ATi - C7 Îngrijirea bolnavilor în stare de şoc

Şocul - este o reacţie nespecifică a organismului faţă de agenţii agresori, care

dereglează funcţia întregului organism prin prăbuşirea circulaţiei periferice şi tulburarea
proceselor metabolice consecutive de la nivelul ţesuturilor .
Şocul poate fi determinat de traumatisme, arsuri, acţiunea curentului electric, unde
de presiune a exploziilor, pierderi masive de sânge, intervenţii chirurgicale, infecţii
microbiene, unele leziuni cardiace, transfuziile de sânge, substanţe străine organismului
faţă de care acesta este hipersensibilizat .
Astfel se deosebesc :
- şocul traumatic ;
- şocul postoperator ;
- şocul hemoragic ;
- şocul hipovolemic ;
- şocul infecţios ;
- şocul anafilactic ;
- şocul hemolitic .
Apariţia şocului este favorizată de stările de denutriţie, deshidratare, oboseală,
insomnie, frigul şi căldura prea mare .
Semne si simptome : bolnavul prezinta :

 agitaţie ;
 tegumente palide ; această fază durează
 tensiunea normală sau crescută ; de la câteva minute până
 puls accelerat şi mic ; la câteva ore = şoc
 respireaţie normală ; compensat sau faza
 greaţă ; reversibilă a şocului
 pupile micşorate .
Dacă însă mecanismele de autoîntreţinere a şocului nu pot fi oprite sau intervine
anumiţi factori agravanţi ca frigul. traumatismul transportului, noi pierderi de sânge = şoc
decompensat sau faza şocului ireversibil . În această fază bolnavul este liniştit, somnolent,
indiferent fata de mediul înconjurător şi persoana propie . Privirea este pierdută şi
răspunde greu la intrebări, totuşi conştienţa este păstrată . Tegumentele au o culoare
galbenă pământie, extremităţile sunt cianotice, temperatura este subnormală, tensiunea
scade în raport cu gravitatea şocului iar pulsul se accelerează . Respiraţia este rapidă,
superficială, secreţia urinară scade până la anurie .
 Primele îngrijiri acordate bolnavului la locul accidentului

1. - sustragerea bolnavului de sub acţiunea agentului agresional (întreruperea

curentului electric, înlăturarea agentului termic) ;
2. - hemostaza - deoarece pierderea de sânge în continuare agravează şocul şi-l
transformă din şoc compensat în şoc decompensat ;
3. - resuscitarea cardio-respiratorie - în caz de oprire a respiraţiei sau a cordului prin
insuflarea gură la gură sau gura sau gură la nas şi masaj cardiac extern până la realizarea
respiraţiei spontane şi a pulsului periferic ;
4 - combaterea durerii - se face cu medicamente indicate de medic . Asistenta trebuie să
aibă la indemâna substituenăi ai morfinei (mialgin) care au efecte secundare mai slabe . În
unele cazuri medicul va face infiltraţii cu novocaină sau xilină 0,5 -1 % a regiunilor
traumatizate, asistenta având pregătite instrumentele şi materiale necesare .
5. - autohemotransfuzia - prin ridicarea sau infăşurarea membrelor inferioare pentru a
asigura o mai bună umplere a vaselor în restul organismului . Dacă există condiţii
corespunzătoare la locul accidentului se începe umplerea patului vascular (în caz de şoc
hemoragic şi prin arsuri) precum şi administrarea de oxigen care se va continua şi în timpul
transportului .
6. - transportul bolnavului şocat la spital - se face urgent fără traumatizarea lui . În
timpul transportului se fac toate manevrele de mai sus, autosanitara fiind dotată cu
aparatura speciala pentru menţinerea funcţiilor vitale ale organismului .

Tratamentul şocului se efectuează la spital . El se adaptează cauzei declanşatoare

