Partenerii sociali

în calitate de beneficiari
Sprijinul acordat de Fondul Social European
partenerilor sociali în perioada 2007-2013
1. Introducere

Definiţia termenului de parteneri sociali

Termenul de „parteneri sociali” este folosit pe scară largă în Europa pentru a desemna reprezentanţii conducerii şi ai
salariaţilor (patronate şi sindicate).

Partenerii sociali au un rol bine definit în gestionarea problematicii socio-economice: aceştia reprezintă interesele
şi problemele din domeniul muncii sub toate aspectele, fie că este vorba de condiţiile de muncă, de pregătirea
profesională continuă sau de standardele salariale. Partenerii sociali sunt abilitaţi în special să poarte dialog în numele
membrilor şi să se angajeze în negocieri ce pot duce la încheierea de acorduri colective.1 Prin urmare, partenerii
sociali nu exprimă doar interesele conducerii sau ale salariaţilor, ci pot, în timpul negocierilor, să se angajeze în
numele acestora. Se distinge astfel dialogul social, descris ca un proces vast de negociere şi de consultare colectivă,
fie că este bipartit între partenerii sociali independenţi sau tripartit cu autorităţile publice, de dialogul civic, care este
mai larg şi implică alte grupuri de interese.

În consecinţă, dialogul social poate deveni un instrument puternic pentru rezolvarea în comun a problemelor.
Pe lângă consultarea tripartită a partenerilor sociali de către guvern privind probleme politice, dialogul bipartit
dintre organizaţiile reprezentative ale partenerilor sociali poate rezolva într-un mod independent multe conflicte
potenţiale din domeniul muncii, a căror reglementare ar fi transferată, altfel, la nivel politic. Dialogul social poate
oferi companiilor şi salariaţilor un mediu stabil care să le permită să prospere şi care poate contribui în mod
semnificativ la anticiparea şi la gestionarea eficientă a schimbării. Concertarea socială tripartită poate angaja
sindicate, organizaţii patronale şi guvernul într-un proces de deliberare prin care să explice, să argumenteze şi să-
şi asume responsabilitatea pentru acţiunile lor. Exemple recente din unele state membre arată că dialogul social
tripartit contribuie semnificativ la modernizarea reală a politicii privind piaţa muncii. Această nouă abordare privind
tripartismul poate fi dezvoltată la nivel local, naţional şi european.2

Sprijinul FSE acordat partenerilor sociali în perioada 2000-2006

Partenerii sociali participă în calitate de promotori la un număr foarte mare de proiecte finanţate de FSE. În perioada
2000-2006, partenerii sociali s-au remarcat în domeniul adaptabilităţii angajaţilor, în special în ceea ce priveşte
formarea profesională şi învăţarea de-a lungul vieţii. Prin intermediul liniilor bugetare din domeniul dialogului social,
al iniţiativei EQUAL şi al programului PHARE, o serie de proiecte au sprijinit, de asemenea, dialogul social şi au
îmbunătăţit competenţele partenerilor sociali, la modul general.

1. Comunicarea Comisiei COM(2002) 341 final, The European social dialogue, a force for innovation and change
2. Comisia Europeană, Report of the High-Level Group of Industrial Relations and Change in the European Union, 2002 Comisia Europeană
 2

Experienţa evidenţiază faptul că partenerii sociali au implementat acţiuni de succes. De exemplu, în Germania,
partenerii sociali joacă un rol important în domeniul învăţării de-a lungul vieţii (aproximativ 8% din bugetul total
FSE). De asemenea, partenerii sociali joacă un rol esenţial în domeniul adaptabilităţii şi al antreprenoriatului (un
procent estimat la 20% din bugetul total – pregătirea profesională a tinerilor, pregătirea profesională a angajaţilor şi
noi dispoziţii legate de programul de muncă).

În Spania, aproape 80% din acţiunile de formare profesională continuă cofinanţate de FSE sunt gestionate de
partenerii sociali, reprezentând aproximativ 14% din sprijinul acordat de FSE. Partenerii sociali au, de asemenea, un
rol semnificativ în domeniul adaptabilităţii.

În Belgia, partenerii sociali3 sunt puternic implicaţi în implementarea celor trei priorităţi cheie, reprezentând
aproximativ 45% din bugetul total al FSE în Flandra – „Dezvoltarea antreprenoriatului”, „Încurajarea flexibilităţii
întreprinderilor şi a salariaţilor”, „Consolidarea politicilor de egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi”.

În Ţările de Jos, principalele proiecte ale partenerilor sociali reprezintă 13% din bugetul FSE. Măsurile privind
formarea profesională a salariaţilor sunt puse în aplicare în special prin intermediul fondurilor O&O („fonduri
sectoriale” care sunt gestionate de partenerii sociali), dar şi de municipalitate4.

2. Partenerii sociali în calitate de beneficiari ai FSE în perioada 2007-2013

Cadrul legislativ al Fondului Social European (FSE) pentru perioada 2007-2013 consolidează atât importanţa, cât şi
responsabilitatea partenerilor sociali în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona în Uniunea Europeană (UE):
creștere și locuri de muncă.

Articolul 3.1 (e) prevede în mod explicit parteneriatele care pot fi realizate de beneficiarii acţiunilor FSE:

Articolul 3.1 (e)

„promovarea parteneriatelor, pactelor şi iniţiativelor prin intermediul activităţii în reţea dintre părţile
beneficiare în cauză, precum partenerii sociali şi organizaţiile neguvernamentale, la nivel naţional,
regional, local şi transnaţional în favoarea reformelor din domeniul ocupării forţei de muncă şi al
incluziunii pe piaţa muncii”.

Rolul partenerilor sociali în aplicarea Strategiei de la Lisabona

Partenerii sociali joacă un rol cheie, împreună cu statele membre, în punerea în aplicare a obiectivelor şi
priorităţilor Strategiei de la Lisabona:

– Ocupare integrală a forţei de muncă: Ocuparea integrală a forţei de muncă şi reducerea şomajului şi inactivităţii,
prin creşterea cererii şi a ofertei de forţă de muncă, sunt esenţiale pentru menţinerea creşterii economice şi
consolidării coeziunii sociale.

– Îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii la locul de muncă: Eforturile care vizează creşterea ratei de ocupare
a forţei de muncă se conjugă cu îmbunătăţirea atractivităţii locurilor de muncă, a calităţii muncii şi a creşterii
productivităţii forţei de muncă, precum şi cu reducerea proporţiei de lucrători săraci. Sinergiile între calitatea
muncii, productivitate şi ocuparea forţei de muncă ar trebui exploatate pe deplin;

– Consolidarea coeziunii sociale şi teritoriale: Este necesară consolidarea incluziunii sociale, prevenirea excluderii de
pe piaţa muncii şi susţinerea integrării profesionale a persoanelor defavorizate, precum şi reducerea diferenţelor
regionale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, şomajul şi productivitatea forţei de muncă, în special în
regiunile rămase în urmă.

