Amanita rubescens

(Cuc roşu)

Habitat
Clasificare
Distribuţia este una foarte largă, crescând
ştiinţifică atât în păduri de foioase, cât şi de conifere.

Sunt ciuperci micorizante (simbiotice) cu

arbori de esenţă tare şi răşinoase; sunt
Încrengătură: deosebit de abundente în multe păduri de
Basydiomicota conifere pe soluri sărace acide, unde apar în
Ordin: Agaricales grupuri mici mai des decât singure.

Familie: Amanitaceae Este foarte comună şi răspândită în toată

Genul: Amanita Europa continentală şi în America de Nord. A
Specie: A. rubescens fost înregistrată şi în Africa de Sud, dar se
crede că este mai degrabă o specie introdusă
decât una nativă.

Amanita rubescens
Amanita rubescens
(Cuc roşu)

Pălaria are diametrul cuprins între 5

şi 20 de cm atunci când este complet
deschisă; iniţial are formă de cupolă,
se aplatizează odată cu maturizarea,
uneori ajungând să aibă o
depresiune centrală; marginea este
netedă, nu prezintă striaţii.

Suprafaţa pălăriei:

prezintă o cuticulă netedă şi

subţire, de culoare maro-
roşiatică, dar variază de la
aproape alb la diferite nuanţe de
roz şi maro foarte închis;
pe pălărie se găsesc fragmente
ale vălului universal (adică
scuame) distribuite neregulat, de
culoare alb murdar sau gri,
uneori cu nuanţe rozalii, ceva
mai distanţate una de alta decât
în alte specii aparţinând genului
Amanita.

Amanita rubescens
Amanita rubescens
(Cuc roşu)

Stratul himenial este reprezentat

de lamele albe, adnate, până la
aproape libere faţă de picior şi
foarte apropiate. La specimenele
mature, lamelele sunt adesea
marcate cu pete roz sau roşiatice
ruginii, iar atunci când sunt
manipulate, lamelele se oxidează
în nuanţe roşiatice.

Culoarea sporilor (sporulaţia)

este albă.

Amanita rubescens
Amanita rubescens
(Cuc roşu)

Piciorul are de obicei între 7 şi 15 cm lungime;

diametrul este de obicei de la 1 până la 2 cm.
Piciorul devine gol odată cu înaintarea în vârstă şi
prezintă un inel atârnat pe picior, destul de subţire
şi fragil, de obicei canelat şi adesea zdrenţuit.

La Amanita rubescens, volva este vizibilă doar la

exemplare foarte imature. La bază are o volvă
voluminoasă, napiformă, friabilă, nemembranoasă.
Pe măsură ce ciuperca se maturizează, rămăşiţele
volvale dispar lăsând o bază umflată fără urme de
inel bazal distinct. Baza de culoare roşiatică este
esenţială pentru determinarea corectă a speciei, deşi
nu toate exemplarele o prezintă foarte evident.

Culoarea piciorului este alb în partea de deasupra

inelului, dar maroniu-roşcat, adesea cu pete roz
intens, sub inel. În partea de sub inel, de multe ori
piciorul poate avea un aspect scămoşat.

Amanita rubescens
Amanita rubescens
(Cuc roşu)
Carnea: este albă şi groasă. Când
sunt deteriorate, lamelele şi carnea
din pălărie devin roz intens sau roşu
mat.

Nici mirosul şi nici gustul ciupercilor

proaspete nu sunt distincte, dar la fel
ca majoritatea ciupercilor odată
infestate de viermi, la care sunt destul
de predispuse, corpurile fructifere
vechi pot mirosi destul de neplăcut.

Rolul ecologic: micorizantă atât cu

foioase, cât şi cu conifere.

Sezon: Iunie-octombrie este sezonul lor

principal, dar, ocazional, apar până la
sfârşitul lunii decembrie dacă vremea e
blândă.

Comestibilitate: este comestibilă în

urma unei procesări termice de peste
70 de grade, adică trebuie să fie
pătrunsă de această temperatură peste
tot, indiferent de forma de gătire. Nu se
recomandă consumul repetat la mai
multe mese consecutive, deoarece
poate provoca anemie.

Amanita rubescens
Amanita rubescens
(Cuc roşu)

Cu ce se poate confunda

Una din ciupercile care se poate confunda este Amanita excelsa var.
spissa (sau Amanita spissa). În afara faptului că nu prezintă o colorare
diferită a cărnii atunci când este tăiată, o proporţie destul de mare de
exemplare arată remarcabil de asemănătoare cu unele variante de culoare
în care poate apărea Amanita rubescens, dar A. spissa miroase a ridichi. Pe
picior, în partea de sub inel, se remarcă o nuanţă de gri destul de deschis,
şi din întreg exemplarul lipsesc nuanţele roşiatice

Amanita pantherina are o pălărie maro cu fragmente de voal (scuame)

albe şi acestea sunt dispuse regulat; carnea nu se înroşeşte roz când este
deteriorată/tăiată, rămâne tot timpul albă.

Amanita spissa Amanita pantherina

Dacă ai cea mai mică îndoială, aruncă-le!

Amanita rubescens