Prof. univ. VALERIA COVATARIU Cuvinte despre cuvant % “oh Keen Qa. , “Be SE, CASA DE EDITURA ,,MURES“ 1996»,Cuvinte despre cuvant" nu este o carte obligatorie chiar daca se adreseazd unui segment mai larg de cititori, care vor constata cd le este utild, Subtitlul cartii face trimitere directa catre cei cdrora le-a fost dedicata, ca o parte din experienta didacticé de aproape doud decenii, la Academia de Arta Teatralé din Térgu-Mures, in care an de an s-a clédit motivafia de a comunica si in scris despre trudnica muncé din laboratorul formérii vorbirii scenice a viitorilor actori. Dacé nu se afla aici si metodele de lucru, este pentru simplul motiv ca acestea ar face obiectul unei alte cari. Autorul face parte dintre aceia care au scris o singuré carte in viata lor, si numai pentru cd a avut ceva de spus. Cu incuviintarea celui care, primul si singurul, a citit integral manuscrisul acestei cari, notez aici cuvintele care-i aparfin si care pot rezuma un referat: ,,admirabil i ireprogabil"; i iar din partea mea, recunostinta ! Valeria CovatariuNE 1, FONETICA $I ORTOGRAFIE Fonetica este ramura lingvisticii care studiazi producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat, iar ortografia este ansamblul de reguli care stabilese scrierea corect4 a unei limbi, aplicarea practicd a acestor regali (Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Academiei R.S.R. 1975, pag. 344 si 636), Sunetul vorbit se numeste ,,fonem“ gi este cea mai mica unitate sonora a limbii, care nu poate fi analizatA in unitati succesive mai mici decat ea @ictionarul enciclopedic roman, Editura Politica, Bucuresti 1962, vol.2, pag.431); sunetul scris se numeste litera sau ,,grafem‘. In orice scriere alfabetic’, normata ortografic, cum este gi limba romani, exist o nepotrivire intre numérul sunetelor din vorbire si num&rul literelor din scriere (alfabet). Dictionarele (DEX si DOOM) numeroteazA 28 de litere din care se compune alfabetul romanesc; Dictionarul explicativ (DEX) mai inventariaza 2 consoane straine limbii romane - W si Y, deci total 30 de litere, iar Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic (DOOM) inventariaza 3 consoane straine limbii romane - Q, W si Y, deci total 31 de litere. Inventarul de fenomene (sunete) este de 33, din care: 7 sunt vocale (i, e, a, 4, 7, 0, w), 4 semivocale (i, u, e, 0,) si. 22 de consoane (p-b, m: 2, ts ted: s-j; 6-8; 1; n; 1; k’-g’; k-g; h). Raportul dintre grafeme si foneme (litere si sunete) prezinté un grad de inadecvare (nepotrivire), dupa G. Beldescu, raportul cantitativ dintre litere (31) si sunete (33) este de 0,94, ceea ce di un coeficient de inadecvare de 0,06. 1.1. Vocalele contin sunet pur, sunt produse de corzile vocale si emise in cavitatea bucala. — dupa locul de articulare sunt: anterioare - i, e, mediale - a, 37 si Posterioare (rotunjite) - 0, u: — dupa modul de articulare sunt: deschisa - a, semideschise - e, 4,0 si inchise - i, 7, u. in clasificarea dup’ locul de articulare avem in vedere pozitia limbii, cu apexul (varful) sprijinit in zona dental-alveolar inferioara, pentru prima dintre anterioare (i) si in migcare de retragere, pana la ultima posterioara (u). in clasificarea dup modul de articulare avem in vedere gradul de | apropiere sau departare a limbii de palat (cerul gurii) si distanta dintre maxilare, 5mandibula in pozitia cea mai coborata pentru vocala deschis& si cea mai apropiata pentru vocalele inchise Pe ldnga pozitia limbii gi distanta dintre maxilare se impune si controlul buzelor, cu comisurile (colturile) usor intinse pentru cele doug vocale anterioare si rotunjite pentru cele doua posterioare. Din combinatia unei pozitii obligatorii pentru buze, limba si maxilare se formeaz mulajul vocalic, inconfundabil pentru fiecare vocala, gimnastica maxilo-faciala, antrenamentill rostirii vocalelor trebuie sA se implineasca intr-o finutd esteticd a gurii, cu musculatura buzelor bine intrefinuta, fara crispare si cu dinii corect-firesc descoperiti. Vocala porneste cu ajutorul aerului din punctul genetic - corzile vocale, parcurge drumul - laringe, faringe, cavitatea bucald unde vine in atingere cu segmentele anatomice amintite, si pnd in momentul emisiei, beneficiaz de aportul decisiv al cavitatilor de rezonanjé. Cele sapte vocale au o mare pondere in corpul fonetic al cuvintelor gi de aici rezultd caracteristica de baz a limbii roméne - vocalismul ei, 1.2. Semivocalele Din punct de vedere alfabetic limba romana are numai vocale si consoane, dar fonetica mai distinge unitati sonore prezente in pronunfare — semivocalele; ele, spre deosebire de vocale nu se pot rosti singure, decat impreund cu o alta vocala, cu care formeazd un diftong, dou semivocale si o vocala, cu care formeaza un triftong, sau dup o consoani final ca semivocal de muiere: —i,e- semivocale palatale (iarna, team) — Ou - semivoeale labiale, rotunjite (soare, steaua) —i,u- semivocale afonizate (lupi, nou), apendice palatal, respectiv labial Postconsonantic $i postvocalic in pozifie finald absoluta. Semivocalele se articuleaz asemenea vocalelor dupa loc, dar dupa mod cu limba mai apropiata de palat gi cu mai mare efort expirator, ini special la cele afonizate, 1.3. Consoanele se clasifica, si ele, asemenea vocalelor: — dupa locul de articulare: bilabiale - P-B, M; labiodentale - F -V: dental-alveolare inferioare - S-Z, T dental-alveolare superioare - T-D; prepalatale - $-J, C-G, L, N, R; palatale - K’-G"; velare - K-G; laringala - H. Urmeaza schema care fixeaz vizual cele 22 de consoane in punctele lor de articulare din cavitatea bucala.— dupa modul de articulare: 1. Oclusive P-B (bilabiale, surda-sonora, nesonante) T- D Gental-alveolare superioare, surdi-sonora, nesonante) K’ - G’ Galatale, surdo-sonora, ,,chi-che“, ,,ghi-ghe", nesonante) K - G (velare, surda-sonora, nesonante) 2. Semioclusive T (dental-alveolara inferioara, surd3, nesonanta, (africate) dublu fonem =t+ s) C-& (prepalatale, surdi-sonora, nesonante, dublu fonem = tts - d+j; ,ci-ce“, .gi-ge“) 3. Constrictive F-V (labiodentale, surd&-sonora, nesonante) S - Z (dental-alveolare inferioare, surda-sonora, nesonante) $- J (prepalatale, surda - sonor’, nesonante) H (laringala, surd’, nesonanta) 4, Nazale M,N (bilabial, prepalatala, sonante) 5, Lateral L (prepalatala, sonanti) (lichida) 6. Vibranta R (prepalatala, sonanta) Nota: 1. Din clasificatile de mai sus, dupa locul si modul de articulare 7lipseste cea de a 23-a consoana, ,,x"; motivul acestei absente. cat si considerentele personale despre grafer-fonem. in: ,Consoana ,x* in vorbirea literara, 2. Consoanele se numese nesonante (cele oclusive, semioclusive gi constrictive) si somante (nazalele, laterala si vibranta, dar si cele doud semivocale / semiconsoane: i, u); in structura acustic a sunetului vorbit exista raportul cantitativ de sunet/ton si zgomot, adic& dintre vibratia armonicd si vibrafia dizarmonica, iar dupa aceasté componené clasificarea este: nesonante surde: P, F, S, T, T, $, C, K’, K = care confin numai zgomot, in comparatie cu vocalele: I, E, A, A, i, O, U - care confin numai sunet/ton; nesonante sonore: B, V, Z, D, J, G, G’, G - care contin zgomot si sunevton, dar mai mult zgomot; sonante: M, N, L, R, I, U - care contin sunet/ton gi zgomot, dar mai mult sunet/ton. Acest criteriu de componenfa acustica a fonemelor I-am considerat ca fiind o informatie teoretica necesara, dar pentru simplificare, in exercifiile practice am recurs numai a criteriul dupa locul si modul de articulare. Participant’ la mecanismele de articulatie ale consoanelor sunt: — buzele, pentru bilabialele P - B, M; — buza inferioara si incisivii superiori - pentru labiodentalele F -V, — varful limbii la baza incisivilor inferiori - pentru dental-alveolarele inferioare S-Z,T; — vrful limbii la baza incisivilor superiori - pentru dental-alveolarele superioare T - D; — varful limbii si anterior palat - pentru prepalatalele $-J,C- & L, N,R; — mijlocul limbii si medial palat - pentru palatele K’-G’ (chi-che, ghi-ghe); — baza limbii gi posterior palat - pentru velarele K - G; — segment faringo-bucal - pentru laringala H. Este de refinut cA limba are rolul principal in articularea celor mai multe dintre consoane, si a vocalelor. a Referitor la mecanismul de articulare distingem faza pregatirii si momentul prloducerii consoanelor. a), Pregitirea este o ocluziune (inchidere) a canalului fonator pentru cele 4 perechi oclusive (P-B, T-D, K’-G", K-G)urmat de 0 explozie (momenjtul producerii) in punctele: bilabial, dental-alveolar superior, palatal si velar. b). Pregatirea este o ingustare a canalului fonator pentru consoanele con- strictive (F-V, S-Z, $-J, H) urmata de o frictiune (momentul producerii) in punctele: labiodental, dental-alveolar inferior, prepalatal si laringal. c). Consoanele semioclusive, T si C-G, contin fiecare cate doud foneme si pronungarea lor este rezultatul combinatiei dintre o oclusiva $i Oconstrictiva,9 Cu tom sing fat whulet © Gnrroona ae Lneepe Cr expen % Me Arrole. nt gi se termind cu frictiunea constrictivei surde ..s""; Consoana C (ci-ce) incepe cu explozia oclusivei surde ,.t° si se termina cu frictiunea constrictivei surde »$", lar perechea ei sonora G (gi-ge) urmeaza acelasi mecanism de articulare prin componentele ,,d‘ +, j* +d). Consoariele nazale, produse in cavitatea bucala - M, prin inchiderea/ deschiderea bilabialA, si N, prin kpirea/dezlipirea apexului lingual in pozitia prepalatala angajeaza si rezonatorul nazal. e). Laterala L are aceasta denumire dup miscarea de scurgere laterala a aerului pe langa limba (dreapta/stanga), care este cu varful in atingere prepalatala. f). Vibranta R este produsa tot de apex in aceeasi pozitie prepalatala, cu orafala de vibratie perlata. Cand aceasta vibratie se produce surd, fara antrenarea corzilor vocale, si este facut cu usurinfA, cu o foarte bund penetrant4, avem controlul unei articulatii corecte. Nota: Practica antrenamentelor de corectare si optimizare a articulajiei sunetelor Vorbirii imi ingaduie sA susfin cA, dupa locul de fortnare, consoanele L, N, R sunt prepalatale si nu dentale, cum le gisim clasificate in toate cirfile de specialitate; este suficient un simplu exercifiu de comparare a celor trei consoane cu porechea dental T-D gi apoi cu cele doua perechi prepalatale $-J si C-G pentru sustinerea afirmatici oticte, di-de comparat cu ,,li-le, ,,ni-ne“, ,,ri-re pentru care limba face o retragere de aproximativ un centimetru, exact in punctul unde varful limbii articuleazs ,,si-se“, ndicie sau ,.ci-ce, ,,gi-ge“. — In dictionare, cele trei consoane sunt declarate ,,dentale“: in DEX la pag. 485 (L), pag. 581 (N) si pag, 767 (R), iar in DOOM la pag. XIII. — In ,Introducere in fonetica* de Al. Rosetti si Aurelian Lazaroiu (Editura Stiinfifica si Enciclopedica, Bucuresti 1982), la pag 54, consoanele L, N, dupa locul de articulare sunt numite dentale, dar la pag. 67 consoana L nu mai este dentala; se d& explicatia: ,,pentru laterala ,‘, limba produce un baraj in partea medians (s.n.).a bolfii palatului ...