:"Keahak"

Eu Sunt Cel Ce Sunt, originalul şi cel care nu ar putea fi vreodată

imitat, Adamus Saint-Germain. (râsete)

Bine aţi venit la adunarea noastră. Dacă staţi doar un moment,

respiraţi adânc. Daţi-vă voie să simţiţi pentru un moment, este
energie în sală. Pocneşte. Ţâşneşte. Este o energie înaltă. Electrică!
Este o energie incitantă. O puteţi simţi? Este densă. Este în aer. Se
află în spaţiul dintre toate moleculele aerului. Este pretutindeni.

Se petrece atunci când voi vă adunaţi. Se petrece atunci când

suspendaţi îndoiala pentru un moment. Ah, nu ar fi grozav – am
ascultat conversaţia voastră de dinainte – nu ar fi grozav dacă s-ar
putea face un app pentru eliminarea îndoielii? (audienţa este de
acord) Imaginaţi-vă o clipă cum ar fi viaţa voastră dacă aţi înceta să
vă mai îndoiţi de cine… ştii cine eşti, prietene! Deja ştii, dar te
îndoieşti. Voi puneţi sub semnul întrebării şi este un fel de joc, nu-i
aşa? Nu-i aşa de fapt? Nu e un fel de joc îndoiala de sine? Nu e ceva
puţi, oh, senzual în legătură cu asta? Ademenitor?

KERRI: Îmi place să joc numai dacă câştig!

ADAMUS: Şi câştigi?

KERRI: Nu chiar.

ADAMUS: Atunci de ce joci?! (râsete) Imaginaţi-vă pentru un

moment că… oh, ştiai că o să fac asta. (multe râsete, căci ia pălăria
de spiriduş a Kathleenei şi o pune pe capul său) Azi arăt ca un
cowboy spiriduş. (mai multe râsete, căci pozează pentru fotografii)
Trebuie să fac asta, pentru album! Da. Da. Imaginaţi-vă dacă puteţi
– o să păstrez asta – că aţi putea suspenda îndoiala. Nu ar elibera
multă energie?

LINDA: Vrei un accesoriu mai elegant?

ADAMUS: Absolut! Da, mă simt puţin dezgolit în partea de sus.

LINDA: Vrei să încerci asta? (Linda îi dă un cadou)

ADAMUS: Moi?

LINDA: Îl deschizi?

ADAMUS: Absolut. Nu mă gândeam că o să vin aici şi o să primesc

un dar.

LINDA: Te-ai tot plâns. Am simţit că e momentul să-ţi fac pe plac.

ADAMUS: M-am plâns? (râsete)

LINDA: Da.

ADAMUS: Am comentat, aş spune eu. (desface darul) Ahhh … ah,

ah, ohhhh! (îl ridică pentru a-l vedea) Ahhh! (este un colier de
argint cun un pandantiv mare)

LINDA: Sunt rubine.

ADAMUS: Mă ridici la rangul de cavaler? (îngenunchează în faţa ei)

LINDA: Da, da, sunt rubine. Mai târziu! (râde)

ADAMUS: Asta se scrie altfel.

LINDA: Oh.

ADAMUS: Ah, da. Bijuterii. Ahh.

LINDA: Rubine!

Aur, bijuterii, cristale

ADAMUS: Rubine, ah. O să deviez pentru un moment. Daţi-mi voie

să vorbesc păuţin despre bijuterii, pietre preţioase, aur. Iubesc
aurul. Tot aşa şi toţi ceilalţi, uitaţi-vă ce preţ are în ziua de azi!

LINDA: Dă-mi mie bani şi îţi dau aur! (râsete)

ADAMUS: Aurul este un metal fascinant. Aurul este frumos pentru a
fost folosit şi încă mai este folosit de către alchimiştii energiei pentru
a echilibra orice proces de transmutare. Este folosit de către
alchimişti pentru a înmuia… de câte ori are loc o schimbare sau o
alchimie în energie, aurul are un mod de a o echilibra şi de a o
rotunji, de a înmuia marginile dure. De asta alchimiştii au vorbit
despre aur de foarte mult timp. Totţi credeau că ei fac aur, dar nu
era aşa. Doar foloseau aurul ca parte a procesului.

Mulţi faraoni şi alte fiinţe elevate erau îngropaţi cu aur. De ce?

Pentru că nu vroiau ca ticăloşii de copii ai lor să pună mâna pe el?
Nu. Pentru că ajuta la transmutarea din forma umană către forma
de spirit, contribuia ca procesul trecerii să fie ceva mai uşor. Nu
aveţi nevoie de mult. Vreau să spun că îl puteţi purta pe voi, îl
puteţi duce în buzunar. Nu aveţi nevoie de mult. Mărimea unei
boabe de mazăre – cred că ar fi însemna mult în zilele acestea – dar
numai de atât e nevoie. Pe măsură ce treceţi prin procesul propriei
transmutări, al alchimiei voastre personale în corpul vostru de
conştiinţă, aurul ajută la îmblânzirea sa.

Pietrele preţioase – ador pietrele preţioase, cristalele. Sunteţi fiinţe

cristaline. Aveţi literalmente cristale în interiorul vostru chiar acum.
Nu sunt neapărat fizice, dar aveţi structuri cristaline care menţin
spiritul vostru, corpul, mintea în curgere presupus armonioasă,
structuri cristaline care permit ca reţeaua de comunicaţii din
interiorul vostru să aibă loc. Astfel că aceste cristale (ridică rubinele,
pentru a putea fi văzute) cumva vă reamintesc corpul vostru de
conştiinţă.

Cristalele, la un anume punct, conţineau cantităţi enorme de

energie. Atunci când fiinţele angelice au venit să însămânţeze
Pământul cu energia formelor de viaţă, ele au adus energie
cristalină. Nu înseamnă că erau cristale fizice – mai târziu s-au
schimbat în cristale fizice – însă acestea erau structuri energetice
cristaline.

Cristalele ce au fost create de Gaia, de Pământ, literlamente

conţineau cantităţi imense de energie. Atlanţii, în special, ştiau cum
să… cum aţi spune voi, ştiau să facă aceste cristale să toneze, să
rezoneze, să vibreze în acord cu energiile lor, ca urmare furnizându-
le energie aşa cum acum folosiţi electricitatea. Electricitatea este
destul de primară, dar fapt este că energiile cristalelor Pământului
au plecat acum mult timp, însă se întorc.

Cristalele, de fapt, atunci când sunt purtate de anumiţi indivizi, ca

voi, de fapt reamintesc formei voastre cristaline şi energiilor –
atunci când sunt purtate de persoana potrivită – să atragă Noua
Energie. Nu vreau să intru acum într-o discuţie lungă despre
înţelesul diferitelor cristale, al diverselor pietre preţioase, pentru că
probabil că vă puteţi da seama şi singuri. Există rubine, diamante,
safire şi toate acele pietre. Lucrul important este că ele nu mai
conţin energie. Nici aurul nu mai conţine energie, dar în combinaţie
cu voi oferă echilibru, oferă curgere şi arată şi al naibii de bine.
(râsete)

Eliberarea îndoielii

Haideţi să ne întoarcem la îndoială. Imaginaţi-vă că aţi putea doar

să respiraţi adânc şi să eliberaţi vina îndoiala legată de cine sunteţi,
de ceea ce faceţi. Ce creează acea îndoială? Ce o pune în mişcare?
Trecutul vostru, istoria voastră, toate gândurile din groapa de gunoi
mentală numită creierul vostru, care vă reaminteşte: “Nu, eşti doar
un om. Eşti doar un prost. Ai făcut greşeli”. Mintea le cuantifică
drept greşeli, dar nu sunt aşa. Sunt doar experienţe.

Aşa că ce ar fi… dacă am putea… bună, draga mea, da. (ia de pe o

masă o imagine cu Kwan Yin) Ne-am distrat aşa de bine împreună
de atât de multe ori. Asta e altă poveste. (câteva râsete) Ce-ar fi
dacă aţi respira adânc şi aţi elibera îndoielile? Ce te-ar împiedica să
faci asta, Kerri?

KERRI: Mintea?

ADAMUS: Dai vina pe minte? Nu, tu eşti. Tu. Tu împiedici asta. Ce-
ar fi dacă doar ai respira adânc şi ai elibera aceste îndoieli?

KERRI: Mi-ar plăcea să fie aşa.

ADAMUS: Ok, hai să facem asta. Hai să facem asta împreună. Lucrul
uluitor este că voiştiţi cine sunteţi. Cu adevărat ştiţi. Iar apoi
îndoiala vine ca ceaţa în San Francisco, după care pretindeţi că nu
ştiţi. Poate vă temeţi că alţii or să vă izbească. Ei bine, oricum o fac,
aşa că doar respiraţi adânc.

Hai să facem asta împreună. Respiraţi adânc şi eliberaţi acea

îndoială. Nu vă mai stă bine cu ea. Pietrele preţioase vă stau mult
mai bine. Îndoiala nu rezonează cu noul vostru corp de conştiinţă.
Cu adevărat aşa este. Îndoiala nu are loc în el. Aşa că puteţi fi
transmutator, fie că purtaţi aur cu voi, fie că nu. Puteţi transmuta
toată acea îndoială în energie pură. Puteţi transmuta toate amintirile
legate de ceea ce gândiţi voi că aţi fi făcut greşit sau rău în simplă
energie a experienţei.

Unul dintre lucrurile mele preferate este atunci când un om ce trece

prin trezire, prin ascensiune, iluminare, are în cele din urmă uul din
acele mari “momente aha”. După vieţi în care s-au luptat în
încercarea de a găsi un sens lucrurilor, în cele din urmă realizează
că niciodată nu puteţi găsi un sens lucrurilor de aici. Nu puteţi. Este
eliberator. Niciodată nu puteţi găsi un sens, niciodată.

Aşa că, vă rog, încetaţi să mai încercaţi. Niciodată nu veţi găsi

niciun sens pentru ceva ce s-a petrecut în copilăria voastră,
niciodată nu veţi găsi un sens pentru o viaţă trecută. Nciodată nu
veţi găsi un sens aspectelor, aşa că încetaţi să mai încercaţi. Nu au
fost proiectate să aibă un sens. Nu au fostă făcute pentru a fi
înţelese mental. Au fost proiectate ca experienţe. Din când în când
avem acele fiinţe care dintr-o dată au un mare aha. “A fost doar o
experienţă. Nu a fost bună, nu a fost rea. Nu o să o înţeleg în
termeni psihologici, în termeni de manual”. Nu veţi vrea să le
înţelegeţi din acest punct de vedere, pentru că veţi pierde
experienţa.

Aşa că haideţi să respirăm adânc împreună. Nu mai aveţi nevoie să

vă îndoiţi. Este Eu Sunt Cel Ce Sunt. Credeţi că în Eu Sunt este loc
pentru îndoială? (scurtă pauză) Nu ar trebui să vă gândiţi la asta!
(râsete) Absolut că nu. Absolut că nu.

Dragi Shaumbra, voi toţi, toţi cei care priviţi – da, vă invităm în
acest spaţiu de aici. Sunt certat de către Linda din Eesa din când în
când pentru că nu ofer recunoaştere acestei familii globale, iar
astăzi ea trece dincolo de oamenii care se află aici. Am o mică
surpriză pentru voi în câteva minute. (cineva spune: “Ohoo”,
Adamus râde)

Aşa că, dragi Shaumbra, voi aţi ales o cale ardentă, grea. Ar fi un
titlu de carte bun. (Shaumbra din sală: “Da!”) Da, pentru o serie de
cărţi. Un nume bun pentru un app. Da, absolut. “Calea dificilă”.

Voi aţi ales calea dificilă. Aţi avut multe vieţi în care aţi încercat să
înţelegeţi relaţia cu dumenezeu, cu Pământul, cu alţi oameni, iar în
cele din urmă ajungeţi la punctul în care sunteţi atât de dedicaţi,
atât de pasionaţi încât aţi spus: “Asta e tot ce vreau. Vreau să mi-l
amintesc pe dumnezeu, orice ar fi”. Aproape fiecare – ba nu, fiecare
dintre voi, cei de aici, fiecare dintre cei care ascultă a făcut
legământul profund cu sine de a cunoaşte Spiritul din nou.

