Duminica a VII-a dup\ Rusalii – Vindecarea a doi orbi [i un mut

SF+NTA EVANGHELIE... Pericopa evanghelic\ din aceast\ Duminic\

ne istorise[te despre alte minuni s\v=r[ite `n cetatea Capernaumului de
c\tre M=ntuitorul Iisus Hristos. De acest\ dat\, Domnul vindec\ deodat\
doi orbi, iar mai apoi un mut, a[a cum ne relateaz\ Sf=ntul Apostol [i
Evanghelist Matei:
~n vremea aceea, pe c=nd trecea Iisus, doi orbi se ]ineau dup\ El,
strig=nd [i zic=nd: Miluie[te-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar dup\ ce a
intrat în cas\, au venit la El orbii [i Iisus i-a întrebat: Crede]i c\ pot s\ fac
Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zic=nd:
Dup\ credin]a voastr\ fie vou\! {i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a
poruncit cu asprime, zic=nd: Vede]i, nimeni s\ nu [tie. Dar ei, ie[ind, L-au
vestit în tot ]inutul acela. {i, plec=nd ei, iat\, au adus la El un om mut,
av=nd demon. {i, fiind scos demonul, mutul a gr\it. Iar mul]imile se
minunau, zic=nd: Niciodat\ nu s-a v\zut a[a ceva în Israel. Dar fariseii
ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. {i Iisus str\b\tea toate
cet\]ile [i satele, înv\]=nd în sinagogile lor, propov\duind Evanghelia ~mp\
r\]iei [i vindec=nd toat\ boala [i toat\ neputin]a în popor. (Matei 9, 27-35)
PUTEREA CREDIN}EI, SMERENIA DIVIN| {I BUCURIA
RECUNO{TIN}EI... Sf=ntul Evanghelist ne prezint\ mai `nt=i vindecarea
celor doi orbi. Cu siguran]\ c\, ace[tia auziser\ (c\ci de v\zut nu puteau s\
vad\) de vindec\rile pe care le s\v=r[iser\ Iisus [i aveau n\dejdea c\ [i ei vor
putea fi vindeca]i prin puterea divin\ a Celui despre Care se spune c\ este
Fiul lui Dumnezeu, c\ci El era din neamul lui David, neam din care trebuia s\
se nasc\ Mesia. Orbi fiind, probabil c\, nu au reu[it s\ ajung\ singuri `n fa]a
M=ntuitorului ci, la fel ca slab\nogul din pericopa Duminicii trecute, a fost
adus de ni[te apropia]i care, la fel ca orbii, `[i puseser\ [i ei n\dejdea `n mila
Domnului despre Care auziser\ sau chiar v\zuser\ c\ poate t\m\dui pe cei `n
suferin]\. Sf=ntul Evanghelist Matei ne spune c\ cei doi se ]ineau dup\
Hristos [i strigau dup\ El implor=nd mil\. Deci Domnul nu i-a vindecat de
`ndat\ ce i-a `nt=lnit, ci i-a l\sat pu]in\ vreme [i, abia dup\ ce a intrat `n cas\
le-a t\m\duit neputin]a. De ce aceasta? ~n primul r=nd, pentru c\ Iisus voia s\
vad\ dac\ credin]a lor (c\ pot fi vindeca]i) este una statornic\. Al]ii, poate, ar
fi renun]at dup\ ce ar fi strigat o dat\ sau de dou\ ori. ~ns\ cei doi orbi au
continuat s\ strige [i s\ se ]in\ dup\ El, convin[i c\ Cel ce are puterea vindec\
rii, are [i puterea dragostei, a milei iubitoare. ~n al doilea r=nd, Iisus nu a
vrut s\ `i vindece `n v\zul mul]imii, tocmai pentru a ne mai da tuturor o pild\,
[i anume, cea a smereniei; de aceea, [i dup\ ce i-a vindecat, le spune
acestora: „Vede]i, nimeni s\ nu [tie!” Intr=nd apoi `ncas\, Domnul le
cerceteaz\ `nc\ odat\ credin]a: „Crede]i c\ pot s\ fac Eu aceasta? Zis-au Lui:
Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zic=nd: Dup\ credin]a voastr\ fie
