roadele activitatii scolare devin determinante, in sensul c& un sirag de esecuri 1! complexeaza, iar succesele fi vor dezvolta nu numai apetitul pentru aceasta activitate, ci si un spirit competitiv emulatoriu; adolescent (identitate - confuzie de rol). Etapa tespectiva coincide cu adolescenta, adicd cu acea varsta frenetica dar destul de tulbure cand, la capatul tuturor furtunilor bio-psihologice pe care le traverseaz’, tanarul vrea sa stie cine a devenit. Aga se explicd de ce in acest stadiu, criza de identitate si confuziile de rol il frisoneaza atat de frecvent; adultul t4nar (intimitate - izolare). Aceasta secventa ontogenetica este dominaté de nevoia imperioasd a individului de a pune baz& unor relatii sociale | statornice, dar in acelasi timp de a gasi un partener autentic de sex opus, care sa-i populeze intimitatea. In caz contrar, el se refugiaza intr-o solitudine apasatoare, far a gsi o rezolvare optima pentru conflictul care il devoreaza; © adultul lociu (carieré - retragere in sine). Se refera la varsta cand individul penduleaza intre doud alternative, cea de a trudi in contul viitorului, (faté de noua generatie) printr-o multitudine de activitati, sau cea a centrarii pe sine. Aceasta ipostaza din urma stopeaza evolutia; ¢ b&tranetea (integritate - disperare). in fine, ultimul stadiu ontogenetic este insotit de un inevitabil bilant existential. Cand la capatul inventarului restrospectiv, realizarile. sunt mai numeroase decat egecurile, individul incearc& un binecuvantat sentiment de multumire si seninatate. Dimpotriva, in caz contrar, aripa regretelor tarzii si scadenta apropiaté a mortii implacabile, il cufunda in cea mai dezolanté deznadejde. J. Piaget, este autorul unei stadializari cognitive, care a fost elaborata, in urma unor decantari succesive, pe parcursul mai multorlucrari, incepand cu anul 1930, Dupa opinia sa, dezvoltarea psihicd este corolarul procesului de adaptare, al relatiei dialectice care se stabileste intre cele doua verigi ale sale: asimilarea gi acomodarea. Astfel, asimilarea semnificd prelucrarea si ajustarea noilor cunostinte prin utilizarea structurilor sau a schemelor existente, iar acomodarea reprezinté modificarea schemelor pe care individul le poseda pentru a dobandi cunostinte noi. ® Cat priveste edificarea cunoasterii la copil, ea este Preponderent corolarul activitatii lui, ceea ce inseamna ca desi zestrea culturala gi ghidarea adultului este importanté, ea nu se 57dobandeste din exterior si in mod pasiv, ci presupune efortul personal, al fiecdrui individ. lata pentru ce, expresia ,reinventare Indrumata", propusé de Fischer gi Bullock (1984) pentru a defini aceasta.stare de lucruri, ni se pare deosebit de inspirata. @ in urma cercetarilor interdisciplinare, din cadrul scolii de la Geneva, el ofera o panorama asupra evolutiei intelectului uman, ce apare la nastere si se incheie la varsta adolescentei Etapizarea propusa de marele psiholog elvetian, se distinge prin cateva particularitati: ¢ fiecare stadiu semnificd un salt calitativ, atat pentru gandire, cat i pentru comportament, in general: * ordinea conform c&reia se succed etapele respective este obligatorie pentru orice persoand, chiar daca dezvoltarea se individualizeaza in cadrul fiecdrui stadiu, iar ritmurile diferé de la un individ la altul si de aceea varstele atagate fiecarei perioade sunt pur orientative; * orice secventaé ontogenetica implica multiple aspecte; ein fiecare stadiu, copilul isi elaboreazté o imagine proprie (dar provizorie) despre lume, adicA 0 schema, care se va retusa mereu, devenind tot mai profunda si mai realista; * fice etapa ontogenéticd se intemeiaza pe aceea care a precedat-o gi oferé fundamentele pentru secventa viitoare, de aceea vechile competente nu sunt niciodat& __ total abandonate @ In versiunea definitiva a lui Piaget, expusa sintetic in cadrul unui congres de la Geneva (1955), stadiile. sunt urmatoarele: ° stadiul senzorio-motor (inteligenta preverbala), ce vizeazé intervalul de la 0 -- 18/24 luni isi subordoneaz mai multe substadii, care se pot grupa dupa cum urmeaza: * substadii care asigura trecerea de Ia reflexe la intentionalitate: - exercitiul reflexelor (0-1 luna); - reactii circulare primare (1-4 luni); - reactii circulare secundare (4-8/9 luni); * substadii care fac trecerea de la intentionalitate la reprezentare: - coordonarea schemelor secundare (8/9-12 luni); - reactii circulare tertiare (12-18 luni); - combinatia mintala (18-24 luni). Specific perioadei senzorio-motorii este ca \ explorarea si recunoasterea realit&tii se face doar prin simturi, iar structurile cognitive sunt modele de actiune tot mai complexe. Interiorizarea acestora anunt& debutul urmatoarei perioade. © stadiul preoperational (18/24 luni - 11/12 ani), care pregateste, in final, terenul propice pentru aparitia operatiunilor concrete si care se subdepartajeaza astfel: - substadiul gandiri simbolice (2-4 ani); - substadiul gandirii preoperatorii (4-7/8 ani); - substadiul operatilor concrete (7/8-41/12 ani). Etapa preoperationalaé debuteaz& odata cu aparitia capacitatii simbolice, respectiv imediat ce copilul reprezinta actiunile prin simboluri. Progresele notabile realizate in plan lingvistic, evocd cel mai sugestiv prezenta acestei functii. Cat privegte gandirea, aceasta ‘este ilogica si nesistematica. stadiul operatiilor formale (11/12 - 16/17 ani) care cuprinde: - substadiul operatiilor formale (11/12 - 14 ani); 5O