Omul i timpul

M doare cnd vorbesc cu pomii, Privindu-m pe mine, v d c am crengi i eu, C ci cum altfel ne numim noi oamenii, Cnd sufoc m prezentul cu trecutul, viitorul greu? C ci pomul nu te-ascult , Nici de-l invi i n inima ta, n zadar l mpodobe ti cu zmbetul i mngierea, El e incon tient de iubirea ta. C ci e prea prins de a se frnge, De-a se d rma, Vntul l zguduie ntruna! Ce-i vntul? Gndul c trecutul e i-acuma... Nu se cuvine pomului ca dup furtun Tot n zv paie, tot cu crengile-n alerg tur . C viforul vine s -ntremeze, defectele trunchiului s le-ndrepteze. Pomul pricepnd aceasta are din furtun folos, Ca s stea drept, s se nal e mai frumos. Iar de viforul nc o dat mai vine, Pomul poate s se in bine Si nu mai este pentru el pr p d i nimicire, Ci u or mi c toare adiere. ns de viforul trece f r de folos, Anume arborele r mne tot cu trunchiul strmb, Veni-va vifor dup vifor, pn-o pricepe pomul cel n tng. Ori poate pomul s - i tirbeasc Bucuria c ldurii line de prim var , Tr ind cu grija ar i ei din var , Ori a nghe ului din iarn . Si zmbetul t u nu-l va vedea, Bucuria ce-o aduci n-o va cunoa te, n toate i-n tot i va zidi Necazul care zice-se, l pa te. Ori va dori spre ploi ce au s vin , Sorbind n gnd de-acum apa divin Si va uita s trag seva din al prezentului p mnt, Se va usca bnd apa ce nc nu-i, ci-i doar n gnd. ...Ne zbatem ntre trei coordonate, Trecut, prezent i viitor, F r a ti c din acestea toate, Dou -s umbre, doar una adev r...