Şoarecele de câmp

De dimensiuni medii, este unul din cele mai numeroase rozătoare din habitatele
ierboase şi agricole. Are blana scurtă, maro-cenuşie sau nisipie pe spate, devenind
cenuşie dedesubt, botul turtit, ochii şi urechile minuscule, corpul îndesai şi coada
scurtă, îmblănită.

Sapă vizuini pentru a face camere de cuibărit şi depozite de hrană şi se hrănește în

principal cu părțile verzi ale plantelor. Iarna se poate adăposti într-un hambar sau într-o
șiră de fân și roade scoarță moale de copac.

Soarecele de camp, trăiește mai ales în pășuni perene. Aceste animale vegetariene
formează colonii și construiesc sisteme de pasaje subterane până la o adâncime de 50
cm. Corpurile animalelor au tendința de a fi bătătorite și căzute, cu un cap lat și urechi
mici. Lungimea corpului este de aprox. 9 până la 10 cm, lungimea cozii aprox. 4 cm.
Culoarea parului variază foarte mult, de obicei galben-maroniu sau galben-gri, tinzând
spre gri deschis pe partea inferioară. Femelele au 3-7 gestatii de 3-9 tineri pe an.
Datorită nivelului lor ridicat de fecunditate, aceste animale au tendința de focare de
reproducere în masă, așa-numitele „ani de șoareci”. Ei locuiesc în aer liber ca regulă,
dar uneori caută adăpost temporar în tarabe, hambare, spatii construite, case în timpul
iernii.

Mai presus de toate, în anii de reproducere în masă, soarecele comun poate provoca
daune importante culturilor prin hrănirea pe părți verzi de plante, rădăcini și tuberculi,
semințe, rădăcini, bulbi și coajă de copac.