3. Împreună cu ONG-urile.
4. A se vedea anexa pentru mai multe exemple şi informaţii.
 3

Rolul partenerilor sociali este menţionat în linia directoare 21 privind ocuparea forţei de muncă: Promovarea
flexibilităţii şi a siguranţei locului de muncă şi reducerea segmentării pieţei muncii, ţinându-se seama în mod
corespunzător de rolul partenerilor sociali, prin:

• adaptarea legislaţiei muncii şi reexaminarea, după caz, a diferitelor modalităţi contractuale şi a dispoziţiilor
referitoare la timpul de lucru.
• abordarea problemei muncii nedeclarate,
• anticiparea mai exactă şi gestionarea pozitivă a schimbărilor, inclusiv restructurarea economica şi deschiderea
pieţelor, pentru a reduce la minim costul social al acestora şi pentru a facilita adaptarea,
• promovarea şi difuzarea formelor de organizare a muncii inovatoare şi adaptabile în vederea îmbunătăţirii calităţii
şi productivităţii la locul de muncă, inclusiv sănătatea şi securitatea,
• facilitarea tranziţiilor profesionale, inclusiv formarea profesională, activitatea profesională independentă,
înfiinţarea de întreprinderi şi mobilitatea geografică.

Linia directoare 22 face, de asemenea, referire la partenerii sociali: Asigurarea unei evoluţii a costurilor muncii şi
instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să fie favorabile forţei de muncă, cu privire la responsabilităţile
partenerilor sociali în materie de negocieri salariale, inclusiv evitarea diferenţelor de salarizare între bărbaţi şi femei.

• În temeiul liniilor directoare menţionate mai sus, partenerii sociali au un rol primordial în următoarele
domenii:îmbunătăţirea serviciilor de ocupare a forţei de muncă în vederea obţinerii unui echilibru între cererea
şi oferta de locuri de muncă;
• dezvoltarea politicilor ce asigură o mai bună corelare a cererii şi ofertei de forţă de muncă de către serviciile de
ocupare;
• îmbunătăţirea funcţionării pieţelor muncii prin perfecţionarea bazelor de date ce cuprind oferta de locuri de
muncă şi oportunităţile de formare; aceste baze de date ar trebui interconectate la nivel european, folosind
tehnologii infomatice moderne şi experienţa deja câştigată la nivel european.

În plus, partenerii sociali contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii Europene prin lansarea de iniţiative în următoarele
domenii: învăţare de-a lungul vieţii, creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă; favorizarea accesului la ocuparea
forţei de muncă şi a participării pe piaţa muncii; consolidarea incluziunii sociale şi combaterea discriminării; o
mai bună conciliere între viaţa profesională şi familială; dezvoltarea indicatorilor defalcaţi pe sex şi a analizelor
comparative şi sprijinirea realizării de baze de date statistice pentru măsurarea progresului acţiunilor pentru care
partenerii sociali sunt responsabili.

Consolidarea sprijinului acordat partenerilor sociali din regiunile de convergenţă

În ciuda evoluţiilor pozitive indiscutabile, capacitatea partenerilor sociali de a participa la dialogul social, precum şi
la gestionarea problemelor din domeniul economic, social şi al pieţei muncii, în special în regiunile de convergenţă,
necesită îmbunătăţiri. Studiile comparative din domeniul relaţiilor industriale prezintă lacune, iar indicatorii nu
oferă o imagine completă a calităţii acestora. Cercetările recente indică totuşi anumite puncte slabe în ceea ce
priveşte dialogul social în multe state membre din regiunile de convergenţă. Densitatea sindicală5 este sub media
Uniunii Europene în CZ, DE, EL, HU, PL, PT, LV, ES, LT, EE şi FR. Reprezentativitatea organizaţiilor patronale atinge
nivelul cel mai scăzut în statele membre din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană în
2004, precum şi în PT. În plus, în CY, SK, UK, CZ, EL, ES, PL, HU, PT, LV, EE, LT, MT, mai puţin de 50% din lucrători sunt
reprezentaţi de un sindicat şi/sau de un consiliu al salariaţilor la locul de muncă. În majoritatea noilor state membre
concertarea tripartită prevalează, în timp ce negocierea socială bipartită (sectorială) nu este întotdeauna la fel de
bine fundamentată6.

Dialogul social este în plus o parte esenţială a guvernării în Europa, iar atât Uniunea Europeană, cât şi statele membre
beneficiază de structuri eficiente de dialog social. Este necesară încurajarea activităţilor de conştientizare şi de
dezvoltare a capacităţilor pentru a favoriza instituirea şi funcţionarea structurilor de dialog social la toate nivelurile

5. Ca o măsură a puterii de asociere sau de reprezentare organizaţională, „densitatea sindicală” este definită ca raportul dintre aderarea curentă spre potenţială.
6. Comisia Europeană (2006) Industrial Relations in Europe, document de lucru al Comisiei
 4

(în toate ramurile industriale şi sectoriale, la nivel naţional, regional şi local). În virtutea dreptului la libertatea de
asociere şi autonomiei partenerilor sociali, dezvoltarea capacităţii este un proces ce trebuie să aibă loc de jos în sus
şi depinde în mare parte de eforturile partenerilor sociali.

Pentru perioada 2007-2013, articolul 5.3 din Regulamentul FSE stipulează foarte clar rolul partenerilor sociali cu
privire la punerea în aplicare a prevederilor Fondului: „Autoritatea de gestionare a fiecărui program operaţional
încurajează participarea adecvată a partenerilor sociali în temeiul articolului 3 (Sfera de aplicare)”.

Este clar, prin urmare, faptul că partenerii sociali au fost şi vor fi în continuare beneficiarii tuturor priorităţilor care
decurg din prevederile FSE în toate statele membre.

În temeiul articolului 3.1 (e) din Regulamentul FSE, un sprijin specific va fi acordat îmbunătăţirii și promovării
parteneriatelor și pactelor în scopul unei mobilizări în favoarea reformelor din domeniul ocupării forţei de
muncă şi al incluziunii sociale. Aceste activităţi prezintă o importanţă deosebită pentru îmbunătăţirea situaţiei pe
pieţa muncii şi favorizează o bună gestionare a problemelor; prin urmare, ele constituie o prioritate nouă şi distinctă
pentru viitoarele intervenţii ale FSE – şi anume „mobilizarea în favoarea reformelor din domeniul ocupării forţei de
muncă şi al incluziunii sociale.

