Din inaltul cerului ,se coboara grei, nori negri de cenusa ,ce imprastie peste tot , sticle sparte.

Pe
pamantul rece se asaza incet incet un intreg val de matase mai grosut sau mai subtire.Codrii galbeni
stacojii si-au pierdut demult culoarea creind un imens tablou anost.Micile vieatati hoinaresc din ce in ce
mai rar pana cand urmele vor ramane un semn ca inca mai exista viata.Inghetati,oamenii raman in case
departe de intunericul de-afara.

Soarele a murit de mult iar Luna nici nu se mai vede iar noaptea totul devinde un peisaj gol si sinistru
intristandu-te foarte.Sarbatorile vin agale aducand un strop de fericire insa trec rapid si lasa o dunga de
lumina in urma.

Pe sub plapuma de matase o noua recolta sta sa infloreasca sa aduca iara fericire oamenilor.Pana atunci
Crivatul isi bate joc de codrii aplecand batranii brazi,stejari,molizi.

Desenata cu o singura culoare Iarna reuseste sa ajunga sa distruga orice fir de viata,speriind pe toti,pe
toate.

Dar nu poate sta tot timpul caci atunci batranul An tare s-ar mai necaji.Dupa o vacanta de trei
luni,nemiloasa Iarna ia de pe case,strazi si codrii voalul mare cristalin lasand totul in voia Primaverii…