Bullying-ul, un fenomen în creştere în şcoala românească: „Ne creştem copiii cu palma la fund, cu

etichete puse în frunte"/ 3 din 10 elevi sunt ameninţaţi cu bătaia de colegi

În unităţile şcolare, creşte, de la o zi la alta, un fenomen care promovează un comportament violent în
rândul copiilor, cunoscut şi sub numele de bullying. Potrivit unui studiu „Salvaţi Copiii” în 2016, în
şcolile româneşti, 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de colegi, scrie csid.ro
De asemenea, studiul Fundaţiei „Salvaţi Copiii” România arată cu unul din patru copii a fost umilit în faţa
colegilor.
Cercetarea făcută de către organizaţie a urmărit modul de reacţie al copiilor şi al părinţilor cu privire la
fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre
care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică, potrivit
csid.ro
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de
umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi care îl
strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în
atacuri fizice.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:
Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se
poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului
în societate.
Cazurile de bullying implică cel puţin un agresor şi o victimă, iar, în unele cazuri, există şi martori. Putem
discuta despre bully-ing fizic, verbal, sexual sau psihic.
De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?
„Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată
martorii unei situaţii de hărţuire în clasa lor, dar şi în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullyingul nu
vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar şi în acele grupuri în care ne aşteptăm ca relaţiile
de prietenie şi cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean, potrivit csid.ro
În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a
copiilor, ci şi în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu
mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.
Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul
familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, şase din 10 copii cresc cu o
formă de violenţă fizică sau emoţională.
„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac
bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar
complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor
major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi
şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala
românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între
copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul.
Ce spune Ministerul Educaţiei
Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei susţine că, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying
este abordată de mai multe discipline din trunchiul comun.
„Din perspectiva strict curriculară, problematica violenţei, în particular a conflictelor în relaţiile interumane,
este o temă explicită în cadrul unor discipline socio-umane de trunchi comun/obligatorii, precum Cultură
civică, Logică, argumentare şi comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline opţionale,
aflate în oferta naţională, între care menţionăm: Cultură civică (educaţie moral-civică), Cultură civică-
Educaţie pentru drepturile copilului, Educaţie interculturală, Educaţie civică-liceu, Drepturile omului-liceu”,
a explicat secretarul de stat pe învăţământ preuniversitar din Ministerul Educaţiei, Ariana Bucur.
Federaţia Asociaţilor de Părinţi a cerut în nenumărate ori ministerului Educaţiei suplimentarea numărului de
consilier în şcoli. În momentul de faţă, în ţara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.
Părinţii cer să se ia măsuri
„Noi am cerut la minister mărirea numărului de psihologi din clasă şi cu formarea cadrelor didactice în acest
sens pentru că nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii îl au în timpul facultăţii.
Ministrul Pop ne-a promis că va remedia această situaţie cu atât mai mult cu cât dispune şi de fondurile
necesare pentru aşa ceva.(...)
Părinţii vin să se plângă, dar noi nu putem face demersuri decât dacă aceste sesizări sunt scrise, ori în
condiţiile în care adultului îi este teamă de repercusiunile asupra copilului, se tem să mai facă plângeri
scrise. Iar în situaţia asta totul este verbal şi noi tot verbal încercăm să rezolvăm situaţiile, dar este destul de
complicat”, a declarant vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, Eugen Ilea.
Specialiştii spun că nici în regulamentele de funcţionare ale şcolilor şi nici în strategia naţională de
combatere a violenţei dintre copii, nu apare cuvântul „bulllying” şi asta din cauza faptului că pentru adulţi
este mai important ca elevul agresor să fie pedepsit decât educat.
„Chiar dacă apare acest comportament, multor copii le este frică să povestească acasă despre astfel de
abuzuri, fie dacă au fost ei victime sau doar dacă au fost martori. De aceea nevoia de consilieri şcolari este
enorm de mare, astfel copiii ar trebui să fie mai deschişi şi cu părinţii şi cu colegii lor din clasă”, a adăugat
Eugen Ilea.
Dar reprezentanţii Ministerul Educaţiei precizează că regulamentele de funcţionare prevăd metode de
intervenţie în astfel de cazuri, nu şi de prevenire a abuzurilor de orice fel din mijlocul şcolilor.
„Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a învăţământului preuniversitar prevede proceduri de
intervenţie la nivelul unităţilor de învăţământ în situaţii de violenţă şi stipulează rolul Comisiei pentru
prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul şcolar şi promovarea
interculturalităţii. În funcţie de nevoile elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi ale şcolilor, centrele
judeţene/centrul municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională derulează, pe lângă activităţile
de consiliere, programe menite să contribuie la formarea şi dezvoltarea unor atitudini şi comportamente
eficiente în relaţiile dintre părinte-copil în vederea îmbunătăţirii calităţii climatului psiho-emoţional şi
intrafamilial, la consolidarea parteneriatului şcoală – familie”, a adăugat secretarul de stat, scrie csid.
Consecinţele bullying-ului
Prin definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt severe,
explica psihologii.
„Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai
adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de
suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului la vârsta
adolescentului.
O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este ceva în
neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying
evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei. Pe româneşte, ajung nişte mici
delicvenţi, care funcţionează marginal la limita legii, care îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în
strategie de comportament”, precizează psihologul.
În continuare, 37% dintre copiii participanţi la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare
şi denigratoare în spaţiul şcolii despre ei, 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un
copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situaţii
repetate în care un copil era îmbrâncit şi lovit uşor de către alţi copii.
Potrivit ultimelor date centralizate de către ministerul Educaţiei, până în 2015, se raportau anual aproximativ
19.000 de cazuri de violenţă de orice fel la nivelul unităţilor şcolare, dar specialiştii în educaţiei spun că
numărul este mult mai mare din cauza faptului că celor mai mulţi dintre elevi le este teamă să raporteze
abuzurile suferite sau cele la care au fost martori.
Profesori: Un consilier şcolar are în grijă 800 de elevi. Sistemul, nepregătit să evite bullying-ul / Semnalul
de alarmă, în contextul în care, miercuri, un elev din Brăila a încercat să se sinucidă, în clasă
Un consilier şcolar are în grijă 800 de elevi, motiv pentru care sistemul de educaţie nu este pregătit să
evite şi să gestioneze situaţiile de bullying, atrag atenţia profesorii din cadrul Federaţiei Sindicatelor
Libere din Învăţământ.
„Fenomenul bullying-ului în şcoli arată că sistemul de educaţie nu este pregătit, în acest moment, să evite şi
să gestioneze astfel de situaţii. Existenţa unui singur consilier şcolar la 800 de elevi este o problemă
importantă care ar trebui rezolvată urgent. Altfel, cazurile în care copiii îşi arată, prin gesturi disperate,
nevoia de atenţie, vor fi din ce în ce mai multe. Datoria noastră este să găsim o soluţie pentru aceşti elevi” ,
susţin dascălii.
Potrivit unui studiu al Organizaţiei „Salvaţi Copiii”, cu privire la fenomenul de bullying în şcolile româneşti,
trei din 10 copii sunt excluşi din grupul de colegi, trei din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de
către colegi, iar unul din patru copii a fost umilit în faţa colegilor.
„Atenţia noastră ca profesori trebuie să fie sporită şi în ceea ce priveşte nevoia copilului de afecţiune, nu
doar în procesul de predare. Colegii mei, prin rolul pe care îl au şi mai ales prin formarea profesională,
sesizează modificările care intervin în comportamentul elevilor de la clasă. Nu de puţine ori, cadrele
didactice sunt primele care observă când copiilor le lipsesc atenţia, dragostea părinţilor sau liniştea de
acasă ori au probleme de integrare. Deşi cadrele didactice au pregătire psihopedagogică, intervenţia lor
este limitată. Aici este nevoie de prezenţa şi suportul consilierilor şcolari, cu o pregătire mult mai bună în
gestionarea acestor situaţii”, susţine preşedintele FSLI, Simion Hăncescu.
Sursa citată precizează că, în acest moment, în şcolile din România, sunt doar 1.900 de consilieri şcolari.