O altă nouă prioritate a FSE, conform articolului 3.2 (b), care poate favoriza crearea de parteneriate, este:
„consolidarea capacităţii instituţionale şi a eficacităţii administraţiilor şi serviciilor publice”.

Elaborarea şi implementarea de politici eficiente necesită implicarea altor actori, precum şi consolidarea activităţilor
în reţea şi a cooperării părţilor interesate. Astfel, capacitatea instituţională poate favoriza dezvoltarea de parteneriate
în numeroase domenii de politică şi la toate nivelurile teritoriale. Sprijinul va fi acordat în special dialogului dintre
entităţile publice şi private, cum ar fi partenerii socio-economici şi organizaţiile neguvernamentale. Un dialog
eficient necesită consolidarea atât a structurilor, cât şi a sistemelor. FSE poate favoriza, dacă este cazul, această
dezvoltare de parteneriate.

Sprijin specific acordat dezvoltării capacităţilor şi acţiunilor comune

Admiţând faptul că mai sunt multe de făcut, Regulamentul FSE (CE) nr. 1081/2006 pentru perioada de programare
2007-2013 continuă să sublinieze nevoia de implicare activă a părţilor interesate relevante, în special a partenerilor
sociali, în programarea şi implementarea programelor FSE, şi, în acelaşi timp, face referiri specifice la dezvoltarea
parteneriatelor şi a capacităţilor în situaţii noi.

Având în vedere nevoile crescânde ale regiunilor de convergenţă şi ale ţărilor de coeziune, în cadrul obiectivului de
convergenţă, şi în perspectiva unei accentuări a creşterii economice, a posibilităţilor de ocupare a forţei de muncă
şi a calităţii şi productivităţii la locul de muncă, FSE acordă un sprijin susţinut acestor state membre şi regiuni pentru
a realiza obiectivele comune ale Uniunii Europene.

Articolul 5.3§2
„În cadrul obiectivului Convergenţă, se alocă un volum corespunzător de resurse FSE dezvoltării
capacităţilor, ceea ce include formarea profesională, acţiunile de conectare la reţea, consolidarea
dialogului social şi activităţile întreprinse în comun de partenerii sociali, în special în ceea ce
priveşte adaptabilitatea lucrătorilor şi întreprinderilor prevăzută în Articolul 3 alineatul (1) litera
(a) (Sfera de aplicare).

Pentru regiunile de convergenţă, articolul 5.3 § 2 prevede aşadar alocarea unui volum corespunzător de resurse
pentru a sprijini partenerii sociali în iniţierea a două tipuri de activităţi:
 5

• Activităţi de consolidare a capacităţilor: aceste activităţi permit partenerilor sociali să îşi asume rolul prevăzut
în Titlul XI din Tratat (consultarea privind propunerile în materie de politică socială şi dialog social european)
şi să realizeze obiectivele FSE, cum ar fi formarea profesională, acţiuni de conectare la reţea, consolidarea
dialogului social;

ŞI

• Acţiuni întreprinse în comun de partenerii sociali: aceste acţiuni se regăsesc în special în activităţile legate
de capacitatea de adaptare a lucrătorilor şi întreprinderilor.

Sprijinul acordat partenerilor sociali poate lua astfel forma unui sprijin în favoarea organizaţiilor partenerilor sociali
şi a acţiunilor întreprinse în comun de organizaţiile reprezentând patronatul şi sindicatele.

Consolidarea capacităţilor este un proces de dezvoltare a capacităţilor sindicatelor şi organizaţiilor patronale în

domeniile: organizaţional, de personal şi financiar, intensificând contribuţia acestora la nivel naţional şi regional.
Acţiunile care urmăresc dezvoltarea capacităţii în domeniul dialogului social constau în formarea profesională în
tehnici de informare, participare şi negociere, în intensificarea rolului partenerilor sociali în stabilirea condiţiilor de
muncă şi în funcţionarea pieţei muncii, în consolidarea structurilor sectoriale, precum şi în îmbunătăţirea dialogului
social la nivel naţional şi european.

Exemple de posibile măsuri pot fi regăsite în anexă.

3. Abordări în materie de programare

Metode de sprijin acordat partenerilor sociali în cadrul programelor operaţionale

Programarea măsurilor în cadrul programelor FSE presupune respectarea unor principii generale:

• Baza legală a Regulamentului FSE trebuie identificată în mod clar pentru orice acţiune. Pentru a justifica
selectarea unei axe prioritare din cadrul programului operaţional relevant, ar trebui stabilită o legătură cu piaţa
muncii şi ar trebui identificată prioritatea FSE la care contribuie activitatea respectivă.
• Acţiunile privind sprijinul acordat dezvoltării capacităţilor şi acţiunilor comune ale partenerilor sociali (articolul
5.3. şi articolul 3.1.a) sau favorizarea parteneriatelor, pactelor şi iniţiativelor (articolul3.1 e) ar trebui să se constituie
ca parte integrantă a strategiei conturate în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă. Strategia ar trebui să
explice raţionamentul, sprijinul şi posibila sa contribuţie la acţiunile în favoarea ocupării forţei de muncă şi a
dezvoltării economice. Pentru acţiunile care beneficiază de sprijinul FEDR şi FSE, strategia ar trebui să explice
complementaritatea dintre cele două fonduri şi să valorifice posibilele sinergii. Autorităţile de gestionare ar
trebui să ia legătura cu partenerii sociali pentru a analiza nevoile lor specifice, astfel încât aceste nevoi să fie
reflectate în documentele de programare;
• Programele operaţionale ar trebui să decurgă din strategie şi să contribuie la obiectivele identificate în Cadrul
Strategic Naţional de Referinţă şi în Programele naţionale de reformă.

Programul Operaţional
Cadrul de reglementare pentru 2007-2013, care reflectă o abordare strategică în materie de programare, aduce
numeroase schimbări conţinutului şi structurii viitoarelor programe operaţionale (PO). Odată cu adoptarea
orientărilor strategice comunitare, programarea se axează pe priorităţile Uniunii Europene, iar programele
operaţionale devin documente strategice. Ele nu mai conţin descrierea măsurilor, ci se axează pe strategie şi
priorităţi.
 6

Statele membre pot alege între un program operaţional sau o axă prioritară distinctă dedicată „adaptabilitatea
lucrătorilor și întreprinderilor” (aşa cum este definită în articolul 3.1.a din regulamentul FSE.

