Imperiul Bizantin, Franța, Imperiul Romano-German

-schema lecției-

1. Imperiul Bizantin

Începuturile acestui stat sunt legate de fondarea Constantinopolului (330) de către împăratul
Constantin cel Mare și mutarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la Constantinopol.

Toate resursele Imperiului Roman s-au repliat la Constantinopol, unde a luat naștere civilizația
bizantină.

Pentru a consolida imperiul, împăratul Justinian a conceput un cod de legi, care avea la bază
norme de drept roman.

Imperiul Bizantin a început să decadă începând cu anul 1071, iar în 1453 sultanul Mahomed al
II-lea a cucerit Constantinopolul și a pus astfel capăt Imperiului Bizantin.

2. Franța

Prin Tratatul de la Verdun (843), Imperiul Carolingian a fost împărțit între nepoții lui Carol cel
Mare, luând naștere noi state: Franța, Germania, Italia.

Franța cuprindea ducatele Aquitaniei, Gasconiei, Bretaniei, Normandiei; comitatele Flandra, de

Champagne, Anjou, Toulouse și marchizatul de Provence.

Centralizarea statului s-a realizat prin unificarea teritorială, îmbinată cu acțiuni de eliberare a
unor teritorii franceze de sub stăpânire engleză și centralizare instituțională.

3. Imperiul Romano-German

A fost restaurat de către regele german Otto I cel Mare. El a reușit să-i supună pe principii
germani aliindu-se cu Biserica împotriva acestora. I-a înfrânt pe maghiari la Lechfeld; a fost
încoronat în 962 ca împărat al ,,Sfântului Imperiu roman de națiune germană”.

Imperiul cuprindea Germania, formată din ducatele Saxonia, Bavaria, Franconia, Suabia, Lorena,
Boemia, regatul Italiei, Burgundia.

Politica imperială i-a împiedicat pe împărații germani să realizeze centralizarea statului.

Sub urmașii lui Otto cel Mare, autoritatea imperială a decăzut din cauza anarhiei feudale cauzată
de principii teritoriali.