Ştiţi că există un Spirit, oricum îl numiţi – Cel Etern, Sursa – voi ştiţi
că există. Aproape că îl puteţi simţi, aproape că îl simţiţi şi îl
experimentaţi, dar apoi vă scapă. Pare să dispară. Însă voi îl urmaţi
cu pasiune şi aţi spus: “Nimic altceva nu contează” şi aveţi dreptate.
Aveţi absolută dreptate. În cele din urmă, nimic altceva nu
contează.

Oamenii, într-un fel, se distrag singuri gândind că ar exista alte

lucruri care să conteze. Ei se distrag singuri şi uneori se bucură de
tentativele lor, de prietenii lor, de familiile lor, dar fiecare dintre voi
ştie că în cele din urmă nu contează nimic altceva în afară de
reamintire. Totul se reduce la asta.

Aţi spus: “O să fac orice”. Am cântat aici, cu Hannibal, un cântec

despre asta -“Am să fac orice” – şi aţi cântat şi voi. Aţi sacrificat
multe. Aţi îndurat foarte multe. Aţi purtat atât de multe, nu doar
pentru voi, de fapt, ci pentru alţii – pentru alţi oameni, cei pe care îi
cunoaşteţi şi îi iubiţi, pentru omenire, pentru familiile voastre
angelice. Aţi preluat o cantitate uriaşă şi eu spun că a fost o cale
dificilă pentru voi toţi.

Lucrurile se schimbă

S-ar putea să fi observat – ştiu că aţi observat, aţi simţit – începe să

se schimbe. Începe să devină mai uşor în multe feluri. Din fericire,
nu vă aşezaţi în suferinţă, în confuzie şi îndoială, aşa cum obişnuiaţi.
Din fericire, doar vă relaxaţi în ascensiune, în trezirea voastră.
Sperăm că aţi auzit cuvintele lui Kuthumi şi ale lui Tobias, care
spun: “Se va petrece oricum”. Deja sunteţi acolo. Deja aţi
ascensionat. Deja aţi intrat în Al Treilea Cerc sau în suveranitatea
voastră şi acum doar experimentaţi cum aţi ajuns acolo. De fapt
asta este partea distractivă, pentru că puteaţi alege orice doreaţi.

Tu spui cu privirea plină de îndoială, uitându-te la mine: “Zău,

Adamus?” Vom vorbi despre asta într-un moment.

Aşa că, dragi Shaumbra, aţi început să observaţi. Începe să se

schimbe, iar acum este cel mai bun timp pentru noi toţi ca să
permitem cu adevărat să se petreacă.

Draga de Linda spunea că, după ani de luptă cu problemele de

greutate, pentru Shaumbra, cei care trec prin trezire, dintr-o dată a
devenit mai uşor, dintr-o dată se schimbă. De ce? Ei bine, câteva
lucruri: voi nu vă mai pedepsiţi corpul aşa cum o făceaţi înainte.
Acum îl iubiţi. Acum, unii dintre voi vor începe o dietă, dar voi ştiţi
ce a spus Tobias despre diete. Eu nu sunt la fel de tipicar precum
Tobias în legătură cu asta, dar voi începeţi spunând: “Acum permit
greutăţii să plece”.

Ştiţi, atunci se petrece ceva distractiv: renunţaţi la dietă în circa 30

de zile, iar greutatea are grijă de ea însăşi. Da, veţi avea unele
oscilaţii, dar dintr-o dată corpul se adaptează. Nu are nevoie să mai
care multă greutate, gândindu-se că s-ar putea să fie vreo foamete
sau să, ştiţi voi, are nevoie de o saltea emoţională. Pur şi simplu
începe să dispară, iar voi spuneţi: “Măi, dar ce uşor a fost”. Ei bine,
gândindu-vă la cele prin care aţi trecut ca să ajungeţi la acest
punct, da, devine uşor. Aşa este. Corpul ştie cum să se hrănească
singur.

Sistemele voastre energetice se schimbă. Modul în care vă

interconectaţi cu voi înşivă şi cu toate celelalte se schimbă, totul se
schimbă şi devine cu adevărat mai uşor.

Simţul umorului. Voi, oamenii, Shaumbra, nu eraţi atât de amuzanţi

acum zece ani. (râsete) Din fericire, Tobias a avut mult mai multă
răbdare. Dar voi eraţi cu adevărat scorţoşi, cu adevărat mult prea
serioşi, iar acum puteţi râde de orice. De ce? Pentru că de fapt este
destul de distractiv. (mai multe râsete) Cu adevărat este. Iar voi
sunteţi în stare să râdeţi de voi, slavă domnului, pentru că eu râde
de asta de mult timp, (râsete) şi în cele din urmă putem râde
împreună! (vine lângă Sart, care poartă o perucă amuzantă) Acesta
e un exemplu de bucurie pură, de simplă bucurie! (mai multe
râsete)

Aşa că puteţi râde de voi, puteţi râde de lumea din jur şi este doar
din ce în ce mai uşor, nu e nevoie să… (Adamus sărută pe cineva)

SHAUMBRA (o femeie): Mulţumesc!

ADAMUS: Scuze, scuzaţi-mă, îmi pare rău, nu am vrut să… (merge

printre scaune) … da, e ok, da – face să fie mult mai uşor. Ridic
subiectul pentru că, da, voi vă schimbaţi. Fie că ştiţi, fie că vă place,
vă schimbaţi. Daţi voie energiilor voastre să vină la un loc drept
corp de conştiinţă, ca fiinţă unică, ca fiinţă suverană. Mintea
schimbă modul în care lucrează. Vă rog să nu vă mai faceţi griji că
înnebuniţi. Nu este aşa. Toate sistemele voastre se schimbă.

Acum aş putea trece aici şi aş putea să desenez exact ce se petrece,

dar nu o să o fac. De ce? Continuă să se schimbe. De asemenea ar
deveni foarte mental şi apoi aţi încerca să controlaţi sistemul. Într-
un fel, este mai bine să nu ştiţi – ştiţi că se petrece, dar nu vă faceţi
griji despre ce enzime se schimbă în alte energii. Nu contează. Cu
adevărat nu contează.

Ştiţi, chiar acum, pe măsură ce stăm aici, cumva ne jucăm cu voi,

cu permisiunea voastră – poate că nu – iar făcând asta vă gâdilăm
ADN-ul acum. Da, vă gâdilăm ADN-ul. Are nevoie de o gâdilătură
din când în când, pentru că se schimbă, se transmută. Explodează,
într-un mod foarte bun. Iese din vechea sa cutie, din vechile
structuri şi componente, iar acum evoluează. Se deschide şi, de
fapt, cu cât ştiţi mai puţin cu atât mai bine este, pentru că altminteri
veţi începe să desenaţi grafice, veţi scrie cărţi şi studii, după care
veţi intra în îndoială şi veţi face totul să fie dureros. Se petrece
oricum.

Permiţând schimbarea
Aşa că haideţi să rezervăm acest moment preţios pentru noi toţi şi
haideţi ca doar să permitem. Daţi-ne voie să venim şi să vă gâdilăm
puţin şi să vă gâdilaţi şi voi pe voi. Gâdilaţi-vă pe voi prin conştiinţa
voastră, prin inima voastră, iar când faceţi asta cu adevărat se
stimulează reţeua de comunicare dintre corpul vostru, minte, spirit,
dintre voi şi aspectele voastre. Aspectele voastre au nevoie de o
gâdilătură din când în când.

Respiraţi adânc. Ce înseamnă asta? Doar permiteţi să se petreacă.

Distraţi-vă cu asta. În timp ce vă aflaţi în acest spaţiu sigur, fără
multe structuri – observaţi că nu incantăm, că nu prindem lumânări
pentru că nu ne dă voie Linda, nu facem nimic altceva – noi doar
permitem ca un proces natural să se petreacă oricum. Aşa că
respiraţi adânc, respiraţia lui Eu Sunt Cel Ce Sunt, şi permiteţi să se
petreacă. (Adamus respiră adânc)

Ahh! Nu e nevoie de mult hocus pocus. Nu e nevoie de multă

vindecare aici. (pauză) Pur şi simplu se petrece, în fiecare simplă zi
a vieţii voastre. Doar respiraţi adânc şi daţi-vă voie să fiţi cine
sunteţi. Ce lucru uluitor.

Atunci când se strecoară îndoiala, doar... Ah, nu, respiraţi adânc.

Ştiţi, atunci când faceţi asta – nici nu e nevoie să vă gândiţi la asta
– dar, mai întâi de toate, stimulează sistemul de echilibrare naturală
din voi, iar sistemul natural de echilibrare începe să elimine toxine,
începe să transmute energii ce se aflau într-o formă blocată şi le
pune în mişcare, începe să schimbe energii şi amintiri suprimate în
experienţe – totul fără a trebui să faceţi nimic.

Voi v-aţi construit o structură uluitoare de corp/minte/spirit, numită

acum corp de conştiinţă. El se descurcă cu asta. E nevoie ca voi
doar să fiţi de acord să faceţi să meargă mai lin. E nevoie ca voi
doar să fiţi în momentul ahmyo pentru a înflori cu adevărat.

E ca şi cum smulgeţi acoperişul ca să lăsaţi soarele să strălucească

în interior, dar soarele, în acest caz, sunteţi voi. Voi doar deschideţi.
Nu mai aveţi nevoie să jucaţi jocul, cu excepţia cazului în care vreţi.
Corpul vostru, în acest moment, curăţă toxine, toxine care ar fi
putut conduce la suferinţe fizice şi dureri. Mintea voastră curăţă
credinţe ale Vechii Energii – şi credeţi-mă, aveţi multe credinţe
vechi acolo – dar face asta natural. O face natural.
Voi reechilibraţi fiecare parte din voi şi aduceţi, atrageţi Noua
Energie – Noua Energie, nu energia vibraţională veche. Se petrece
chiar acum. În timpul acestei mici sesiuni de gâdilat, se petrece
chiar acum.

Nu este uluitor? Nu aşa ar trebui să fie? Pentru aceia dintre voi care
au studiat, au urmat cursuri şi au studiat şi mai mult, care au făcut
toate acele lucruri cu diverse grade de succes, în cele din urmă era
puţin frustrant. Iar apoi ştiţi ce se petrece – fiind fiinţele amabile
care sunteţi – urmaţi un curs, studiaţi şi nu vă oferă rezultatele care
vi s-au promis sau pe care le aşteptaţi. Aşa că ce faceţi? Daţi vina
pe voi şi spuneţi: “Vezi, ceva e greşit. Nu am priceput. Pun pariu că
toţi ceilalţi au priceput, dar eu nu”. Ce credeţi că trebuie să faceţi?
Mergeţi să studiaţi şi mai mult.

Aşa că se intră într-un ciclu. Intră într-un tipar în care nu meritaţi cu

adevărat – nu sunteţi suficient de deştepţi, nu sunteţi destul de
spirituali, nu sunteţi destul de demni, orice – dar în loc de a spune:
“Ştii, cursul ăsta nu e pentru mine” ori “Acest curs nu are energia
care să rezoneze cu fiinţa mea”, voi daţi vina pe voi înşivă. Acum,
nu spun să vă supăraţi pe curs sau pe acea carte, dar spun să priviţi
la asta. Încetaţi să mai daţi vina pe voi. Încetaţi să mai intraţi în
tiparele vechi.

Asta este, chiar aici, în acest spaţiu sigur şi frumos. Respiraţi. Este
Eu Sunt. Este simplul, simplul, simplul adevăr. Simplul adevăr, asta
este. Ah! Hai să respirăm adânc împreună. Respirăm, puţină apă şi
cântăm câteva cântece. Este minunat.

Aşa că, dragi Shaumbra, voi aţi urmat calea ardentă, grea. Nu este
nici măcar calea înaltă sau calea joasă. Nu este nici măcar calea cea
mai puţin bătută, este doar calea grea. Dar chiar acum, în punctul în
care sunteţi, eu văd schimbări. Văd că voi veţi face să fie mai uşor.
Văd lucruri precum – pentru voi toţi – o energie mai tinerească
venind din centrul vostru, iar în cele din urmă se va vedea pe faţa
voastră, pe corpul vostru şi în spiritul vostru.