Articolul 2 din Regulamentul General

1. „Program operaţional (PO)”: document prezentat de un stat membru şi adoptat de Comisie
care defineşte o strategie de dezvoltare în conformitate cu un ansamblu coerent de priorităţi, pentru
a cărui realizare se face apel la un Fond sau, în cadrul obiectivului de convergenţă, la Fondul de
coeziune şi FEDER.
2. „Axă prioritară”: una dintre priorităţile strategiei dintr-un program operaţional constând într-un
grup de operaţiuni corelate şi care au obiective specifice măsurabile;

În mod ideal, o axă prioritară tematică ar trebui să corespundă unei singure priorităţi identificate în Regulamentul
FSE. Cu alte cuvinte, nu se recomandă fuzionarea priorităţilor identificate în Regulamentele FSE în momentul
introducerii acestora în axele prioritare ale Programului operaţional. Pe de altă parte, pentru programe operaţionale
specializate, o prioritate specifică a Regulamentului FSE se poate traduce în mai multe axe prioritare ale programului
operaţional.

Articolul 37 (1) din Regulamentul General

Programele operaţionale privind obiectivele de convergenţă şi competitivitate regională, precum şi
ocuparea forţei de muncă conţin:
c) informaţii privind axele prioritare şi ţintele lor specifice ce se cuantifică cu ajutorul unui număr
limitat de indicatori de realizare imediată şi de rezultat, ţinând seama de principiul proporţionalităţii.
Indicatorii respectivi permit măsurarea progreselor în comparaţie cu situaţia iniţială şi atingerea ţintelor
pentru respectivele axe prioritare.

Orice stat membru poate astfel să-şi programeze sprijinul acordat pentru dezvoltarea capacităţii partenerilor sociali
printr-un Program operaţional sau printr-o axă prioritară ce acoperă adaptabilitatea şi antreprenoriatul, restructurarea
sau să consolideze structurile de dialog social prin acţiunile uzuale de dezvoltare a capacităţilor.

În ceea ce priveşte programele operaţionale din cadrul FSE în regiunile de convergenţă, articolul 5 din Regulamentul
FSE (Bună guvernare şi parteneriat) prevede ca un volum corespunzător de resurse FSE să fie alocat pentru sprijinirea
partenerilor sociali. Prin urmare, faptul că unele regiuni dintr-un stat membru nu sunt regiuni de convergenţă nu
reprezintă, în niciun caz, o barieră în calea sprijinului acordat partenerilor sociali.

Punerea în aplicare a acţiunilor

Sprijinul FSE ia forma ajutoarelor financiare nerambursabile individuale sau globale, a ajutoarelor rambursabile, a
bonificaţiilor de dobândă, a microcreditelor, a fondurilor de garantare, precum şi a achiziţionării de bunuri şi servicii
în conformitate regulile privind achiziţiile publice (licitaţii).

Pentru punerea în aplicare a programului operaţional FSE, autoritatea de gestiune trebuie să determine metoda
cea mai corespunzătoare de acordare a sprijinului financiar. Poate fi vorba de apel la propuneri sau licitaţii. În toate
cazurile se aplică principiile generale ale transparenţei, egalităţii şi nediscriminării.

Articolul 5.3 nu stabileşte niciun drept individual pentru finanţarea dezvoltării capacităţii şi a acţiunilor comune ale
partenerilor sociali, însă o sumă distinctă trebuie alocată în acest scop, iar autoritatea de management trebuie să
faciliteze utilizarea adecvată a acestor fonduri de către partenerii sociali.

Statele membre, cu sprijinul Comisiei, se asigură, dacă este cazul, că FSE nu sprijină acţiuni specifice derulate deja
prin alte programe comunitare transnaţionale, în special în domeniul educaţiei şi formării profesionale.
 7

Rolurile partenerilor sociali în punerea în aplicare a fondurilor

În perioada 2000-2006, partenerii sociali au fost membri efectivi în multe din Comitetele de monitorizare a
programelor operaţionale.

Aceeaşi situaţie va apărea în perioada 2007-2013, întrucât articolul 11 (Parteneriat) din Regulamentul General (CE) nr.
1083/2006 prevede ca fiecare stat membru să organizeze, dacă este cazul şi în conformitate cu normele şi practicile
naţionale în vigoare, un parteneriat cu autorităţi şi organisme, cum ar fi: autorităţile regionale, locale, urbane şi alte
autorităţi publice competente; partenerii economici şi sociali; orice alt organism ce reprezintă societatea civilă,
partenerii de mediu, organizaţiile neguvernamentale şi organismele ce au rolul de a promovarea egalitatea între
femei şi bărbaţi.

Conform articolului 5.2 (Bună guvernare şi parteneriat) din Regulamentul FSE, statele membre asigură participarea
partenerilor sociali şi consultarea şi participarea adecvată a părţilor interesate, la nivelul teritorial corespunzător, în
cursul pregătirii, punerii în aplicare și monitorizării sprijinului acordat de FSE.

În afară de aceasta, în implementare, partenerii sociali pot acţiona în calitate de beneficiari sau organisme
intermediare, a căror responsabilitate este definită clar în Regulamentul General7.

Datorită acestor roluri multiple, partenerii sociali se află în centrul acţiunilor de punere în aplicare a FSE. Pentru
fiecare dintre aceste funcţii, partenerii sociali au roluri distincte:

• Atât Regulamentul General, cât şi cel de Implementare prevăd reguli clare pentru punerea în aplicare a fondurilor
sub aspectele responsabilităţii, bunei gestiuni şi transparenţei.
• Articolele 64 şi 65 din Regulamentul General identifică şi descriu compoziţia şi sarcinile comitetului de
monitorizare, venind în completarea articolelor 59 şi 61 privind desemnarea şi funcţiile autorităţilor.
• În calitate de membri ai comitetului de monitorizare, partenerii sociali îşi asumă responsabilitatea pentru
eficacitatea şi calitatea implementării programului operaţional, ceea ce include analiza şi aprobarea criteriilor
de selecţie a operaţiunilor finanţate. În acest sens, membrii comitetului de monitorizare trebuie să se asigure că
aceste criterii sunt transparente, deschise şi reflectă reprezentativitatea partenerilor sociali în statul membru şi
în regiune. Mai mult, autoritatea de gestionare are obligaţia de a publica o descriere a procedurilor de analiză a
cererilor de finanţare şi a perioadelor de timp aferente.
• În afară de aceasta, în conformitate cu articolul 7 (d) din Regulamentul de Implementare, autorităţile de gestiune
au responsabilitatea de a publica lista beneficiarilor, numele operaţiunilor şi volumul finanţărilor publice alocat
acestor operaţiuni.