„Practic, un consilier trebuie să se ocupe de 800 de elevi, ceea ce este practic imposibil. Ar trebui ca un
consilier şcolar să se ocupe de cel mult 400 de elevi.Această situaţie nu trebuie neglijată, dacă vrem ca
educaţia să fie una sănătoasă şi axată pe nevoile reale ale copilului. Considerăm că Guvernul trebuie să
găsească, alături de specialişti, o soluţie pentru a creşte numărul consilierilor şcolari în unităţile de
învăţământ. Altfel, suntem responsabili pentru orice gest al copiilor care trăiesc o dramă”, arată liderul
FSLI.
Semnalul de alarmă al profesorilor vine în contextul în care, miercuri, un elev de 16 ani de la Colegiul
Economic „I. Ghica” din Brăila a încercat să se sinucidă, în timpul unei ore de curs, chiar în momentul în
care a intrat profesorul în clasă. Poliţiştii şi Inspectoratul Şcolar au deschis anchete.
Elevul de 16 ani, de la Colegiul Economic „I. Ghica” din Brăila a vrut să îşi taie venele, dar a fost observat
la timp de o colegă de clasă, aceasta atenţionând profesorul, care a chemat imediat o ambulanţă.
„Este vorba despre un elev de clasa a noua. S-a întâmplat chiar înainte de începerea orei, profesorul era în
clasă. Elevul s-a tăiat pe mână cu o lamă de ras. O colegă a văzut, iar cadrele didactice au sunat imediat la
112”, a declarat, corespondentului Mediafax, inspectorul şcolar general adjunct al IŞJ Brăila, Dan
Gheorghiţă.
Elevul a fost transportat de urgenţă la spital, fiind în afara pericolului.
„Am înţeles că pe mâini mai avea câteva urme de tăieturi. Noi am înştiinţat familia, din fericire copilul este
în afara oricărui pericol. Vom face o anchetă, vom încerca să aflăm ce s-a întâmplat, vom vorbi cu elevul,
cu familia lui, cu psihologul şcolar”, a precizat inspectorul şcolar Dan Gheorghiţă.
Şi poliţiştii au demarat o anchetă. Ei vor sta de vorbă cu profesorii şi cu colegii de clasă ai tânărului.
Cum recunoaștem bullying-ul și ce pot face părinții copiilor abuzați?
Violență verbală sau fizică, abuz emoțional, hărțuire și excludere. Sunt doar câteva dintre formele de
bullying cu care se confruntă din ce în ce mai des copiii noștri în scoli. Din păcate, nu toți cei hărțuiți
povestesc ce li se întâmplă și nu toți au puterea de a trece peste astfel de incidente. Cum recunoaștem
bullying-ul, care sunt semnele de abuz și ce pot face părinții copiilor victime?
Bullying-ul reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, un fapt intenționat, repetat, un comportament
ostil. Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori.
Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic.
Copiii, victime sau colegii acestora, precum și părinții sunt încurajați să ceară sprijin la linia gratuită 116
111.
Principalele motive pentru care copiii sunt hărțuiți, conform unui studiu realizat de Asociația Telefonul
Copilului sunt: aspectul fizic, statutul social, interesele și pasiunile, situația scolară foarte bună, situația
scolară mediocră, nevoile speciale sau dizabilitățile, etnia, religia și orientarea sexuală. Din păcate, bullying-
ul este un fenomen care ia amploare, care nu este recunoscut și semnalat de victime și care poate avea
consecințe grave dacă părinții și profesorii nu recunosc semnele și nu iau măsuri.
În perioada 2015-2017, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat în cadrul campaniei anti-bullying „Clubul
Prieteniei” derulată împreună cu Cartoon Network 4.328 de cazuri de copii agresați. 54% dintre ei nu au
vorbit cu nimeni altcineva despre abuzul la care au fost supuși.
Cum recunoaștem bullying-ul?
Chiar dacă este o situație despre care copilul victimă nu prea vorbește, există semne care ar trebui să vă
îngrijoreze:
 Copilul are leziuni inexplicabile
 Copilul vine acasă cu hainele și cărțile rupte sau deteriorate
 Copilul acuză frecvente dureri de cap sau dureri de stomac, senzație de rău sau falsă boală
 Observați schimbări în obiceiurile alimentare, cum ar fi lipsa poftei de mâncare pe o perioadă lungă
de timp
 Copilul vine zilnic înfometat de la școală
 Copilul are dificultăți de somn sau coșmaruri frecvente
 Copilul pierde brusc interesul pentru școală
 Se izolează și nu mai are prieteni
 Are stima de sine foarte scăzută
 Are comportamente auto-distructive, se rănește, vorbește despre sinucidere
Ce pot face părinții copiilor abuzați?