Acea energie mai tinerească vine, ca şi o energie în care opriţi

neliniştea. Neliniştea este oproblemă pentru mulţi dintre voi, care
treceţi prin trezire, dar, aşa cum mulţi dintre voi descoperă acum,
anxietatea pare să dispară – neliniştea interioară. Încă mai există o
nelinişte exterioară, pentru că voi simţiţi lumea din jurul vostru.
Acolo e o mare nelinişte, dar nu este a voastră. Nu este a voastră.
Puteţi simţi asta, o puteţi simţi, puteţi fi conştienţi de ea, dar nu e
nevoie să o luaţi în stăpânire.

Chiar şi… sunt impresionat de atât de mulţi dintre voi… propriul

vostru nivel al ceea ce aţi numi depresie începe să dispară. Depresia
este pe undeva un rezultat natural al trezirii, pentru că voi creaţi un
vid. Atunci când tranziţionaţi, atunci când treceţi prin procesul
alchimic de la a fi doar vechiul om cu multă karmă, blocat în calea
vieţii sale, iar când eliberaţi asta, creează un vid.

Mintea voastră îl interpretează ca depresie. Nu este cu adevărat

aşa. Este o schimbare. Este timpul pentru reflecţie interioară. Este
un enorm timp de curăţare, de eliberare, dar voi treceţi dincolo de
asta. De fapt veţi putea fi în stare să începeţi să vă bucuraţi de viaţa
pe Pământ, şi de ce să nu fie aşa? De ce nu?

Oaspeţii de astăzi

Haideţi să respirăm adânc. Un grup mic mi-a cerut să poată veni

astăzi aici. Fiecare dintre ei a avut o singură viaţă pe Pământ, prima
lor viaţă. O singură viaţă, sunt veniţi pentru prima dată. Fiecare
dintre ei a trecut din nou în propriile lor tărâmuri. Au murit în corp
fizic pe când aveau cam 20 de ani, între 20 şi 29 de ani, deci relativ
tineri. Toţi cei care sunt invitaţi, care vor fi aici într-un moment – de
ambele sexe, apropo, din diverse medii internaţionale, din întreaga
lume – şase dintre ei ni se alătură azi, pentru un motiv foarte bun.

Motivul foarte bun este că e timpul pentru concursul cu întrebări şi

răspunsuri al Profesorului. Ei au întrebări şi voi aveţi răspunsuri,
sper. Întrebările au fost pregătite în avans. Se află într-un plic
sigilat, pe care îl are Linda, dacă vrei să-l aduci. Nu au fost văzute
de ea. Întrebările au fost scrise de Cauldre, dar noi i-am golit
memoria ca să nu-şi amintească.

Sunt întrebări pertinente, iar noi aducem acest grup ca să pună

aceste întrebări şi să vă simtă răspunsurile, pentru că sunt întrebări
valide, foarte, foarte valide, în special pentru că vin de la fiinţe care
au avut o singură viaţă pe Pământ. Sunt perplexe, confuze în
legătură cu anumite lucruri, şi au simţit că ar fi un loc foarte bun
pentru a obţine nişte răspunsuri astăzi.

Cu asta, invit cele şase fiinţe, toate existând în alte tărâmuri acum,
cele mai multe pregătindu-se să se întoarcă pentru încă o viaţă. Am
să o rog pe Linda să citească întrebările şi să solicite voluntari în
audienţă. O să fii ocupată cu ambele.

LINDA: Oh, sunt aşa de încântată!

ADAMUS: Da. Aş vrea ca voi toţi să simţiţi cu adevărat răspunsul –

răspunsul pe care l-aţi da voi – căci cred că o să fiţi impresionaţi de
unele din propriile voastre perspective, nu doar asistând fiinţele ce
se află aici, ci veţi fi cu adevărat impresionaţi. Fiecare dintre aceste
fiinţe – cele şase fiinţe care sunt aici – a părăsit viaţa relativ
devreme în termeni umani, pe când avea cam 20 de ani. A fost prea
mult pentru ele.

Este dificil pentru cei veniţi prima dată să stea aici, să fie aici, în
multe, multe cazuri. Presiunea din conştiinţa umană este atât de
puternică acum, plus că aveţi efectul plecării Gaiei. Aveţi efectul în
care, odată cu plecarea Gaiei, multe energii vechi, oase vechi din
pământ pleacă şi ele. Este intens. Este foarte, foarte intens.

Acum, imaginaţi-vă cum ar fi dacă aţi veni aici pentru prima dată.
Cei mai mulţi dintre voi aţi fost aici de mii de ori – de foarte multe
ori – dar imaginaţi-vă că ar fi prima dată, iar dintr-o dată coborâţi
prin tub. Sunteţi ceea ce am numi o eglendră, o fiinţă angelică ce
urmează a se naşte în corp fizic, iar brusc sunteţi absorbiţi în tub!
Vă rostogoliţi prin tub cu sute, mii de alte fiinţe care toate încearcă
să-şi găsească în acleaşi timp calea spre pântec! Înhăţaţi pântece de
oriunde puteţi! (multe râsete) “Să fie familia asta sau familia
celalată? Cu cine să fiu?!”

Buum! Dintr-o dată, sunteţi acolo. Ohhh …(audienţa spune:

“Rahat!”) Da, mulţumesc. (râsete) Nu mai am voie să spun aceste
cuvinte – rahat! – dar voi puteţi. Le puteţi spune oricând doriţi.

Întrebarea 1

Aşa că dintr-o dată sunteţi în corp fizic, “Ohhh!” şi, în special dacă
sunteţi aici pentru prima dată, e paralizant, şocant, de necrezut. De
asta mulţi dintre ei nu au trecut de 30 de ani. Haideţi să trecem la
întrebări, la concursul de întrebări al Profesorului, ca să vedem dacă
sunteţi plini de makyo sau de ahmyo. Ok, da. Te rog să ai şi
premiile Adamus pregătite. Da, ok. Întrebări.

LINDA: Pregătiţi?

ADAMUS: A încălţat şi pantofii de alergat! Ce uman e acest lucru!

Ok, prima întrebare este… şi o să ai nevoie de microfon.

LINDA: Nu încă. Nu cât timp încă mai citesc.

ADAMUS: Pe rând.

LINDA: Da.

ADAMUS: Gata?

ÎNTREBAREA 1 (citită de Linda): De ce am fost atât de obosit tot

timpul în ultima mea întrupare? Când m-am întors în tărâmurile
celeste, senzaţia oboselii a dispărut.

ADAMUS: Bună întrebare din partea grupului nostru de îngeri de azi.

“De ce eram obosit tot timpul?” Te rog să alegi un voluntar, pe
oricine nu are mâna ridicată. (râsete)

LINDA: Oh, prea târziu.

DAVID: Ai petrecut mult timp şi energie gândind.

ADAMUS: Bun. Ai petrecut mult timp şi energie gândind. Da. E bine.

Primeşti un premiu Adamus.

LINDA: Să aleg pe altcineva?

ADAMUS: Pe oricine vrei. Sunt mâini ridicate acolo, în spate. De ce

această fiinţă era atât de obosită tot timpul?

JANE: Deoarece conştiinţa este atât de densă.

ADAMUS: Da. E foarte bine până acum. Excelent. În spatele sălii.

SHAUMBRA 3 (un bărbat): Pentru că ei au accesat omenirea, iar

omenirea, la acest punct, este obosită de felul în care au stat
lucrurile pe planeta aceasta.

ADAMUS: Da, bun. Excelent. Mulţumesc! Mulţumesc. Conştiinţa de

masă este obosită acum. Conştiinţa de masă este cu adevărat
obosită, dar ştiţi ce se petrece când sunteţi obosiţi? Ei bine, sunteţi
nervoşi, sunteţi iritabili, vă simţiţi de parcă nu sunteţi în corpul
vostru, în viaţa voastră. Aşa că, absolut. Încă unul. Încă unul.
Simţirea de a fi obosit tot timpul.

SHAUMBRA 4 (o femeie): Alţii se hrăneau din tine.

ADAMUS: Da, excelent, excelent. Excelent, excelent.

LINDA: Oh, ai urmat şcoala Energiilor Sexuale!

ADAMUS: Excelent. “Alţii se hrăneau”. Toate răspunsurile sunt

corecte. Mulţumesc. Mulţumesc, Linda. Toate răspunsurile au fost
corecte şi pornesc de la faptul că a fi în corp fizic este o experienţă
obositoare. Nu este natural. Nu este o stare naturală.

Vă adaptaţi. Cu toţii aţi învăţat cum să fiţi în corp şi cum să rezistaţi

timp de 80, 90, 100 de ani dintr-ai voştri, dar la cei ce vin pentru
prima dată este înfiorător de dureros pentru energia lor. În plus, alţi
oameni se hrănesc din ei. În plus există un strat, ceaţa conştiinţei
de masă. În plus, sistemele energetice din realitatea umană
lucrează atât de diferit faţă de sistemele energetice din realităţile
non-fizice, astfel că toate aceste forţe se leagă între ele şi creează
multă energie ce se mişcă foarte lent, e vâscoasă sau blocată.

Care este soluţia? Nu vă mai întrupaţi! Bun răspuns. (râsete)

Vedeţi? Dar trebuie. Mai devreme sau mai târziu fiecare înger
trebuie să treacă pe calea Pământului. Dacă nu este acest Pământ
fizic, ar putea fi un alt Pământ, dar mai devreme sau mai târziu
trebuie să treceţi prin această experienţă. Deci care este răspunsul
acum pentru acest înger drag care se va întoarce pentru o altă
viaţă? Ce faceţi? (audienţa spune: “Respirăm”) Respiraţi. Excelent.
Voi respiraţi.
Ce altceva? (diverse răspunsuri; râsete; cineva spune: “somnul”)
Somnul, da. Respiraţia. Somnul este, de fapt, foarte important.
Somnul este cu adevărat important, fiindcă este un timp de linişte în
care vă reconectaţi cu spiritul vostru. De asemenea treceţi prin
succesiuni de vise, toată noaptea, la niveluri multiple. Nu aveţi un
singur vis timp de o jumătate de oră. Nu ştiu cine a mai scos şi
asta! Pe cercetătorii viselor ar trebui să-i roage cineva să-şi schimbe
cercetările.

Voi visaţi toată noaptea, toată noaptea şi la niveluri multiple. Puteţi

avea 30, 100 de vise ce se petrec simultan, dar asta este natura
voastră reală. Aşa sunteţi voi cu adevărat, iar când treceţi prin
succesiunea de vise de fapt vă revigoraţi spiritul. Vă revigoraţi pe
voi. Aşa că răspunsul este da, absolut – “Respiraţi” – pentru cei care
vin.

Foarte pragmatic, alegeţi naibii blestemăţia aia de familie înainte să

veniţi! De ce să jucaţi o ruletă de rahat cu fizicul vostru, atunci când
puteţi alege familia potrivită – o familie de conştiinţă, o familie care
vă va îngriji şi care vă va oferi un mediu sigur din punct de vedere
energetic?

De asemenea, învăţaţi să alegeţi. Ceva chiar ciudat se petrece

atunci când fiinţele angelice vin pe Pământ. Uită dintr-o dată că pot
alege! Pot alege. De ce acest lucru este eliminat brusc din memoria
lor?

LINDA (şi audienţa): De ce?

ADAMUS: De ce? Deoarece conştiinţa este atât de densă, iar acea

conştiinţă, tiparele ei sunt că voi nu aveţi de ales. Acest lucru a fost
programat în conştiinţa de masă de mult timp. Acum se face
deprogramarea.

Atunci când ei vin este atât de densă, atât de groasă încât chiar
dacă ei încearcă să reziste tot se blochează cumva în straturi, în
mişcările conştiinţei de masă şi uită că au o alegere. Voi toţi, la un
moment sau la altul, uitaţi că aveţi o alegere. Încă vă îndoiţi, dar
acum vă deschideţi către asta. Bun. Următoarea întrebare.
Întrebarea 2

LINDA: Numărul doi.