4. Aspecte specifice

Programe cu obiective multiple

Articolul 32 alineatul 1 din Regulamentul General stipulează următoarele: „[…] Un program operaţional nu
conţine decât unul dintre cele trei obiective menţionate la articolul 3, cu excepţia cazului când Comisiei şi statul
membru decid altfel”.

Mai multe state membre şi-au manifestat interesul de a folosi opţiunea din articolul menţionat anterior şi au în
vedere stabilirea de programe operaţionale care să includă obiectivul „convergenţă” şi „competitivitate regională şi
ocuparea forţei de muncă” (programe cu obiective multiple).

Unul dintre aspectele cele mai importante privind programele cu obiective multiple constă în asigurarea faptului
că articolul 22 (netransferabilitatea Fondurilor între obiective) este integral respectat şi astfel fondurile alocate

7. Articolul 2 al Regulamentului General 1083/2006 – „beneficiar”: un operator, entitate sau întreprindere, publică sau privată, responsabilă pentru iniţierea şi implementarea
operaţiunilor. „organism intermediar”: orice organism sau serviciu public sau privat care acţionează sub responsabilitatea unei autorităţi de management sau de certificare
care desfăşoară sarcini în numele unei astfel de autorităţi faţă de beneficiarii operaţiunilor în curs de implementare;
 8

regiunilor de convergenţă sunt folosite doar spre beneficiul acestor regiuni, resursele alocate obiectivului de
competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă fiind folosite doar în interesul acestor regiuni.

Implementarea proiectelor cu obiective multiple ridică întrebări legate de stabilirea ratei de contribuţie a fiecărui
obiectiv. Se disting două tipuri de calcul:

1. calculul privind bugetul total al programului operaţional, şi anume, în ce măsură obiectivul „convergenţă” şi
obiectivul „competitivitate şi ocuparea forţei de muncă” contribuie la programul operaţional;
2. calculul privind contribuţia fiecărui obiectiv în parte la operaţiuni distincte (necesar, de exemplu, pentru
proiecte cu obiective multiple).

Primul tip de calcul este stabilit în special printr-o decizie politică a guvernului. Repartizarea generală este decisă
în timpul negocierilor CSNR. Programele cu obiective multiple ar trebui să facă referire la acest tip de calcul şi să
informeze cu privire la considerentele care stau la baza unei decizii în ceea ce priveşte un anumit program cu
obiective multiple.

În ceea ce priveşte al doilea tip de calcul privind contribuţia la operaţiuni distincte, cele două abordări principale
sunt următoarele:

• Programe operaţionale care stabilesc în mod clar calculul pro rata (sau calculele pro rata care se vor aplica la
diferite grupuri de proiecte) şi care intenţionează să aplice aceste calcule la un grup distinct de proiecte cu
obiective multiple în timpul derulării unui program.

• Programe operaţionale care cuprind informaţii privind modul de calcul. Informaţiile explică modul în care
calculele pro rata vor fi determinate pentru operaţiuni distincte. O asemenea abordare este aplicată programelor
care prevăd un număr limitat de proiecte cu obiective multiple.

Calculul (sau modul de calcul) trebuie să fie, în orice caz, transparent şi logic, ţinând cont de eventualul impact al
finanţării FSE aferente asupra unui obiectiv specific.

Sistemul repartizării fondurilor între obiective trebuie să se aplice, în egală măsură, proiectelor partenerilor
sociali. Cu alte cuvinte, este imposibil să se finanţeze acţiunile comune ale partenerilor sociali de pe întreg teritoriul
unei ţări doar prin intermediul obiectivului „convergenţă”. Acţiunile eligibile conform obiectivului convergenţă
vor fi finanţate din resurse speciale alocate acţiunilor partenerilor sociali în regiunile de convergenţă (conform
articolului 5.3), însă acţiunile eligibile pentru regiunile care intră sub incidenţa obiectivului competitivitate şi
ocuparea forţei de muncă trebuie finanţate în cadrul obiectivului competitivitate sau de la bugetul naţional (nu
în cadrul programului operaţional al FSE). De asemenea, este important de reţinut faptul că nu sediul partenerilor
sociali este important, ci avantajul pe care acţiunile specifice îl aduc în regiunile care intră sub incidenţa obiectivelor
convergenţă, competitivitate şi ocuparea forţei de muncă.

Aspecte financiare
1. În temeiul articolului 34 din Regulamentul nr. 1084/2006, FSE poate finanţa acţiuni care intră sub
incidenţa domeniului de aplicare al FEDER, în limita a 10% din finanţarea acordată de Comunitate fiecărei
axe prioritare a unui program operaţional. Care ar fi aplicarea practică sugerată de articolul 34 (2), dacă
limita de 10% ar putea fi depășită într-un proiect sau activitate în detrimentul celorlalte?

Articolul 34 (2) (RG) autorizează eligibilitatea şi finanţarea din fondurile FSE a acţiunilor care intră sub incidenţa
domeniului de aplicare al altui fond (şi anume FEDER), care sunt necesare pentru punerea în aplicare a operaţiunii
(FSE) şi sunt legate direct de aceasta din urmă. Limita financiară de 10% se aplică la nivelul axei prioritare, nu la
nivelul operaţiunii. Prin urmare, această limită poate fi depăşită pentru anumite operaţiuni cu condiţia de a respecta
un maxim de 10% la nivelul axei prioritare.
 9

2. Dacă o întreprindere primește sprijin (de exemplu, pentru a îndeplini cerinţele de securitate la locul
de muncă) printr-un proiect implementat de partenerii sociali, acest sprijin ar putea fi considerat ajutor
de stat?

Pentru a răspunde în mod corespunzător, Comisia solicită o clarificare mai concretă. Cu toate acestea, anumite
elemente generale ar trebui luate în considerare în materie de ajutor de stat.

Se aplică două principii:

Primul principiu: conform articolul 87 din Tratat, regulile în materie de ajutoare de stat se aplică operaţiunilor
comerciale. Obiectivul exerciţiului este de a evita orice distorsiune pe piaţă datorată ajutorului venit din partea
guvernului (la nivel regional sau naţional). Acest principiu se aplică aşadar doar unei situaţii de piaţă. Prin urmare,
prima chestiune care trebuie supusă unei analize este: se află partenerii sociali, care beneficiază de pe urma
sprijinului financiar, într-o situaţie de piaţă concurenţială pentru serviciile pe care le oferă? În caz contrar, ei nu
pot provoca denaturarea concurenţei. Acesta este primul aspect care trebuie analizat în ceea ce priveşte sprijinul
acordat partenerilor sociali.