vou\! {i s-au deschis ochii lor.” Dac\ cei doi nu ar fi avut credin]a bine `nr\d\
cinat\ `n suflet c\ Hristos poate s\ `i vindece, atunci nu i-ar fi vindecat. De
aceea le [i confirm\: „Dup\ credin]a voastr\ fie vou\!” Iar cei doi au plecat [i
au vestit tot ]inutul c=t de mult bine le-a f\cut lor Hristos Iisus, Fiul lui
David. Apoi, au adus la El un om mut care avea demon `n El. De aceast\
dat\, Domnul se comport\ diferit: el nu mai a[teapt\ m\rturisirea credin]ei
celui aflat `n neputin]\, ci l-a t\m\duit imediat. De ce? Pentru c\ voin]a [i
g=ndirea sa nu `i mai apar]ineau, ci `i erau `nc\tu[ate de diavol. Pentru
Hristos a fost sufucient\ credin]a celor care l-au adus pe omul mut `naitea
Lui. A[adar, M=ntuitorul a s\v=r[it aceste t\m\duiri datorit\ credin]ei celor `n
cauz\ [i a celor care `i `nso]eau. Aceste t\m\duiri erau s\v=r[ite cu smereie,
nu spre fala lui Hristos, ci spre `ncredin]area oamenilor c\ Fiul lui Dumnezeu
a venit pe p\m=nt pentru a t\m\dui neputin]ele oamenilor [i, mai ales, pentru
a le oferi acestora posibilitatea m=ntuirii, a izb\virii din p\cat. Aceste t\m\
duiri, de cele mai multe ori, erau izvor=toare de recuno[tin]\ din partea celor
vindeca]i. Cei doi orbi, de[i au primit porunc\ de la Iisus s\ nu spun\ nim\nui
ce s-a `nt=mplat, totu[i ei au vestit `n tot ]inutul cine i-a t\m\duit [i `n cine
cred: `n Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, ei au devenit m\rturisitori ai
credin]ei, practican]i ai rug\ciunii [i `nv\]\tori ai recuno[tin]ei.
Invidia [i def\imarea sunt rodul s\l\[luirii diavolului `n sufletele
noastre... De[i mul]imile se minunau [i se bucurau `ntruc=t nu mai v\zuser\
a[a ceva p=n\ la acel moment, fariseii (membri ai unei grup\ri religioase
iudaice) erau potrivnici lui Hristos [i `l invidiau pentru c\ avea o
popularitate mai mare dec=t a lor. De aceea, de multe ori `l calomniau [i `i r\
st\lm\ceau cuvintele [i faptele, acuz=ndu-L c\ are putere demonic\. Sf=ntul
Ioan Gur\ de Aur ne spune urm\toarele despre invidie: „Dup\ cum porcul se
bucur\ de mocirl\, iar diavolul de v\t\marea noastr\, tot a[a [i invidiosul se
bucur\ de r\ul semenului s\u. Atunci se lini[te[te [i r\sufl\ u[urat, c=nd peste
semenul s\u a venit un necaz sau o ru[ine; socote[te nenorocirile altora
propriile sale bucurii, iar fericirea [i bun\starea altora, propria sa
nenorocire. Nu urm\re[te s\ aib\ el bucurie, ci semenul s\u s\ aib\ necazuri [i
sc=rbe. [...] Dup\ cum unii g=ndaci se hr\nesc cu murd\rie omeneasc\, tot
a[a [i invidio[ii se hr\nesc cu nenorocirile altora: sunt du[manii [i vr\jma[ii
oamenilor. Celorlal]i oameni le e mil\ c=nd se junghie un animal; dar tu,
invidiosule, devii fiar\, tremuri, te îng\lbene[ti la fa]\ c=nd vezi c\ unui om îi
merge bine. [...] Chiar de ar face cineva minuni, chiar de ar tr\i în feciorie,
chiar de ar posti, chiar de s-ar culca jos pe p\m=nt, [i prin aceste virtu]i ar
ajunge la în\l]imea îngerilor, totu[i pentru o asemenea fapt\ (a invidiei) va fi
mai p=ng\rit dec=t curvarii [i preacurvarii, [i mai nelegiuit dec=t t=lharii
[i profanatorii de morminte.”