ÎNTREBAREA 2 (citită de Linda): De ce nu spun oamenii ceea ce vor

cu adevărat să spună? De ce sunt cuvintele lor atât de învăluite?

ADAMUS: De ce nu spun oamenii ceea ce vor cu adevărat? De ce

spun un lucru, dar de fapt se gândesc la altul? Este o întrebare
interesantă, o întrebare suficient de mare ca să fie pusă astăzi de
cineva. Evident, a avut o influenţă mnare asupra vieţii sale. Aşa că,
te rog, microfonul. De ce nu spun oamenii ceea ce vor cu adevărat?

LESLIE: Supravieţuire.

ADAMUS: Excelent. Bun. Merită cel puţin un premiu. Bun.

Supravieţuire, pentru că acum, aşa cum este conştiinţa, dacă aţi
spune cu adevărat ceea ce vreţi…

LINDA: Nimeni nu vrea să audă ceea ce ai cu adevărat de spus.

ADAMUS: Da, da. (Adamus râde) Bun. Bun. Ok. Următorul.

CAROLYN: Pregătirea veche. Ar trebui să îi tratăm pe alţi oameni

aşa cum vrem să fim trataţi noi.

ADAMUS: Da. Încercaţi să fiţi…

CAROLYN: Drăguţi tot timpul.

ADAMUS: Încercaţi să fiţi drăguţi. Ştiţi ce a spus Tobias despre a fi

drăguţ. (Vince spune: “Adu-mi aminte”) Ce a spus Tobias despre a fi
drăguţ?

CAROLYN: Nu-mi amintesc.

ADAMUS: A spus că este parte a virusului energiei sexuale. Ştiţi, aţi

fost pregătiţi să fiţi băieţi şi fete drăguţe. Cu alte cuvinte: “Poartă-te
bine, conformează-te şi intră în cutiuţa asta.” Afară cu drăguţ. Vă
rog să încetaţi să mai fiţi drăguţi. Încetaţi să mai folosiţi cuvântul
“drăguţ”.
LINDA: Ce-a fost asta?

ADAMUS: Încetaţi de a mai fi drăguţi!

LINDA: Zău!

EDITH: Păi cum ar trebui să fim, ticăloşi? (râsete)

ADAMUS: Dacă ai scoate faţada încercării de a fi drăguţă, ai fi

ticăloasă? Eşti ticăloasă pe dedesubt?

EDITH: Nu, sunt doar obişnuită.

ADAMUS: Nu, nu eşti obişnuită. (râsete) Ei nu prea spun ceea ce vor

cu adevărat să spună, nu-i aşa? (mai multe râsete) NU eşti
obişnuită. Eşti extraordinară! Eşti Eu Sunt. Eşti uluitoare.

EDITH: Mulţumesc.

ADAMUS: Da, şi cumva şi sexy. (râsete) Te-am auzit mai devreme.

Nu eşti obişnuită! Obişnuit este mai rău decât a fi drăguţ! Vă puteţi
imagina pe cineva spunând: “Ei bine, eşti doar obişnuit.” Ceee??!
Da, sufocaţi-vă cu asta. Vrea să spun că NU!!!, nu sunteţi obişnuiţi.
Nu sunteţi normali, dar asta ştiţi. Însă dacă nu sunteţi normali, ceea
ce nu sunteţi, nu înseamnă că sunteţi anormali. Înseamnă că sunteţi
excepţionali. Vedeţi, toată acea programare… programare,
programare.

Ce altceva nu mai spun ei? A fost suficient ca să-l deranjeze pe

acesta astfel încât să părăsească Pământul. A încheiat.

SHAUMBRA 7 (un bărbat): Limbajul vorbit nu reprezintă corect

energia.

ADAMUS: Adevărat. Adevărat. Limbajul vorbit este inadecvat,

extrem de inadecvat, astfel că oamenii vor încerca să creeze
cuvinte. Când vom ajunge la punctul în care vom putea doar
comunica? Atunci când încetăm să ne mai îndoim. Atunci când
încetăm să ne mai îndoim de comunicaţiile care au loc, Jean, şi
avem încredere în ele. Ştii că le primeşti. Doar trăieşte-le acum. Nu
te îndoi.

Ce alte motive au oamenii să nu spună ceea ce doresc? Este o

întrebare înşelătoare. Caut răspunsul potrivit – al meu. Da?

SHAUMBRA 8 (o femeie): Pentru că ei nu-şi amintesc faptul că sunt

iubiţi necondiţionat.

ADAMUS: Da …

SHAUMBRA 8: Aşa că ei se adresează iubirii condiţionate: “O să

spun ceea ce vreau să spun pentru a părea că…”

ADAMUS: Absolut. “Am să spun ceea ce alţii se aşteaptă să le

spun”, iar din cânc în când mai deviază puţin. În marea parte a
timpului este doar temperare – nu clătina barca, nu face valuri –
dar, ştiţi – am nişte discuţii cu Cauldre – aceasta nu este o adunare
new age. Nu este o adunare new age. Dacă ascultaţi aşteptându-vă
la asta, veţi fi foarte dezamăgiţi.

Aceasta nu este nici o adunare spirituală, iar dacă aţi venit aici
aşteptându-vă la spiritualitate, probabil că nu o veţi primi. Este
vorba despre conştiinţă şi, prin urmare, în general noi spunem ceea
ce vrem să spunem, deşi nu ni se permite să spunem “rahat,” “la
dracu,” “futu-l” sau orice alt cuvânt similar. (multe râsete şi
aplauze) Dar dacă ascultaţi gândindu-vă că va fi…

LINDA: Nu e corect! A fost răspunsul lui Marty şi tu l-ai furat!

ADAMUS: … că va fi o adunare spirituală în care nu se vor spune

aceste cuvinte, ei bine, veţi fi dezamăgiţi. Noi – noi – spunem ceea
ce simţim şi vorbim deschis despre conştiinţa noastră, vorbim
deschis despre makyo şi despre toate celelalte lucruri şi menţinem
energia în mişcare. Aşa că da…

LINDA: Marty primeşte un premiu?

ADAMUS: Ai spus acele cuvinte? (râsete) Ai vrea să te ridici? Nu le-

am auzit, de asta întreb. Nu ştiu dacă le-a spus cu adevărat. Ce ai
spus?
MARTY: Căcat, futu-l, la dracu. (râsete)

ADAMUS: Iată un premiu, mulţumesc. Acum, sunt acestea chiar atât

de rele? Poate dacă sunt îndreptate către cineva. Dacă ai spus… i-ai
spune şi lui (arată spre David), ca exemplu?

MARTY: Nu, pe el îl plac.

ADAMUS: Oh, asta e chiar drăguţ. (râsete) Dacă sunt direcţionate

către cineva… sunt doar cuvinte. Înseamnă atât de puţin, dar
oamenii se supără. Oricum, eu încă îmi mai caut răspunsul.

LINDA: Oh, e ceva anume.

ADAMUS: Da. Toate sunt corecte până acum, dar e un răspuns care
cu adevărat iese în evidenţă.

LULU: Să fie acceptaţi.

ADAMUS: Să fie acceptaţi, da. Da, cumva se subînţelegea, dar

primeşti un premiu pentru că te plac, pentru că sunt drăguţ.
(râsete) Nu sunt drăguţ, nici nu vreau să fiu vreodată drăguţ. Vreau
să fiu eu. Real.

LINDA: Te descurci bine!

ADAMUS: Mulţumesc. Da, un răspuns.

KERRI: Pentru că nu vor să-şi ia şuturi.

ADAMUS: Ei bine, da. Asta s-a spus, că ei nu vor să fie abuzaţi, aşa
cp se conformează, se aşază în linie. Dar tu – şi voi toţi – de ce nu
aţi spune ceea ce simţiţi cu adevărat?

MARC: Pentru că te identifici cu identitatea ta umană.

ADAMUS: Te apropii foarte tare. (David spune: “Nu avem încredere

în noi”) Că nu vă cunoaşteţi pe voi este problema. De unde să ştiţi
ce să spuneţi dacă nu ştiţi cine sunteţi, atunci când nu vă amintiţi
cine sunteţi? Cum puteţi rosti adevărul atunci când nu sunteţi cu
adevărat siguri de ce este adevărul? A devenit complicat.
Nu e o problemă de vorbire, ci de a intra aici (inima). Dacă nu vă
cunoaşteţi pe voi, da, cuvintele ce vor ieţi din gura voastră vor fi în
esenţă makyo, iar apoi cădeţi în tiparele de a încerca să-I mulţumiţi
pe oameni. Picaţi într-un lucru de temut: “Spune-le ce vor să audă”.
Însă ceea ce se petrece cu adevărat este că voi duceţi toate aceste
lucruri în interior. Voi nu ştiţi cu adevărat, nu ştiţi ce vă spune
propria voastră fiinţă, aşa că totul devine confuz. Tot ce iese la
iveală – nu din gura voastră, din din gura umană – este în esenţă
makyo. Este complicat, iar apoi oamenii se duc să studieze mai mult
şi folosesc cuvinte din ce în ce mai mari. Sunt doar rahaturi makyo
şi mai mari. (râsete)

LINDA: Cee?!

ADAMUS: Nu pot spune asta azi! Eu îmi rostesc adevărul meu.

Vedeţi voi, apoi apar tot mai multe straturi. De asta, dragul meu
prieten, oamenii nu vor cu adevărat să spună ceea ce vor cu
adevărat. Ei nu ştiu ce vor să spună.

LINDA: Nu am terminat cu asta.

ADAMUS: Da.

LINDA: Observaţia mea, după ce am vorbit cu mulţi tineri, este că

nu există cu adevărat un loc în care altcineva să vrea să audă. Nu
sunt obişnuiţi să aibă un spaţiu sigur în care să vorbească astfel.

ADAMUS: Adevărat. Oricum, voi provoca asta. În momentul în care

sunteţi cu siguranţă în voi înşivă, veţi vedea, veţi auzi, veţi simţi că
oamenii vor cu adevărat să audă. Ei vor vrea să audă.

LINDA: Ai vorbit cu prietenii lor?

ADAMUS: Acesta este exemplul viu al acestui fapt. Este un spaţiu

sigur, astfel căputem vorbi deschis. Putem vorbi fără să trebuiască
să tocăm multe cuvinte. Eu nu pot spune prea des nişte cuvinte,
pentru că atunci, ei bine, Cauldre se supără. Dar şi el le foloseşte!!!
(râsete) Nu vrea să le spun eu. Acum, vedeţi, nu are sens, nu-i aşa?
Nu-i de mirare că aceştia au plecat atât de timpuriu.
Întrebarea 3

Ok, următoatea întrebare. Noi avem cu totul alt subiect, asta e doar
încălzirea.

LINDA: Adevărat?

ADAMUS: Absolut.

ÎNTREBAREA 3 (citită de Linda): De ce m-am simţit atât de

deconectat de mine însumi pe când eram în formă fizică şi de ce mă
simţeam atât de deconectat de orice?

ADAMUS: Deconectat. “De ce m-am simţit atât de deconectat, de

disociat de sine”? Asta aud eu în această întrebare, “de sine”.
Câteva comentarii rapide din partea Shaumbra iluminaţi: de ce s-au
simţit ei atât de deconectaţi?

JAN: Pentru că nu priveau în interior. Noi am fost învăţaţi să nu

privim în interior. Mereu am fost învăţaţi să privim în afară şi nu
înăuntru.

ADAMUS: Da, e adevărat – mai adevărat pentru cei ce au fost aici

mii de vieţi decât pentru cei veniţi prima dată – însă da, există un
strat, presiunea intensă care spune: “Este în afară. Niciodată să nu
te uiţi aici. Ai grijă mai întâi de toţi ceilalţi, du-te şi fă-ţi lucrarea de
asistenţă socială, uită de tine”.