Discutați cu profesorii copiilor. Comportamentele agresive sunt destul de vizibile, profesorii ar trebui să
fie mult mai implicați în relațiile dintre elevi și să recunoască bullying-ul, sub orice formă ar apărea.
Comunicați mult cu copiii, conectați-vă cu ei și aflați cât mai multe despre emoțiile lor, despre prietenii lor,
despre școală.
Jucați-vă! Jocul de rol poate fi un bun instrument. Puneți copiii în diferite situații și provocați-i să arate
cum ar reacționa dacă ar fi agresați. Dați-le exemple cărți și filme educative, în care personajele se comportă
frumos.
Fiți conștienți de propriul comportament. Fiți exemple pentru ei, gestionați conflictele și rezolvați
problemele cu respect și bunătate! Comportamentul vostru este modelul pe care copilul îl va învăța.
Nu minimalizați ceea ce spune copilul. Lăsați copilul să știe că sunteți acolo pentru a-l ajuta și că dacă el
este nefericit, ar trebui să vorbească cu voi.
Prin stabilirea tonului prietenos și încurajarea copiilor de a lucra în echipă, de a fi amabili și de a avea
empatie unul față de altul, părinții și profesorii pot să cultive un model pozitiv împotriva hărțuirii.
Cristina Neagu, desemnată de trei ori cea mai bună handbalistă a lumii, este ambasadoarea mesajului de
prietenie în spotul campaniei antibullying:
“Mă bucur foarte mult să fiu parte din acest efort. Vreau să le transmit celor afectați de bullying că nu sunt
singuri și că întotdeauna există un sprijin: părinții, prietenii, colegii sau Telefonul Copilului. De asemenea,
vreau să îi încurajez să fie puternici, să aibă încredere în ei, să fie ei înșiși și să își accepte diferențele,
indiferent de ceea ce aud în jurul lor”.

Bullying-ul în școală – o nouă îngrijorare pentru părinți

În ultimul timp  printre preocupările părinților din România,

își face loc și fenomenul de bullying, pe fondul mediatizării tot mai frecvente a unor incidente violente
care se petrec în școli, fie între elevi, fie între elevi și cadrele didactice. Termenul de bullying are o
sferă de cuprindere mai mare decât actele de violență propriu-zisă și cea mai apropiată traducere în
limba română ar fi prin „hărțuire”. Deși în Occident acest subiect este documentat de aproximativ 50
de ani (prin studii pe baza cărora s-au dezvoltat programe de prevenție și intervenție), în România
încă nu există o abordare sistematică a fenomenului, ci mai degrabă semnale de alarmă punctuale
venite de la elevi și părinți.
Familiarizarea părinților cu ceea ce presupune fenomenul de bullying  nu este o simplă încercare de a fi la
modă, în ton cu ceea ce se întâmplă în Occident. Are la bază o motivație mult mai puternică bazată, care ține
de efectul pe care o astfel de situație îl are asupra celor implicați în ea – victime, dar și hărțuitori. Studiile
arată că, pe termen scurt, victimele manifestă un interes tot mai scăzut pentru școală care se exprimă în
scăderea rezultatelor la învățătura ajungându-se până la abandon școlar. Pe termen lung, bullying-ul este un
predictor pentru instalarea tulburărilor anxioase (inclusiv sindrom de stres posttraumatic) sau depresive. În
ceea ce privește autorii bullying-ului, frecvența comportamentelor agresive va crește  în timp, ceea ce va
afecta capacitatea lor de a avea relații autentice și durabilie. Mai mult decât atât,  1 din 4 dintre aceștia ajung
să aibă dosare penale până la vârsta de 30 de ani.
Așadar, ce pot face părinții în fața acestei noi provocări? 
• Mai întâi ar trebui să aibă o imagine mai clară asupra a ceea ce înseamnă bullying. 
• În al doilea rând ar fi util să știe care sunt semnele ce ar putea sugera că un copil este implicat într-o
situație de bullying.
