„Forme şi cauze ale dificultăţilor de învăţare”

Prof. Burlacu Florentina

Grădiniţa P.P. Nr.23 Botoşani

Semnificaţia sintagmei dificultăţi de învăţare este prezentă (în plan teoretic) adesea
contradictoriu şi confuz, ca atare legătura cu practica este destul de dificilă.Conceptul de
dificultăţi de învăţare este cunoscut mai ales ca dificultăţi şcolare şi anume ca „dificultăţi
care le întâmpină unii elevi în asimilarea cunoştinţelor, în formarea competenţelor”
(Mircea Stefan, Lexicon pedagogic, p.90, 2006, Aramis, Bucureşti). De obicei, dificultăţile
de învăţare apar de timpuriu, în însuşirea cititului (dislexie), a scrisului (disgrfie), şi duc la
manifestări de anxietate, neâncredere în sine, pierderea motivaţiei învăţării.
Premise ale apariţiei dificultăţilor de învăţare
Chiar şi în cazul elevilor talentaţi (şi chiar în situaţie de elitism) sau în cel al elevilor
care au succese relativ constante şi considerabile la şcoală, la diferite discipline sau chiar la
toate, există posibilitatea apariţiei unor momente de sincopă, de căderi, de oscilaţii, de
slabă organizarea a activităţii de învăţare, cu efecte negative asupra calităţii acesteia.
Sesizăm astfel firescul şi, uneori, chiar necesarul apariţiei în cadrul situaţiilor (şi
procesului) de învăţare a dificultăţilor, a obstacolelor. De altfel, toate temele, sarcinile,
problemele date spre rezolvare elevilor au un anumit grad de complexitate şi dificultate
rezolutivă. Dar tocmai acestea incită la rezolvare, îl provoacă pe elev la încercări repetate,
îi menţin motivaţia epistemologică la un nivel optim. Depăşirea acestor obstacole îi
întăresc, consolidează încrederea în sine, dar, dimpotrivă, eşecurile repetate îl determină la
renunţări, fuga, teama de a se implica, o slabă motivaţie, neîncredere în sine.
K. Lewin şi şcoala sa (apud M. Ionescu, 2001) explică apariţia în timpul procesului
de învăţare a dificultăţilor, obstacolelor, printr-un model topologic sau un model al incintei
cu bariere:
- învăţarea şcolară, ca formă particulară a învăţării umane, se caracterizează printr-o
anumite succesiune, constanţă şi ritmicitate a secvenţelor, situaţiilor şi experienţelor de
instruire, oferite elevilor. Între acestea există legături puternice şi posibilităţi autentice de
revenire la secvenţele anterioare prin feed-back. Astfel, o secvenţă de instruire (I1) este
succedată de o altă secvenţă de instruire (I2), care se bazează pe prima numai după ce în
urmă feed-back-ului, a verificării (F1) elevul dă răspunsuri corecte (Re). Dar şi după ce se
parcurg şi ale secvenţe de instruire răspunsurile corecte (Re) ale elevilor pot face referire la
cunoştinţe, abilităţi şi priceperi asimilate şi formate în secvenţa de instruire de început (I1),
motiv pentru care verificarea, feed-back-ul poate conţine răspunsuri corecte care să se
poate referi şi la (I1).
Dificultati scolare
De cele mai multe ori,problematica dificultăţilor de învăţare se discută în raport cu
şcoala şi cu adaptrea copilului la sarcinile învăţării şcolare, deşi o astfel de abordare
limitează problematica şi îm-piedică înţelege-rea învăţării ca activitate general umană,
limitând-o la activitatea din planul şcolar. Astfel, în spaţiul şcolii, dificultăţile de învăţare
semnifică existenţa unor piedici, probleme în abordarea învăţării şcolare.Deoarece
afectivitatea constă în reflectarea relaţiei dintre subiect şi obiect, presupunând o mare
încărcătură energetică de emoţii, sentimente, pasiuni, dispoziţii, afecte (furie, mânie, ...), iar
moti-vaţia este o sursă de activitate, asigurând condiţiile acţiunii şi îndeplinind şi o anumită
funcţie de direcţionare, este vorba mai mult despre modul în care ştim să acţionăm asupra
afectivităţii şi motivaţiei co-pilului, adaptat stadiului de dezvoltare. Pătrunzând mai adânc în