Nu e ciudat? Să aveţi grijă de toţi ceilalţi? Aş putea continua ore în

şir cu asta. Ştiţi, acest lucru e grozav de spus în faţa grupurilor pe
care vreţi să le determinaţi să urmeze anumite structuri, fie că e
vorba despre o biserică, fie că este vorba despre o companie sau o
familie: “Ai grijă mai întâi de toţi ceilalţi”. Nu, nu. Absolut că nu.
Aceasta este una din cele mai mari schimbări de paradigmă din
Noua Energie. Aveţi grijă de voi mai întâi, iar apoi veţi face minuni
pentru oricine vă vede strălucirea. Este cu adevărat uşor. Mai
departe.

SHAUMBRA 12 (un bărbat): Cred că răspunsul este: “Bine ai venit

pe Pământ”. (râsete)
ADAMUS (râzând): Da!

SHAUMBRA 12: Pare a fi tema ultimilor 10.000 de ani.

ADAMUS: Absolut. Bun venit pe Pământ. Este excelent şi e un

rezumat foarte bun. Aşa a fost. E ca şi cum sunteţi… hai să spunem
această fiinţă uşoară, aeriană din alte tărâmuri şi apoi veniţi aici
pentru prima dată. Aţi auzit despre asta. Aţi auzit poveştile spuse de
Shaumbra. Aţi auzit poveştile pe Noul Pământ. Aţi studiat. V-aţi
pregătit să veniţi aici. Dintr-o dată sunteţi aici şi indiferent cât de
multe v-au spus, indiferent cât aţi studiat, până nu sunteţi în acest
lucru nu-l puteţi înţelege cu adevărat.

Norul conştiinţei din jurul Pământului este foarte dens şi asta

înseamnă că uitaţi cine sunteţi. Fiinţele care vin acum, multe dintre
ele, cei care vin pentru prima dată sunt… sunt… încerc să mă
gândesc la cuvântul potrivit. Sunt copleşiţi. Sunt şocaţi de cât de
repede pierd legătura cu ei înşişi.

Niciun curs nu avea cum să-i înveţe vreodată cât de repede vă

deconectaţi de la voi. Iar apoi, din cauza tiparelor Pământului, dintr-
o dată începeţi să căutaţi în afară. Este un joc ce nu poate fi
câştigat, în afară de experienţa căutării. Însă nu se află în afară, aşa
cum aţi descoperit. Nu este într-o carte. Nu este într-un templu. Nu
se află într-o mantră, într-un guru şi nici în nimic altceva. Este chiar
aici, în voi. E ca şi cum semnalele sunt amestecate intenţionat,
semnalele de la voi la voi. Aveţi tot felul de părţi şi bucăţele,
aspecte, care ar trebui să comunice lin unele cu altele, ar trebui să
curgă, ar trebui să fie în graţie, aspecte care vin, aspecte care ies,
voi în fiecare aspect, ele în voi. Însă semnalele s-au încrucişat. S-au
pervertit şi s-au deformat.

Iar când reţeaua nu lucrează aşa cum ar trebui… gândiţi-vă la

reţeaua voastră de telefonie mobilă. Atunci când aveţi doar câteva
mici hopuri în ea sau în reţeaua de internet nu e nevoie decât de
câţiva biţi în dezordine ca să… (cineva spune: “să fută tot”) –
mulţumesc. (râsete) Jean, s-ar putea să ai mult de editat la acest
shoud, să pui mici simboluri caraghioase.

LINDA: Bipuri.
ADAMUS: Da. Pe cine credeţi că păcăliţi cu ele? Puneţi nişte
simboluri mici şi caraghioase.

LINDA: Nu şi dacă se pune…

ADAMUS: Nu! Tot futut înseamnă.

LINDA: Nu şi dacă “f” şi “t” sunt puse în…

ADAMUS: Da.

LINDA: … şi între sunt steluţe.

ADAMUS: Aşa că aceste semnale se intersectează şi se dau peste

cap. Cum găsiţi din nou semnalul? (audienţa spune: “Respirăm”)
Respiraţia. Exact ceea ce am făcut mai înainte. Vă opriţi o clipă,
respiraţi adânc, “Eu Sunt Cel Ce Sunt”. Voi permiteţi ca toate
comunicaţiile – semnalele, tiparele, energiile şi conştiinţa – să se
întoarcă în propria ordine. Ştiu cum să facă asta. Voi ştiţi cum, dacă
permiteţi.

În orice caz, dacă ieşiţi în căutare, următorul lucru este că vă duceţi

la un vindecător cu cristale, clopoţei, lumânări, tămâie şi toate
celelalte. O să daţi peste cap şi mai tare semnalele. Pentru că toate
semnalele vor spune: “Se pare că şeful vrea ca totul să fie dat peste
cap”. Astfel că ele se conformează cumva, vedeţi voi, rămân cumva
în afara echilibrului. Însă în momentul în care doar respiraţi adânc şi
realizaţi că sunteţi în absolută siguranţă, că, absolut, sunteţi fiinţă
eternă, semnalele revin în echilibru.

Atunci când vor reveni în echilibru vor spune: “Ştii, în timpul

frecvenţelor neregulate am creat nişte energie blocată, nişte energie
în exces, nişte sisteme de credinţă interesant de ciudate, grăsime în
sistem, nebunie în minte. O să le curăţăm”. Şi o face. O va face. Va
curăţa totul – dacă voi permiteţi, dacă încetaţi să vă mai
amestecaţi, dacă încetaţi să vă mai băgaţi, dacă încetaţi să mai
manipulaţi şi dacă încetaţi să vă mai duceţi la fiecare ghicitoare
nouă care apare pe la voi prin cartier!

Mergeţi la masaj. Faceţi ceva pentru voi sau doar plimbaţi-vă,

cumpăraţi o maşină nouă, o casă nouă ori ceva de genul acesta. Da,
serios! Asta spune siste- … oh, pot să simt ochii! (se referă la Linda,
care se află în spatele lui; râsete). Asta spune sistemului vostru că
vreţi să trăiţi, că vreţi să mergeţi înainte, iar asta va schimba totul.
Oh, îmi place asta. Ar trebui să o facem mai des… ei, nu vreţi să
muriţi atât de des (gesticulează înspre oaspeţii non-fizici). Ok.
(râsete) Următoarea întrebare.

Întrebarea 4

LINDA: Ok. Întrebarea asta este numărul 4.

ÎNTREBAREA 4 (citită de Linda): Am fost preocupat de sexualitate

de la vârsta de patru ani şi până la moarte. De ce?

ADAMUS: Eşti sigură că nu e o întrebare de aici (oaspeţii non-fizici)

şi nu de aici (audienţa)? (râsete) “Am fost…” Cum suna?

LINDA (citeşte iar întrebarea): Am fost preocupat de sexualitate de

la vârsta de patru ani şi până la moarte. De ce? (câţiva Shaumbra
strigă răspunsuri)

ADAMUS: Ea va aduce microfonul. Are şi premii. Da.

LINDA: Unde sunteţi?

KATHLEEN: Virusul energiei sexuale.

ADAMUS: Virusul energiei sexuale. Da, este corect. E parte din asta.
Bun.

LINDA: Pete.

PETE: Din cauza lucrurilor pe care le-am învăţat, am creat multe

limite, iar singurul mod în care mă puteam conecta cu o altă
persoană a fost prin sexualitate, nu prin intimitatea mea.

ADAMUS: Adevărat?

PETE: Da.
ADAMUS: Da. Bun. Excelent. Excelent, şi este o mare percepţie,
Pete, pentru că există limite ce sunt ridicate. Nu funcţionează prea
bine, dar are loc multă hrănire a energiei sexuale, care continuă, iar
multe din problemele cu relaţiile se bazează, în cea mai mare parte,
pe hrănirea energetică. Relaţiile, hai să privim asta în faţă – puteţi
spune tot felul de lucruri – cele mai multe relaţii în Vechea Energie
se bazau pe hrănire. Mă puteţi huidui, dar nu o să o faceţi. Puteţi
arunca cu lucruri în mine, dar nu o să o faceţi, căci acest grup
înţelege cu adevărat ce vreau să spun cu asta.

Acum, aceste lucruri vor ajunge pe Internet şi toţi vor spune

diverse, dar este adevărat. Cu adevărat. Relaţiile erau menite a
umple vidul dezechilibrului masculinului şi femininului vostru, al
dezechilibrului karmic sau al dezechilibrului îndoielii sau… doar
treceţi prin lista şi vedeţi că cele mai multe relaţii pe asta s-au
bazat. Nu mai e nevoie să fie aşa. Cea mai mare relaţie din lume
este relaţia cu…? (audienţa spune: “cu tine însuţi”) Ah, îmi place.
Vedeţi? Cu voi înşivă.

Atunci când aveţi o relaţie intimă, plină de iubire cu voi înşivă,

atunci orice altă relaţie poate fi foarte frumoasă, eliberatoare, plină
de bucurie şi fără poveri. De fapt vă puteţi bucura de viaţa împreună
cu un alt om. Acesta e un dar. Este cu adevărat un dar. Bucuria
liberă a vieţii împărtăşite cu alte fiinţe.. poate fi sexuală, poate doar
să fie… emoţie nu este cuvântul potrivit – ci experienţială, oricum.
Da, bun răspuns, Pete.

Ok, alte comentarii legate de sex. De ce această fiinţă a simţit…

JOEP: Karma de familie.

ADAMUS: Karma de familie. Asta este…

JOEP: Ai ales familia greşită.

ADAMUS: Ai ales familia greşită, absolut. Energia sexuală curge prin

descendenţa de familie. Nu există nimic fizic pe care să-l moşteniţi
de la altcineva legat de dezechilibrul sexual sau de devierea
sexuală. Oh, ei au studiat şi au încercat să dovedească asta, pentru
că au spus: “Ei bine, bunicul a avut aceleaşi probleme”, care
coboară către copii. Ei bine, nu este ceva fizic, deşi în cele din urmă
îşi găseşte calea către celule şi ADN, da, dar de unde a venit? A
venit de la virusul energiei sexuale intrat direct în linia de
descendenţă. Absolut.

Virusul energiei sexuale poate intra aproape oriunde, în orice. Îşi

găseşte calea în fiecare crevasă, în orice mică… Ştiţi ce se petrece în
momentul în care unele din acele ţări au început să strige după
libertate? Virusul curge acolo şi îi afcetează pe unii dintre ei. Sperăm
că nu pe toţi, însă aşa este.

Mai este un motiv pentru care am vrut să împărtăşesc legat de –

care era cuvântul folosit în întrebare? – ademenirea sexuală.
Preocupare. Pământul, viaţa ca om, este extrem de seducătoare.
Extrem. Are acea seducţie pe care fiecare dintre voi a simţit-o. Pe
cât de provocator este uneori a fi aici, de asemenea este şi foarte
seducător. Drama este seducătoare. Puterea – mai seducătoare ca
sexul. Dezechilibrul este seducător, deoarece conştiinţa mereu va
încerca să găsească o cale de a se echilibra, vedeţi voi.

A fi aici ca om este foarte seducător, în toate felurile. Asta poate fi

bine. Vă poate oferi o mare bucurie, o mare experienţă şi simţire –
nu e nimic în neregulă cu seducţia – sau poate fi devastator. Vă
poate conduce viaţa, dacă acea seducţie intră în structurile voastre
sexuale, nu doar în organe, ci în alcătuirea voastră sexuală şi în acel
loc mic din minte care se leagă de sex, dar care, de fapt, nu se
referă la sex. Există un mic loc în mintea voastră, nu un loc fizic,
literal, ci o parte a gândirii voastre care este legată de sex şi de asta
se spune că sexul poate da dependenţă. Nu este aşa. Nu este, dar
mintea are modul propriu în care crede asta.

Mintea are un mod foarte interesant de a folosi seducţia naturală.

Energia seducţie poate fi grozavă, vă poate revigora. Nu e nevoie să
fie rea, însă mintea o poate prinde într-o parte mică a înţelegerii
sale limitate asupra lucrurilor, şi poate continua să declanşeze ceva
pe baza împlinirii sexuale, însă acea împlinire este foarte, foarte
temporară.

