Raport practică profesională și de cercetare

Nume complet : Mîrza Melania Camelia

Seria: 2

Grupa: 6

1. DENUMIRE STUDIU:

Emotion Expression in Body Action and Posture

Nele Dael, Marcello Mortillaro, and Klaus R. Scherer; University of Geneva

2. PREZENTARE STUDIU

Cercetarea comunicării emoționale se concentrează puternic pe expresiile faciale și

tonul vocii ca modalități expresive, lăsând restul corpului relativ puțin studiat. Spre deosebire

de ipoteza că mișcarea corpului indică doar intensitatea emoțională, studii recente au arătat că

mișcarea și postura corpului transmit, de asemenea, informații specifice emoției. Cu toate

acestea, o înțelegere mai profundă a mecanismelor de bază este îngreunată de lipsa studiilor

de producție bazate pe un cadru teoretic. În această cercetare, a fost adoptat sistemul de

codificare Body Action and Posture (BAP) pentru a examina tipurile și tiparele de mișcare a

corpului care sunt folosite de 10 actori profesioniști pentru a portretiza un set de 12 emoții. \

S-a investigat în ce măsură aceste modele de expresie susțin predicții explicite sau

implicite din teoria emoțiilor de bază, teoria bidimensională și teoria evaluării componențiale.

Acest studiu are ca scop identificarea modelelor de comportament comune ale mișcării
corpului utilizate de actori pentru a exprima emoția și, în al doilea rând, investigarea

diferențierii emoțiilor.

A fost ales corpus GEMEP (The Geneva Multimodal Emotion Portrayals) ca fiind cel

mai adecvat pentru scopul cercetării noastre, deoarece oferă un set de date foarte bogat și

divers, atât din punct de vedere al numărului de emoții, cât și din punct de vedere al

repertoriului comportamental, integrând postura corpului, mișcarea și gestul. Având în vedere

că acestea sunt rar studiate elemente ale expresiei emoțiilor care nu sunt încă bine stabilite în

teoria emoțiilor, există puține baze pentru formularea unor ipoteze specifice. Actorii nu au

primit instrucțiuni să folosească anumite expresii faciale sau corporale, în afară de restricția

de a nu se îndepărta de punctul central al celor două camere.

Corpusul GEMEP a fost dezvoltat și înregistrat la Universitatea din Geneva

(Banziger, Mortillaro și Scherer; Banziger & Scherer, 2010). Actorii profesioniști au

portretizat un set cuprinzător de emoții într-un cadru de interacțiune bazat pe scenarii,

antrenat de un regizor profesionist de teatru. GEneva Multimodal Emotion Portrayals

(GEMEP) este o colecție de înregistrări audio și video care prezintă 10 actori care

portretizează 18 stări afective, cu conținut verbal diferit și moduri diferite de exprimare. A

fost creat la Geneva de Klaus Scherer și Tanja Bänziger, în cadrul unui proiect finanțat de

Fundația Națională pentru Știință Elvețiană și cu sprijinul Rețelei Europene de Excelență

„Humaine”.

Materialul folosit pentru acest studiu este un subset al GEMEP care s-a bazat pe

evaluări extinse pentru a asigura o calitate tehnică ridicată, credibilitate și recunoaștere a

emoției codificate (Banziger, Mortillaro și Scherer, în presă; Banziger & Scherer, 2010).

Acest subset constă din 120 de portrete în care 10 actori (cinci femei, cinci bărbați) au

exprimat 12 emoții, rostind o propoziție standard nonlingvistica. Emoțiile selectate includ atât
emoțiile „de bază”, cât și cele subtile, cuprinzând mai multe familii și reprezentând în mod

egal cei doi poli ai dimensiunii de valență/plăcere (pozitivă, negativă) și ai dimensiunii de

excitare/activare (excitare mare sau activă, excitare scăzută sau pasivă).

A fost adoptat un sistem de codare observațional dezvoltat recent pentru a realiza

micro codarea setului de portrete emoționale (Dael și colab.,). În acea lucrare s-a prezentat

dezvoltarea și fiabilitatea sistemului Body Action and Posture (BAP), care este concepută

pentru aplicarea în cercetarea exprimării emoțiilor nonverbale unimodale și multimodale.

