O scrisoare pierdută - Jocul de rol

TIPĂTESCU: Eu sunt Stefan Tipătescu, prefectul județului, mare june amorez, un Don Juan,
amantul soției colegului meu de partid, Zaharia Trahanache, un domn trecut de prima tinerețe,
prea bătrân pentru frumoasa Zoe. Locuim in capitala unui județ de munte și reprezentăm partidul
de la putere. In opoziție, Cațavencu, proprietarul ziarului Răcnetul Carpaților, mă desființează în
presa: auzi, eu vampir, ai? Eu sug sângele poporului? Să-mi rază mie mustățile! Dar în
sfârșit….lasă asta…sunt nevoit să îi suport furtișagurile lui Pristanda…și nu-mi pare rău, dacă
știe să facă lucrurile cuminte, mie-mi place să mă servească funcționarul cu tragere de inimă,
dacă e om de credință… Polițaiul e iscoada mea. El mă informează la nevoie.

I-am trimis o scrisoare de amor Zoițichii și a picat în mâinile dușmanilor. La un moment dat, a
ajuns chiar în mâinile lui Cațavencu. I-a arătat-o lui Trahanache. A cutezat…mizerabilul. Din
fericire, babacul a crezut că e un fals…

Pristanda: grea misie, misia de polițai…și conul Fănică mai stă să-mi numere steagurile. Ce=i
drept, din 44 , am pus și eu vreo paipșce-cinspe… tot vorba nevestei mele : Ghiță. Ghiță, pupă-i
în bot și-i papă tot! Că sătulul nu crede pe al flămând! Zic : curat murdar! De-o pilda, conu
Fănică: moșia moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui
Trahanache…babachii….dar eu…unde? Famelie mare, remunerație după buget mică.

Trahanache: A…. Ce coruptă soțietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic:
enteresul și iar enteresul…cum spune fiul meu de la facultate într-o scrisoare:,,Tatițo, o societate
fără prințipuri, va să zică că nu le are!..ai puțintică răbdare!...E comedie, mare comedie, stai să-ți
spui! Eu, Trahanache, onorabilul, am primit un răvășel. de la cine era răvășelul? De la d-l Nae
Cațavencu. Stai să vezi! O știu pe dinafară. Am citit-o de zece ori: ,,Scumpa mea Zoe,
venerabilul(adică eu) pleacă deseară la întrunire. Eu(adică tu)trebuie să stau acasă, pentru că
aștept depeși de la București. Nu mă aștepta și vino tu(adică nevastă-mea)la cocoșelul tău(adică
tu) care te adoră și te sărută de o mie de ori, Fănică”. Firește că nu se poate! O imitație de
scrisoare! Până unde poate merge mișelia omului!

Zoe:Ce inimă! Ce judecată! Eu, Zoe, damă din înalta societate să trăiască cu așa frică! Ce
tortură! Ce strângere continuă de inimă! Încă o zi de astfel de chinuri și nu mai pot trăi…
Înnebunesc! Noroc că soțul meu nu crede ce spune mișelul de Cațavencu! Auzi, eu și Tipătescu?
Cațavencu: Eu sunt Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților,
fondator al Societății Enciclopedice Aurora Economică Română. Mă ghidez în viață după
principiul: scopul scuză mijloacele! Ameninț, șantajez, public în ziar materiale compromiățtoare.
Fac ce este necesar pentru a-mi atinge scopul. Pe Trahanache l-am luat cu delicatețuri, i-am spus
că va avea o mare decepție cu Zoe, dar uite rezultatul…

Cetățeanul turmentat: Nu mă zgudui! Că amețesc! Nu sunt turmentat! Mă cunoaște conul

Zaharia de la 11 fevruarie. Apropo, eu cu cine votez? Tura-vura, ne-am bătut pe la o țuică…una-
două-trei…pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin , dă-i cu bere….a făcut cinste d-l Nae.
Scrisoarea! O am la mine! Vorba e…eu cu cine votez? Hmmm …am pierdut-o!

Brânzovenescu: Eu sunt unul dintre fruntașii politici ai județului. Împreună cu Farfuridi formăm
un cuplu puternic. Daca eu zic că-i galben, el zice că e roșu sigur! Lumea zice că sunt laș și
oprtunist. Nici vorbă! Moftologii! Când Farfuridi a propus să scriem o anonimă, m-am hotărât
să o semnez, dar mi-era teamă să nu ne recunoască scrisul la telegraf..mai știi? Mi-era teamă să
nu pățesc ceva!

Farfuridi: Despre mine este vorba: al dvs , Farfuridi! Sunt mai catolic decât Papa! Adică, dă-mi
voie! Să fim expliciți! mie-mi place să pun punctele pe i…să fim scurți! mă tem de trădare! Dacă
e trădare, să fie, dar s-o știm și noi! Lumea spune că sunt o marionetă politică, un incult,
demagog….ce știu ei? Eu sunt avocat și, în fiecare zi, am înfățișare, n-am, la douăsprezece
trecute fix mă duc la tribunal….

Dandanache: Neicusorule, destul! Să-ț spui cum am ajuns aițea…închipuie-ți să vii pe drum cu
birza țiți postii…..hodoronc-hodoronc, zdronca –zdronca, stii… m-a zdrunținat! Si clopoțeii…
îmi țiuie urechile…asa sunt de amețit si de obosit…nu-ți fați idee! Țe n-au stiut ei e că aveam si
eu o scrisorică de amor,,,,de la persoane importante,,, si uite-asa,,,hodoronca –tronca ține a
câstigat alegerile? Nu aud”:…. Mai înțet….stii, clopoțeii. .. am pus-o bine la păstrare pe
scrisoare. Cum se poate s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-altădată…
la un caz, iar….pac! la Rasboiul! Stai conița mea! Sunt asa de amețit! Stii, trăsura si clopoțeiii,
grozav îmi țiuie….