““ cea ce inseamna ci este palatala (!). Despre consoana N, mai inti se spune c&: ,,vérful limbii e indreptat inspre partea anterioari a gurii® (pag. 67) apoi: vin loc de varful limbii, partea posterioard (s.n.) a limbii poate intra in contact cu palatul ...“ (pag. 68). La pag. 78, consoana N este pe rand: dentalé, alvoolara si prepalatalé; la aceeasi pagina se explic& formarea labio-dentalelor F-V: ,,iau parte la ocluziune buza superioara (s.n.) gi incisivii supetiori* (cartea nu are ,,Erata ca si indice eventualele greseli de tiparire, degi e indoielnic sa se fi confandat ,,superiori“ cu ,,inferiori“, aga ci trebuie s-o udm de bund aceasti combinafie articulatorie imposibila). La pag. 81 se face vorbire despre ,.“ normal din romana (oare cum este cel ,,anormal 7"): ,.varful limbii atinge incisivii superiori sau alveolele*: aici nu prea este clar dac se confimda ,,incisivii" cu ,alveolele, sau se fixeazi cu atéta lejeritate un punct precis de articulare, O alticonfuzie se produce prin numirea ca fiind oclusive" consoanele M (pag. 65) si N (pag, 79), cat si ca ,,semioclusive™ consoanele labio-dentale constrictive F-V (pag. 65), numite aici si fricative (corect!), dar confundate, probabil cu ,,africatele" semioclusive (T gi ¢€-6). Nici vocala .,u‘* nu a scapat de un dublu tratament (pag. 73) fiind cand ,,inchisa* « ciind ,,semideschisi. La pag, 79 se face afirmatia: Limba romani literara nu poseda consoane muiate™ - oare sf rostim, atunci, ,munf”, ,frumogs”, ,,braz™ ca in varianta populara?; la cateva rnduri mai jos vine si contrazicerea cu o explicafie pertinenta: »Muierea consoanei se face prin extensiunea conteactului mugchiului lingual pe palat, cat si: , ,,Procesul palate? Yonstituie prima etapa a procesului muierii-mmei consoane“. nIntroducere in fonetica este o carte care suscita interesul din titlu, apoi se constata o& lipsesc exemplele si problemele fonetice ale limbii roméne; se fac trimiteri la: engleza, franceza, siciliana, indiana sanscrita, iar din bibliografia de 108 titluri numai 18 sunt in limba romana (2 in traducere) si numai 9 trateazA probleme ale limbii roméne, cele mai multe avand ca tema observatii acustice. In nici un caz nu este ,,pe infelesul tuturor afirmatia pe care o face Al. Graur in , Lingvistica pe infetesul tuturor‘, Editura Enciclopedic& romani, 1972, pag.62 ,,Aver.. in roméneste 40 de consoane (b, p, d, t, gk, v, fz 5, j, $f b, m, 0, 11, fiecare cu porechea ei muiati, apoi & si Ycare sunt numai muiate, si in fine, ,,i* si a consoana)*, Daca este ,,pe infelesul tuturor, cartea, de bund seam, trebuie si fie pe infelesul oricui,”si a celui mai pufin avizat in ale lingvistidii, foneticii, iar citirea acestei fraze de oricine las informatia cA in limba romana sunt 40 de consoane. in ,,Despre dictiune de Anca Livescu (Editura $tiinfific, Bucuresti, 1965) la pag. 20 este soris: ,,Consoanele t, d, n, s, z, f, 1, 1, sunt dentale gi se rostese prin atingerea limbii de dinfii incisivi superioti* sis, f sunt prepalatale si se rostese prin atingerea limbii de partea anterioara a palatului', Desigur, este imposibila articularea dental-alveolarelor inferioare, S-Z, J, cu limba pe incisivii superiori, sau a consoanelor S, F in pozitie prepalatala, in incheierea acestor note, regretul ca se gisesc atatea greseli si confuzii in carfi de specialitate tiparite de edituri respectable, ca sA nu mai vorbim de autorii care le semneaza. Nu se poate confunda momentul si mecanismul de pregatire al unei articulatii cu mecanismul si momentul producerii propriu-zise a acesteia. Angajarea organelor articulafiei (ouzele, maxilarele, limba, palatul tare si moale, uvula) si punctul de articulate, impreund cu modul de producere a sunetelor determina cu precizie clasificarea consoanelor. Oclusive sunt numai acele consoane care au ca faz pregatitoare o inchidere-ocluziune a'canalului fonator sica efect al deschiderii, o explozie; consoana M nu poate fi numitA oclusiva numai pentru motivul cd cele’doua buze se lipesc (ca la bilabialele oclusive P- B), mecanism care, de fapt, ii asigura caracteristica nazala. Constrictivele au ca faz pregatitoare o ingustare a canalului fonator si o frictiune ca efect al 10Producerii. Semioclusivele, ca duble componente fonematice, combina cele doua mecanisme — incep cu o ocluziune gi se termina cu o fricfiune - deci nu se pot numi semioclusive, labio-dentalele constrictive F-V numai pentru ca sourgerea aerului intre incisivii superiori si buza inferioarA ar sugera o semiinchidere! Recomand staruinfa pentru aceste informatii teoretice, probabil aparent greu de asimilat, dar practica vorbirii scenice incepe aici si se reintoarce mereu . la ele. 1.4. Diftongul este perechea de vocale diferite care se intdlnesc intr-o silaba si se rostesc cu acelasi efort articulator. Componentele diftongului sunt — 0 semivocala + 0 vocala, cdnd diftongul este ascendent (soare, iute, seam, voios, ziua); — 0 vocal + 0 semivocala, cand diftongul este descendent (maica, ardei, doica, buimac). Denumirile de semivocala si vocala le-am putea inlocui chiar si cu: vocala scurta si vocala lunga sau accentuat&, mai ales cand accentul tonic al cuyantului cade tocmai pe aceasti vocal; pentru cei mai putin avizafi in ale foneticii, durata sau accentuarea fonemelor in vorbire este mai relevanta si infelegerea mai limpede. * Semivocala este un sunet intermediar intre o vocal si 0 consoana, cu insusiri comune amdndurora, asa dupa cum semiconsoana este un sunet intermediar intre.o consoani si 0 vocal, tot cu insusiri comune amAndurora, Cu alte cuvinte, semivocali/semiconsoana Poate fi aceeasi vocal, de exemplu: of in,,ia“ este semivocala, primind caracteristici vocalice de la vecina ei (vocala a"), si.,,i* in ,,mungi* este semiconsoand, primind caracteristici consonantice de la vecina ei (consoana ,,t). Mai trebuie observat cA o semivocala/ semiconsoana nu se poate rosti singura decat cu fonemul pe care-I sprijina. 1.5. Nuavem pretentia cA inventarul diftongilor intocmit este complet, ca de altfel nici al triftongilor, Diftongi ascendenti — 04: soare, floare, toate, coast’, voastra, gaoace, coama, groap, oase, ploaie, mioara, oameni, oaie, moale, soarbe, broasca, doamna, piroane, proasta etc. ; — ed; avea, seam, meargi, prea grea, fruntea, ceara, preajma, cearta, ceas, gean, teatru, ceea ce, deal, marea, neagra, beteala, beata, creasta, cheama, teasc, reteaza, reazem, de-a mea, cea rea etc.; 11ieri, viezure, prieten, treiera, muiere, oier, balaie, miere, baie, pietre, cheie, bruiez, ploaie, fier, cheltuieli, zbier, vier, (i)esti, (ieste, (i) ele, (i)el, miel, fi-e, mi-e, miercuri etc.; — ia; iarna, piara, iarba amiaz&, noian, piafa, Traian, iarta, iasca, boia, baiat, femeia, taia, trebuia, indoiala, fiarba, i-a, ia, ti-a; diavol, 2biar&, biatd, viagd, miiastra etc. — id: voios, ciolan, ciocdrlie, uracios, ciosvarta, baionet, maior, fuior, miorlait, ciorba, Ionel, lorga, busuioc, smiorcait, ciomag, i-o, aduti-o, chiogc, dezghioc, ciocoi, mi-o, ioc ete.; é aiurit, iures, ciumé, iute, stiulete, iubit, cauciuc, ciubuc, luciu, ciufulit, maciuc, stiuca, ciuruc, bucium, ciubar, Suciu, carciuma, Aiud, ciubote, cAciuld, luliu, Claudiu, sediu etc. — e6: vreodata, Teodor, pe-o, deodata, deopotriva, Feodor, le-o, te-o Teleorman, pleosc! etc; — ué: ziua, piua, roua, a noua, a doua, cuar}, maiaua, nuiaua, cureaua, pingeaua, basmaua, laleaua, luleaua etc.; —uai: ziua, piud, roud, noua, dou’, voud, ploua, oud, amandovd, ouatoare etc. . — ett; vreun, vreuna, vreunul, vreunii, vreunele etc. Diftongii descendenti — 4i: maica, grai, haiduc, taina, luai, taifun, haina, gaicd, ai, n-ai, saivan, maimyfa, malai, caimac, numai, balai, cobai, scai, arai, saizeci, zaib4r, in rai, ai, n-ai, te tai, plai, stai ca-i bai, spaim, vai!, pe cai ete.; — éi: crampei, hamei, suveica, bei ulei, trei lei, spusei, neicd, zmei, evreica, trei sei, tifei, fleica, nigei, ardei, carcei, cAtei, cercei, tei, zei, prinsei, mititei, Elenei etc.; mii, mi-i bine, copii, li-i rau, ni-i dai, fi-i ia, bogafii, vii, felii, fiicd etc; : Hlacai, mancai, ai sdi, rai, ai ti, trdinicie, f2-i bai, gdici, maicufa, dainuie, pe vai, vaicareli, aspra-i, lunga-i, mai, tdinuit, taicuf, hinufa, inspaimantat, di-i, pai, potai etc. ; — di: limi, paine, cAlcdi, poimaine, améf, cApatai, maine, intdi, ti, mangéi, caine, mai, momdai, ramdi, falfai, scdrfai, etc.; : ploi, soi, troica, noroi, doica, oi, noima, noi, n-oi, doind, roi, moi, m-ei oi, apoi, moroi, scoica, gunoi, oind, altoi, Baicoi, eroi, foi, soim, zAvoi, roib, foi, joi, hoinar, voi, doi, Barzoi etc.; — ti: puicd, muica, ma sui, uite, spui, buimac, cuirasat, darui, cui, dispui, cucui, fuica, starui, verzui, lui, uituc, grui, nu-i, sui, cdrdrui, cuib etc. 12— iu: stiu, scriu, diliu, tarziu, fiu, pirpiriu, cafeniu, Jiu, Sibiu, raliu, sagiu, rachiu etc.; — €u: meren, greu, meu, teleleu, leu, cetaceu, liceu, derbedeu, portmoneu, tupeu, pliseu, planseu, curcubeu etc.: — u: stau, autumnal, luau, sau, s-au, au si dau, augmenta, augur, august, August, pauperitate, cArau, bagau, lucrau, bau-bau! etc. — Au: tu, hau, Zaldu, su, talaldu, zu, ferastrau, Herastrau etc. — 6u: birou, argou, bou, landou, nou, carou, barou, erou, mantou, ecou, depou, cadou, platou, cavou, lingou, stilou, tricou, ou nou etc.; — au: molau, brdu, grau, pardu, frau, ldu, rau, 1.6, Triftongul este gruparea de trei vocale diferite aflate intr-o silaba si rostite cu acelasi efort articulator. Variantele de grupare ale celor trei vocale sunt: semivocala + vocala + semivocalé - triftong ascendento-descendent (suiau, lupoaica, duceai); semivocala + semivocala + vocala - triftong ascendent (cioara, pleoape). 