precum şi etapei evoluţiei în care se găseşte bolnavul .
1. - asigurarea condiţiilor, materiale de îngrijire :
Îngrijirea bolnaviilor şocaţi se face în camerele de desocare .
Transportul bolnavului din salon sau sala de operaţie în camera de desocare se face
cât mai puţin traumatizant continuând condiţiile de îngrijire şi tratament . Temperatura
camerei = 180 0C, bine ventilată . Acoperirea bolnavului se face cu un pled uşor sau numai
cu cearşaf . Bolnavul va fi culcat pe o singură pernă subţire ameliorând prin poziţia joasă a
capului circulaţia cerebrală .
Patul trebuie prevăzut cu anexele necesare (saltea, colaci, stative pentru perfuzii şi
transfuzii) .
Camera este prevăzută cu aparatură pentru oxigenoterapie, respiraţie artificială
mecanică, intervenţii de urgenţă, perfuzii şi transfuzii de sânge şi de înlocuitori de plasmă,
aspiratoare electrice, instrumente necesare pentru injecţii, insuflarea plămânilor, pense
pentru apucarea şi tracţionarea limbii, depărtătoare de gură .
Asistenta va pregăti tensiometrul, instrumentele şi materialele necesare pentru
abordarea unui trunchi venos mai mare, aparatul pentru măsurarea tensiuni venoase,
aparatul pentru monotorizarea electronică a pulsului şi electrocardioscopul, oximetrul,
instrumentele şi materialele necesare pentru recoltări de produse biologice şi patologice, în
vederea determinării saturaţiei de oxigen în sângele arterial şi venos a pH sanguin, glicemie,
ureei, creatinina, sodiului, potasiului, a probelor de coagulare a sângelui precum şi alte
examinări recomandate de medic .
Asistenta va lua măsuri pentru a se putea determina diureza, la nevoie prin sondaj
vezical . Are la îndemâna materialele necesare pentru determinarea grupei sanguine, sânge
integral, lichide pentru umplerea patului vascular, substituienţi ai plasmei, soluţii necesare
pentru combaterea acidozei (bicarbonat de sodiu) .
Substanţele necesare pentru tratamentul vasoactiv (novodrenalină, bronhodilatin),
medicamentele anticoagulante, cardiotonicele majore si antibioticele cu spectru larg
completează condiţiile materiale ale îngrijirii bolnavilor şocaţi ;
 reconstituirea masei circulante are scopul de a umple patul vascular ceea ce creşte
debitul cardiac, ameliorează circulaţia periferică şi înlătură hipoxia şi acidoza .
Ea se execută prin perfuzii şi transfuzii intravenos prin abordarea venei pe cale
transcutanată sau prin denudarea de venă ;
. resuscitarea cardio-respiratorie :
Ventilaţia se va asigura cu aparatele de respiraţie artificială cunoscute sau la nevoie
prin traheostomie sau intubaţii .
Asistenta va menţine permeabilitatea căilor respiratorii, eliminând cu ajutorul
aspiratoarelor sângele, mucozităţile şi alte secreţii, eventual conţinut stomacal recurgitat,
din faringe .
Pentru acestea asistenta va imprima capului o pozţie de hiperextensie, iar limba -
dacă ar cădea înapoi, va fi menţinută în poziţie normală cu ajutorul unei pense .
Pentru susţinerea activităţii cardiace si resuscitare uneori se recurge la terapie
electrică : electrostimulare, defibrilare, cardioversie (restabilirea ritmului cardiac normal,
perturbat de fenomene de fibrilaţie arterială sau ventriculară .
Asistenta va avea la îndemână şi substanţe coronodilatatoare .
- oxigenoterapia - are scopul de a contribui la combaterea insuficenţei de oxigenare a
ţesuturilor .
Oxigenul poate fi aplicat la presiunea atmosferică normală prin sondă endonazală,
prin mască sau prin canule de intubaţie .
Oxigenul se administrează întodeauna în stare umidificată .
Oxigenul este aplicat şi prin aparatele de respiraţie mecanică cu presiune
intratratraheală .
- corectarea tulburărilor biochimice : suferinţa celulelor insuficent irigate cauzează o
serie de tulburări metabolice care duce la acidoză, care se corectează cu soluţie molară de
bicarbonat de sodiu .
Irigaţia deficitară a rinichiului duce la anurie (rinichii de şoc) cu toate consecinţele
sindromului de retenţie azotată . Se corectează cu perfuzi de manitol
20% sau medicamente diuretice : furosemid .
Tulburările de coagulare sanguină se previn cu perfuzii cu heparină şi sânge izogrup-
izi- Rh şi dextran .
- aplicarea medicamentelor vasoactive :
 În şocul toxicoseptic şi şocul anafilactic, unde staza periferică se datoreşte unei
vasodilataţii paralitice, sunt indicate substanţele vasoconstrictoare .
După ce s-a început restabilirea masei circulante, se aplică substanţele
vasodilatatoare pentru a reduce vasoconstricţia arterialelor şi a ameliora circulaţia capilară
în ţesuturi . Atât substanţa vasoconstrictoare cât şi cele vasodilatatoare se aplică în perfuzii
intravenos sub controlul tensiuni arteriale şi a presiuni venoase centrale .
- antibioterapia : cu excepţia şocului toxicoseptic, antibioterapia are un rol preventiv . Ea
trebuie începută imediat la instalarea stării de şoc din cauza scăderii totale a rezistenţei
organismului faţă de infecţii .
Antibioterapia trebuie să fie susţinută prin administrarea concomitentă de
oxigen care în şoc toxicoseptic trebuie aplicat sub presiune, cu aparate de respiraţie
mecanică . În tratamentul şocului se mai folosesc hormonii corticoizi în doze masive, pentru
combaterea insuficenţei suprarenale .

- îngrijirile generale şi alimentaţia :

 efectuarea igienei corporale se face cu prosoape umede, baia parţială la pat,
schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, menţinerea bolnaviilor curaţii de defecaţiile proprii şi
cu foarte mult menajament ;
 se acordă o atenţie deosebită prevenirii escarelor de decubit când bolnavul este
inconştient, iar substanţele rezultate prin dezagregarea ţesuturilor necrozate încarcă şi mai
mult rinichiul ;
 alimentaţia se va face numai cu lichide, asigurând în limita posibilităţilor necesităţilor
calorice ale organismului . La calculul aportului de calorii se vor lua în consideraţie şi cele
administrate pe cale intravenos inclusiv plasma şi sângele . Când starea bolnavului se mai
îmbunătăţeşte se completează alimentaţia cu lapte şi supe strecurate . Se evită extractele
de carne şi ceaiurile în cazul insuficienţei renale din cauza conţinutului mare de K .
Alimentaţia se va face prin sonda nazo-duodenala . Cantităţile de lichide şi alimente
consumate de bolnav sau introduse pe cale artificială în organismul lui, se adaugă la bilanţul
calculului hidric efectuat zilnic .

- supravegherea bolnavului este sarcina principală a asistentei îin cursul îngrijirii

bolnavilor şocaţi, notând în foaia de observaţie toate observaţiile : pulsul arterial şi capilar,
respiraţia, tensiunea arterială, diureza, scaunul (clisme evacuatoare) .
Prin supravegherea atentă a bolnavului se evită complicaţiile administrări excesive
de lichide, ca hiperhidratarea, edemul pulmonar acut .
Bolnavul scos din starea de şoc este periclitat să recadă, de aceea va fi supravegheat
încă 24 ore .