Al doilea principiu: regulile în materie de ajutor de stat prevăd derogări specifice privind sprijinul acordat pentru
formare profesională şi ocuparea forţei de muncă. Prin aceste derogări se urmăreşte facilitarea ambelor acţiuni,
iar, într-un număr mare de cazuri, tipul de ajutor care ar fi acordat partenerilor sociali ar intra sub incidenţa sferei
de aplicare a acestei derogări şi, prin urmare, reglementările nu s-ar aplica. Aşadar, ar fi vorba de ajutor de stat, dar
reglementările nu s-ar aplica deoarece acţiunile sprijinite ar intra în sfera de aplicare a acestor derogări.

În plus, orice ajutor de stat mai mic de 100.000 € este automat scutit. Totul depinde, astfel, de mărimea proiectului
şi de acţiunile întreprinse. Dacă aceste trei elemente sunt combinate în contextul partenerilor sociali, problemele
sau dificultăţile legate de ajutorul de stat sunt foarte rare. Statele membre pot, de asemenea, să adreseze notificări
Comisiei privind anumite programe şi pot beneficia de derogări.

3. Acţiunile prevăzute în articolul 5 §3 nu acoperă toate situaţiile, ele sunt citate doar cu titlu de exemplu,
ceea ce este cu siguranţă logic. Cu toate acestea, acţiunile privind dezvoltarea capacităţii partenerilor
sociali sunt menţionate în mod explicit.

Având în vedere faptul că aceste acţiuni vor influenţa eligibilitatea cheltuielilor respective, dorim să știm dacă
costurile legate de structuri și cheltuieli operaţionale / curente ale partenerilor sociali sunt eligibile sau nu?

De exemplu, pot fi cofinanţate cheltuielile pentru salarii? Sunt eligibile cheltuielile de deplasare și diurnele
partenerilor sociali și ale experţilor? Sunt eligibile cheltuielile legate de deprecierea echipamentelor
structurilor partenerilor sociali? Ar trebui ca statele membre să determine eligibilitatea (sau neeligibilitatea)
acestor cheltuieli?

Sprijinul FSE este destinat finanţării operaţiunilor/acţiunilor – în urma apel la propuneri sau a unei licitaţii (în
conformitate cu condiţiile contractului), şi nu costuri curente, subvenţii sau infrastructurim ca atare. Costurile unei
operaţiuni trebuie să fie definite în conformitate cu sfera de aplicare a FSE şi trebuie să fie direct legate de operaţiuni
şi de eligibilitate în conformitate cu reglementările naţionale şi cu articolul 11 din Regulamentul FSE.

Unul dintre principiile pentru perioada 2007-2013 pe care Comisia ar dori să-l vadă pus în practică este acela al
simplificării. De exemplu, „Ar trebui ca sprijinul acordat partenerilor sociali să ia forma unui ajutor financiar (grant)?”
S-ar permite astfel atribuirea unui procent de costuri indirecte în baza unui tarif forfetar.

Dacă ajutorul acordat partenerilor sociali ia forma unui contract de achiziţii publice, în cadrul căruia se prevede
furnizarea de servicii specifice, se poate întocmi un acord predeterminat cu privire la costurile implicate şi scadenţele
de plată; acestea din urmă pot fi (ar trebui) stipulate în contract.
 10

Diurna poate fi eligibilă în ambele cazuri. Dacă partenerii sociali organizează, de exemplu, cursuri de pregătire
profesională, diurna poate fi stabilită pe baza regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional.

Reglementările naţionale ar trebui aplicate şi în materie de depreciere. Anumite reguli naţionale prevăd deprecierea
calculatoarelor în fiecare an, iar altele, la fiecare trei ani. Dacă ajutorul FSE acordat partenerilor sociali, fie sub formă
de ajutor financiar, fie sub formă de contract de achiziţii publice, urmează să finanţeze un proiect de 18 luni, atunci
ar trebui să fie aplicată o depreciere pro rata pentru infrastructura folosită de-a lungul celor 18 luni. FSE nu poate
acoperi totuşi cheltuielile normale de funcţionare.

În cazul în care organizaţia partenerului social are trei angajaţi, FSE nu poate substitui salariile personalului care
era deja angajat şi care va continua să lucreze. FSE finanţează salariile persoanelor angajate în cadrul proiectului
conform cererii de finanţare sau de ofertă. În acest sens, FSE poate finanţa salarii, dar nu şi cheltuieli curente de
funcţionare.

4. Regiunile aflate în faza de eliminare treptată a sprijinului financiar și regiunile aflate în faza de introducere
progresivă a sprijinului financiar intră sub incidenţa articolului 5?

În primul rând, conform articolului 8 RG, precizăm faptul că regiunile aflate în faza de eliminare treptată a
sprijinului financiar sunt considerate regiuni de convergenţă. (art. 8.1). Regiunile aflate în faza de introducere
progresivă a sprijinului intră sub incidenţa obiectivului competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă. Cu
toate acestea, este necesară o distincţie în termeni de priorităţi privind acţiunile.

În primul rând, pentru statele de coeziune – şi anume, SP, PT, GR şi toate noile state membre – inclusiv regiunile
în tranziţie, Regulamentul FSE se poate aplica întregului teritoriu, inclusiv regiunilor de convergenţă (art. 3.4.
Regulamentul FSE).

În ceea ce priveşte bugetul, chiar dacă regiunile aflate în faza de introducere progresivă a sprijinului financiar pot
aplica toate priorităţile, resursele utilizate vor fi cele relevante obiectivului competitivitate.

În al doilea rând, pe lângă ţările de coeziune, o altă diviziune este necesară. Regiunile aflate în faza de eliminare
treptată a sprijinului sunt regiuni de convergenţă. Prin urmare, ele pot aplica cele două priorităţi ale Regulamentului
FSE în acest sens.

Pe de altă parte, regiunile aflate în faza de introducere progresivă a sprijinului, în cadrul obiectivului
competitivitate, nu pot, prin definiţie, să fie finanţate conform articolului 3.2 din RG al FSE. Acesta nu se aplică decât
priorităţilor enunţate în articolul 3.1. din RG al FSE.

5. Ce acţiuni și cheltuieli pot fi cofinanţate în cadrul acţiunii „consolidarea capacităţii instituţionale a

partenerilor sociali” și care este diferenţa dintre acest tip de acţiuni și cele prevăzute în articolul 3 (2) (b)?

Articolul 5 (3) face referire la instrumentele care ar putea fi folosite pentru consolidarea capacităţii partenerilor:
formare profesională, acţiunile de conectare la reţea, activităţile întreprinse în comun de sindicate şi patronate.