Atunci când împlinirea sexuală – şi nu vorbesc doar despre fizic, ci

există şi o împlinire energetică, spirituală, în sex – atunci când este
falsă, când este aşezată în tiparele minţii, nu poate fi niciodată
împlinită, astfel că persoana simte constant această seducţie a
sexului. Indiferent de cât sex au parte, niciodată nu se vor simţi
împliniţi – această parte dă dependenţa. Cu alte cuvinte, mintea a
intrat într-un tipar din care nu ştie cum să iasă.

Apropo, nu există dependenţe de ceva. Mintea intră în tipare şi nu

ştie cum să iasă. Într-un fel, nu vrea să iasă. Cade în seducţie. Nu
există dependenţe. Nu-mi pasă ce spune ştiinţa despre
dependenţele fizice, nu există. Niciuna. Totul vine de aici (capul).

Aşa că poate, doar poate, putem începe să lucrăm la fluxurile

energiei şi la dinamicile energiei care vor ajuta o persoană să
realizeze că nu este prizonieră în structurile sale. Aceştia nu sunt
prinşi în cristalul lor, ca să spun aşa. Nu sunt în închisoarea lor.
Următoarea întrebare.

LINDA: Încă o întrebare. Dacă sunt aici pentru prima dată,

înseamnă, pe baza altor lucruri care s-au mai spus, că nu au mai
făcut sex niciodată.

ADAMUS: Ei bine, e adevărat. Absolut.

LINDA: Dar nu ar crea un fel de…?

ADAMUS: Este prima dată când au o experienţă sexuală în formă

fizică.

LINDA: Aşa este.

ADAMUS: Asta în sine este uluitor. Poate că este unul din cele mai
mari daruri. Dacă ar exista şapte minuni în a fi uman, aceasta este,
probabil, una dintre ele – capacitatea de a vă cufunda complet, cu
totul, într-o experienţă care implică trup, minte şi spirit – căci, într-
adevăr, atunci când faceţi dragoste cu adevărat, atunci când cu
adevărat faceţi sex implică fiecare parte din voi, nu doar… hm-hm.
(râsete) Nu ar trebui să spun acele cuvinte, aşa că…

Implică fiecare parte din voi, dar, teoretic, o fiinţă angelică ce vine
aici pentru prima dată ar fi absolut îndrăgostită de acest lucru
frumos. Ar vedea frumuseţea sa. Dar priviţi cum a ajuns să fie ceva
negativ, pervertit şi distorsionat. Oamenii nici nu mai ştiu ce să
gândească despre sex. Ei ştiu doar că sunt atraşi de el, dar este
acestea, în cea mai mare parte, împlinitor? Este cu adevărat ceea ce
voi, îngerii, aţi intenţionat să fie?

Tobias vorbeşte despre asta, o să vorbesc şi eu mai mult în şcoala

de SES avansată – însă ideea de… o să spun cuvântul în faţa lui
dumnezeu (arată spre el) şi a tuturor – masturbare! Dacă sunteţi
catolici, oh, dumnezeule, acum vă prăbuşiţi! (râsete) “Oh, soră! N-
am făcut asta! N-am vrut să o ating! Pur şi simplu s-a întâmplat!
(râsete) Cine, eu?!

LINDA: A sunat foarte familiar ce ai spus. (râsete)

ADAMUS: Făceam channel cu unul dintre voi! (mai multe râsete) Ce

nu este în regulă în a vă iubi pe voi înşivă în toate felurile? Este ceva
greşit în a vă iubi pe voi înşivă fizic? Ar trebui să fie doar… o, ştiu, ar
trebui să fiţi doar drăguţi cu voi. Nu! Vă rog! În Atlantida, în zilele
de început şi mai bune, nu, cei tineri erau învăţaţi să-şi onoreze
corpurile în toate felurile, dacă ştiţi ce vreau să spun, cu mult timp
înainte de a avea un partener.

Cum să fiţi intimi cu altcineva dacă nu sunteţi în confort cu a fi

intimi cu voi înşivă? Sună vreun clopoţel? Toţi se uită în jos,
spunând: “Abia aştept să plec de aici, să mă duc acasă.” (râsete)
Intimitate. Ok, bun. Mulţumesc. Următorul.

Întrebarea 5

LINDA: Numărul 5.

Întrebarea 5 (citită de Linda): De ce este experienţa umană atât de

plină de lipsă? Familia mea era săracă, vecinii mei erau săraci şi mi
s-a părut că cea mai mare parte a timpului meu pe Pământ am
petrecut-o supravieţuind, nu trăind.

ADAMUS: Sună cunoscut? (Shaumbra spune: “Da”) De ce este

experienţa umană plină de lipsă? De ce există sărăcie, ca în
exemplul cu lipsa abundenţei? De ce există lipsa de…? Completaţi
voi punctele. De ce există lipsă pe Pământ? Te rog, către Shaumba
iluminaţi.
LINDA: Ok.

MARY: Cred că este o combinaţie de conştiinţă de masă şi de

îndoială de sine. Uităm cine suntem, că putem fi în abundenţă
indiferent ce ar fi.

ADAMUS: Bun, bun. Conştiinţa de masă, îndoiala de sine, da, bun.

Un premiu Adamus. Da, mulţumesc. Următorul. De ce este atât de
multă lipsă? Ce i-aţi spune acestei fiinţe?

PATRICIA: Noi uităm că opusul lipsei este faptul că energia şi

conştiinţa vin din nimic.

ADAMUS: Da, da. Absolut. Grozav. Un premiu Adamus.

PATRICIA: Oh, bun. Mulţumesc pentru recompensă!

ADAMUS: Da. De ce există lucrul numit lipsă?

LARRY: Oh, e distractiv.

ADAMUS: Distractiv. Absolut. Mulţumesc. E un răspuns onest.

Cumva e distractiv. Dacă aţi avea tot ce vreţi, ce plictisitor ar fi! Nu!
(râsete) Însă mulţi oameni, într-o perioadă foarte lungă de timp, au
ajuns să se bucure de asta. Există o plăcere stranie în a suferi şi o
anume… oh, ştiţi, urmărirea scopului este uneori mai distractivă
decât a ajunge la acel scop. Aşa că da, este un strat în conştiinţa de
masă. Da. Jean a avut mâna ridicată. Lipsa, Jean. De ce?

JEAN: În experienţa mea, lipsa a fost un fel de vid şi mi-a oferit

şansa de a experimenta creaţia.

ADAMUS: Şi te bucuri de asta?

JEAN: Da, de fapt da.

ADAMUS: Nu, te bucuri de lipsă?

JEAN: Nu, dar oferă un fel de motivaţie.

ADAMUS: Ah, interesant. Oferă o motivaţie. Mulţumesc. Un premiu

Adamus pentru asta. O să mergem la Vince şi… da, oferă o
motivaţie. Eşti motivată acum de lipsă? (Jean dă din că nu) Te temi
de lipsă?

JEAN: Nu mai e cazul.

ADAMUS: Nu mai e cazul. Bun.

VINCE: Lipsa înseamnă că eşti mai spiritual.

ADAMUS: Da, lipsa înseamnă că eşti mai…

LINDA: Oooo.

VINCE: În special în cultura iudeo-creştină.

ADAMUS: Absolut. Lipsa şi spiritualitatea – cine a inventat asta?

(cineva spune: “Religia”)

LINDA: Papa!

ADAMUS: Ei bine, oamenii, însă da, acum că spui asta… Orice

organizaţie, fie că este o religie, o şcoală, o afacere, fie că este orice
altceva… există conceptul acela, ştiţi: cum poţi să fii bun la ceea ce
faci dacă ai abundenţă? Acest lucru a fost puternic focalizat de
religii.

Cu toate acestea, cineva ar fi trebuit să se oprească şi să spună:

“Hei, cardinale, voi aveţi altare de aur! Aveţi cladiri uriaşe. Aveţi
orice vreţi să mâncaţi. Aveţi armate. Aveţi afaceri. Aveţi terorişti.
Aveţi oameni pentru relaţii publice, deşi deseori sunt unii şi aceiaşi.
Aveţi toate astea”. Dar partea uluitoare pentru noi toţi este: de ce
nu a arătat nimeni ceea ce era evident?

KERRI: Ne-au omorât! (multe râsete)

ADAMUS: Şi ce, încă sunteţi aici! V-aţi întors, runda a treia. Da, da,
v-au omorât uneori, dar, ştiţi, dacă mai mulţi oameni s-ar fi ridicat…

LINDA: Nu cred că s-a auzit. Răspunsul ei a fost: "Fiindcă ne-au

omorât".
ADAMUS: Pentru că ne-au omorât, da. Dar dacă mai mulţi oameni
s-ar fi ridicat, dacă mai mulţi oameni ar fi permis ca adevărul
conştiinţei lor să iasă la iveală, nu ar fi durat aşa de mult. Aşa cum a
arătat Cauldre mai devreme, 18 zile în Egipt. Acum ei trebuie să se
descurce cu urmările schimbării. Literalmente, ceea ce le
transmiteţi, ceea ce radiaţi către ei va face… voi creaţi potenţiale
care nu existau pentru ei acum două luni, acum şase luni. Aşa că
există un mod de a se rezolva prin sine.

Însă oamenii intră în lipsă pentru că, da, este programat. Da, destul
de ciudat, este un joc. Este o motivaţie perversă – frica de lipsă şi a
avea doar cât să ajungă îi ţin pe oameni în mişcare. Nu mai avem
nevoie de asta. Puteţi face o alegere conştientă la orice punct să nu
aveţi acea lipsă în viaţa voastră.

De ce? Este o abundenţă de energie. Sfârâie şi pocneşte în aer chiar

acum. Este pretutindeni. Există energie în voi, este un rezervor de
energie care mereu este acolo şi vă este livrată prin metoda “chiar
la timp”. Pur şi simplu… (Adamus pocneşte din degete) Va apărea
pe moment. O programare veche spune: “Nu, trebuie să ştiu că
există, ştii, cantităţi uriaşe. Trebuie să le văd şi să le ating”. Se află
acolo în stare neutră şi vă este adusă la timp. Asta cere multă
încredere, apropo. Da.

Întrebarea 6

LINDA: Încă o întrebare?

ADAMUS: Da.

LINDA: Ultima întrebare.

ÎNTREBAREA 6 (citită de Linda): De ce nu am putut crea ceea ce am

vrut? Am crezut că ştiam ce vreau, dar se pare că niciodată nu am
reuşit să fac să se petreacă.

ADAMUS: Shaumbra? Shaumbra, da.

LINDA: Pregătiţi?
ADAMUS: Da, te rog. Microfonul… cum se face că nu am putut crea
ceea ce am vrut?

JOSHUA: Ai creat ceea ce ai vrut, nu ceea ce ai crezut că vrei.

ADAMUS: Da, da. Ai creat ceea ce ai vrut, doar că nu este ceea ce ai

gândit că vrei. Excelent răspuns. Excelent răspuns şi… (audienţa
aplaudă) Azi a uitat să-mi verifice buzunarele. (râsete şi ovaţii, căci
Adamus îi dă lui Joshua o bancnotă) Vedeţi ce uşoară este creaţia?
Mulţumesc. Shaumbra, haideţi să respirăm adânc.

LINDA: Nu sunt mama ta. Nu o să te caut în buzunare.

ADAMUS: Voi, apropo, aţi trecut concursul cu întrebări şi răspunsuri.

Sclipitoare răspunsuri. Răspunsuri simple, uşoare. Nu e uşor? Şi nici
nu a fost nevoie să vă scărpinaţi prea mult în cap ca să le ştiţi. De
ce? Ei bine, voi aţi adus această informaţie în lucrul numit Shoud de
mulţi ani. Acum începeţi să o trăiţi. Începeţi să o aduceţi chiar aici.

Aşa că haideţi să respirăm adânc pe măsură ce trecem la… cu timpul

nostru limitat… ei trebuie să plece.

LINDA: Apropo, cei care ascultă prin radioul Zona Trezirii probabil că
nu ştiu că tu, Adamus, i-ai dat lui Joshua un premiu de 50 de dolari.

