Fişa de lucru 4.3.

Informaţii pentru pacienţi despre anxietatea generalizată

Ce este anxietatea generalizată?

Cu toţii suntem din când în când îngrijoraţi; ne îngrijorăm pentru lucruri care s‑ar putea
întâmpla; în alte cazuri, este suficient să fi avut doar un somn mai neliniştit. Dar persoanele
cu anxietate generalizată (AG) experienţiază simptome fizice care le împiedică să îşi trăiască
viaţa în limitele normale. Asemenea simptome includ: stări de nelinişte, oboseală, dificultăţi
de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară şi/sau insomnie. În plus, aceşti indivizi se
îngrijorează pentru o serie de evenimente cum ar fi starea de sănătate, probleme financiare,
respingere şi performanţă şi îşi controlează cu dificultate aceste îngrijorări. Multe persoane cu
AG consideră că îngrijorarea lor nu mai este „controlabilă”, din care cauză cred se vor îmbolnăvi
sau vor înnebuni.

Cine are anxietate generalizată?

Aproximativ 7% din populaţie suferă de AG. Femeile dezvoltă această tulburare cu o

probabilitate de două ori mai mare decât bărbaţii. Această tulburare are o latură cronică, cele mai
multe persoane admiţând că au fost toată viaţa lor persoane îngrijorate. Majoritatea persoanelor
cu AG prezintă o serie de probleme adiţionale, cum ar fi fobii, depresie, sindromul colonului
iritabil şi probleme de relaţie. O parte dintre persoanele cu AG spun că evită alte persoane de frica
respingerii sau că devin excesiv de dependente de alţii tocmai datorită lipsei lor de încredere.

Care sunt cauzele AG ?

Aproximativ 30% dintre cazurile diagnosticate cu AG sunt moştenite. Există anumite

trăsături care îi determină pe unii să dezvolte această tulburare, cum ar fi: nivel general de
nervozitate, depresie, inabilitatea de a tolera frustrarea şi sentimentul de inhibare. De asemenea,
persoanele cu AG raportează mai multe evenimente de viaţă stresante recente (conflicte cu alţii,
schimbări la locul de muncă, sarcini suplimentare) decât persoanele fără AG. Persoanele cu AG
s‑ar putea să nu fie la fel de eficiente în rezolvarea problemelor zilnice de viaţă pe cât ar putea să
fie, sau să fie implicate în conflicte în care să aibă niveluri mai scăzute de asertivitate sau să fie mai
puţin eficiente decât ar putea să fie.

Cum influenţează gândirea anxietatea generalizată?

Persoanele cu AG par să fie îngrijorate datorită faptului că, de cele mai multe ori, li se vor
întâmpla lucruri rele. Ele prezic că li se vor întâmpla evenimente „cumplite”, chiar şi în cazurile
în care această probabilitate este foarte redusă. Ele cred că, deoarece sunt îngrijorate, li se va
întâmpla ceva cumplit – adică se folosesc de emoţiile lor ca de nişte dovezi pentru existenţa unui
posibil pericol. Multe persoane care se îngrijorează constant sunt convinse că îngrijorarea lor
excesivă le ajută să nu fie surprinse de niciun eveniment negativ sau că îngrijorarea le va ajuta să
se pregătească şi pentru cele mai nefericite rezultate posibile. Dacă sunteţi o asemenea persoană,
probabil că veţi recunoaşte că uneori spuneţi „Da, dar ce ar fi dacă ... ?” Acest „ce ar fi dacă”
vă inundă cu o serie de posibile rezolvări negative, pentru care consideraţi că ar trebui să vă
pregătiţi. Se pare că şirul lucrurilor pentru care v‑aţi putea îngrijora nu are sfârşit. De fapt, chiar
şi în cazurile în care situaţia se rezolvă cu bine, v‑aţi putea spune „Ei bine, nu există nicio garanţie
că nenorocirea nu s‑ar putea întâmpla pe viitor!”
În plus, îngrijorarea pentru unele lucruri care s‑ar putea întâmpla în afara „razei
dumneavoastră de acţiune”, vă poate face să gândiţi că „veţi înnebuni din cauza îngrijorării”
sau că „îngrijorarea vă va îmbolnăvi”. Dacă sunteţi o persoană cu AG, s‑ar putea să fiţi blocaţi
într‑un conflict creat de contradicţia că îngrijorarea dumneavoastră este incontrolabilă şi credinţa
că această îngrijorare v‑ar putea proteja. (continuare)
Din Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate, de Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland. Drepturi
de autor Robert L. Leahy şi Stephen J. Holland, 2000. Au dreptul de a fotocopia această fişă pentru uz personal doar
cumpărătorii acestui volum, (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor)
Fişa de lucru 4.3. Informaţii pentru pacienţi despre anxietatea generalizată
(pag.2 din 2)

Cum v‑ar putea fi de ajutor terapia cognitiv‑comportamentală?