1.7. Triftongi ascendento-descendenti — idi: traiai, suiai, ti-ai, mi-ai, tdiai, i-ai, ia-i ete.; : triau, suiau, iau, i-au, si-au, taiau,.mi-au, miaul!, miei, piei, iei, ei (i :. — iéu: eu (ieu); — idu: maiou; — edi: ceai, duceai, faceai, beai, te-ai, le-ai, ne-ai, ea-i, dideai etc; — edu: vreau, beau, faceau, fugeau, mergeau, aduceau, puneau, Zdceau, pazeau, treceau, prindeau, pandeau, pocneau, te-au, le-au, ne-au; — oi: lupoaica, leoaicd, tigroaica, rusoaica grecoaica etc.: Triftongi ascendenti — ioa: cioara, cocioabi, ploioasa, duioasa, chioara, schioapa, ghioaga, lacri- mioard, lamdioara, tamdioara, aripioara, stioalfa, stioalnd, gioarsa etc.; — eo4: pleoape, leoarca, fleoanca ete. — ied: ea (iea)Diftongii si triftongii, in general nu sunt inconveniente in rostire: poate ca numai triftongul ascendent ,,eoa" (pleoape) are tendinta de rupere cu hiat (ple-oape), aga cum uneori |-am auzit, dar cu aceeasi sczut frecvenfa cacea a prezenfei sale in limba. Ceea ce a determinat, insa, preocuparea pentru aceste grupari vocalice, au fost diftongii ,,oa* si ,,ea" care prezintd deformari venite din limba neliterara, Diftongul ,,oa* poate fi auzit ca un triftong: fluoare, puoate ceea ce duce catre limbajul pretios sau regional (subdialectul moldovenesc), si infepenit, nerotunjit: floare, poate, de asemenea in limbajul regional (subdialectul trasilvanean si banafean), uneori in cel familiar. Diftongul ,,ea“ frecvent este rostit ,,ia": vria, siamé, triapta, forma aparfindnd tot limbajului regional dar gi celui vulgarizat, in vorbirea literara, cu deosebire cea scenicd, aceste forme nu au ce céuta, cum de altfel nici vocala ,b“, iar prin influen{d alte doud, 3“ si a", tezultate dintr-o vorbire afectat, nu pot fi acceptate. Pentru corectare trimitem la textele corespunzatoare cuprinse in ultimul capitol al cartii. 142. NECONCORDANTE iNTRE ORTOGRAFIE SI ORTOEPIE Spunem despre limba romdna cd foloseste o sctiere alfabetica normati ortografic; intrebarea, atunci, este: citim cum e scris sau scriem cum rostim? Este cunoscut faptul c& in ortografia actual exist o relativa lipsa de corespondenta intre literele gi sunetele limbii, cA nu se noteazi toate sunetele rostite, cA o litera poate reprezenta mai multe foneme sau, dimpotriva, un fonem este redat prin mai multe litere. [n vorbirea literara, si cu deosebire in vorbirea scenic, fonetica morfologicd impune urmiatoarele: 2.1. Rostim mai multe foneme decat este scris cand are loc’ preiotarea obligatorie a unor cuvinte care incep cu vocala ,,e“, pronumele personal: ,,ieu“ (eu), ,,iel (el), .,iea (ea), ,,iei”* (ei), ,,iele* (ele) si formele verbului ,,a fi: ,,iesti* (esti), ,,ieste“, .,ie“ (este, e), ,,ieram“ (eram), ,,ierai* (erai), ,,iera“ (era), ,,ierati* (erati), ,,ierau‘* (erau). Preiotarea gi altor cuvinte cu.,,e“ initial, destul de frecvent auzitd (ielemente, iexamen, ieuropean, iepocd etc.) face parte din vorbirea nonliterara, ca de altfel si nepreiotarea obli: igatorie a pronumelui personal si variantele verbului ,,a fi ilustrate mai sus. 2.2. Rostim mai putine foneme decat este scris in urmatoarele cazuri bilabiala nazala ,,m*“ se scrie dar nu se rosteste inaintea celorlalte doud bilabiale oclusive ,,p“ si ,,b“: imprima, empiric, amprente, impacheta, umplut, imbold, embrion, ambala, imbraca, ombilic, umbrela; bilabiala nazala 7m‘ nu se articuleaza nici inaintea labiodentalei ,,f*, initiald de silaba: umfla, amfiteatru, simfonie, pamflet, amfiteatru, amfibrah, simfizA, amfibian, amfitrion, emfazA, emfizem; de asemenea si inaintea altor consoane: simt, simteam etc, 2.3. Prepalatala nazala ,,n“ se scrie dar nu se rosteste in interiorul cuvantului cand se afla in final de silaba, la mijloc de silaba sau in cuvinte monosilabice, si se aplicd adaptarea ei la toate consoanele care o urmeaza; prezenfa ei este semnalata de nazalizarea specifica, cu diferente de timbre vocalice, dupa cum o influenteaza vocala care o precede si consoana care o urmeaza si la care se adapteaza: ym ~ inmagazina, reinmatricula, inmorméntare, inmanat, neinmultit vty is - infam, infige, inflorit, anvon, anvelopa, invalui; »S-Z" - prins, lansat, unsa, pensie, frunz4, enzime, panza; Iswt‘ - lant, infolit, infeapa, punti, infelept, print, .,t - d - cdntec, acont, frunte, antreu, prinde, unda, pendul, indata; vg -j*~linga, mangon, ingird, injosi, vanjos, aranja, patrunjel: "s-B* - cinci, lance, erdncen, gingie, moftangiu, strange, unge; - inlocui, inlemnit, innadi, innoi, inndmoli, inrai, inrobi, -unchi, inchide, anchet, bancher, unghie, inghef, inghesui; = stanca, delinevent, munca, lunga, angaja, gingas, ingadui; »h* - inhama, anhidru, inhiba, inhuma x‘ - anxios, anxiolitic Nerespectarea adaptarii consoanei ,,n“ in situafiile exemplificate duce la o rostire ,,hipercorecta“, in infelesul ei peiorativ, pe care o regasim in vorbirea vulgara, practicaté din necunoastere, de catre cei care cred ca se rosteste tot ce este scris, si atunci auzim: ,,municd, ,,frunite“ sau ,,s4 cinit un cinitec din fruniza“, 2.4. Consoana.,,n* se articuleaz ca atare in urmatoarele pozitii morfologice: — cand incepe o silaba: nas, nimic, inima, plina, renega, anost, — in final de cuvant, cdnd nu se asimileazi/adapteaza inifialei cuvan- tului urmitor (regula pretinsa de fonetica sintacticd in viteze mari de vorbi- ra), fiind vorba de un final sec si cu atét mai mult de unul muiat: vin, peren, plan, spin, plafon, spun, lesini, gemeni, bani, cni, stani, bufoni, buni etc. 2. Alte situafii, tot cu referire la grupuri de consoane cAnd una scriem $i alta rostim, de asemenea ca urmare a regulei numita ,,coarticulatia“, prezent& in fonetica sintacticd cu efect asupra inlanquirii sunetelor, a miscarilor de articulatie care se intrepatrund unele cu altele, cand pregatirea articularii unui sunet incepe inainte sa se fi incheiat articularea sunetului precedent; consoana ,.b* (sonor’), de exemplu, urmata de o oclusiva surda, sau de o alta consoana surda, se impune ca ,,p* (surda) — grupul de litere ,,bt“, de pilda, nu poate fi pronuntat decat ,,pt* —: ,,suptil (subtil), ,,supteran“ (subteran), optuz* (obtuz), ,,optura‘ (obtura), ,,ob’zeci* (optzeci), ,,opscur™ (obscur), ,,opsesie (obsesie), ,,apsent* (absent), ,,optiune™ (obtiune), ,,optine™ (obfine), »suptire* (subtire), ,,opste“ (obste) etc., cat gi eliminarea / asimilarea prin suspensie a consoanei ,,t“ in cuvintele: totdeauna, intotdeauna (to’deauna, into’deauna, cu asimilarea sincopata a lui ,,t* in ,,d“). 2.6. Numeralul este exprimat in scris prin cifre sau litere; in ambele cazuri se pronunta: cuvinte simple - pentru cifrele de la 1 - 10, si cuvinte compuse 16pentru numere. De la 11 - 19, compozitia ortoepica a numerelor contine: una din cifre + prepozitia ,.spre“ + cifra 10 Numerele care nu se abat de la aceasta schema sunt: 12, 13, 17 si 19 (doisprezece, treisprezece, saptesprezece, nouasprezece). La celelalte cinci numere schema comport exceptii: seriem si Tostim - unsprezece (11), paisprezece (14) $1 saisprezece (16), in loc de »unusprezece“, ,,patrusprezece'*, »asesprezece. Exceptia la celelalte doua numere (15, 18) consta in faptul c una scriem sialta rostim: pentru 15 scriem »cincisprezece* si rostim »cinsprezece™ prin eliminarea silabei intermediare » ci, supardtoare prin cacofonism: pentru 1$ Scriem optsprezece si rostim »obsprezece™ pentru acomodarea la rostire si ascultare a grupului de 5 consoane, > »ptspr“. Numerele, in continuare, (dupa numarul 20, care se serie sise rosteste intr-un singur cuvant - »douazeci“) se scriu in cuvinte separate gi se rostesc in cuvinte legate: scriem ,,doudzeci siunu‘ (21), ,,douazeci si cinci* (25), ,,treizeci si...", ,,gaizeci gi...“ ete, si tostim, prin eliminarea lui ci“ final, la intalnirea cu monosilaba ,,si*: ,,doudzesiunu, »douazesicinci*, »teizesidoi*, wcinzesicinci, ,obzesisapte“ etc. Se cuvine © preocupare sporita pentru rostirea numerelor cuprinse intre 50-59, in care se elimina de doua ori ,,ci* - »cinzesipatru’, .,cinzegiopt* ete Nu se incadreaza in vorbirea literara urmatoarele forme: ,.ungpe“ (1 1, »doispe (12), ,,cingpe (15) posibile in varianta familiar de vorbire, sau: nungpce™, ,,doispce™ etc. la fel cu »§aptisprezece™, ,,optisprezece“ sau »obzegopt ~ posibile in varianta vulgar, dar nici »patrusprazece“, sasdisprazece* sau »$asazeci“ - din varianta populara. Un mod specific de rostire a numerelor intre 20 - 29 practicd transmisionistii din armata pentru a evita confuzia fonica dintre ,,doudzeci* si »nouazeci“, prin forma: ,,doizeci, »doizesipatru“ ete. Dintre cifre, numai 1 si 2 pot fi, deopotriva, de gen feminin (una, doua) si masculin (unu, doi), dar numai cifra 2 produce inconsecvente si discutii despre .,cum se spune corect !