• Și nu în ultimul rând, este extrem de important să știe care sunt primele măsuri pe care le poate lua dacă
copilul lor trece printr-o astfel de situație dificilă.
1. Bullying-ul include hărțuirea, intimidarea, ridiculizarea unui elev, provocând rănirea și disconfortul său 
prin: 
•    comportamente de agresivitate fizică – lovit, îmbrâncit, distrus obiecte personale;
•    comportamente de agresivitate verbală – poreclit, jignit, amenințări, șantaj;
•    comportamente de agresivitate relațională – răspândire de zvonuri răutăcioase, ignorare/izolare;
care sunt manifestate în mod repetat  de către un alt elev (sau uneori de către sau de către un grup de elevi),
în condițiile în care între cei doi există un dezechilibru de forțe, unul dominându-l pe celălalt, din punct de
vedere al abilităților fizice sau de natură psihologică (abilități cognitive, sociale, imagine de sine).
2. Prins într-o astfel de situație, ideal ar fi ca un copil să apeleze la ajutorul adulților.  Dar, de cele mai
multe ori, victimele nu împărtășesc, din rușine sau de frica răzbunării din partea hărțuitorilor. Aceștia la
rândul lor, nu au nici un interes să vorbească, căci riscă să piardă prestigiul printre colegi și capacitatea de a-
i domina, dar și de teama că ar putea fi pedepsiți de către adulți.
În acest context, părinții este bine să își observe cu atenție copilul pentru a putea identifica cât mai rapid
schimbări ale comportamentului său care ar putea sugera că acesta este implicat într-o situație de bullying,
ca victimă sau agresor:
a.    Victimă
• devine mai tăcut și mai trist, introvertit;
• exprimă neîncredere în forțele proprii;
• se izolează, se retrage din interacțiunile cu familia;
• se izolează de prieteni, nu mai ia parte la activitățile care altă dată îi făceau plăcere, preferă să stea acasă;
• caută pretexte să lipsească de la școală (acuzând dureri de cap sau stomac, răceli etc.);
• refuză să meargă singur la școală;
• vine mai târziu de la școală (pentru a-și evita colegii);
• îi scade interesul pentru teme și, implicit, notele;
• îi scade pofta de mâncare;
• apar perturbări ale somnului (inclusiv enurezis nocturn) care determină oboseală;
• se concentrează mai greu, uită (datorită oboselii sau a faptului că îl preocupă altceva);
• merge la toaletă doar acasă (evită sa meargă la școală căci acolo, fără supravegherea adultului, se întâmplă
cele mai multe din comportamentele de bullying);
• apare cu hainele murdare sau rupte, cu tăieturi sau vânătăi pe care nu le poate explica;
• cere bani suplimentari, față de banii de buzunar pe care îi primește în mod obișnuit. Dacă nu primește,
recurge la furt;
• apar reclamații de la școală privind lipsa de interes față de teme sau probleme de comportament (bătăi cu
colegii).
b.    Agresor
• își schimbă grupul de prieteni,
• exprimă opinii negative față de școală și cadre didactice;
• apar reclamații de la școală privind implicarea în activitățile de la clasă, complianța  la cerințele cadrului
didactic, conflicte cu colegii);
• încearcă să iasă în evidență cu orice preț, face pe grozavul;
• vine acasă cu obiecte pe care nu le-ar fi putut cumpăra fără implicarea părinților;
• manifestă izbucniri furioase inexplicabile;
• este ușor iritabil și se frustrează din orice;
• refuză să își facă temele;
• încearcă să domine sau își lovește frații.
Observarea unor astfel de semne în comportamentul copilului ar trebui dublată de colectarea de informații
de la școală. De data asta însă, discuțiile cu cadrele didactice nu se mai centrează în jurul performanței
academice, așa cum se întâmplă de obicei, ci ar fi bine să aibă în vedere următoarele aspecte:
•    schimbări în comportamentul copilului;
•    colegii cu care își petrece timpul, schimbări în grupul de prieteni;
•    gradul de implicare în discuțiile și activităților de la clasă, reacția colegilor la intervențiile lui ;
•    schimbări în calitatea temelor realizate;
•    existența unor incidente de  bullying la nivelul clasei, care au fost elevii implicați și cum s-au rezolvat
acestea.