Terapia cognitiv‑comportamentală v‑ar putea ajuta în identificarea credinţelor

dumneavoastră legate de costurile şi beneficiile îngrijorării şi v‑ar putea arăta modul în care
puteţi recunoaşte diferenţele dintre îngrijorarea productivă şi cea neproductivă. Terapeutul vă
va ajuta să învăţaţi să îi „daţi drumul” îngrijorării sau să o amânaţi. De asemenea, veţi învăţa
cum să vă depăşiţi strategiile de evitare a unor activităţi sau gânduri care vă îngrijorează.
Terapeutul poate, de asemenea, folosi intervenţii de genul relaxării musculare, biofeedbackului,
exerciţii de respiraţie, tehnici de management al timpului şi tratarea insomniei în vederea
reducerii nivelului general al activării anxioase. Alte tipuri de intervenţie pot include disputarea
convingerilor dumneavoastră legate de faptul că v‑aţi putea îmbolnăvi din cauza îngrijorării,
evaluarea tendinţelor dumneavoastră de a sări la concluzii potrivit cărora vi se vor întâmpla
lucruri cumplite şi să vă ajute să învăţaţi să diferenţiaţi între anxietate şi realitate. Terapeutul vă
poate, de asemenea, ajuta să folosiţi o fişă self‑help („Întrebări pe care să vi le puneţi în cazul în
care vă îngrijoraţi”), ceea ce vă va putea ajuta să vă formaţi o idee mai acurată despre îngrijorare.
În final, deoarece vă îngrijoraţi toată ziua, terapeutul vă poate ajuta să vă limitaţi perioada de
timp pe care o petreceţi îngrijorându‑vă şi să identificaţi diversele teme subiacente îngrijorării.

Cât de eficientă este terapia cognitiv‑comportamentală în intervenţia

anxietăţii generalizate?

Ţinând cont de durata lungă a AG, este deosebit de promiţător faptul că noi forme
de intervenţie se dovedesc a fi eficiente. Unele studii au dovedit faptul că intervenţia
cognitiv‑comportamentală este mai eficientă în intervenţia AG decât tratamentul medicamentos.
Acest rezultat duce la reducerea folosirii tratamentului medicamentos, iar în unele cazuri, unii
pacienţi continuă să îşi îmbunătăţească starea şi după terminarea intervenţiei. Aproximativ
50% dintre pacienţii cu AG prezintă îmbunătăţiri semnificative în funcţionare după intervenţia
cognitiv‑comportamentală.

Este util tratamentul medicamentos?

Mulţi pacienţi cu AG beneficiază şi de pe urma tratamentului medicamentos, care poate să

le reducă nivelul de anxietate şi teamă. Rolul tratamentului medicamentos este reducerea rapidă
a nivelului anxietăţii. Tratamentul medicamentos poate fi o parte esenţială a intervenţiei, paralel
cu învăţarea – în cadrul terapiei ‑ a modului în care puteaţi să vă rezolvaţi problemele cât mai
eficient.

Ce aveţi dumneavoastră de făcut ca pacient?

Deoarece aţi fost toată viaţa o persoană care s‑a îngrijorat tot timpul, s‑ar putea să fiţi
reticenţi şi să aveţi dubii că v‑ar putea ajuta ceva. Este adevărat că starea dumneavoastră nu se
va îmbunătăţi peste noapte, fapt pentru care va trebui să exersaţi regulat reducerea îngrijorărilor
şi a temerilor dumneavoastră. Terapeutul vă va cere să veniţi la şedinţe săptămânale, să ţineţi
evidenţa îngrijorărilor dumneavoastră, să efectuaţi acasă exerciţiile de relaxare sau de respiraţie
şi să încercaţi să vă gestionaţi programul în aşa fel încât să nu vă simţiţi supraîncărcat. În plus,
terapeutul vă va putea ajuta să identificaţi îngrijorările şi să vedeţi lucrurile într‑o lumină mai
realistă. Ca să reuşiţi acest lucru, veţi fi rugat să scrieţi toate aspectele pentru care vă îngrijoraţi
şi să folosiţi ca temă de casă tehnici self‑help prin care vă veţi putea dezbate stilul negativ de
gândire. De asemenea, vi s‑ar putea cere să exersaţi rezolvarea eficientă a problemelor şi să
învăţaţi cum să interacţionaţi mai eficient cu ceilalţi.