ADAMUS: Nu am vrut să mă laud în legătură cu ce am luat din

buzunarul lui Cauldre, dar da, a primit 50 de dolari. Ce pot să spun?
Ce pot să spun? (audienţa aprobă)

Hai să respirăm adânc, căci trecem la partea următoare, care se

leagă de ultima întrebare.

Keahak

De ce nu puteţi crea ceea ce vreţi? Ei bine, creaţi. Următoarea

întrebare este: cum începeţi să înţelegeţi ceea ce vreţi? Există un
cuvânt vechi, lemurian, pe care îl voi folosi. Îl voi folosi din câteva
motive: îmi place, sună bine, are o energie bună şi, de asemenea,
dacă aş fi folosit un cuvânt obişnuit, convenţional, ar fi existat
tendinţa de a fi puţin mental.
Am să vă rog să simţiţi acest cuvânt. Se pronunţă (scrie) “key-
hak.”Key-hak. Nu-i aşa că sună distractiv? Îl puteţi spune.
(Shaumbra repetă cuvântul) Da. Cumva e ca atunci când spuneţi
“rahat”. E doar key-hak! (râsete) Key-hak! E un cuvânt lemurian,
care nu face cu adevărat o diferenţă, însă originea sa este cuvântul
“hak”, ce înseamnă spirit în acţiune, spirit în experienţă. Hak. Este
un cuvânt străvechi, trebuie să-l spuneţi ca şi cum aţi scuipa. Hak!
Hak! Da, hak, hak. Înseamnă spirit, nu doar un concept asupra
spiritului, nu spiritul intelectual, ci spiritul în experienţă şi mişcare.
Sunteţi voi. Sunteţi voi. Este hak.

Celălalt cuvânt, “key”, înseamnă – acesta nu este neapărat modul în

care se scrie acest cuvânt, dar key înseamnă energie în acţiune. În
vechime… key-hak poate că sună puţin din insule, puţin hawaiian,
pentru că este lemurian. Dar asta înseamnă, pus la un loc, (scrie din
nou) keahak – înseamnă a înţelege cu adevărat cum să atrageţi
energia şi ce este cu adevărat creaţia, în cele din urmă. Este vorba
despre a înţelege cum să atrageţi energia.

Aud multă vorbărie şi am primit multe întrebări de la Shaumbra

despre legea atracţiei. Este un început bun pentru a începe să
înţelegeţi ce se petrece. Am o problemă, ei bine, de fapt opt
probleme, dar una dintre ele este cea mare. Care ar fi acea
problemă?

SHAUMBRA (o femeie): Mentală.

ADAMUS: Mentală! Da, mentală. Este mentală. Nu înseamnă că e

greşit. Înseamnă doar că acest grup chiar are nevoie de o înţelegere
puţin diferită asupra a ceea ce petrece cu adevărat.

Atunci când aveţi un gând, în special un gând proiectat, un gând

conştient, atrage energie. Am să trec de la silueta tip băţ la o siluetă
ca o picătură. (desenează) Cealaltă figură era aşa de slabă şi de
emaciată, aşa că acesta este omul nostru. Aceştia sunteţi voi. Da,
turtă dulce şi… (desenează o faţă) ok, un zâmbet larg.

Da, m-am săturat să desenez siluete slăbănoage. De fapt aceasta

seamănă mai mult cu felul în care este energia voastră. Nu sunt
doar linii liniare, sunteţi o picătură! (râsete) Cu alte cuvinte, vreau
să spun că energia voastră, corpul vostru de conştiinţă nu este o
formă dură. Are o formă blândă. Curge.

Creaţie

Aşa că iată-vă aici, Bob-picătura, şi… aceasta este conştiinţă. Voi

sunteţi conştiinţă, chiar şi corpul vostru fizic. Voi atrageţi energie
către voi – (desenează) acestea sunt mici forme de energie – tot
timpul. Faceţi asta chiar acum, dar nu sunteţi conştienţi. Iar asta
creează multă confuzie, căci se petrece, voi vă creaţi realitatea, voi
creaţi realitatea a orice este – poate o realitate a suferinţei sau una
a cufundării absolute în această dimensiune singulară, cumva
nenaturală, fiindcă sunteţi cu adevărat multidimensionali – dar voi
creaţi. Familia voastră, sănătatea voastră, toate celelalte – sunt
create.

Dar de unde sunt create? Asta este întrebarea. Asta este marea
întrebare a zilei. De unde sunt create? Haideţi să explorăm, pentru
că vine din multe locuri.

Voi atrageţi energii către voi, care vă creează realitatea din minte.
(scrie) Noi vom numi asta Minte-Gândire. Nu e prea puternică. S-ar
putea să staţi aici chiar acum şi să aveţi un gând, un gând al minţii,
şi spuneţi că vreţi ceva. Vă gândiţi la o relaţie, unii dintre voi caută
asta. “Vreau o relaţie. Mă gândesc la o relaţie. Văd o relaţie”. Are
puţină putere şi veţi avea un jet de mici energii care vin pentru a
face ca acest lucru să se petreacă. Însă ele nu sunt foarte dinamice.
Nu sunt foarte puternice. Sunt doar gânduri.

Dacă aţi putea măsura propriile gânduri, indicatorul s-ar mişca

foarte puţin, dar nu mult. Aici apar multe frustrări legat de modul în
care este predată legea atracţiei sau de modul în care se vorbeşte
despre puterea minţii. Oamenii vorbesc despre controlul minţii – de
fapt este foarte ineficient, foarte arhaic şi, în final, duce la
sinucidere. Aşa este, cu adevărat, pentru că nu satisfaceţi o nevoie
internă reală. Deliberat vă înşelaţi singuri. Veţi sfârşi într-o gaură
neagră şi veţi vrea doar să încheiaţi aşa cum au făcut-o unii dintre
cei de aici. Astfel că Mintea-Gândire are o anume forţă în ea.

Mai există un nivel numit emoţie (scrie), iar eu îl voi numi Emoţie-
Dramă, mult mai puternic decât gândurile minţii. Lucrează în viaţa
aproape oricui. Aşa este creată realitatea lor – din emoţie şi dramă.

Dacă vă amintiţi ceea ce am spus înainte, emoţia este tentativa

ieftină, artificială a minţii de a simţi. Mintea în sine absolut nu poate
simţi. Nu poate avea simţiri, care înseamnă percepţii senzoriale,
astfel că a creat micul lucru numit emoţii, ca să o facă să simtă că
ar putea să le aibă, ca să simtă că este şeful. Emoţiile nu vin din
inimă. Nu vin deloc din spirit. Sunt de aici (capul). Însă aici este
înşelătoria ciudată. Vă gândiţi că mintea este un lucru şi credeţi că
emoţiile sunt altul – de fapt sunt acelaşi lucru.

Însă conştiinţa – nu e chiar cuvântul potrivit, Cauldre – conştiinţa

artificială ce vine din Emoţie-Dramă are un mod de a atrage cu
adevărat energia. Prin urmare mintea, cu setul său artificial de
emoţii, gândeşte: “Vezi? Emoţiile sunt reale, iar eu sunt foarte
emotiv”, fiindcă atrage cantităţi uriaşe de energie. Emoţiile atrag
energie. Drama, adică emoţii în viteză mare, atrage energie. De
asta atâţia oameni vin cu veşti pline de dramă, pentru că ele aduc o
încărcătură de energie. O încărcătură de energie, iar ei nu pot trăi
fără ea.

Acea energie vine apoi… energia, amintiţi-vă, este într-o stare

neutră. Este pretutindeni. Scânteiază în aer chiar acum, în jurul
nostru. Este în stare neutră. Energia se află în esenţă într-o formă
ce are pozitiv şi minus – pozitiv şi negativ – drept capacităţi
potenţiale şi este pregătită să se ataşeze la conştiinţă, iar apoi
creează realitatea. Stă în stare neutră Spână când este chemată.

Drama şi emoţia pot chema o cantitate uriaşă de energii şi ele vin

ca un val în viaţa voastră. Încep apoi să vă creeze realitatea şi ceva
din interior spune: “Ei bine, uită-te. Uită-te la toate cele care se
petrec. Uită-te la energiile care se mişcă”. Oh, se mişcă, dar tot aşa
face şi o maşină care merge cu 150 de km la oră şi se îndreaptă
spre un zid. Se mişcă, dar ce se va petrece apoi, vedeţi? O ciocnire.

Aşa că un volum imens de energie este atras de dramă. Cei mai

mulţi oameni sunt literalmente blocaţi în această capacitate de
creator. Nu sunt conştienţi de ea. Ei trec de la un eveniment
emoţional la altul, de la o situaţie de dramă la o alta, iar la un nivel
straniu ei simt că lucrurile se petrec. Ei bine, aşa este, dar asta nu
înseamnă că se petrec conştient. Iar apoi mulţi oameni spun: “Ei
bine, nu ştiu cum funcţionează toate astea, aşa că cedez în faţa
destinului şi a sorţii”.

Destinul şi soarta sunt unele din cele mai rele minciuni din toate!
Ştiţi cine crede cu adevărat în destin şi soartă? Oamenii spirituali,
new age, cei ai bisericii. Religiile promovează al dracului destinul şi
soarta pentru că sunt atât de iluzorii şi atât de… e doar un fel de: “O
să avem încredere în ceva ce nu există cu adevărat” şi este uşor să-i
faci pe oameni să creadă în soartă şi destin.

Ele nu există, cu excepţia cazului în care voi vreţi să fie aşa. Nu

există. Nu există un plan alcătuit dinainte. Nu există vreo mână a lui
dumnezeu de sus care să… Asta ar fi bolnăvicios şi nu aş vrea să fiu
prin preajma unui astfel de dumnezeu, dacă ar exista vreun plan
despre care nu vi s-a spus şi voi aţi fi doar marionete. Aşa că vieţile
celor mai mulţi oameni sunt create de aici.

Apoi există următorul nivel, pe care eu îl numesc Adevărata Inimă.

(scrie) Adevărata Inimă. Aici începeţi cu adevărat să intraţi în
simţirile voastre reale. Mulţi dintre voi le-aţi simţit în ultimul timp –
acea cunoaştere interioară. Iar Adevărata Inimă poate veni doar de
aici (inima). Drama, emoţiile şi conştiinţa falsă, gândirea minţii se
pot amesteca cu ale tuturor celorlalţi. Însă Adevărata Inimă vine de
aici.

Problema este că de mult timp nu aţi fost în Adevărata Inimă. De

mult timp nu aţi mai privit în interior şi nu aveţi cu adevărat
încredere în ea. Voi, oamenii în general încă sunt în mare măsură în
situaţia în care trebuie ca lucrurile să fie direcţionate pentru ei, în
care au alte persoane care să le spună ce pot face şi ce nu. Este o
resursă subutilizată, dar este acolo, iar Adevărata Inimă, aşa cum
ştiţi din câteva experienţe catartice, are cantităţi imense, imense de
energie. Atrage volume uriaşe de energie.

Puteţi avea o singură experienţă şi vă poate schimba viaţa la modul

absolut. O singură experienţă vă poate scoate de pe calea pe care
vă aflaţi şi vă poate propulsa pe o altă cale, vă poate împinge către
o altă cale a vieţii care nu era a destinului, care nu e a sorţii, nu
este vreo karmă. Voi aţi luat acest volum uriaş de energie, l-aţi adus
acum în viaţa voastră şi aţi schimbat-o.
Astfel că Adevărata Inimă atrage volume uriaşe de energie, în
vreme ce energia este adusă cu adevărat de ceea ce voi numi
conştiinţa voastră sau corpul vostru de conştiinţă. Este centrul
vostru. Este esenţa voastră. Însă întrebarea este: cum intraţi în
legătură cu ea? Ce este? Unde este? Vă înţelege nevoile umane?
Cum îl cuantificaţi? Vă vorbeşte? Îi vorbiţi voi?