Articolul 3 (2) (b) se axează mai mult pe obiectivele priorităţii capacităţii instituţionale şi pe modul în care partenerii
sociali pot contribui la realizarea acestor obiective, favorizând sau punând în practică anumite acţiuni în perspectiva
reformelor, a unei mai bune reglementări şi a bunei guvernări, în special în domeniile economic, al ocupării forţei
de muncă, al educaţiei...
 11

ANEXA

Exemple de dezvoltare a capacităţilor şi de acţiuni comune

Comisia a finanţat deja proiecte transnaţionale în care sunt implicaţi parteneri sociali atât din cele 15 state membre,
cât şi din noile state membre (prin intermediul liniilor bugetare din domeniul dialogului social, iniţiativei Equal şi
Phare). Până în 2006, câteva noi state membre au alocat o parte din bugetul FSE acţiunilor de favorizare a dezvoltării
capacităţilor partenerilor sociali naţionali. Documentele de programare au inclus măsuri pentru consolidarea
structurilor de dialog social ca parte a acţiunilor de dezvoltare a capacităţilor, sau în cadrul acţiunilor privind
restructurarea, adaptabilitatea şi antreprenoriatul.

În Polonia, de exemplu, au fost derulate următoarele proiecte:

• NSZZ Solidarność Gdańsk a lansat un program de formare profesională pentru sindicalişti şi potenţiali
reprezentanţi ai lucrătorilor ca urmare a reintroducerii în Polonia a comitetelor de întreprinderi. Principala
activitate a proiectului constă în pregătirea profesională a viitorilor membri ai acestor comitete, incluzând o
iniţiere în noua lege a privind comitetele de întreprindere, în metode şi instrumente de analiză economică şi
financiară, în metode de promovare a unui dialog social constructiv şi durabil, în instrumente pentru creşterea
capacităţii de adaptare a lucrătorilor şi pentru dezvoltarea competenţelor interpersonale, precum şi în metode
inovatoare de gestionare a conflictului. Un portal de internet a fost creat pentru a servi drept instrument
suplimentar pentru obţinerea de informaţii privind analizele financiare şi economice. Rezultatele proiectului
vor fi prezentate şi publicate în cadrul unei conferinţe internaţionale. Va fi publicată, de asemenea, o broşură
care să promoveze înfiinţarea de noi comitete de întreprinderi şi care să furnizeze informaţii în legătură cu
drepturile şi îndatoririle membrilor acestora.
• FPPZ (Federaţia Patronatelor din Polonia de Vest) a iniţiat un proiect „Parteneriatul ca formă a unei politici active
privind piaţa muncii” la care au participat mai mulţi parteneri, cum ar fi agenţiile locale de ocupare a forţei de
muncă şi autorităţile administrative locale, organizaţii de lobby, universităţi, centre de informare pentru şomeri
şi parteneri sociali. Principalul obiectiv constă în favorizarea dialogului social prin dezvoltarea unor mecanisme
de consultare şi stabilirea de strategii concrete pentru sprijinirea pieţei muncii locale în cadrul unui parteneriat
social. Proiectul prevede înfiinţarea unui Centru pentru dialog social care va coordona acţiunile comune ale
partenerilor sociali din regiune.
• Proiectul interregional„Parteneriat şi cooperare pentru o piaţă a muncii modernă” este coordonat de o universitate
privată, Academia de Management (SWSPiZ) din Lodz. Principalul obiectiv este consolidarea eficienţei şi
funcţionării instituţiilor din domeniul pieţei muncii prin dezvoltarea unui sistem complex de parteneriat regional
şi interregional şi a unor strategii de îmbunătăţire a cooperării. Pe lângă partenerii sociali, beneficiarii proiectului
sunt salariaţii agenţiilor de ocupare a forţei de muncă locale şi regionale şi reprezentanţii ONG-urilor active pe
piaţa locală a muncii. Principala activitate este înfiinţarea unui forum regional pentru servicii publice şi a altor
instituţii în domeniul pieţei muncii în fiecare regiune, în vederea dezvoltării unei pieţe a muncii inovatoare având
la bază un parteneriat între autorităţile publice şi partenerii sociali. Proiectul prevede, de asemenea, crearea unei
platforme internet pentru schimbul de informaţii între beneficiarii proiectului şi alte instituţii din domeniul pieţei
muncii la nivel naţional şi internaţional.

Mai sunt totuşi multe de făcut. Evaluările proiectelor Phare au arătat că transpunerea acquis-ului din domeniul
pieţei muncii şi stabilirea unei baze instituţionale pentru dezvoltarea dialogului autonom au fost realizate cu succes;
însă, durabilitatea rezultatelor va depinde de modul în care vor fi stabilite condiţiile legale şi financiare. Proiectele
structurale de dezvoltare a capacităţilor în cadrul FSE pot fi de real folos în această privinţă.

Câteva dintre măsurile şi rezultatele posibile sunt descrise în rândurile de mai jos. Acţiunile depind de evaluarea
nevoilor din statul membru, proces în care partenerii sociali ar trebui să se implice. Acestea sunt doar câteva exemple
dintr-o largă varietate de măsuri posibile, iar lista nu este exhaustivă.
 12

• Înfiinţarea de centre naţionale pentru pregătire profesională care ar putea oferi cursuri reprezentanţilor partenerilor
sociali şi oficialilor guvernamentali. Centrele ar putea oferi şi cursuri de limbi străine pentru a sprijini partenerii
sociali în acţiunile de participare la activităţile Uniunii Europene şi comitetele europene de întreprindere.
• măsuri pentru difuzarea informaţiilor privind legislaţia în vigoare şi instituţiile din domeniul dialogului social cu
scopul de a creşte numărul angajatorilor şi angajaţilor care să participe la dialogul social;
• forumuri ale reprezentanţilor sindicatelor naţionale, ale reprezentanţilor sindicatelor companiilor/reprezentanţilor
comitetelor europene de întreprindere şi ale reprezentanţilor organizaţiilor patronale naţionale şi locale cu
scopul de a încuraja angajatorii şi angajaţii întreprinderilor să stabilească sisteme de reprezentare a angajaţilor;
• promovarea activităţilor privind importanţa şi avantajele parteneriatului social;
• sesiuni de formare profesională privind procedurile de informare şi consultare, negocierile colective, medierea şi
arbitrajul, participarea la comitetele europene de întreprindere;
• crearea şi consolidarea sistemelor de mediere cu scopul de a sprijini soluţionarea conflictelor colective de
muncă;
• pregătirea profesională şi materiale de pregătire profesională destinate conciliatorilor publici;
• baze de date electronice cuprinzând acorduri colective şi legislaţie în domeniul muncii;
• pachete de instrumente şi manuale pentru nivelurile sectoriale şi de întreprindere;
• acţiuni menite să favorizeze/să consolideze dialogul social sectorial, dialogul social sectorial bipartit şi să sprijine
formarea unor structuri sectoriale;
• acţiuni menite să favorizeze şi să consolideze dialogul social tripartit care include consolidarea capacităţii
administrative a autorităţilor publice; sesiuni speciale ar putea fi organizate pentru pregătirea profesională a
funcţionarilor care sunt implicaţi în relaţiile industriale (în special în ceea ce priveşte contribuţia pe care aceştia
o pot aduce Strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă);
• consolidarea structurilor pentru implicarea partenerilor sociali în programele naţionale de reformă;
• cursuri de pregătire profesională privind mecanismele de dialog social la nivel european;
• proiecte favorizând punerea în aplicare a legislaţiei europene în domeniul muncii;
• proiecte privind punerea în aplicare a acordurilor de dialog social la nivel european (de exemplu, acordurile
cadru privind stresul la locul de muncă) la nivel naţional şi/sau regional.