*. fn mod sigur nu se spune: ne vedem la ora una“ sau in ziua de una aprilie“, dar nici: ,,.ne vedem 1a ora doi* (sau doisprezece si doudizesidoi). Un substantiv feminin (ora, ziua) se acorda, evi- dent, cu numeralul feminin (doua), cand in formulare lipseste substantivul (ora, ziua), se produce inconsecventa numeralului (doi, doua): ,,doi mai“, ..ne vedem la doisprezece', O abundenta sursa pentru neconcordanfa dintre ortografie gi ortoepie o Teprezinta consoana ,,x“ pentru cA scriem un singur grafem pe care il rostim cu doua eforturi articulatorii, dar si in dou’ variante posibile care determina tegretabile confuzii; mai pe larg acest subiectin capitolul urmétor, 173. CONSOANA ,,X* iN VORBIREA LITERARA Se stie despre limba romana ca are un grad ridicat de adecvare fonologicd, mai pe infeles - scriem cum rostim gi citim cum este scris. Caracterizarea, in termeni generali, a ortografiei actuale releva raportul cantitativ dintre inventarul de grafeme simple, monovalente (alfabet) si inventarul de foneme (sunete), care este de 31 de litere la 33 de sunete, adicd de 0,94, cu un coeficient de inadecvare de 0,06. F§ra indoiald, consoana ,,x* nu contribuie la acest grad ridicat de adecvare fonologica; este un grafem polivalent, despre care Dictionarul explicativ (DEX) spune: a douazeci si saptea literd a alfabetului limbii roméne, reprezentand un grup consonantic alcatuit dintr-o velara si o siflant& si care red pe ,,cs* (la inceputul cuvintelor sau in cuvinte ca: explozie, expozifie etc.) sau pe ,,gz“ (in cuvinte ca: exemplu, examen etc.), pronunfat: ,,ics“ (oare de ce nu si ,ig2"?), Explicagia este incomplet4, iar in c&rtile de specialitate, problemele legate de aceasta consoana sunt tratate cu superficialitate sau deloc. 3.1. Consoana ,.x“* se compune din doua foneme $i are dowd variante de rostire: varianta surda, ,,cs* (componentele sunt consoane surde) si varianta sonora, ,,gz" (componenetele sunt consoanele sonore - perechi fonetice), rostite cu dou’ eforturi articulatorii, Reprezentarea in scris a acestor doua variante de rostire printr-un singur semn grafic - litera x - produce o serie de confuzii; regula ,,scrierii* a fost dusd pana la limita ultimei simplificdri, in timp ce regula ,,citirii-rostirii* este lasata la yoia intamplarii. Daca la varsta scolara a invafarii alfabetului, elevul nu poate intelege, probabil, inconsecvenfa acestei consoane, mai tarziu ea este abandonata sau superficial tratata, este singura explicatie a faptului c& nici unul din studentii in anul I (18 promofii) nu cunosteau amnuntele necesare chiar dac& uneori o articulau corect. 3.2. Consoana , x“ se articuleaz in varianta surda ,,cs“ in urmatoarele pozitii in componenta cuvantului a). cand se afla in initial de cuvant: xenofob, xilen, xtilofon etc.; b). cand se afla in final de cuvant: box, onix, complex, reflux etc.; c). cand se afla inaintea unei consoane oclusive surde (p, t, c): experienta, explozie, extaz, extinde, exclama, excursie; d), cand se afla inaintea altor consoane, ca de exemplu: bilabiala ,,m“ (exmatricula), labiodentala ,,f* (exfoliere), dentala inferioara ,,s“ (exsudat), 18Prepalatala ,,é“ (exces, excentric), laringala ,,h* (exhaustiy, exhiba, saxhorn) si dup vibranta ,.r* (marxism): e). cand se afla intre doua vocale, in 29 variante identifi cate, cu exceptia vocalei ,i, a! asfixiere, fixez, mixa, fixd, mixomicete, chixuti, lexic, reflexe, exagera, perplexa, exorbitant, exuberant, axioma, telaxez, laxativ, taxd, claxon, 3.3. Consoana ,,x“ se articuleazi in varianta sonora +2" numai in unele situafii de pozitie intervocalicd, Acele cuvinte, in care »X* aflat intre doud vocale se articuleaza ,,g2", trebuie invatate, cunoscute, seit fiind c& nu existS vreo regula care s& sistematizeze aceasti varianta de rostire, De altfel, in »Ortografia actual a limbii romane“ (Editura Stiintitica si Enciclopedics, Bucuresti, 1984), la Pagina 146, autorul G. Beldescu sctie: ,,Cine citeste cuvintele ,,maxilar“ si ,,exil trebuie si stie dinainte cA primul se Tosteste [maksilar], iar al doilea [egzil]; iar la pagina 82 ‘precizeazi:, [nainte de litere care noteaza vocale, .,x“ este ambiguu.“ Dictionarele vin si ele si confirme aceasta ambiguitate, cand aceleasi Cuvinte se rostesc in dou feluri: dupa DEX, pag. 313, »egzigent®, ,egzigenta*, iar dupa DOOM pag. 215, ,,ecsigent®, »ecsigenta. la aceleasi pagini, in DEX »ecsecta™, ,egzecrabil“, wecsecratie’, iar in DOOM segzecta™, ,,egzecrabil*, »@gzecratie. Dictionarele, importante instrumente de lucru, noteazi pentru cuvintele ce contin ,,x“ in varianta sonora, ,.g2", sigla (Pr, eg-zi, eg-ze etc) sau (x pron.gz) Inconeluzie, din cazurile exemplificate mai sus poate fi precizata numai rostirea obligatorie in varianta »08", cdind consoana ,,x“* incepe sau sfarseste un cuvant si cand ea se afla ldnga o alta consoana in corpul fonetic al cuvantului. Nu este reglementata varianta de rostire a consoanei »X“ Ges“ sau GZ") cand ea se afla intre dou vocale, in dictionar am identificat 479 de cuvinte in'care »Xintervocalic se Tosteste ,,cs™ si numai 74 de cuvinte in care »X“intetvocalic Se rosteste ,,82" (desigur, cu o posibilA eroare in minus). Din gruparea celor 74. de cuvinte rezult numai 20 de familii lexicale: 3.4, l.auxiliar, semiauxiliar 2. elixir 3. exact, exactitate, exactitudine, inexact, inexactitate 4. exala, exalare, exalatie 5. exalta, exaltare, exaltatie 196, examen, examina, examinare, examinator, reexamina, reexaminare 7, exantem, exantematic 8, exarh, exarhat 9. exaspera, exasperant, exasperare 10, execra, execrabil, execratie 11. executa, executabil, executant, executare, executiv, executor, executoriu, executie 12. exemplar, exemplaritate 13. exemplifica, exemplificare, exemplu 14. exercita, exercitare, exercifiu 15. exersa, exersare 16, exigent, exigent 17. exil, exila, exilare 18, exista, existent, existent, existential, existentialism, existentialist, coexista, coexistent, coexistenta, inexistent, inexistent4, non existen- {4 preexista, preexistent, preexisten{a 19. exotic, exotism 20, exulta, exultant, exultare, exultatie Aceste cuvinte se pot scrie,,egzact cum se rostesc: egzamen, egzecutiv, egzercifiu, egzercitaegzemplu, egzotic, egzil, egzista etc.; scolarul le-ar invata odata cu grafierea lor fonetica elimindndu-se, astfel, ambiguitafile consoanei |e, Nu ar fi nimic nou, doar oaliniere la celelalte cuvinte care se scriu fonetic, dupa etimon: cocs, cocserie, cocsifica, comics, ficsie, fucsina, rucsac, sconcs, ticsin, vacs, vacsui, vecsel, sau dupa traditie: catadicsi, micsandra, ticsi, Alecsandri, si chiar Bogza sau eczemé etc. Propunerea pe care 0 fac, de a se reconsidera ortografierea consoanei _ “cui varianta foneticd ,,g2" in cele 74de cuvinte, pe ling sporirea procentului de adecvare dintre ortogfafia si ortoepia limbii romane, ar contribui considerabil la eliminarea rostirilor penibile pe care mass-media vorbita le aduce in casele noastre in fiecare zi 3.5, Text pentru egzersarea consoanei ,,x* cu pronuntia ,,gz“ Egzact acum, fara egzaltare fac un egzercitiu; egzersarea este o dovada de infelepciune gi harnicie cdnd auzi in fiecare zi rostiri gregite ca: ,,ecsecutivul”, ,ecsecuta, ecsemplul", ,,ecsamene’, $i cate altele ! 20Egzecutivul ia 0 decizie; egzaminatorul egzamineaza in egzamen: egzemplul este pozitiv cdnd se egzecutd corect Tostirea: inegzactitatile nu sunt egzemplare iar greselile te duc la egzasperare. Reegzaminezi situatia egzistenta: egzecuti fara sovaire si cu egzemplaritate egzemplele date. Este egzasperant sa vezi 0 egzistenta egzecrabila; esti egzigent numai dovedind egzigenta si simi 0 egzaltare dupa un eligzir egzotic. La un moment dat, ins, te incurci in dictionare; cel considerat mai »ecsigent (DOOM), nu prezinta varianta ,egzigent“, in schimb este necrufator, cum ii sta bine, cu accentele: Tegiz6r, profesor, mijloc - mijloace, mijldc - mijlécuri etc, Celalalt dictionar, explicativ (DEX), recomanda numai varianta egzigent - egzigent’, dar tolereazA si accentuarea regizor, profésor etc. Sunt numai cdteva egzemple, dar trebuie si mai cercetezi ca s nu te simfi un egzilat al dictionarelor. $i nu egzaspera cand te simti in egzil, cA poate nimeresti intr- un egzotism egzistential egzistent pe mai multe meridiane. Cei ce coegzista pentru c& egzistd igi egzercita puterea egzact si egzemplar, si daca tot am ajuns de unde am plecat, s-o ludm de la capat prin a egzemplifica, fiindea aici nimic nu este augziliar, ci dimpotriva, iar cand mai citesti: egzaltare si egzantematic, poi fi sigur c ai trecut prin toate familiile lexicale in care ,.x“ se Tosteste corect ,,gz“.4. ACCENTUL iN CUVANT SI PROPOZITIE Elementul de baza al limbii este cuvantul format din unul sau mai multe sunete si dintr-un infeles; elementul cel mai mic, indivizibil in altele mai mici, al sunetului vorbit se numeste ,,fonem. Dintr-unul sau mai multe foneme se compune o silaba, care singura sau in combinatie cu alte silabe formeazA cuvantul, intr-o silab& se pot afla una sau mai multe consoane si in mod obligatoriu o vocal (un diftong sau triftong); 0 vocal singura poate constitui o silaba, chiar un cuvant (in rdndul cuvintelor monosilabice), dar dintre cele 7 vocale ale limbii romane numai ,,a, ,,0%, si ,,i* formeaza cate un cuvant de sine st&t&tor (vocala ,,e, ca forma scurté a lui neste se pronunfa preiotat - ie, adica diftong). Numérul cuvintelor monosilabice este relativ redus deoarece posil ilitafile de combinare ale vocalelor (7) cu consoanele (25) sunt limitate. Cuvintele formate din mai mult de o silaba se pronunja corect numai daca se face o diferentiere de rang intre silabe; una dintre ele se detaseaza, capata o situatie preponderenta prin accent. 4.1, Pornind de la definigia: ,accentul este pronunjarea mai intensa, pe un ton mai inalt etc. a unei silabe dintr-un cuvant sau al unui cuvant dintr-un grup sintactic* (Dictionarul explicativ al limbii rom4ne, pag. 5, Editura ‘Academiei R.S.R., 1975) se mai pot face urmatoarele precizari: — accentul in cuvant cade pe vocala silabei accentuate care se evidentiaza dintre celelalte silabe ale cuvantului prin: intensitate - se rosteste mai tare, mai energic, intensitatea fiind determinata de amplitudinea vibratiilor sunetului (cu cat amplitudinea este mai mare, cu atat sunetul este mai tare, mai intens); inaltime - se intoneaz4 mai sus, inaltimea fiind determinata de numarul vibratiilor (cu cat ele sunt mai frecvente pe o unitate de timp, de exemplu secunda, cu atat sunetul este mai inalt, mai acut); durata - este mai lung’ decat celelalte silabe din cuvant (durata fiind determinat de perioada de timp, masurata in sutimi de secunda, ocupata de vibratiile sunetului). ; » Accentul in cuvant se numeste ,,de inténsitate“, ,,dinamic™ sau tonic; el sustine unitatea cuvantului, ii stabileste sensul (t6rturi-tortiiri), asigura corecta v 8— receptare a lui, marcarea accentului tonic este una din regulile elementare ale limbii literare vorbite. Plasarea Sresita a accentului in cuvant (cardcter in loc de caractér), adic necunoasterea limbii romane Corecte, aduce mari deservicii in scena - lipsa éste atribuitS actorului, nu personajului. Folosirea cu bund stiin{a a accentu§rilor gregite face parte, alaturi de alte elemente, din »limbajul definitoriu‘, acela de caracterizare, $i prin vorbire, a unui personaj. 