Corpul vostru de conştiinţă, adevărata voastră conştiinţă, poate

aduce energii pe care acum nici nu vi le puteţi imagina; poate aduce
orice pentru a face orice; poate atrage lucruri care vor schimba
viaţa voastră şi vieţile oamenilor din jurul vostru, dacă ei aşa aleg.
Este dincolo de cuvinte la acest punct, aşa că este dificil de exprimat
în cuvinte, însă este dincolo de cuvinte. Este conceptul de keahak,
care este libertatea absolută – libertatea de a crea, libertatea de a
aduce energii fără a fi nevoie să faceţi eforturi pentru nimic.

V-am mai spus înainte, cu adevărat, în cele din urmă, nici nu veţi
vrea să faceţi eforturi pentru nimic. De ce? De ce? Nu ar trebui să
faceţi eforturi, dar unii dintre voi încă sunteţi dependenţi de eforturi.
În cele din urmă, nu ar trebui să fie aşa. Conştiinţa pură atrage
cantităţi imense de energie, aşa că întrebarea este: cum intraţi în
contact cu ea? Cum treceţi dincolo de minte? Cum treceţi dincolo de
emoţii şi dramă? Cum să înţelegeţi ceea ce vreţi cu adevărat să
creaţi? Cum să intraţi în acest flux foarte simplu şi frumos al keahak
– atragerea energiilor pentru ceea ce vreţi?

Acum sunt în dilemă şi nu ştiu dacă vom reuşi să terminăm asta azi.
Mintea intervine şi începe să încercă să construiască… (râsete, căci
uşa se deschide) şi începe să… De fapt plecau! (râsete) Începe să
încerce să cuantifice asta şi să o structureze. Iar mintea, în modul
grozav în care a fost programată, spune: “Oh, da, ştiu exact despre
ce vorbeşte Adamus, keahak.”

Iar apoi nu vă deschide pe voi, conştiinţa voastră, către el. Îl

păstrează ca pe un concept mental şi se joacă cu el. Se simte bine.
Spune: “Vezi, ştiu cum să fac keahak, fiindcă ştiu cuvântul”, iar
acum este foarte mental, dar voi nu sunteţi în keahak. E un
exemplu de makyo – spuneţi cuvintele, spuneţi tuturor despre
keahak, care este modul în care conştiinţa se întovărăşeşte cu sau
atrage energia. Apoi începeţi să recitaţi şi treceţi printr-un fel de
discurs mental despre asta. Aţi pierdut. Aţi pierdut şirul la acel
punct.

Astfel că mintea, într-un fel, are… nu încearcă să lucreze împotriva

voastră, apropo. Absolut că nu, însă a fost pregătită ca să-şi facă
treaba ei şi este legată de conştiinţa de masă şi de straturi. Aproape
că nu se poate abţine. Vrea cu disperare să meargă mai departe. Cu
disperare. Vrea să se extindă, să treacă dincolo de ea însăşi. Astfel
că atunci când voi preluaţi conducerea, atunci când vă întoarceţi şi
vă asumaţi responsabilitatea pentru voi înşivă şi încetaţi să o mai
oferiţi doar minţii, atunci când sunteţi suflet întrupat, atunci când
faceţi alegeri şi vă asumaţi responsabilitatea, mintea se bucură.
Asta a vrut tot timpul. Nu adevărat nu vrea să mai joace deloc acel
joc vechi.

Aşa că dacă respiraţi adânc acum… hai să facem asta împreună.

Cum intraţi în înţelegere? Cum vă reconectaţi cu centrul vostru, cu
esenţa voastră? Cum intraţi în Adevărata Inimă, ceea ce vreţi cu
adevărat?

Nevoile umane

Celălalt lucru care intră şi creează confuzie este reprezentat de

nevoile umane. Evident, aveţi nevoi umane. Aveţi nevoie să vă
hrăniţi, aveţi nevoie de haine, de o maşină, de o casă şi de alte
lucruri, aşa că nevoile umane intervin şi aduc multă distragere:
“Vreau asta. Vreau asta.” Nevoile umane cheamă energie. Nevoile
umane cred că se descurcă destul de bine cu chemarea energiei, dar
nu este aşa. Aspectul vostru uman, mica fiinţă umană are multe,
multe nevoi.

Când nevoile umane fac pereche cu creierul sau cu mintea, când fac
pereche cu aspectele voastre deformate, da, are loc multă creaţie
foarte ineficientă. Absoarbe multă energie, dar este foarte, foarte
ineficientă, iar apoi stă în calea înţelegerii Adevăratei Inimi. Se
aşază în calea înţelegerii conştiinţei voastre reale.

Deci cum lucraţi cu ele, cum gestionaţi nevoile umane care par să
interfereze tot timpul? Ce faceţi? Le călcaţi în picioare? (cineva
spune: “Respirăm”) Nevoilor umane nu le pasă de respiraţie, cu
excepţia cazului în care cineva vă ţine cu capul sub apă. (râsete) Cu
adevărat nu dau doi bani pe respiraţie! Vreau să spun că nevoile
voastre umane presupun că veţi respira.

Deci cum gestionaţi nevoile umane care absorb multă energie, care
împiedică Adevărata Inimă, adevărata pasiune, de la a crea? (Edith
spune: “Le transmuţi?”) Nu, nu neapărat le transmutaţi. Vreau să
spun că vor fi transmutate. Cred că întrebarea este cum să… asta
nu e chiar în regulă. (cineva spune: “Facem o alegere?”)

A face o alegere este important. Este important. Atunci când faceţi o

alegere conştientă, asta atrage multă energie, fiindcă este
conştientă şi este o alegere, iar dintr-o dată are prioritate, precede
nevoile umane. Dintr-o dată este dorinţa adevărată a inimii voastre.
Voi faceţi o alegere. Asta face ca energia să se mişte. Cei mai mulţi
oameni nu fac alegeri, aşa cum am spus înainte, în afară de
culoarea cravatei sau de ce cutie de cereale vor mânca de
dimineaţă. Dar ei nu fac alegeri.

Atunci când faceţi o alegere foarte conştientă, aşa cum fiecare

dintre voi a făcut, spunând: “Fac alegerea de a-l cunoaşte pe
dumnezeu. Orice ar fi, orice ar fi, eu fac această alegere
conştientă”, aceasta atrage un volum imens de energie pentru a vă
susţine realitatea, care v-a aşezat pe această cale, care v-a adus pe
aceste scaune. Alegerea conştientă este foarte importantă. Însă
nevoile umane încă sunt acolo, muşcând mai departe, luând din
asta, împiedicând creaţia reală, creaţia conştientă să lucreze. Cum
adresaţi voi nevoile umane? Pete?

PETE: Ei bine, eu trimit o intenţie universului pentru a mă asista în

vindecarea mea.

ADAMUS: Da.

PETE: Iar când universul răspunde, eu mă predau în faţa acelui

răspuns.

ADAMUS: Asta e la limita makyo, îmi pare rău să o spun. Dar este în
regulă. Este cam contorsionat, Pete. Spunea că el transmite o
intenţie universului şi apoi…

PETE: Pentru sprijin.

ADAMUS: Pentru sprijin, iar apoi…

PETE: Iar apoi universul va oferi un răspuns.

ADAMUS: Da.

PETE: Iar apoi trebuie să mă supun acelui răspuns, să merg cu el.

ADAMUS: Ok. Mai întâi de toate, te-ai uitat pe tine din ecuaţie, în
afară de faptul că ai cerut ceva. În al doilea rând, nu sunt prea
încântat de intenţie. Fie faci asta, fie nu, nu doar ai intenţia. Tu
creezi. Vreau să spun că faci alegerea. Şi te folosesc ca exemplu
minunat.

PETE: Mulţumesc.

ADAMUS: …pentru că putem sări un pas mai departe. Universul deja

îţi oferă… Exact… Ei bine, universul este energie. Energia deja curge
în viaţa ta şi întrebarea este: îţi place ce vine?

PETE: Ăăăăă...

ADAMUS: Îţi place?

PETE: Ei bine, uneori nu, dar ştiu că trebuie să mă supun.

ADAMUS: Ok.

PETE: Accept.

ADAMUS: Acceptă-te pe tine, dar dacă nu-ţi place ce se petrece în

realitatea ta, nu te supune!! Vreau să spun: schimb-o! Fă o alegere.
Fă o alegere.

“Universul” – folosesc cuvântul în ghilimele – nu universul fizic, dar

energia de acolo este foarte literală. Este foarte simplă. Energia este
chiar toantă, de fapt. Cu adevărat! Nu există inteligenţă în energie.

PETE: Nu are subtilitate.

ADAMUS: Nu are subtilitate şi buum! Aşa este. Ea răspunde simplu.
Iar dacă voi credeţi în lipsă, o să… pur şi simplu este acolo. Nu-i
pasă. Nu are agendă. Este acolo pentru a vă servi. Energia, toată
energia, este acolo pentru a vă servi.

Cei mai mulţi oameni nu realizează asta. Ei cred cumva că sunt

acolo ca să servească ei energia. Dar ea este foarte literală. Dacă
voi credeţi în păcat, este acolo. O să păcătuiţi. Dacă voi credeţi că
experienţa umană e o porcărie, asta va susţine. Este foarte literală.
Nu e nicio sofisticare. Aşa că atunci când vă transmiteţi intenţia
către univers, se va întoarce absolut ca să susţină orice simţiţi
despre voi în calitate de creatori.

PETE: Aş vrea să o transmit ca aliniată cu prezenţa sau cu sursa

atunci când caut un răspuns.

ADAMUS: Ok. Sursa este chiar aici (arată spre Pete). Nu este în
afară.

PETE: Corect.

ADAMUS: Universul nu are răspunsul pe care să-l ţină departe de

tine. Universul, Câmpul, va trimite energii care să susţină orice vrei.

PETE: Asta caut, aşa e.

ADAMUS: Asta cauţi. Întrebare este: ce cauţi? Întrebarea este: ştii –

mă întorc la întrebarea mea veche – ştii ce vrei? Ştiţi de unde
atrageţi, chemaţi energiile? Iar răspunsul este nu. Răspunsul este
nu.

Vom acoperi mai mult din asta la următoarea noastră întâlnire. Abia
am pus asta în mişcare. Vom intra în miezul său la următoarea
întâlnire. Este procesul keahak. Keahak este cuvântul străvechi
pentru partea din voi care se conectează şi aduce energii.

Iar energiile, din nou, Pete, nu au inteligenţă; ele au un rol de

sprijin. În univers nu există inteligenţă mai mare ca voi. Nicăieri.
Poţi căuta întregul cosmos şi nu există inteligenţă mai mare. Nu
vorbesc despre minte, vorbesc despre suflet. Nu există.
S-ar putea să descoperi Sursa într-o bună zi şi te vei uita la ea şi vei
spune: “Dumnezeule, eu sunt!” Fiecare fiinţă pe care am cunoscut-o
vreodată şi care a întâlnit Sursa a observat întotdeauna: “Arată
exact ca mine. Se poartă exact ca mine. Sunt eu! Dumnezeule, aş fi
vrut să-mi fi spus cineva asta”. V-am spus. Oh, v-am spus, dar vom
continua să vă mai spunem.

Aşa că în următoarea adunare vom vorbi mai mult despre keahak.

Aş vrea ca voi doar să simţiţi acel cuvânt. Nu vă blocaţi în el, ci
simţiţi-l – conştiinţa atrage energia – şi vom intra în modul în care
este diferit acum, în Noua Energie - Noua Energie este substanţial
diferită de Vechea Energie –, cum Noua Energie intră în asta.

Iar la următoarea noastră adunare o vom respira, o vom permite şi

vom avea o experienţă de conectare a Adevăratei Inimi a corpului
de conştiinţă cu Noua Energie.

Aşa că respiraţi adânc. Dragi prieteni, a fost încă o zi uimitoare, am

mişcat multă energie, am avut grijă de multe treburi, ne-am distrat,
am gâdilat fiecare parte din voi. Am gâdilat fiecare parte.

Iar dacă îndoiala se întâmplă să răsară oricând între acum şi

următoarea noastră întâlnire, opriţi-vă o clipă şi doar amintiţi-vă
premisa simplă, de bază, că totul este în regulă în întreaga creaţie
şi, ca urmare, Eu Sunt Cel Ce Sunt.

Cu asta, dragi prieteni, până data viitoare, adiós.