această sferă, observăm că dificultăţile şcolare au cauze foarte diferite (interne=biologice,
psihologice; externe=condiţiile oferite de familie, şcoală, so-cietate) şi pot îmbrăca forme
extrem de variate .
Dificultăţile şcolare marchează “momente de stagnare şi de desfăşurare
necorespunzătoare a activităţii de cunoaştere în procesul învăţării şcolare.”(Dicţionar
de pedagogie,1979,p.34)
Principalele dificultati de invatare
Dificultăţile de învăţare pot fi legate de deficitul dezvoltării intelectuale, lipsa unor
aptitudini, dar adesea sunt simptomul unei inadaptări şcolare sau efectul unei metodologii
didactice care nu ţine seama de individualitatea elevilor.
Printre primele ordonări ale problemelor de învăţare sunt evidenţiate următoarele :-
tulburările sau deficienţele intelectuale;
- tulburările senzoriale;
- tulburările motorii;
- tulburările perceptiv vizuale;
- tulburările perceptiv auditive;
- instabilitatea comportamentală;
- inhibiţia de tip emoţional;
- tulburările limbajului;
- tulburările psihomotricităţii;
- deficite de atenţie şi concentrare;
- hiperactivitatea;
- impulsivitatea;
- abstracţia.
Aceste manifestări ale difcultăţlor de învăţare se întâlnesc şi în diagnosticarea
medicală a unor boli psihice ce necesită intervenţie de specialitate, dar care includ rolul foarte
important al familiei şi şcolii.
a) după intenţie:
- învăţare spontană, neintenţionată
- învăţare intenţionată, conştientă, bazată pe înţelegere
b)după formă: avem 6 tipuri de învăţare aflate în strânsă interdependenţă şi condiţionare
reciprocă
- Învăţare cognitivă, constând în dobândirea de cunoştinţe, operaţii, deprinderi
intelectuale, la baza cărora stă înţelegerea şi exerciţiul.
- Învăţare psihomotorie, bazată pe însuşirea conştientă a unor scheme motorii şi
implicând: schema corporală, orientare, coordonare, viteză, ritm.
- Învăţare instrumentală – se însuşesc mijloacele, instrumentele, specifice de
comunicare, implicate în limbajul verbal (oral şi scris), în însuşirea numeraţiei şi a
instrumentelor de calcul, în însuşirea semnelor de punctuaţie, ortografie, etc.
- Învăţarea afectivă – se însuşesc reacţiile adecvate la stările şi situaţiile afectogene
- Învăţarea practică – se află la baza formării deprinderilor implicate în joc, în unele
activităţi şcolare, în activităţi de autoservire şi gopodăreşti, în alte activităţi practice, manuale.
- Învăţarea morală – constă în însuşirea conceptelor de etică, în formarea deprinderilor
de conduită socială, în respectarea regulilor de convieţuire în comunitate, etc.
În cazul elevilor cu CES, raportul obişnuit între formele de învăţare (cognitivă, afectivă,
instrumentală, psihomotorie, practică, morală), cât şi între învăţarea spontană şi cea
intenţionată, este mai mult sau mai puţin modificat, aceasta depinzând de tipul şi gradul
deficienţei, precum şi de vârsta copiilor.
Cauze ale dificultatilor scolare si de invatare
Se crede ca dificultatile de invatare sunt cauzate de dificultatile sistemului nervos,
care afecteaza primirea, procesarea sau comunicarea informatiei. Aceste probleme pot avea
agregare familiala. Unii copii cu dificultati de invatare sunt de asemenea hiperactivi,
incapabili sa stea linistitit, sunt usor de distras si au o
caapcitatea foarte mica de concentrare a atentiei.
Psihiatrii si psihologii arata ca dificultatile de invatare sunt tratabile. Dara daca nu
sunt depistate si tratate la timp ele pot avea un efect tragic de bulgare de zapada. De
exemplu, un copil care in scoala primara nu reuseste sa inteleaga adunarea, nu va putea
invata algebra in liceu. Copilul, care incearca foarte mult sa invete, devine tot mai frustrat
si dezvolta probleme emotionale cum sunt stima de sine scazuta in fata esecului repetat.