Oferă micro descrieri aliniate în timp ale posturilor și acțiunilor corpului care integrează

diferite niveluri de manifestare expresivă, adică la nivel anatomic (articulații diferite ale

părților corpului), un nivel de formă (direcția și orientarea mișcării) și un nivel funcțional

(bazat pe Ekman & Friesen, 1972). Pentru studiul actual au fost analizate un set de 49 de

categorii comportamentale. Aceste variabile au fost obținute prin punerea în comun a

variabilelor elementare corespunzătoare unității de mișcare de bază codificate cu sistemul de

codare BAP (enumerate în materialul suplimentar) și prin eliminarea acelor variabile pentru

care acordul intercoder a fost insuficient sau nu a putut fi calculat din cauza codării rare (Dael

et al.,).

Teoriile emoționale de bază implică faptul că ar trebui să găsim modele care sunt

specifice pentru emoțiile fundamentale. Conform teoriei bidimensionale, modelele de

comportament emergente ar trebui să fie indicative pentru excitare și valență și, prin urmare,

nu ar conduce la o diferențiere categorică clară a emoțiilor. Teoriile componente sau de

evaluare ar prezice că modelele de mișcare a corpului reflectă profiluri majore de evaluare și

tendințe de acțiune. Din această noțiune rezultă că emoțiile care împărtășesc o anumită

configurație a rezultatelor evaluării sunt de așteptat să fie caracterizate de același model de

comportament. În mod egal, emoțiile cu profiluri de evaluare diferite sau opuse ar trebui să

fie reprezentate de modele de comportament diferite.

Rezultatele analizei componentelor principale arată că repertoriul expresiv al

posturilor, mișcărilor și gesturilor corporale emoționale este extrem de divers. Din acest set

bogat de date au fost extrase cele mai relevante aspecte prin gruparea comportamentelor

individuale asociate de-a lungul a 16 componente ale comportamentului. Chiar dacă

procedura de cluster în doi pași nu a permis testarea strictă a ipotezelor, analiza a produs

modele de comportament interesante care au fost legate sistematic de emoție.

Rezultatele au arătat că toate emoțiile ar putea fi diferențiate semnificativ, inclusiv

emoțiile subtile, care adesea nu sunt incluse în studiile standard ale emoțiilor. Într-un studiu

comparabil, Wallbott (1998) a raportat o rată aproape identică de clasificare globală corectă

(.54). Tristețea, disperarea și anxietatea (etichetate drept „frică”) au fost mai puțin confundate

unele cu altele decât în ​studiul de fata. De asemenea, panica („teroarea”) a fost confundată cu

fericirea, nu bucurie exaltată ca în studiul de fata. Aceste diferențe de confuzie se pot datora

faptului că a fost folosit un set diferit de emoții.

Rezultatele au dezvăluit că mai multe modele de mișcare a corpului apar sistematic în

reprezentările unor emoții specifice, permițând diferențierea emoțiilor. Deși câteva emoții au

fost exprimate prototip printr-un anumit model, cele mai multe emoții au fost exprimate

variabil prin mai multe modele, dintre care multe pot fi explicate ca reflectând componente

funcționale ale emoției, cum ar fi moduri de evaluare și pregătire pentru acțiune. Se ajunge la

concluzia că lucrările ulterioare în acest domeniu în mare măsură subdezvoltat ar trebui să fie

ghidate de un cadru teoretic adecvat pentru a permite o proiectare mai sistematică a

experimentelor și testarea clară a ipotezelor.

3. IMPLICAȚII PRACTICE

Studiul de față oferă o amploare luarea în considerare a repertoriului comportamental

nonverbal, o modalitate relativ neglijată, de exprimare a emoțiilor. Cercetarea arată

elementele emoției afectează sistematic modelarea răspunsului în postura și acțiunea

corpului. Cantitatea de informații transmise de modalitatea corporală care este relevantă

pentru starea emoțională sau intenția unei persoane este astfel mult mai mare decât s-a

presupus mult timp. Această constatare generală susține cercetările anterioare (de exemplu,

Wallbott, 1998) și arată că această variabilitate sistematică formează o parte măsurabilă a

expresiei emoției.

