Șprițuri de poveste

Șprițuri de poveste. De unde, de când și de la cine ne vine șprițul. Cum se face un șpriț… de
poveste! Proporția ideală dintre vin și apă

Mioriticul șpriț, că-i spune „spritzer” (germană), „kalimotxo” (sau calimocho, bască), „tinto de
verano” (spaniolă), „frocs” (maghiară), „Aperol spritz” (italiană… generalizată!), este, la bază,
amestecul dintre vin și apă minerală. Variază numai proporțiile… Șprițul rămâne. De poveste!

Șprițuri de poveste. De unde, de când și de la cine ne vine șprițul. Cum se face un șpriț… de
poveste! Proporția ideală dintre vin și apă

Cuvântul „șpriț” se pare că ar proveni din nemțescul „spritzer” – „stropire”, de la verbul

„spritzen”, a stropi, a uda. A fost adus la noi de restaurantele austriece și chelnerii austrieci pe la
începutul secolului al XX-lea.

Dacă mergem la originile rădăcinilor, acceptați exprimarea forțată pentru a întări ideea, romanii
și grecii amestecau vinul cu apă din Antichitate. Sigur, nu este vorba de apă „cu bule”, nu se
inventase, ci de apă simplă, de izvor. În „epoca modernă” șprițul este legat „organic” de apa
minerală.

Ca să fie clar pentru toată lumea, iată care este diferența dintre apa carbogazoasă şi cea
carbogazificată (încadrate la apă minerală ambele): apa minerală care după îmbuteliere are
acelaşi conţinut de CO2 cu cel din zăcământ este apa carbogazoasă. Apa minerală căreia i se
„inserează” CO2 înainte de îmbuteliere este apa carbogazificată. Bune pentru șprițuri de
poveste ambele varietăți.

Legenda originii istorice a șprițului. Fröccs sau spritzer, șpriț să fie!

Legenda cea mai răspândită „povestește” că șprițul ar fi fost, hai să spunem inventat, deși
termenul este pretențios, în anul 1842. Atunci, afaceristul maghiar Andras Fay, scriitor, avocat,
dar și om politic (la acele vremuri aveau timp să le facă pe toate…) și-ar fi invitat prietenii să-i
admire noua cramă din Fot, orășel la 26 km nord-est de Budapesta.
Unul din invitați, fizician inventator, Anyos Jedlik ar fi adus la cinstita adunare o sticlă cu apă
carbogazoasă, pe atunci o adevărată curiozitate. „Sifonul” era produs chiar de el, printr-o metodă
proprie, originală, pe care ar fi brevetat-o ulterior.

Astfel s-ar fi născut șprițul. Se spune că, mai apoi, poetul și romancierul Mihaly Vorosmarty ar fi
numit băutura „fröccs”, denumirea maghiară care a rezistat timpului. Amestecul a avut mare
succes în Imperiul Austro-Ungar și a ajuns în regiunile sale vestice sub denumirea consacrată
apoi internațional, cu mici variațiuni, de „spritzer” (schorle în germană).

S-au „contaminat” apoi și Italia, și Germania, și regiunile slave din sud, Croația, Serbia,
Muntenegru, până spre Albania și Macedonia. Sub influența austriecilor, cum aminteam mai sus,
România nu avea cum să „scape”, începând din Transilvania încă parte componentă a
„Imperiului”.

Ce vinuri fac șprițuri de poveste. În ciuda enologilor și somelierilor care susțin că vinul este
„sacrificat” prin șprițuire

Trecem peste faptul că majoritatea enologilor susțin că vinul este „ucis”, „sacrificat” prin
șprițuire, sau că majoritatea somelierilor recomandă ca apa să se servească numai lângă vin, în
pahar separat, și facem, în continuare, un șpriț cât se poate de românesc. Un șpriț de poveste,
evident!

În primul rând cum alegem cel mai potrivit vin pentru șpriț. Zic specialiștii – ce ne-am face fără
specialiști? – că șprițul nu se face decât cu vin alb. Crezi că un vin roze s-ar „supăra”? Cei mai
mulți dintre „șprițari” zic că nu….

Apoi ar fi de preferat vinurile „tinere”, de „masă”, adică de consum „curent”. Neapărat seci sau
demiseci. Vinurile „dulci”, „licoroase” nu se pretează la șpriț. Iată mai jos ce ne învață un
„connoisseur” pe blogul glovoapp.com.

„Vinul făcut acasă – fetească, șarbă, tămâioasă ori crâmpoșie poate fi combinat fără probleme cu
apă. Licorile obținute din sortimente de struguri precum sauvignon, riesling ori aligote sunt, de
asemenea, potrivite pentru șpriț”
„Vinurile folosite pentru șpriț trebuie să fie neapărat seci sau demiseci întrucât cele baricate ori
licoroase nu se consumă în amestecuri.”

„Vinurile cu greutate, cel mai bine ar fi să le ții departe de mixurile de tip șpriț. Totodată, și
sortimentele artizanale, cupate sau asamblate sunt o alegere neinspirată pentru șpriț, mai ales că
au și prețuri destul de ridicate”

Rețeta unui șpriț de poveste

Somelierii, ca niște specialiști ce sunt, fără nicio urmă de ironie,  recomandă ca șprițul să
înlocuiască vinul „sec” numai când temperatura ambientală nu ne lasă să-l bem simplu ori când
ne este tare… sete! Vara este anotimpul cel mai potrivit pentru șprițuri de poveste…