General :

Statul cu cea mai impresionantã evolutie din regiune este, neîndoielnic, China. Evo-lutia
economicã din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasã, încât a activat si a adus în
prim-plan potentialitãtile sale geopolitice, care pânã nu de mult erau doar latente. Este vorba
despre suprafata si bogãtii – a treia tarã ca întindere de pe glob, dupã Rusia si Canada, si
dispunând de considerabile resurse naturale
–; despre populatie – cea mai populatã tarã a lumii
–; despre pozitia geograficã – China fiind din acest punct de vedere dualã, cu o pregnantã
dimensiune continentalã, dar si cu o puternicã perspec-tivã oceanicã
–; despre puterea militarã – China detinând una dintre cele mai puternice armate, în mãsurã sã
valorifice pozitia sa geostrategicã, sã-i promoveze si sã-i prote-jeze interesele. Nu este nici un
fel de exagerare sã spunem cã ridicarea Chinei este poate cea mai importantã tendintã
geopoliticã a momentului. În ce sens? O Chinã dezvoltatã si competitivã poate oricând alcãtui
un cuplu cu Rusia, dând un nou înteles si o nouã substantã spatiului care se numeste Eurasia.
China cu prosperitatea ei econo-micã reprezintã de departe cea mai mare piatã a lumii. Iar o
piatã de dimensiunile celei chineze este în conditiile unei supraproductii mondiale, un atu
extrem de important. Unirea fortei economice cu populatia chinezã poate declansa un proces
care este greu de aproximat în prezent.
Vorbind despre factorii care alimenteazã evolutia de-a dreptul impresionantã a Chinei, nu
putem sã nu relevãm si un anumit angajament – din partea conducerii tãrii, dar si a populatiei
– de a restabili locul pe care aceastã tarã l-a avut în istoria omenirii. Noi cunoastem mai bine
istoria Europei, dar ar trebui sã amintim cã la 1820 China asigura 28,7% din întreaga
economie a lumii.

Renasterea economicã actualã a Chinei este marcatã de declansarea, la sfârsitul anului 1978,
a procesului de reformã condus de Deng Xiao Ping. Din 1978 pânã în 2000, ritmul mediu
anual de crestere economicã a Chinei a fost de 9%, ceea ce reprezintã un record din mai
multe puncte de vedere. Potrivit datelor oficiale, între 1989 si 2000 PNB a crescut cu 9,7
procente anual, iar în 2006 cresterea a fost de 11,1%

Ceea ce impresioneazã în dezvoltarea Chinei este faptul cã, pe mãsura evolutiei, perspectivele
tãrii se amplificã si puterea latentã a acestui stat se evidentiazã. Ca sã ne dãm mai bine seama
de rolul dezvoltãrii economice în ascensiunea politicã si geopoli-ticã a Chinei, este suficient
sã subliniem cã, potrivit previziunilor Bãncii Mondiale, dacã actualele tendinte se mentin,
dacã statul chinez se va bucura de stabilitate, la sfârsitul deceniului al doilea al secolului
nostru China va depãsi SUA din punctul de vedere al PIB, devenind numãrul unu al
economiei mondiale.32 China va avea un PIB de 9.800 de miliarde de dolari, comparativ cu
cel al SUA, de 9.700 de miliarde de dolari.

China- Rusia
Cu Rusia, cel putin în ultima vreme, relatiile se îmbunãtãtesc vizibil. O dovedesc întâlnirile la
nivel înalt, Pactul de la Shanghai etc. Cele douã megastate sunt unite oarecum de presiunea
americanã si de cea nord-atlanticã, de provocãrile pe care le implicã ascensiunea lumii
islamice, de extinderea terorismului si de asocierea acestuia cu miscãri extremiste
musulmane. Noi considerãm cã si în continuare aceastã relatie se va consolida, pentru cã
factorii mentionati au o duratã de viatã considerabilã. La care se mai adaugã si nevoia Chinei
de materii prime rusesti. China va trebui sã aibã o alternativã la sursa numitã Orientul
Mijlociu.

Cu totul altceva este „procesul tãcut“ de expansiune a populatiei chinezesti spre Siberia, spre
întinderile rusesti din Orientul Îndepãrtat, putin locuite. Cum s-a spus, „China invadeazã
Rusia, dar nu cu tancuri, ci cu geamantane“. Cresterea ritmului de emigrare a chinezilor cãtre
Orientul Îndepãrtat este un fapt, care, în timp, va conduce la intensificarea influentei chineze
în zonã. El are explicatii greu de contracarat. În regiunea Orientului Îndepãrtat care apartine
Rusiei trãiesc doar 7,4 milioane de rusi, în timp ce în nord-estul Chinei trãiesc peste 70 de
milioane de chinezi. Mai mult, în timp ce populatia ruseascã a scãzut cu 8% din 1989, cea
chinezã a crescut cu 13%, în aceeasi perioadã.

La aceastã provocare, autoritãtile rusesti au putine rãspunsuri. O propunere a fost

redistribuirea populatiei din Rusia europeanã, care sã ducã la echilibrarea balantei de-
mografice. Lucru greu de realizat, tinând cont de criza demograficã pe care o cunoaste statul
rus.

Alt rãspuns la provocarea chinezã ar fi accentuarea de cãtre autoritãtile rusesti a discursului

xenofob si înãsprirea controalelor la granitã. Ceea ce ar constitui solutii pe termen scurt.

Dinspre partea chinezã, procesul este lãsat sã curgã în mod natural. Factorii de-mografici ca
atare sunt lãsati sã-si spunã cuvântul, China preferând, probabil, sã ex-ploateze situatia creatã
la momentul potrivit.

China- SUA
SUA si China sunt angajate într-un volum al comertului bilateral care se ridicã la o sutã de
miliarde de dolari anual. La fel de semnificativ este si faptul cã activitatea comercialã dintre
cele douã tãri a crescut în medie cu zece miliarde dolari în fiecare an. Ceea ce spune mult
despre interesele celor douã tãri de a mentine relatii bune, de a dezvolta cooperarea. Putem sã
ne facem o imagine despre aceste interese mentio-nând faptul cã în relatiile comerciale
bilaterale China are un surplus de 60 miliarde dolari.