Rezultatele sugerează că pot exista puține modele prototipice specifice emoțiilor de

postură corporală, gest sau mișcare. În schimb, o emoție poate fi codificată printr-o varietate

de modele de comportament, sugerând că elementele emoționale, mai degrabă decât

programele specifice afectează dimensiunile de valență și excitare generală și conduc la

expresia corporală. Astfel, descoperirile din cadrul cercetării de față nu pot fi suficient

explicate prin teoria emoției de bază sau teoria emoției bidimensionale. În schimb, teoriile

componențiale au oferit mai multe explicații funcționale ale comportamentului expresiv ca

răspunsuri adaptive pentru reglarea internă (de exemplu, procesarea informațiilor), pregătirea

și direcția acțiunii, comunicarea reacției și intenția comportamentală.

În al treilea rând, ar fi interesant de văzut în studiile viitoare dacă modelul de confuzie

găsit aici, care se bazează exclusiv pe indicii obiective ale mișcării corpului utilizate pentru a

codifica emoțiile, se reflectă și în recunoașterea emoțiilor umane. O astfel de comparație a

producției și a categorizării emoțiilor bazate pe percepție este importantă pentru a evalua cât

de bine măsurătorile noastre surprind aspectele mișcării corpului care transmit receptorului

sens relevant emoțional. Va permite în continuare să înțelegem natura procesului de inferență

emoțională. Indicatorii relevanți ai emoției se pot pierde în cursul percepției și atribuirii, pot

fi transformați sau utilizați greșit (Scherer, 2003; Wallbott, 1985). De asemenea, este posibil

ca oamenii, fiind observatori pricepuți, să perceapă indicii relevante pentru care nu a fost încă

identificat un omolog măsurabil în mod obiectiv.

O a patra urmărire interesantă a studiului actual ar fi implementarea setului de date

descriptive într-o analiză multimodală de grupare și discriminare cu scopul de a replica și

rafina studiul lui Scherer și Ellgring (2007).

Studiul de față oferă un grup mai mare de categorii descriptive bine delimitate, care

pot duce la o mai bună reprezentare a modalității corporale alături de modalitatea facială și

vocală. Au fost oferite, de asemenea, îmbunătățiri importante ale măsurătorilor, cum ar fi

codarea și durata blocate în timp în loc de variabilele de frecvență, permițând investigarea

sincronizării precise a comportamentelor în cadrul și între modalități.

În concluzie, acest studiu are drept scop final generarea mai multor cercetări asupra

rolului subestimat al corpului în comunicarea emoțională, oferind o bază empirică pentru

dezvoltarea ipotezelor privind funcțiile adaptative ale mișcării corpului emoțional.Studiile

viitoare ar trebui să testeze ipoteze specifice privind relația exactă dintre evaluare și efectul

acesteia asupra expresiei corporale prin intermediul inducției experimentale ( Van Reekum și

colab., 2004) sau simulării computaționale a rezultatelor evaluării (Coulson, 2009).

 Bibliografie

Dael, N., Mortillaro, M., & Scherer, K. R. (2012). Emotion expression in body action

and posture. Emotion, 12(5), 1085–1101. doi:10.1037/a0025737 10.1037/a0025737

Public, C., Schools, M., & Coulson, A. (2009). ARTICLES Comparing Public, Private, and

Market Schools: The International Evidence. Journal of School Choice Journal of School

Choice Journal of School Choice, 3, 31–54.

Scherer, K., & Ellgring, H. (2007). Are Facial Expressions of Emotion Produced by

Categorical Affect Programs or Dynamically Driven by Appraisal? Emotion (Washington,

D.C.), 7, 113–130. https://doi.org/10.1037/1528-3542.7.1.113

Scherer, K., Banse, R., & Wallbott, H. (2001). Emotion Inferences from Vocal Expression

Correlate Across Languages and Cultures. Journal of Cross-Cultural Psychology - J

CROSS-CULT PSYCHOL, 32, 76–92. https://doi.org/10.1177/0022022101032001009

Wallbott, H. G. (1998). Bodily expression of emotion. European Journal of Social

Psychology,28(6),879–896.https://doi.org/10.1002/(SICI)1099-0992(1998110)28:6<879::A

ID-EJSP901>3.0.CO;2-W

Van Reekum, C., Johnstone, T., Banse, R., Etter, A., Wehrle, T., & Scherer, K. (2004).

Psychophysiological responses to appraisal dimensions in a computer game. Cognition and

Emotion, 18, 663. https://doi.org/10.1080/02699930341000167