Exemple de acţiuni comune derulate în timpul perioadei anterioare de programare

• În Ţările de Jos, măsurile privind formarea profesională a salariaţilor sunt puse în aplicare în special prin intermediul
fondurilor O&O („fonduri sectoriale” care sunt gestionate de partenerii sociali) dar şi de municipalitate. Fondurile
O&O sunt organizaţii sectoriale care reunesc patronate şi sindicate şi care furnizează/organizează acţiuni de
formare profesională pentru angajaţi.
• Fonduri sectoriale pentru formare profesională în domeniul dialogului social bipartit sau tripartit asemănătoare
celor deja existente, de exemplu, în Belgia şi în Ţările de Jos. Organizaţiile patronale şi sindicatele pun bazele
organismelor de formare profesională, prin acţiuni comune sau împreună cu autorităţile naţionale implicate,
cu scopul de a întreprinde acţiuni în temeiul liniilor directoare ale FSE (în special capacitatea de adaptare a
lucrătorilor şi întreprinderilor). Aceste fonduri comune pentru formarea profesională sunt deosebit de importante
în noile state membre unde sunt în derulare un număr mare de programe de restructurare sectoriale.. Derularea
acestor fonduri trebuie să includă contribuţiile financiare ale partenerilor sociali, conform articolului 11 din
Regulamentul FSE.
• Workway este o iniţiativă irlandeză de parteneriat destinată combaterii nivelurilor inacceptabil de mari ale
şomajului în rândul persoanelor cu dizabilităţi, prin creşterea conştientizării şi îndepărtarea obstacolelor, astfel
încât posibilităţile de angajare pentru persoanele cu dizabilităţi să crească semnificativ. Workway este coordonat
de IBEC şi ICTU şi implică participarea angajatorilor locali, a persoanelor cu dizabilităţi, a reprezentanţilor sindicali
şi a tuturor partenerilor implicaţi, inclusiv furnizorii de servicii, departamentele guvernamentale şi Agenţiile de
stat. (Acţiuni comune)
 13

• Centrul Naional Irlandez pentru Performanţă și Parteneriat (NCPP) a fost înfiinţat de guvern cu scopul de a
sprijini şi gestiona schimbările la locul de muncă. Scopul centrului este de a permite organizaţiilor din sectoarele
publice şi private să se adapteze schimbărilor, să dezvolte capacităţi şi să-şi îmbunătăţească prestaţiile. Strategia
NCPP presupune formarea unei viziuni asupra schimbărilor de pe piaţa muncii, elaborarea de modele de bună
practică, dezvoltarea de instrumente pentru schimbările de pe piaţa muncii, dezvoltarea activităţilor în reţea.
(Consolidarea capacităţilor/Acţiuni comune)
• În Ţara Galilor s-a înfiinţat “Unitatea Partenerilor Sociali” (o societate pe acţiuni deţinută în comun de principalele
organizaţii patronale şi sindicale) pentru a le permite partenerilor sociali să contribuie la activitatea politică a
Adunării Naţionale. Această unitate este finanţată de Guvernul Adunării Ţării Galilor (Consolidarea capacităţilor/
Acţiuni comune) dar, în principiu, organizaţii similare ar putea fi înfiinţate cu sprijinul acordat de FSE în regiunile
de convergenţă.
• În Ţara Galilor, Guvernul Adunării Ţării Galilor a lansat, în 2003, un „Plan de acţiune Parteneriat la Locul de
Muncă” în vederea creşterii conştientizării şi înţelegerii în rândul angajatorilor şi angajaţilor cu privire la avantajele
parteneriatului în relaţiile de muncă, în vederea consolidării sprijinului acordat organizaţiilor pentru dezvoltarea
de parteneriate noi sau deja existente care să îmbunătăţească activitatea din întreprinderi şi care să crească
satisfacţia la locul de muncă, precum şi în vederea promovării celor mai bune practici. Planul de acţiune cuprinde
o gamă largă de acţiuni, cum ar fi cercetarea, conectarea la reţea, diseminarea, pregătirea profesională şi sprijinul
în afaceri. (Consolidarea capacităţilor/Acţiuni comune)
• În Anglia, „Union Learning” dezvoltă capacitatea sindicatelor de a sprijini procesul de învăţare la locul de
muncă în baza parteneriatelor dintre patronate, sindicate şi organisme de formare profesională. (Consolidarea
capacităţilor/Acţiuni comune) Misiunea acesteia este de a creşte durata vieţii active şi oportunităţile oferite
lucrătorilor şi de a consolida reprezentarea lor la locul de muncă prin acţiuni sindicale care să favorizeze învăţarea
(http://www.unionlearn.org.uk/).
• Regatul Unit a derulat un parteneriat de tip „Partnership at Work Fund” cu scopul de a încuraja întreprinderile în
vederea modernizării metodelor de lucru şi de organizare, prin intermediul parteneriatelor încheiate la locul de
muncă (Acţiuni comune).
• În Anglia sunt dezvoltate parteneriate de tipul „Regional Skills Partnerships” cu sprijinul RDA, LSC, Jobcentre Plus,
al organizaţiilor de formare profesională şi al partenerilor sociali. (Consolidarea capacităţilor/Acţiuni comune)

Textul de mai sus pot fi găsite pe:

http://ec.europa.eu/employment_social/esf/fields/partnership_ro.htm

Consultaţi:
Serviciul de informare al DG Ocuparea Forţei de Muncă, Probleme Sociale şi Şanse Egale,
Departamentul de Comunicare
BE-1049 Bruxelles,
Fax: +32 (0)2 296 23 93
E-mail: empl-info@ec.europa.eu
http://ec.europa.eu/esf