POSTMODERNISMUL

1. Termenul a fost utilizat pentru prima oară în 1949 în legătură cu arhitectura. Dar abia în anul 1970
el va intra cu adevărat în limbajul de specialitatea al teoreticienilor şi al artiştilor.
2. Este o mişcare, orientare în cultura universală, manifestată în a doua jumătate a sec. al XX-lea,
conştientizată şi accentuată în anii ’80 .Postmodernismul se defineşte prin raportare la modernism,
atât ca o continuare a acestuia, cât şi în opoziţie faţă de anumite tendinţe ale acestuia. În timp ce
modernismul rupe cu tradiţia, postmodernismul înglobează experienţa estetică anterioară, o
recuperează creator şi ironic, ludic şi parodic.
În timp ce scriitorii modernişti erau preocupaţi de producerea textului, de actul creaţiei,
postmoderniştii redau autorului şi operei importanţa pierdută, se deschid din nou spre lume, spre real,
de exemplu prin biografism şi poezia cotidianului.
După cum arată şi titlul el vine după modernism, după o întreagă evoluţie a literaturii. El
intenţionaeză însă, spre deosebire de curentele şi atitudinile anterioare să nu se mai înscrie în această
evoluţie, ci să o abolească, privind mai întâi istoria literaturii ca pe un tot şi aderând apoi la acele
„segmente” din ea ce pot fi eploatate şi reinterpretate în prezent. Scriitorul postmodern are sentimentul
că toate lucrurile au fost deja scrise, şi atunci, face din aceasta, o premisă pe care îşi construieşte
propria reacţie: una esenţialmente culturală, livrescă ( atitudine creatoare a artistului care extrage
adesea sursele de inspiraţie din cărţi), a citatului intertextual şi a parafrazei.
3. Trăsături:
 Tehnica de creaţie preferată de postmodernişti = intertextualitatea prin care textul trimite
mereu, citând fără ghilimele, preluând personaje, simboluri, fragmente, sintagme celebre sau
rescriind pur si simplu alte texte
 Recuperarea ironică şi parodică a trecutului, a fenomenelor de cultură ale predecesorilor
 Literatura postmodernistă utilizează citatul, aluzia, pastişa, reciclarea formelor literare vechi
 Hibridizarea, fragmentarea, colajul, reciclarea unor vechi motive, teme şi formule estetice
 Ironia, ludicul
 Poezia se întoarce spre realitatea oraşului şi a străzii
 Se estompează graniţele tradiţionale dintre enuri si specii literare
 Trecerea de la proza auctorială la proza autoreflexivă
 Eliberarea fanteziei şi împrumutarea limbajului familiar
 Amestecul de narativitate şi lirism în poezie
 Oralitatea expresiei
 Desolemnizarea discursului
 Valorificarea prozaismului (banalului)
 Mitologizarea ostentativă a lucrurilor comune
 Renunţarea la metaforă şi la imaginea elaborată
4. Reprezentanţi: Mircea Cărtărescu, Ioan Groşan, Florin Iaru, Alexandru Muşina,Mircea Nedelciu
Gheorghe Crăciun ş. a.