Armillaria mellea

(Ghebe)

Habitat
Clasificare
ştiinţifică Există multe specii de ghebe, dar unele cărţi le
grupează pe toate sub denumirea ştiinţifică de
Armillaria mellea. În prezent, este acceptat faptul că
există mai multe specii distincte, în Europa
considerându-se a fi vorba despre 5.
Încrengătură:
Basydiomicota Aceste ciuperci se găsesc pe întreg globul, dar
numărul speciilor diferă de la un continent la altul.
Ordin: Agaricales
Familie: Physalacriaceae Armillaria mellea creşte în păduri de foioase, în
Genul: Armillaria general pe buturugi sau chiar pe ramuri în
descompunere. Forma de creştere pe lemnul
Specie: A. mellea mort este în mănunchi, dar putem să găsim şi
exemplare individuale care cresc în imediata
vecinătate a buturugilor.

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)

Pălaria este globoasă la început şi

apoi aproape plată, păstrând
mamelonul central, o zonă pe care
sunt ataşate nişte asperităţi de forma
unor solzi. Pălăria este de mărime
medie, de la 2 cm la exemplarele
imature, până la aproximativ 15 cm la
cele mature.

Suprafaţa pălăriei:

prezintă o cuticulă nedetaşabilă,

de culoare galben-ocru (dar poate
să fie variabilă), în general mai
închisă în centru, unde este
intensificat şi numărul de solzişori.

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)

Stratul himenial este compus din

lamele adnate sau, mai adesea,
uşor decurente, aglomerate şi de
culoarea cărnii, devenind treptat
gălbui şi dezvoltând în cele din
urmă pete ruginite la maturitate.

Culoarea sporilor (sporulaţia)

este albă.

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)

Piciorul este de la 5 până la 15 mm în

diametru şi de la 6 până la 15 cm lungime,
prezentând o suprafaţă lânoasă. Prezintă un
inel deschis la culoare (aproape alb) pe
partea superioară, dar care are margini
galbene destul de evidente, şi este gălbui
palid în partea inferioară. Acest aspect ajută la
diferenţierea de alte specii din cadrul genului.
Inelul este destul de efemer, dar se păstrează
destul de bine până când ciuperca ajunge la
maturitate.

Culoarea piciorului este alb, la exemplarele

imature, devenind galbene sau maroniu-
gălbui şi fin lânoase pe măsură ce corpul
fructului se maturizează.

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)
Carnea pălăriei este albă şi destul de moale
şi elastică, iar a piciorului este albă, plină şi
destul de fermă şi foarte fibroasă.

Mirosul este uşor acid şi gust puternic acid.

Rolul ecologic este în primul rând de

parazit, fiind o specie lignicolă şi care atacă
arborii din pădurile de foioase şi ajunge să-i
omoare, atacând de la rădăcină, fiind
considerată foarte dăunătoare în
silvicultură. Totuşi, rolul micologic nu este
doar de parazit, ea ajungând să fie saprofită
după ce lemnul este mort, iar mai apoi este
chiar micorizant cu alte plante (ierboase).

Miceliul său este bioluminscent.

Sezonul caracteristic este cel de

toamnă.

Comestibilitate: este o ciupercă

toxică dacă este negătită, devenind
comestibilă doar în urma unei
fierberi îndelungate într-o cantitate
mare de apă, care trebuie aruncată,
iar ciupercile să fie bine spălate şi în
urma fierberii. Piciorul fibros este
indigest şi nu se consumă.

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)

Cu ce se poate confunda
Se poate confunda cu alte specii comestibile din cadrul genului, inelul fiind unul din
aspectele importante în diferenţierea speciei Armillaria mellea de alte specii de Armillaria.

Armillaria ostoyae are solzi distinctivi de

culoare maro închis sau negru, iar pe partea
inferioară a inelului său persistent pe picior
nuanţele sunt, de asemenea, întunecate,
lipsind galbenul caracteristic de la A. mellea.

Armillaria gallica are un picior bulbos la bază

şi un inel efemer, asemănător cu pânza de
păianjen, care rămâne doar ca o zonă inelară
gălbuie la maturitate. Armillaria ostoyae

Armillaria tabescens, denumită gheba

fără inel, este foarte asemănătoare, dar
nu are inel pe picior, iar lamelele sale
devin maroniu-roz la maturitate.

Armillaria gallica Armillaria tabescens

Armillaria mellea
Armillaria mellea
(Ghebe)

Cu ce se poate confunda

Pholiota squarrosa are, în general, o culoare asemănătoare şi este acoperită cu solzi;

păstrează o margine înrolată, lamelele sale devin uniform ruginiu-maroniu şi sporulaţia
maro-gri. Mirosul şi gustul sunt de ridiche. Este necomestibilă.

Mortala Galerina marginata creşte în acelaşi habitat şi pe substrat lemnos, dar

culoarea sa este ocru-roşiatică, cu spori maronii.

Pholiota squarrosa Galerina marginata

Armillaria mellea