Rățușca cea urâtă

de Hans Christian Andersen

”Rățușca cea urâtă ” este un basm cult scris de autorul de literatură pentru copii Hans Christian Andersen,
care are drept erou un boboc de lebădă, clocit de către o rață. Opera este este una dintre cele mai frumoase povești
pentru copii, emoționantă și educativă, relatând viața unui boboc de lebădă care crește într-o familie de rățuște, și
este respinsă de restul familiei din cauză că este diferit de ei.

Basmul cult este o specie a genului epic în proză în care personaje supranaturale, dar şi reale trec prin
întâmplări fabuloase, pentru ca la final binele învinge răul. ”Rățușca cea urâtă” este un basm despre animale în care
personajele animaliere sunt înzestrate cu defecte și calități umane. Se regăsește într-un fel și lupta binelui cu răul,
binele fiind reprezentat prin bobocul de lebădă și cârdul de lebede, iar răul este întruchipat prin restul animalelor
care îl resping și îl chinuiesc pe boboc doar pentru simplul fapt că arăta diferit de ei. Triumful binelui serealizează
prin transformarea rățuștii urâte într-o lebădă frumoasă și integrarea ei în cârdul unde aparține. Bobocul îți primește
răsplata pentru bunătatea, modestia și pentru toate suferințele cauzate de ceilalți.

Povestea rățuștii cea urâte ne învață că trebuie să trecem toate dificultățile ca să ajungem la fericire și
împlinire. Drumul parcurs de ea poate fi asemănat cu un drum inițiac prin care trec de obicei protagoniștii basmelor,
iar dificultățile prin care trece sunt ca încercările acestui drum. O putem urmări de la naștere, când era considerat un
boboc de rață neobișuit, urât, diferit de ceilalți, până la momentul când ajunge la maturitate și se transformă într-o
lebădă frumoasă și admirată de ceilalți.

Tema cea mai importantă a poveștii este respingerea unei ființe din cauza înfățisării. Dorința bobocului de a
găsi o comunitate, sau alte animale care o acceptă și o iubesc este ceea ce îi dă forță să se ridice și să meargă mai
departe în ciuda decepțiilor suferite. Mulți dintre noi se regăsesc în această poveste arhetipală despre dificultatea de
adaptare și mulți suferim din cauza unor persoane care ne necăjesc, ne atacă sau ne fac să ne simțim excluși.
Continuăm să căutăm și sperăm să găsim oameni "ca noi", să găsim cârdul sau tribul de care aparținem. Și în această
călătorie deseori ne schimbăm părerile și convingerile. 

Formulele tipice de început și final ale basmelor lipsesc din această operă, dar avem o descriere amănunțită
a anotimpului și a locului în incipit și avem o morală pe care putem deduce din finalul poveștii. Regăsirea comunității
unde unul aparține simbolizează mesajul că există totdeauna speranțe și pentru cei care sunt excluși sau se află într-
un mediu nepotrivit, iar bobocul rătăcit și transformat la urmă sugerează că nu ar trebui să fie o problemă dacă
suntem diferiți, fiindcă fiecare ființă este unică în această lume. Nimeni nu ar trebui să fie judecat pentru aparențe, ci
să fie apreciat pentru calitățile și faptele sale.

„Rățușca cea urâtă” îi invață pe copii că a fi diferit nu este întotdeauna un lucru rău, deși uneori poate părea
astfel. De asemenea, îi învață să privească respingerea celor din jur ca pe un lucru căruia îi pot face față. În plus,
povestea îi poate încuraja să fie mai înțelegători și să nu respingă oamenii diferiți sau pe care nu îi ințeleg. Pentru o
lume mai bună și mai frumoasă, avem nevoie de acceptare și empatie.