3. Odată ce suspiciunile, determinate de indicatori dintre cei menționați mai sus, au fost confirmate, este
momentul ca părinții să intervină. Colaborarea cu școala este decisivă fiind necesare întâlniri între părinți și
cadre didactice centrate pe elaborarea unui plan de acțiune care să ducă la soluționarea acestei probleme,
plan în care părinții se pot implica oferind suportul concret necesar. 
Dincolo de abordare propusă de școală și de acțiunile care au loc acolo, stă în puterea părinților să ia
anumite măsuri în ceea ce îi privește pe copii lor:
a.  victimă
• Oferă informații despre fenomenul bullying, cu accent asupra formelor sale mai subtile, subliniind că o
astfel de situație nu trebuie tolerată ci trebuie împărtășită cu adulții atunci când se întâmplă;
• Stabilește și repetă împreună cu copilul ce poate să spună dacă este pus în astfel de situații: fie cere în mod
repetat stoparea comportamentului care îl deranjează - „încetează”, lasă-mă în pace”, fie răspunde cu umor
atacurilor răutăcioase – ”mama este o bună bucătăreasă (de aia sunt mai gras)”;
• Sugerează-i anumite strategii de ieșire din astfel de situații – să încerce să evite hărțuitorii, să evite să stea
singur, să evite să stea în zone nesupravegheate de personalul școlii;
• Încurajează-l să participe la tot felul de activități în afara școlii, unde ar putea să își facă prieteni, abilitățile
sociale astfel dobândite putând fi transferate apoi în contextul școlar. De asemenea, imaginea de sine se
poate îmbunătăți prin rezultatele obținute în activitățile extreașcolare;
• Concentrează-te asupra relației tale cu copilul, petrece cu el timp de calitate, mai degrabă decât să discuți
zilnici cu ele despre incidentele de bullying de la școală.
b.  agresor
• Ajută-l să realizeze  efectele  bullying-ului asupra victimei, fiind extrem de eficiente filmele vizionate
împreună pe acest subiect sau discuțiile pornind de la comportamente observate (incidente pe care le observă
împreună în parc);
• Evită să îl pedepsești și concentrează-te mai degrabă pe stabilirea împreună cu copilul (chiar dacă neagă că
el este agresorul) de lucruri concrete pe care acesta le poate face pentru victimă, pentru ca această să se
simtă mai confortabil în școală;
• Încurajează participarea la diverse activități de timp liber în care ar putea obține recunoaștere și prestigiu,
distracție (recompense pe care altfel le-ar obține din comportamentul de bullying);
• Evită să exprimi înțelegere față de astfel de comportamente considerând că se întâmplă din vina altcuiva.
Pe lângă aceste măsuri pe care părinții le pot lua atunci când copii lor sunt implicați într-o situație de
bullying este important să acorde în mod constant atenție și dezvoltării unei atmosfere în familie care poate
ajuta la prevenirea unor astfel de situații:
• Să nu interzică copilului lor lucruri la care în general colegii lui au acces (articole de îmbrăcăminte,
gadgeturi);
• Să pună accent întotdeauna pe efortul copilului și nu pe rezultatul obținut pentru a nu ajunge în situația de
a-l împinge pe copil să obțină succesul cu orice preț;
• Să-și exprime opiniile folosind un limbaj civilizat, atât atunci când vorbește despre propriul copil, dar și
despre colegi, cadre didactice sau despre oricare altă persoană din jur;
• Să pună accent nu doar pe performanțe academice dar și pe dezvoltarea unor abilități emoționale, precum
empatia și reciprocitatea. Pot urmări acest obiectiv  prin implicarea întregii familii în jocuri care presupun
respectarea de reguli, așteptarea rândului, negocierea, dar și prin modelarea, pornind de la exemplul
personal, a comportamentelor de oferire a ajutorului, de oferire de complimente sau obiecte.
Bullying-ul este așadar un fenomen complex, în a cărui abordare un rol major revine colaborării deschise și
autentice  cu școala. De asemenea, la un nivel mai larg, al contextului social de ansamblu, ar trebui să existe
un discurs mai puternic, cu accent pe ”tolerantă 0” față de astfel de fenomene. La nivel micro însă, și familia
are la îndemână anumite mijloace prin care poate interveni în mod semnificativ în prevenirea și stoparea
acestor situații.