4.2. Accentul in cuvant se poate muta de pe o silaba pe alta: a). in cazul diferentierii unor categorii gramaticale, cand nu se produc confuzii de sens intrucat, de regula, se modifica si componenta cuvantului: ex. vede - vedem, nord - nurori, mergem - mergeam: b). in cazul acelor forme gramaticale in care cuvantul nu sufera schimbari in component, in afara deplasarii accentului, sensul find dedus din context ex. scutura - scuturd, figura - figura, fiinfa - fiinta; indicii - indicii: ¢). in cazul cuvintelor fari modificari in componenfa, rostite cu deplasarea gresitA a accentului, din necunoastere, ceea ce determina, insa, modificarea semnificatiei; ex. mozaic in loc de mozaic, august in loc de au- ust, companie in loc de companie, mobil in loc de mobila; d) in cazul celor mai frecvente si supar&toare accentuari gresite: ex. caracter, matur, radar, trafic, prevederi, butelie, bazilica, bojdeuca, podgorie, duminica, ianuarie, februarie, primavara, miros, furie, gangay, splendid, cochilie, apendice, suburbie, comando, doctorita, cdlugarita, molcom, afin, feriga, antic, intim, troita, spuneti-mi, faceti-va (!), auto ..., ajunsese, apoi etc. Accentul tonic nu face parte din ortografia limbii romdne; este tolerat numai accidental pentru evitarea ambiguitatilor posibile care produc confuzii de moment in receptare si in acest caz accentul se noteaza: cépii-copii, térturi- tortuiri, acele-acéle, fiigi-fugi, sauin poezie cnd, potrivit cerintelor versificatiei (metru, ritm, rim) deplasarea accentului este o Categorie a licentei poetice: »»Vai! tot mai gandesti la anii cand visam la académi i, “sau »De simfeam, ca Galilei, c& comédia se miscd.“ (Emitiescu, Scrisoarea ID. 4.3. Accentul in propozitie sau frazJ, numit accent logic“ determina infelegerea exacti a textului si stabileste cu precizie intentiile artistice; accentul cade pe un cuvdnt, pe un grup sintactic sau o Propozitie, care se rosteste subliniat, fiind determinant pentru logica exprimérii si evitarea confuziilor. Este la fel de gresita evidentierea unui alt cuvant decat cel impus de logica textului, ca si suprimarea accentului - ambele situafii find la fel de pagubitoare pentru receptarea prompta a comunicarii: asemenea »neglijente* duc, in mod inevitabil, 23la solicitarea nedoritului efort de infelegere, la care este supus spectatorul Problema locului si rostului accentului logic nu mai fine de cunoasterea corecta, propriu-zisa, a limbii romane, ca in cazul accentului tonic, este parte din munca specifica a actorului cu un text dat. ‘ Trecem astfel din morfologie in sintaxa, cuvintele primesc anumite roluri in propozitie, si propozitiile in frazd, totul trebuie sa aiba un infeles logic, sA comunice continutul textului nu la intamplare, ci trecut prin gandirea si simgirea actorului, intr-un cuvant, cu frazarea corespunzatoare. Pentru interpret, frazarea este o constructie ce se cladeste dintr-o multitudine de elemente care, luate fiecare in parte au, probabil, o contributie aparent minimala - ce mare lucru fnseamna o virgula, o pauzd | - dar fara de care nu rezist& esafodajul. Ce prabusire totala poate produce in frazare lipsa unei virgule intr-un loc anume: nu Elena este rea !“- ,,nu, Elena este real“ sau ,,o sd gasim oameni buni* - ,,0 s& gasim, oameni buni™. intr-o propozitie, fiecare cuyant cu un anumit rol gramatical (mai pufin parfile de vorbire, cuvintele simple de legatura) poate fi purtator de accent gi determinant de logic: subiectul, predicatul verbal sau adverbial, negatia, conjunctia, pronumele personal, demonstrativ de intirire, interogativ etc. Alegerea cuvantului purtator de accent este determinata de intelegerea logica atextului de catre actor, de mijloacele de expresie si personalitatea sa artistica. in sintagma ,,poti conta pe mine“, de exemplu, numai prepozitia ,,pe“ nu poate fi accentuata logic, fiecare din cele trei variante de accentuare: »poti conta pe mine”, ,,pofi conta pe mine“ sau .,poti conta pe mine“ da un anumit inteles textulut in versul: ,,Daca tu stiai problema astei viefi cu care lupt (dupa care, in, ,Scrisoarea II“ de Eminescu, urmeaza versul ce intregeste logica: ,,Ai vedea cd am cuvinte pana chiar sa o rupt") recitatorul opteaza, mai mult ca sigur, pentru frazarea in care cuvantul purtator de accent este predicatul ,,stiai‘: ,.Daca tu stiai problema astei viefi cu care lupt*; dar pentru wexercifiul frazarii, pentru cdutarea celei mai potrivite variante (exercitiu valabil si recomandat pentru orice propozitie, fraza, fragment de text), se poate citi si astfel: ,,Daca tu stiai ...“; ,,Dacd tu stiai problema astei . “. Daci tu stiai problema astet vieti ...“*; ,,Daca tu stiai problema astei vieti cu care ...“; ,,Dacd tu stiai problema astei vieti cu care lupt*, sau de ce nu, chiar ,,Dacii tu stiai ... devenind, astfel, © propozitie dubitativa. Dupa un asemenea exercitiu se decide, neindoielnic, varianta frazarii corecte.5. PUNCTUATIA ORALA SI ORTOGRAFIA VORBIRU Punctuafia este 0 ramura a gramaticii, sistemul de semne grafice conventionale care au rolul de a marca si de a delimita propozitiile, frazele, pauzele, intonatia, intreruperea sau suspendarea sirului vorbirii etc.; incercdnd s4 inlature dificultatile intelegerii propozifiilor si frazelor, punctuatia devine un pretios auxiliar al sintaxei Unele semne ortografice gi de punctuafie se regasesc in intonatia si in modulatia vocii, altele nu. 5.1. Semnele ortografice fard valoare expresivi 5.1.1. Cratima ca liniuta de unire serveste la: a) legarea cuvintelor compuse ai cdror termeni igi pastreaza individualitatea morfologicd, de exemplu: buna-credinj&, prim-ministru, floarea-soarelui, nou-nascut, Mircea-Voda, Targu-Mures, tic-tac ete.; in acest caz cratima este echivocd din punctul de vedere al rostirii, fiind corecta, deopotriva, rostirea cu sau fara hiat (pauz3) intre cuvinte, de asemenea si in cazul juncturilor silabice complexe cu rostirea in lanf ca: »Surpriza de-a-l vedea“, »mi-aduce-o carte“, sau in formele verbale inversate ca: »Spune-li-se-vor, , ,facd- ni-le“ etc,; b) scrierea si rostirea obligatorie in cazul cuvintelor cu includere silabica: »m-an*, ,,s-au, ,,i-a", ,,intr-un, ,,intr-adevar“, ,iat-o" ete; ©) scrierea i rostirea neobligatorie a cuvintelor cu includere silabica, neagreata de scrierea i rostirea literara si nejustificata de un tempo mai lent al vorbirii (exceptie facdnd motivatiile prozodice ale poeziei), si acceptata de rostirea cotidiana, familiara intr-un tempo relatiy rapid: se-ntelege (se infelege), pune-n farfurie ( pune in farfurie, s-aduca (s4 aducd), de-ar sti (de ar sti). Sunt excluse acele rostiri ,,fluidizate prin cratima* care aduc o grava atingere limbii literare, plasdnd sintagma in ce! mai vulgar cacofonism: ,,c-a cam uitat“, ,,c-oi avea™, ,,]-oi lovi“, ,,s-or sosi‘, sau: »p-orma, ,,d-acolo*, ..J- aduc™ etc. Regula identificarii cratimei admisibile gi obligatorii este chiar inevitabilitatea ei, cAci nu se poate scrie $i rosti: ,,m& am dus“ (m-am dus), am luat* (i-am luat), ,,se au terminat* (s-au terminat) etc. Tendinfa, din ce in ce mai frecventa, de vorbire comoda cu suprimare de silabe prin cratima, chiar si in vorbirea literara, dupa preceptul fluiditatii 25limbii roméne, imprima obismiina, manier de vorbire, care devine capeana pentru simful ritmic in poezie, cand ,,pierderea* unei silabe rastoarn& metrica versului. Cratima ca liniufa de desparfire serveste la: d) desparfirea cuvantului cdnd acesta nu incape 1a sfarsit de rand; e) scrierea silabisita a unui cuvant, a unei sintagme cand textul urmeaza SA fie rostit silabisit, si cAnd este presupusa gi existenta unei valori expresive in comunicare. 5.1.2.. ‘Apostroful fine locul unor sunete, silabe gi chiar cuvinte eliminate cu bund stiinfS din vorbire: far’ / fara, calu’ / calul, dom’le / domnule, ‘neaja / bund dimineafa etc., in variantele: populara, familiara sau vulgar a limbajului; apostroful nu prin sine are vreun efect expresiv ci prin personajul scenic obligat la una din aceste variante de vorbire definitorie. 5.1.3. Asteriscul face parte tot din categoria semnelor ortografice fara valoare expresiva gi frA legdturd cu ortografia vorbirii 5.1.4, Linia didactic’ (—) folosita pentru introducerea unei idei la inceput de rand in,locul numérotirii sau punctarii alfabetice; este mai lungaj decat cratima, folosita cu predilecfie de cadrele didactice in organizarea explicatiilor scrise pe tabla, in curs etc. : 5.2.. Semnele ortografice si de punctuatie cu valoare expresiva 5.2.1. Linia-de despartire, denumire folosita pentru semanul ortografic pus inainte si dupa un cuvant, sintagm& sau propozitie incidenti, intercalata intr- © propozifie sau fraza (in locul liniufei se poate folosi si virgula) de exemplu. ,Uite cee, cucoana — zice conductorul — trebuie si platiti un bilet* (Caragiale, ,,Domnu! Goe'), sau: ,,Orice popor clasic — si suntem doar& un popor clasic — fie ct de crestin, are nevoie de un Olimp ...