Apărut ca reacție împotriva realismului și a extensiei acestuia,

naturalismul, expresionismul a pornit inițial de la ideologiile

unui grup de pictori germani împotriva academismului și
convențiilor estetice rigide. Acest curent literar ia naștere în
Germania, într-un moment de extremă tensiune socială a
anilor 1911-1925, înainte și în timpul primului război mondial.

Elemente definitorii ale expresionismului:

•permanenta nevoie de absolut, aspirația spre ideal
•anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac
nimic altceva decât să surprindă realitățile factice, logice
ale vieții, în favoarea căutării unei realități spirituale
•căutarea originalului, a încreatului, a ineditului
•reîntoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic
•tragismul existențial surprins și depășit odată ce ființa
reușește să atingă absolutul, prin spiritualizarea trăirilor,
acestea devenind cosmice, metafizice
•teme si motive predilecte: tristețea și neliniștea
metafizică, disperarea, absența, neantul, moartea,
dezagregarea eului, natura halucinantă
•categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul,
grotescul, miticul, magicul
•imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea
picturilor expresioniste
•limbajul este uneori violent, șocant