“ (Caragiale, ,,High-Life“). textul aflat intre liniufele de despartire se diferentiaza ca intonatie prin mijloacele expresive ale celui care vorbeste, 5.2.2. Linia de gindire, care sugereaza o intrerupere, 0 pauza: ,,Un palat, borta-n parete si nevasta — o icoana* (Eminescu, ,,Cugetarile sarmanului Dionis“), intreruperea vorbirii, pauza de gandire, tacerea insdgi are oinc&rcdtura emotionald, ceea ce justificé valoarea expresiva a semnului; 265.2.3. Linia de dialog este semnul care introduce o persoand intt-o conversatie — Da’ nw-l mai zvarli, omule? — Ba am s&-l zvarl de-acum; dar iti spun dinainte, s& te stergi pe bot de dansul. — De ce? :, 5 — Iaca de ce: vezi tu colo in luna niste pete? — Le vad. (Ion Creanga, ,,Danila Prepeleac*), Povestitorul izbuteste demersul numai daca stie sA diferentieze personajele din text prin nuantele vorbirii; 5.2.4, Semnele citarii sau ghilimelele incadreaza un text reprodus, citat din vorbirea cuiva, care trebuie diferentiat prin intonatia si modulatia vocii si prin alte mijloace de exprimare, de restul textului: ,,Se intdlneste Grigore al lui Tagarla cu unul care cam sclipea de departe, asa ca putrégaiul. ,,Buna seara“. Ala nu-i rspunde, ,,N-o fi auzit, se gdndeste Grigore, ,Bund seara’, zice iar. »Buna seara™, ingand celalalt, parc ar fi avut farana-n gurd ...“ (Marin Sorescu, »Dumneata“ din LA LILIECD; 5.2.5. Parantezele delimiteazi un cuvant, o sintagma, propozitie sau frazi . prin care, legat de textul principal, se aduce o explicare, o adaugire: »Descoperirea tatalui dumitale ii intereseaz pe camarazii nostri de arme (subliniase ironic aceste cuvinte), cdrora le-ar trebui arma termica‘* (Eugen Barbu, ,,Incognito“), sau : Cat trdiesti poci si n-ai straie, Dar can’ mori nu-s’ cum se face (Chiar de n-ai avut lscaie) S-o gsi cin’ s& te-mbrace. (M.R. Paraschivescu) in primul exemplu, textul dintre paranteze este secundar, in cel de al doilea, esential si aceasta relatie trebuie evidentiata si sustinuta prin elementele de expresie vocald - tonalitatea, intensitatea, viteza vorbirii, modulatiile vocii etc. 5.2.6. Semnul intrebarii semnaleazio sintagma, Propozitie, fraza interogativa in care cromatica intonationala a vocii are un rol cu totul special. Propozitia interogativa tipicd este aceea care incepe cu o particula interogativa (cine, ce, care, cum) gi are 0 cromatica coboratoare: ,,Cine vine cu mine in excursie™ - cine“ avand accentul de inaltime, dupa care vocea coboarS pana la ultimul cuvant: aceeasi intrebare poate fi exprimata si printr-o propozitie interogativa cu cromatica suitoare: ,,Vine cineva cu mine in excursie?, accentul tonic al 27ultimului cuvant find intonat cel mai inalt. sau! De-ce-ai plecat Cu vantu-n parul tau valvoi, CAnd nici un glas nu te-a chemat? Tu nu stiai Ca-n luna mai potecile surit inca pline de noroi? (lon Minulescu, ,,De ce-ai plecat“*) Dou propozifii interogative succesive, prima cu cromaticd intonagionala descendent, cu silaba cea mai inaltd ,,ce-ai“, iar urmatoarea ascendenté, cu silaba cea mai inalta ,,roi‘*. E limpede cd directia cromaticii determina punctul de pornire al vocii: sus pentru primul tip de intrebare gi jos pentru cel de al doilea; sau: Cine se preface intr-o ploaie blanda cine e vanatul cine sta la panda? (George Tarnea, ,,Balada intrebarilor*) Poetul scrie versuri folosind ,,cu economie“ semnele de punctuafie (volumul Balada pentru vinul tanar“, Editura Albatros, 1980) Jasdnd libertate frazarii, ‘ine se preface intr-o ploaie blanda? Cine e vanatul? Cine sta la ine se preface intr-o ploaie blanda? Cine e vanatul? Cine sta la ~ 5.2.7. Punctul, punctul si virgula inchide o propozifie sau frazJ iar modulatia vocii este coborata; 5.2.8, Doud puncte marcheazA 0 vorbire direct’, se pun inaintea unei enumerari, in constructii eliptice de predicat, susfinute de flexiunea vocii; 282.9. Punctele de suspensie semnaleaz4 intreruperea de idei, continuarea fiind reluata sau suspendata (subinteleasa), in expriméri dubitative sau eliptice: in toate cazurile flexiunea vocii sugeteazi suspensia - nu urea, nu coboara -, semn de punctuatie cu un bogat continut de valoare expresiva, capabila de variate .,subinfelesuri‘, 5.2.10. Virgula desparte cuvinte, segmente de vorbire, propozitii, fraze care raméan deschise, dupa care se cere continuarea ideii neterminate, completarea ideii anterioare etc., iar flexiunea yocii este de urcare dar nu stereotipa; practica artistica dovedeste, ins, oA flexiunea vocii poate sa fie la fel de bine si coboratoare, conforma cu intentiile si justificarea interpretului, Virgula este semnul de punctuatie cu cea mai mare valoare expresiva; prezenta ei, lipsa ei sau mutarea intr-un alt loc, poate fixa sau rasturna o frazare logica, asa cum am arftat in ,,Accentul in cuvant si propozitie* 296. BLANCUL IN ORTOGRAFIE, HIATUL DE TRECERE IN ORTOEPIE 6.1. Blancul este un element grafic, este pauza, spatiul alb dintre cuvinte, semnul ortografic demarcativ negativ — spatiul liber intr-un gir scris, semnul c& in acel loc s-a terminat un cuvant si urmeaza altul Prin blanc, scrierea reproduce forma absoluta a cuvintelor, fara modificarile fonetice la contactul dintre ele, ca si cum fiecare cuvant ar fi rostit de sine statator, cu pauzd reala inainte si dupa el. * SA ne imaginam ,,cumararata* — cum ar arata un grup sintactic ce poate fi rostit fara pauze, fara hiat de trecere, supus modificarilor in fonetica sintactica, daca ar fi scris precum se rosteste, sau cat timp ne-ar fi necesar sA descifram* un text din care au fost eliminate blancurile. Printre primele lucruri care se invafa odata cu scris - cititul este spatiul Liber dintre cuvinte, frd de care nu exist nici scrisul gi nici cititul propriu-zis Spatiul alb pe hartie este masurat cu rigurozitate in tiparitura - edt ar fi locul unui semn grafic si aproximativ tot la fel in scrierea de mana. Rigurozitatea folosirii blancului in ortografie nu are aceeasi corespondenta in ortoepie, unde pauza dintre cuvinte nu numai ca nu este obligatorie, ci de cele mai multe ori ea nu exista, Dac& incercam sA citim un fragment de text, chiar o pagina de carte, fard sf finem seama de semnele de punctuate si de logica exprimarii, desigur cu unele inconveniente ale respiratiei, izbutim s4 sfargim fara intrerupere, ca si cum din grafie s-ar fi eliminat total blancil, Aceasta este o caracteristica a limbii romane — cursivitatea, fluiditatea ei, dar care usor se poate transforma intr-o capcana a comoditafii in articularea cuvintelor, de unde pot rezulta eror. in exprimare. Hiatul de trecere in ortoepie, cdnd se inipune delimitarea unor cuvinte pentru claritatea si logica exprimarii, seamana cu blancul din ortografie fiindea exact acest element grafic este neglijat, cum se vede in exemplele de mai jos, in care fluidizarea vorbirii poate produce: a). eliminarea uneia din cele doua vocale identice care se intalnesc in pozitie final + initial de cuvant, notat de noi in paranteza; b). eliminarea sau deplasarea hiatului de trecere dintre doua vocale diferite la cuvinte consecutive; c). eliminarea hiatului de trecere la intalnirea unei consoane cu 0 vocala, sau invers; 30d), eliminarea hiatului de trecere sau nerezolvarea asimilrii la intalnirea a doua consoane identice, e). eliminarea hiatului de trecere si legarea intamplatoare a cuvintelor; 6.2. in toate cele 5 situatii rezult& confuzii in comunicare/receptare, uneori 0 logica inversa, chiar una surprinzatoare: a) — se patrunde de c&ldura (a)gentilor; — ce determina (a)tractia universala; — se intdmpl la (a)tari politicieni: — considera (a)porturile avantajoase; — 88 cdnte frumusetea (a)vanturilor noastre; — ceea ce |-a (a) creditat; — multe evenimente luna (a)re; — nu te uit(a) asa obraznic; — Se cunosc ca (a)mici parteneri; — la (a)dus; i-a (a)dus; s-a (a)dus; — suferinta (a)semanatoare a incertitudinilor, — ca (a)pele sale argintii; — am asistat la (a)clamatii indelungi; — el (a) adaugat la ceilalti; — fara indoialf, la Apus sd astepte / fara indoiala I-a pus sA astepte, — mama a baut usor .../ m-am abatut usor ...; — cum ar veni la a ta chemare / cum ar veni lata chemare; — pentru ca arestatul sA fie... / pentru care statul sd fie ...; — pune la abajur imprejur ... / pune laba jur-imprejur ... — si acum ce va apare nou / si acum ceva pare nou — ce (e)motive sunt uneori; — era, desigur, de (e)fect; — in felul meu de (e)retic; — astizi el(e) evocd amintiri, — incep(e) exainenul; — daca prevede (e)fractia...; — trebuie sd accepte (e)misiunea: — s& nu astepte (e)migratia; — imediat se vede (e)lipsa; — in stilul s&u de (e)pistolar; 31— sA adauge ultimele (e)rate: — el poate (e)stima in felul sau: — in momentul cand devine (e)stimabil. — in neasieptate torente (e)rupe, — sa se stie cd este (e)pocal;, \ — va precede (e)migrarea, — se (e)stimeaza valoarea ei; — ei sunt copiii (i)dealurilor noastre: — p&cat cA acum n-a(i) intrat ! — cand va fi (ireversibil; — pot fi (i)radiatii: — in plus mai este gi (i)responsabil: — isi va insusi (i)poteca; — ea gndi (i)rational; — poate fi (i)logic in exprimare; — va deveni (i)remediabil; — va dovedi ca-i (i)realizabil: — fiindcd descoperi (i)realul; — va dezlantui (i)radiagii: — il va prelungi (i)revocabil, — si rastalmaci (i)relevant. — de atdtea ori se dovedi (i)rascibil: — oare cui (i)-a lasat ? — poate fi 0 (o)poziie incomoda, — este o (o)pozitie puternica; — are loc vreo (o)misiune ...: — este 0 (o)randuire .. — un chimono (o)ranj; — am primit o inghetata / am primit-o inghejata, — asezind.o temelie trainicd / asezdnd-o temelie trainica — te rog condu (u)tilajul — ai vazut t(u) umbrelad undeva ? — un ilustru (u)manist; — si pierd(u) una dupa alta: — are lustru (uniform,— eun cuplu (u)topic; — ce suplu (u)mar ai ! dar nu (u)ltramodern: — il umplu (wluitor de Tepede: — adu (u)nul imediat ! — introdu (u)vertura la . —e un atu (unilateral: — 0 fae cu (u)suring’; — Introdu (u)zanta cuvenita; — vazu (u)imire / vazui mire / vaz uimire: b) — pe calea ce asigura .../ pe calea cea sigura: — uite, mai sus e apa mica / vite, mai sus jiapa mica; — domol sclipiri alina ... / domol sclipirea lina . — $i (ideal ai urcat ... / gi de alai urcat .. / si deal ai urcat. — ea a tras obloanele / i-a tras obloanele: — Oarecum ne-(a) ajuns / oarecum neajuns .... — ce apa rosie / ceapa rosie; c) — era in alta stratagema / era inalta stratagema: — pierzand atat acasa cat si... / pierzand atata casa ...: — hu cred cd din atat amor ... / nu cred cA din atata mor: — banii pe care i-am irosit / banii pe care i-a mirosit; — l-am aduce, I-am aprinde ... / lama duce, lama prinde —uita-te, lac ai acum / uité-te la cai acum: — in prag apare firese ... / in Praga pare firesc: — Se simite un vant usor / se simte un vantusor; — se prevad in alte interese / se prevad inalte interese, — si ne cinsteste opera ... / $i necinsteste opera — ce te intémpinau la venire / cete intampinau Ia venire: — am vazut cd felul nostru ... / am vazut catelul nostru: — Vor straluci ca stelele / vor straluci castelele: — tu vezi de presiune ! / tu vezi depresiune: — ca de sticla, parca / cade sticla, parca: — ede prins cu undita / e deprins cu undita: — dispune de legarea tuturor ... / dispune delegarea tuturor — $i nu-mi lasa rasuflet / si nu-mi lasara suflet: — si acum ne nemulfumesc ... / gi acum nene multumesc,_ 5A pun s mancdm / spun s mancdm; — sA spuna vecinii lor / sa spuna vecinilor, d}— nu ma voi lasa convins sA cred .../ nu ma voi l4sa convinsa cred ...; din now a prins sa fie ... / din nou aprinsa fie — este permis sd stii bine / este permisd, stii bine, in adins scurg lichide / in adins curg lichide: — si cu cat te iubeam mai mult / si cu cate jubeam mai mult, —— nu mai suport cat te aud / nu mai suport cate aud; ce suflet tare, nici nu banuiesti - ce suflet are, nici nu banuiesti; — este proaspat taiata / este proaspata, iat; — efa zid de tortura / era zi de tortura, _— il aud de peste tot / il aude peste tot, — si acum de sus cad de tot ... / si acum de sus cade tot, — [am pus in blid de dimineaga / I-am pus in blide dimineata; ' _— avea si constate in mod deliberat / avea A constate in mod eliberat, { _— cand dai noroc cu paharul / cand ai noroc cu paharul;, i — s-ti spun n-ag vrea / sA-fi spun ag vrea; — paméntul |-a primit / paméantul a primit.. — prilejul I-a constituit ... / prilejul a constituit ... — va spune dusmanul lui / va spune dusmanului; — alaturi galbenul lui lan / alaturi galbenului lan, — vedeau discul lunii / vedeau discul unii ...5 — far ganduri vesel la mare / fara ganduri vesel-amare; — am trait cu el la mare zile de neuitat / am trait cu el amare zile de neuitat, — sunt pe loc curmate / sunt pe loc urmate; — a fost mai harnic ca altadata / a fost mai harnic altadata, — era logic ca de fiecare dat .../ era logica de fiecare data...: — voinic ca din poveste / voinica din poveste, — unii zic cA tot ce vor ... / unit zic& tot ce vor; — gi le unesc c-o linie / si Je unesc 0 linie ...; — dornic ca s stie ar vrea / dornica s& stie ar vrea, — si atunci |-am méncat / si atunel l-a mancat, ° — un deosebit ritm manual / un deosebit ritm anual; e) — si acum ce va apare nou / si acum ceva pare nou, 34— raspundeau inaltei initiative / raspundeau in alte initiative, — scoate pe loc din cap ace / scoate pe loc din capace: — din nou anul are .., / din nou anulare: — aga este ursita-ne amara / asa este ursita neamara; — cam in a mea este ... /ca mana mea este ...; — Vor bea cu el tot timpul / vorbea cu el tot timpul; — acolo se afli sub stratul solid / acolo se afla substratul solid; — era mai Ca s-o gaseasc§ ... / era maica s-o gaseasca; — incat par cA sunt croite ... / incat parca sunt croite; — ¢e pare-se cu funda / ce pare se cufunda: — nu cal c& magar, vezi ? / nu calcd magar, vezi ?; — popii ce programeaza ... / popice programeaza: —avem o stire mare / avem ostire mare; — cu 0 presiune ce se exercitd ... /cu opresiune ce se exercita .. — asa cum e stejarul / asa cum este jarul: — stiu ca a restabilit programul / stiu c& are stabilit programul: — 4 reafirmat un scop .../ are afirmat un scop — pot sa se duc la comanda ... / pot sa seduc& la comanda: — lin se.leganau ramurile / linse leganau ramurile: — inchisi si greu accesibili / inchisii greu accesibili: — numai cand vara aduce / numai cdnd v-ar aduce / numai cand vara duce / numai cand var aduce: — si chiar par a avea in mana / si chiar para avea in mana / si chiar : par avea in mana: — atunci cand gi el a atras / atunci cand siel a tras / atunci cand siel atras ...: — nu am alt tratat / nu am maltratat / nua maltratat; — $i deodata a atins din nou / si deodata a tins din nou / si deodata atins din nou; — se pregateste pentru a abate / se pregateste pentriia bate / se E Pregateste pentru abate: — el te vedea aplecata / el te vedea plecata / el te vede aplecata; — stiu cd cineva a avizat / stiu c& cineva a vizat / stiu c& cineva avizat, — si atunci luam mapa / $i atunci lua mapa / si atunci luam apa; — @aprins sa fie iar .../ a prins s& fie iar __./ aprinsa fie iar; — a adus sapa in ograda / adu sapa in ograd& / a dus apa in ogra — fiind de eliberat pe loc / find deliberat pe loc / fiind eliberat pe loc: 35_— insdsi si-a exprimat / insdgi a exprimat / insa si-a exprimat — pune-t la afigier acum / pune-t la figier acum / pune la fisier acum: — adauga-| la acont pentru el / adauga-l la cont pentru el/adaugala cont pentru el. _— dupa cel lucid voi merge / dupa ce-l ucid voi merge / dupa ce lucid j voi merge: — focul I-a aprins cu mana lui / focul aprins cu mana lui / focu’ |-a prins cu mana lui. — aduc cal celuilalt / adu cal celuilalt / aduc al celuilalt, — Tudor esti un soare ! / tu doresti un soare / tu'doresti unsoare. Nota: Exemplele de mai sus nut sunt inventate; au fost cules” din spectacole, | examene, mass-media vorbitd etc. Fata de nebanuitele capcane in care poate fi prins cel ce vorbeste neatent, acest capitol aduce numai 0 parte din exemplele posibile i propune citirea si recitirea lor cu atenfia cuvenita: rodul acestui exercifiu va fi, cu siguranta, sensibilizarea atentiei pentru evitarea confuziilor in exprimare. Dacd mai adaugam rolul important al accentului in cuvant, propozitie $1 fraz, al semnelor de punctuatie, al intonafiei $1 modulatiei vocii, comunicarea va avea toate datele necesare unei receptari spontane $1 confortabile. 367. CACOFONIA IN VORBIREA LITERARA SI ONLITERARA In vorbirea scenicd, dar nu numai, cacofonia se adauga altor elemente de vulgarizare a limbii romane: este folosita cu buna stiinta, dar si cu masura, in varianta nonliterara, ca limbaj definitoriu pentru caracterizarea, si prin vorbire a unui personaj. in acest caz cacofonia este sau poate fi prezenta in textul dramaturgului si, in limite permise, in contributia creatoare a personajului in vorbirea cotidiand, familiar’, cacofonia se aude relativ frecvent, chiar daca nu este dorita, iar tendinta de evitare a ei apartine, fara indoiala, acelora care au la‘indeménd stiinta s& o facd, dar si respectul cuvenit fata de limba vorbita, Dupa explicatia, ce-i drept cam echivoca, din dictionar, cacofonia este © ,,asociatie neplacuta de sunete“, desigur cele ale vorbirii 7.1. Consoanele sunt acele sunete care in vorbire pot avea un efect neplacut asupra auzului, dar numai in anumite situatii privind pozitia si frecventa lor in corpul fonetic al cuvintelor. Nici una din consoane nu exte exclusa de la posibilitatea producerii de cacofonii. Consoana este componenta fonematica a silabei care in mod obligatoriu contine o vocald, un diftong sau triftong (vocalele: i, e, a, 0, u, chiar singure pot forma o silaba), Efectul neplacut asupra auzului il produce reiterarea consonantica-silabicd in prezenta aceleiasi consoane; de exemplu,,...nu se stie inc care este suma... “(TV 10 III 94, ora 20,44) sau ,,...cum se circuld la lasatul serii ...“* (TV lagi, 28 I1 94, ora 14,19) Cacofonia se produce in vorbirea libera, improvizata, cdnd gandirea este lipsita de ordine in idei i nu premerge in ritmul necesar unei exprimari clare si ingrijite. Cacofonia nu face parte din vorbirea literarA, ea trebuie si poate fi evitata; posibilitatea producerii ei este semnalata din timp prin controlul gandirii asupra exprimarii, si atunci intervin posibilele solutii de evitare: a) gruparea ritmicd a cuvintelor cu sublinierea silabei purtdtoare de accent si evitarea unei rostiri fluidizate: ,,petalelelalelelor‘ - rostire cacofonicd acelor doud cuvinte legate, si cu toate silabele de aceeasi durata, in numdr de opt, dintre care sase incep cu consoana .,I* (reiterarea silabelor .,le“ gi la") poate fi evitata astfel: + - ++ /+— + + petalele lalelelor™, cu hiatul de trecere bine sustinut: sau: ,,cevaceva fi depasit* — sintagma cu segment cacofonic in care se produce o reiterare a doua silabe duble ..ce“ si ,.va‘*, si care pot scapa 37ugor de sub controlul ritmic: «-/+ + ~ «+ ~,,ceva ce va fi depasit*, cu primul hiat de trecere bine susfinut; b) pauza obligatorie dintre cuvintele care rostite legat pot produce cacofonii, sustinerea hiatului de trecere pentru a evita rostiri de felul: ,,ma- ntorcacasa* (ma-ntore acasa); nu mancamanca* (nu mancdm inca); ,,spuneneneintarziat* (spune-ne neintarziat); ,,se aflalalatitudinea ... “(se afla la latitudinea ...); .foaiaia cdzut din mand (foaia i-a cazut din mana), ,,fara crisparepare linistit* (fara crispare pare linisti ¢) gruparea conjuncfiilor, a partilor de vorbire neflexibile, a particulelor anacruzice etc.: ii lasisSsesalveze“ - fi las / sA se I salveze (0-1 /eer— = ); .,va depindede tine“ - va depinde / de tine( e+ —+ /+—*);,,... diplomaticece vizeaza ..."‘- diplomatice / ce vizeazA ... (** —"" = °); ,,specialele rezol- vam" - speciale / le rezolvam ( * ¢ s/o —);,,cese doreste - ce / se doreste (—/+ * = +); d) modificarea succesiunii cuvintelor: in locul - ,,se aproba probabil este de preferat probabil se aproba“ sau tn locul - ,,mai este inc cald“, forma inca mai este cald; P e) inlocuiri sau adaugiri de cuvinte: se evit’ cacofonia ,,pentru cA pentru ziua de ...“ prin ,,fiindcd pentru ziua de _., »maneca cdmasii* prin ,,mineca de la cimasa*, ,,nu sunt suficient de eficiente“ prin ,,nu sunt destul de efeiciente™, sinsotite de descdrcri electrice* prin sinsofite si de descdrcdri electrice“ etc. 7.2. Trebuie acordatd atentia cuvenita si celor doua vocale din limba romana: a gi,,0% care, constituite in parti de vorbire independente produc cacofonii la {ntalnirea fiecreia cu sine, dupa modelul: aadresat“, ,,a agentilor“, ,, aabatut* sau ,,0 opozitie”, ,,0 ogtire™, ,,0 ora“ etc., cand ambele vocale sunt emise cu loviturd de glota (4 Adresat, 4 4gentilor, A Abatut, 6 Opozitie, 6 dstire, 6 ord Frecventa celor doua vocale independente este destul de mare, emisia lor cu lovitura de glota produce un efect neplacut asupra auzului, cacofonia vocalicd tneadrandu-se in vorbirea hipercorecta, care nu face parte din vorbirea literara. Cele doua vocale monosilabice (a, 0) pot provoca si cu alte vocale inifiale de cuvant cacofonii la fel de suparatoare, cand ambele vocale se produc cu loviturd de glota: ,,a initiat“, ,4 évocat™, .,a intrebat, ,,a urat, sau: ,,0 inima", .,0 eleva", ,,6 aventura, ,,0 intrecere“, ,,0 unitate“ etc. Ca si in cazul cacofoniei consonantice, se cauta solutii de evitare; aici avem una singura — evitarea celei de a doua lovituri de glota pe inifiala cuvantului urmitor, prin asa-zisul ,,atac moale“: aadresat, aagenfilor, aabatut, copozitie, oostire, oord - care asigura prezenfa celei de a doua vocale, spre a nu 38altera claritatea comunicarii: ,,a dresat™, ,,a gentilor™, .a batut™, ..0 poziti 30 Stires. Cu mare acuratete trebuie rostite cuvintele care pot naste cele mai vulgare cacofonii prin neglijarea hiatului de trecere: »cdmpul a-nflorit’, ,, scopul a fost atins“, ,,timpul a sosit‘, ,,ceasul a stat‘, ,,tot timpu’ la biblioteca“ etc Cacofonia nu este pus sub oprelistea stabilité de vreun for academic - cum remarca N. Mihdescu in ,,Cartea despre limba romaneasca“ (Editura Didacticd si Pedagogica, 1972, pag. 108), ceea ce, ins, nu ne opreste s& evitam efectul neplacut produs de intdlnirea unor cuvinte. Daca in vorbirea nonliterara cacofonia este un element admis, chiar cutat, al limbajului definitoriu, in vorbirea literara ea este inadmisibila. 398. ASIMILAREA in vitezele mari de vorbire. uneori chiar gi in cea obisnuita-mijlocie, in care functioneaza fonetica sintactica de acomodare, doua cuvinte succesive la care in punctul de intalnire fonemul final si cel inigial prezinté consoane ident ice sau perechile lor fonetice, fac abatere in fluxul vorbirii de la forma absoluta a cuvintelor rotite intre pauze; in aceasta conotatie am folosit termenul de ,asimilare™, pentru a introduce exercitiul de rostire confortabila cu respectarea normelor ortoepice. Mecanismele de articulatie ale consoanelor, Iuate fiecare in sine, nu produc inconveniente (se exclude organul bucal cu defecte fiziologice!), cel mult putem vorbi de consoane mai ugor de articulat sau de altele care ne obliga la exercifii de optimizare a articulafiei. Este bine de refinut de la inceput c& repetarea aceleiasi articulatii - articulatia consecutiva (,,am cules struguri“) este mai grea, si in viteze mari de vorbire, imposibild, decdt legarea a doua articulatii diferite - articulatia alternativa (,,am cules mere“). in primul caz: am cules struguri“, sts se rosteste corect cu un singur efort articulator prelungit, cel ce vorbeste fiind scutit astfel de dificultatea, imposibilitatea repetarii aceleiasi articulatii, iar cel ce asculta, de bombardamentul zgomotos al consoanei ,,s‘. in al doilea caz: ,,am cules mere, stm se rostesc cu doua eforturi de articulare, fluid, confortabil. Ca este aga, ne putem convinge rostind in vitezA mare, de mai multe ori, pronuntand toate consoanele finale si initiale, urmatoarea fraza: .,cu un pas sigur, un pas solid, la pas sui sau in popas stau* - ca sA constatam inconfortul rostirii dar si al ascultarii, iar apoi, comparativ, aceeasi idee prin alte cuvinte: ,,cu un pas precis, un pas ferm, la pas urc sau in popas raman™, din care a fost eliminat inconfortul odata cu repetarea aceleiar articulatii. Acest exemplu nu a fost dat spre a indemna la »prelucrarea* unui text pentru evitarea greutatilor. in vorbirea de performan{A nu se cauta portite de sedpare, ci depasirea dificultatilor. Interventia actorului in textul dramatic este nepermisa, si nu e aici locul de a observa cA uneori, totusi, se intervine tacit, dar nesemnificativ (in raport cu ideea enuntata) pentru a corecta eventualele sc4pari ale autorului sau traducdtorului Este, insi, necesarA sublinierea inca o data a importantei insusirii informatiilor din capitolul ,Foneticd si ortografie“ pentru infelegerea si rezolvarea tehnicii de asimilare in vorbirea cu viteze mari; 0 regula de baza nu trebuie uitatd: semnele de punctuatie sA nu produca intreruperi, ele se rezolva 40prin intonatia si modulatia vocii. 8.1. Consoanele au fost grupate in 3 categorii, eas modul identic de rezolvare aasimilarii si dupa gradul de dificultate: 1. asimilarea prin adaugire sau prelungire, valabild pentru conscanele constrictive si sonante: F-V, S-Z, $-J, L, N, R (consoana M este combinat& cu celelalte doua bilabiale, explicatia odata cu perechea P-B): 2. asimilarea prin suspensie sau sincopata, valabila pentru consoanele oclusive: P-B, T-D, K-G (perechea palatala K°-G" nu se adapteazA asimilérii din cauza terminatiei, ,,i*); 3. asimilarea prin anticipare, valabild pentru consoanele semioclusive TG Este de observat ca gruparea de mai sus are in vedere modul de articulare a consoanelor, locul de articulare fiind un element complementar, subinteles, 8.1.1, Asimilarea prin adaugire/prelungire se referd la consoanele a cdror articulare are ca efect (momentul producerii) componenta de zgomot produsa de frictiune (constructivele), si la consoanele cu component de sunet/ton (sonantele, asemanatoare cu vocalele), ambele categorii suportand articularea prelungit’, pe durata necesara adaugirii dupa schema: consoana finala + consoana inifiala. in cazul perechilor fonetice, consoanele sonore (V. Z, si J) se comportd la fel ca cele surde (F, S si $) iar in momentul asimilarii intereseazi numai »jumatatea“ ei continand zgomotul identic perechii sale surde; cénd in punctul de intdlnire a doua cuvinte se afla perechi fonetice, Pprioritate are consoana care incepe cuvantul al doilea, impundndu-se ca articulatie in asimilare. De exemplu, daca intalnirea este -z + s - , sarez salata, la asimilare se aude ,,s” »Sdressalata™: daca intalnirea este -s + z -: s-a dus zApada, la asimilare se aude »Z" = ,,8-a duzzdpada“. Dupa acest model se propune antrenamentul mecanismului de asimilare pentru toate consoanele din prima grupa. F-V — e relativ favorabil s& cultiv varza, s& cultiv fasole: — un pantof frumos gi calitativ valoros e un narav fatal: 3 —e bray, voinic dar cam bolnav feciorul; ce gangav vorbeste: \( — apar succesiv fenomene la un fotograf fenomenal: 5 — sunt pentru un aperitiv fara pilaf fierbinte sau cartof fiert: G — stric definitiv fusta cu tiv fals dintr-un Ppostav vopsit mov-verde: 417Z —e inactiv ficatul meu fiinded-i maladiv vesnic, — acest praf fin e calitativ valoros, cantitativ valabil; Y —e decorativ, frumos si inclusiv fastuos, are in relief falduri. 4 — \umineazA exclusiv felinarul si emotiv find n-am chef fara tine, “4 — in ceaslov file intr-un paragraf final cu unrrelief funebru; #Z— ce expresiv fluiera un elev favorit, uscafiy, firav flacaul; /,—e concav vizorul intr-un basorelief fisurat, /4 —e genitiv feminin gi adjectiv verbal; / — e cursivy, fluid gi activ fiecare; 4% — un detectiv versat pentru un agresiv' vagabond, {7 ~—ce atractiv farmec, suav, fascinant; 4g —un decisiv factor produce un efectiv faliment; S-Z 7 —a nins strat gros stralucitor; s-a dus zApada, las’ sé mearga, 2 —am stins sosul, am dres supa, sarez salata; 3 — voios, senin ii serbez ziua c4 e un caz singular, 4 —a scos sfios sigiliul si mi-a spus s4 ies semet, $ — si-a zis siesi: am cules struguri cu miez zemos; @ — mi las sustras subtil c&ci 71 stimez sincer, 4 — bucuros sunt prins subit si urmez sens stabilit; ¢ —ii sfidez sarcasmul gi de necaz se-ngalbeneste; — am scos seminele, am pus sare; ades supez s&tul gi-s sominoros seara, jo —a deschis sticla, a uns solugia; e gras sau obez sarmanul?; #4 —eu nu-s sfatos singur si nu-s suparat, las sus sacoga;, si mai ales serios s-a dus sa astepte; 4— ai infeles singur, e in vas sos spumos strecurat, frumos spus sau frumos scris simplu, — is surprins - sus subtire, jos scobit, $-J / —acesta este un anturaj jalnic; dar ai un curaj gocant; Z —ce limbaj josnic ai; te-as santaja daca ag sti cum, — acelas soson cu un galos gubred; 4 — laetaj gedea el, in garaj soferul; —e golas si cu penaj jupuit; 4 —finisaj slefuit la un aliaj sablon; 4-—e in baraj guvoi de ape si agregatul de foraj suiera, 424 — pe ambalaj stampila e nifelus stears&, 7 —ei fac un mengj judicios: fe— ce copilas jucaus acest ;baiefas strengar: 7/-— in rodaj salup’, in rulaj slep: ” /— teas jura ca nu-i borfas smecher; i crucig si curmezig gi aici un ocolis serpuitor; /y— "1 unches jovial dar cam nevoias, jerpelit /F—e un nag sisiit insd cu fatis sarm: %— un viraj sovaitor duce 1a un voiaj stirbit, 7#— cag svaiter in gura unui uriag sacal; + fj—e fruntag sahistul dar chirias siret; {7—ce acoperig subred intr-un peisaj japonez; L ¢—Ja'un ritual local luni auzi ecoul lin de caval, lauta y 2 — intr-un cadril lento, un ocol lateral I-a adus la un mortal lesin; 3 — nu-l luda, e fidel lui care-i total las; 4 — ce natural lumina cu petrol lampant; j —pe un fertil liman, un vegetal lujer cu pistil liliachiu; é —am un fatal lapsus intr-un rol liric cu facil limbaj; + — ce final lamentabil cdnd ai un carcel latent la un rebel ligament; 7 —e din ofel lacuit acest banal lacat, nu-I lauda; — ce ostil litoral; e la mal luntre pe un canal lung: 40 — ce brutal legana acel lant pe un pocal lucios cu pal lustru; A{— febril luda, docil lacrima $i domol lua nifel lapte; {2 — metal liant e un mineral lichid; mi-l las c3-i capital liber; f§ — un abil logos cu ideal limbaj intr-un actual lexicon; 44 — e inutil lsat intr-un tunel-labirint cu un cristal lipsa; 45— un cael lihnit vine tiptil, linistit s4 ia un caramel lipit: I@— intr-un amical legamdnt e destul litrul Iui cand nu-i in portofel leafa N {— pun _nasturi in ton natural pe un joben negru; 2.— ca un bufon nerod pun numaidecat in tavan neon; 4 —depun ndvoade pe un liman nordic; 4 —ce destin nefast, deplin neutru fi alin necazul: ¥ — ai un blazon nobil, ce declin nefast; &— ai un necaz si esti putin nefericit cand din nou vin nave; 43